10 lecții de fericire: ce ai avea de învățat de la

pisica ta
Leneșă și egoistă. Așa ai caracteriza pisica? Folclor. Nu te mai lua după șabloane. Gândește
personal. Neamul pisicesc are de dat lecții. Lecții despre fericire. Cel puțin așa susține
Stephane Garnier, autoarea unui ”anti-ghid practic” de dezvoltare personală intitulat
provocator: ”Să acționăm și să gândim ca o pisică”.

Liberă, calmă, prudentă, elegantă, carismatică, independentă, fin observator, dedicată unui
scop unic: să îi fie bine. Așa este – spune autoarea – pisica sa, Ziggy (motan, tigrat, 14 ani),
obiect de studiu și exemplu de urmat în viață.

Stephane Ganier: ”Motorul existenței pisicii este propria stare de bine. Nu face nimic ce nu
corespunde acestui țel. Acesta este miezul cărții mele: cum să regăsim și să cultivăm starea
de bine copiind filosofia și acțiunile acestui coach versat: pisica”.

Să lăsăm deci felina din noi să vorbească, pentru a învăța să cădem de fiecare dată în
picioare, în ciuda tuturor dificultăților.

Ce face, prin definiție, un coach? Te ajută să îți descoperi potențialul și resursele. Săritor și
gentil, Ziggy i-a ”dezvăluit” stăpânei sale 40 de trăsături de caracter specifice neamului
pisicesc, numai bune de copiat pentru a trăi mai bine, mai fericiți. Am selectat zece și le-am
adaptat nevoilor psihologice ale neamului omenesc.

1. Începe-ți ziua cu un moment de relaxare

A devenit virală pe facebook poza unei mâțe care moțăie în beatitudine, atașată, cumva
împotriva legii gravitației, pe o cracă de copac. Legenda care traduce gândul ei este: ”Ce bine
e să nu faci nimic și după aceea să te odihnești!”. Ce bine ar fi (oare?) dacă ai putea, dar nu
poți. Poți însă să schimbi apucătura brutală de a sări din pat drept în picioare, de îndată ce a
sunat deșteptătorul. Pisicește-te: întinde-ți lent toate încheieturile, cască luuung, apoi
prăvelește-te alene pe o parte și coboară cu picioarele pe pământ fără grabă. Sângele se
pune în mișcare, articulațiile se dezmorțesc, creierul se oxigenează și primește o doză
consistentă de hormoni ai stării de bine. De fericire. Viața este roz. Culoarea bună de
dimineață se cunoaște și te va însoți toată ziua.

2. Ai încredere în tine, urmează-ți instinctul

Pe un câine, animal obedient din fire, îl mai poți păcăli, dar pisica nu o duci de nas: dacă nu-i
place o persoană ”din prima”, nu se va apropia de ea, oricâte de mult ar ademeni-o. O pildă
prețioasă în zilele noastre, când a fi pe placul tuturor și a le face tuturor pe plac trece drept
directivă socială.

3. Nu ești fericit – pune-ți coada pe spinare

Fie că o plictisești, fie că o enervezi, pisica îți întoarce spatele și pleacă în căutarea unui loc
mai interesant, mai amuzant. Ia încearcă să o reții cu forța! Vei verifica pe propria piele zicala
”mâța blândă zgârie rău!”.

4. Observă fără să judeci

Trec în fiecare seară pe lângă un sobor de pisici care așteaptă să iasă bipezii din scara
blocului și să le servească cina. În așteptare se întind alene în frunze, dar nu le scapă nimic.
Fiecare trecător este studiat până când dispare din raza lor vizuală. După care nu mai
prezintă nici un interes. Preocupate doar de propriul univers, misterioasele feline nu judecă,
dar observă permanent. Copiindu-le involuntar, filosofii se străduiesc să se detașeze de
lume, de contingențele materiale, pentru a atinge profunzimea. Iar dacă te gândești câtă
bătaie de cap ne aduce mania de a judeca și nouă, celor care nu ne batem capul cu filosofia,
da, am face bine să observăm calm, detașat și să tragem concluzii în beneficiul propriului
univers interior. Și pentru o fericire mai mare.

5. Gestionează conflictele fără patimă

”Omul este civilizat în măsura în care înțelege pisica” – nota un celebru scriitor pe numele
său Georges Bernard Shaw. Valabil și când ne gândim la maniera noastră, versus maniera
felinei de a gestiona conflictele: când se simte atacată, evită confruntarea directă. Doar dacă
este silită declanșează ofensiva. Și, din momentul în care a alungat inamicul din zona sa de
confort, bate în retragere, nu îl urmărește. ”Rețeta” ei ne-ar ajuta și pe noi, bipezii, să trăim
mai bine unii cu alții și unii alături de alții și noi.

6. Ai grijă de tine, ca să poți avea grijă de alții

Umblă vorba despre pisici cum că ar fi niște egoiste. Cică pun bunăstarea lor mai presus de
orice altceva, inclusiv mai presus de persoana stăpânului. Ei bine nu, pisica nu este egoistă,
susține Stephane Ganier. Grațioasa patrupedă se gândește la binele propriu pentru a le
putea oferi mai mult celorlalți. Pare abscons? Autoarea ne lămurește: trebuie să fim
conștienți și noi, bipezii, că, pentru a le fi de folos altora, trebuie să ne oferim ceva nouă
înșine, să redevenim o prioritate pentru noi înșine.

7. Vigilență – da, stres – ba

Suplețea fizică și mentală a pisicii este subiect de admirativă uimire pentru Stephane
Garnier. Felina știe să se adapteze fără să-și piardă calmul. Are o frapantă serenitate
imperială indiferentă la circumstanțe. Nu cunoaște stresul, ci doar episoade de vigilență
punctuală. Noi, în schimb, suntem adesea tensionați, dificultățile ne enervează și ne lăsăm
dominați de acest sentiment. Lecția neamului pisicesc: redevino stăpân pe tine însuți și nu te
neliniști gândindu-te la viitor, ca să poți să te adaptezi la provocările zilei și orei. Banner Mind
Synergy

8. Ia lucrurile așa cum vin

Pisica nu se plasează niciodată în concurență cu congenerii săi. Nu știe de reguli, tabu-uri și

dictate. Nu se compară cu alte pisici, nu le copiază, nu încearcă să le facă pe plac. Și noi am
cunoaște un grad mai mare de fericire dacă am învăța să ne iubim așa cum suntem și să
acceptăm lucrurile așa cum vin ele.

9. Discerne între ce este esențial și ce nu

A abandona controlul, a se consacra esențialului, a avea grijă de sine sunt teme în vogă în
zilele noastre. Să lăsăm să se depună praful pe ghidurile de dezvoltare personală și să
învățăm… de la mâța sau motanul din dotarea familiei? Bineînțeles, răspunde autoarea
posesoare a perfectului coach. ”Eu, personal, când mă confrunt cu o problemă și nu știu ce
să fac, mă uit la pisica mea, mă întreb ce ar face ea dacă ar fi în locul meu. De multe ori, asta
mă ajută să îmi dau seama de amploarea problemei și să o depășesc mai ușor decât mi-aș fi
imaginat”.

10. Află ce anume înseamnă FERICIRE pentru tine

Suntem experți în a ne furniza bătăi de cap, când avem în mână toate cheile porților ce se
deschid spre starea de bine. ”Cred că este important, mai înainte de orice, să ne recentrăm
asupra a ceea ce ne face fericiți” – spune Stephane Garnier. Cum? Împrumutând cultura
independenței – ai ghicit!– de la neamul pisicesc. Bun. Dar cu ce începem? Cu ritualul matinal
mai sus amintit: pisica se întinde, cască, se ridică încet, își lasă timp să se conecteze la
regimul diurn. Un tabiet ce echilibrează instant în creier hormonii stării de bine. Prima
deprindere pe care am face bine să o adoptăm, în loc să sărim din pat ca arși și să dăm fuga
la duș.

Din punct de vedere psihologic, instinctul animal îndeamnă pisica să testeze lucrurile și să-și
urmeze prima pornire, fără să se sinchisească de restul. În ce ne privește, noi, când trebuie
să facem o alegere, ne încurcăm într-o mulțime de factori exteriori: părerea celorlalți, dictate
sociale, sentimentul datoriei, rușinea etc., etc. Urmarea: facem alegerea greșită după care,
inevitabil, regretăm. Trebuie să îți spui ”Vreau asta sau asta și nu trebuie să mă justific!” –
stabilește Stephane Garnier. Pe scurt, să regăsim încrederea în mica voce interioară care ne
ghidează fără greș.

Până la urmă, aș zice, firul acestei povești se toarce frumos…

Decizii proaste: Cum să te ierți pentru

propriile greșeli

Cu toții luăm decizii proaste. Indiferent de rezultat însă, putem învăța

să trăim cu ele și să ne iertăm pentru greșeli.
Iertarea este destul de greu de practicat cu alții, dar și cu noi însene. Poate chiar în privința
altora tindem să fim mai permisive, să trecem cu vederea, să găsim scuze și resurse
să depășim un eșec, o dezamăgire, o suferință. În privința noastre suntem deseori mai
aspre, pentru că de la noi avem așteptări mai mari.

Într-un experiment, persoanele implicate au fost rugate să anticipeze timpul necesar

îndeplinirii unei sarcini dificile de către ele însele. Marea majoritate a anticipat un timp mai
scurt, iar sarcina nu a fost îndeplinită sau a presupus stres și un consum energetic foarte
mare.

Atunci când au avut de anticipat o sarcină pentru a fi împlinită de alții, timpul alocat a
fost mai permisiv, iar asta nu în urma experienței personale, întrucât ambele solicitări au
fost făcute simultan. Acest lucru se întâmplă întrucât pe noi avem tendința de a pune mai
multă presiune. De la noi însene avem cele mai mari așteptări, de unde și dezamăgirile
profunde în urma unui eșec.

Decidem pe baza emoțiilor

Este recomandat să nu luăm decizii impulsive, să gândim întregul proces, să ne acordăm
timp și spațiu pentru a gestiona avantajele și dezavantajele fiecărei decizii. Uneori, acest
lucru pare imposibil, mai ales când termenele sunt scurte și trebuie să decidem pe loc.

În astfel de situații, deseori, ce putem face este „damage control”. Respectiv, să

alegem astfel încât, dacă rezultatul este nefavorabil, putem gestiona mai bine eșecul,
rezultatul negativ. Dar încărcătura emoțională rămâne. Ideea că am greșit, că am ales
prost… că nu ne pricepem.

Când vine vorba despre muncă, o componentă importantă este părerea celorlalți: „Cum mă
vor vedea în continuare ca pe un bun profesionist?”. Dar aici, putem interveni anticipativ.

Tu cum reacționezi când altcineva greșește? Atunci când un coleg ratează un proiect sau
face o gafă de proporții, variantele sunt: te superi, îl acuzi, manifești dezamăgire sau i te
alături pentru a corecta sau gestiona rezultatul. Îi oferi sprijin necondiționat? Poate o astfel
de atitudine manifestată față de alții o poți pune în practică și pentru tine însăți.

Asumă-ți propriile decizii

Ai două variante și nu știi ce să alegi? Deseori vei înclina către cea care apelează la latura ta
emoțională. Sau la cea pe care o „intuiești/simți” ca fiind mai potrivită.

Ce nu faci însă, este să analizezi dacă decizia respectivă este în acord cu ceea ce
simți, ce ai nevoie, ce îți dorești în momentul respectiv.

O astfel de conștientizare te ajută să accepți orice rezultat, întrucât ai făcut fix ce era în
acord cu tine într-un moment dat. Să știi să îți asumi inclusiv posibilitatea eșecului, este
primul pas către a te ierta mai ușor pentru greșeli, pentru decizii proaste.

Nu suntem perfecți, iar așteptările cele mai injuste le avem de la noi înșine. Vom greși, iar să
știm să ne iertăm este esențial. Iertarea nu înseamnă uitare, înseamnă să înveți de pe urma
unor eșecuri, astfel încât să mergi mai departe cu un bagaj mai mare de cunoștințe, inclusiv
despre tine însuți.

Nu degeaba se spune ca înainte de orice decizie să încerci să te raportezi la tine în

viitor: cum te vei simți cu această decizie peste 10 zile, 10 săptămâni, 10 ani? Poate
astfel, reduci și din presiunea pe care o pui pe tine în anumite situații.

Să fim serioși, oricât de importantă este o sarcină pe moment, care e relevanța ei pe termen
lung? Iar dacă ai de luat o decizie importantă, cu efect îndelungat, atunci evită emoțiile și
acordă-ți timp pentru a o evalua cât mai rațional.

Reziliența: cum ne îmbunătățim forța

emoțională în fața obstacolelor

Reziliența este una dintre cele mai utile abilități, iar exersarea ei ne aduce
beneficii pe termen lung. Iată ce avem de făcut.
Se spune că nu putem controla ceea ce ni se întâmplă, dar putem controla atitudinea
pe care o avem faţă de situația respectivă.

A fi rezilient înseamnă a fi rezistent la şoc. Reziliența reprezintă adaptarea la situaţiile

foarte stresante, traumatice sau potenţial traumatice cu care o persoană se confrunta de-a
lungul vieţii. În ciuda faptului că trăiesc emoţii negative, oamenii rezilienţi nu se lasă copleşiţi
de acestea ci îşi revin mai repede şi cu mai puţine daune emoţionale în urma unui stres
major.
Acest lucru nu înseamnă că persoanele reziliente îşi resping emoţiile, ci doar că nu le
lasă să preia controlul şi să le influenţeze deciziile.

Componentele rezilienței
Cercetătorii Wagnild şi Young identificau 5 componente ale rezilienţei:

Calmul (sau seninătatea): exprimat prin tendinţa de a lua lucrurile aşa cum sunt, reducând
reacţiile extreme şi având o perspectivă echilibrată asupra vieţii.

Perseverența: înseamnă a persista în ciuda adversităţii, a continua lupta, a rămâne

implicat, a nu renunţa, a da dovadă de autodisciplină.

Încrederea în sine: abilitatea de a conta pe sine, de a-ți şti punctele forte dar şi limitele.

Capacitatea de a da sens: de a realiza că în viaţă sunt scopuri de atins, că există lucruri

pentru care să merite să trăieşti.

Solitudinea existenţială: adică prezenţa unui sentiment de libertate şi unicitate, în sensul că

parcursul vieţii unei persoane este unic, iar dacă unele situaţii sunt împărtăşite cu alte
persoane există alte situaţii pe care trebuie să le înfrunţi singur.

Personele reziliente fac mai bine faţă stresului deoarece prezintă anumite trăsături,
precum capacitatea de a reacţiona rapid la stres, maturitate emoţională, capacitatea de a se
distanţa de afectele intense. Totodată ele sunt cele care vor căuta soluții și informații, având
abilitatea de a crea relații de sprijin chiar și în timp de criză.

Anticiparea proiectivă pozitivă este capacitatea persoanelor reziliente de a se proiecta

în viitor şi de a-şi imagina cum va fi viaţa lor când dificultăţile vor fi trecut.

Alte atuuri sunt capacitatea de a lua decizii chiar şi atunci când acest lucru implică riscuri
personale, convingerea că sunt iubite pentru că o merită și reevaluarea pozitivă a
evenimentelor dureroase, astfel încât acestea să devină mai acceptabile sau congruente cu
punctul lor de vedere.

Astfel de calități sunt îmbunătățite și susținute de altele precum altruismul,

optimismul şi speranţa.

Cum îți poți construi reziliența

Forţa emoţională poate fi îmbunătăţită ţinând cont de anumite aspecte, cum ar fi:

Într-o situaţie de criză sau haos să te poţi calma şi concentra asupra acţiunilor utile,
asupra ieşirii din criză.

Invață să vezi dificultăţile ca pe ceva temporar și nu uita că situațiile dificile să te facă mai
bun şi mai puternic.

Încearcă să tolerezi situaţiile cu un nivel crescut de instabilitate, să te poţi adapta la

circumstanţe noi.

Lucrează cu tine astfel încât să îţi revii repede după situaţiile dificile, acest lucru însemnând
să fii conştient de resursele tale și să te concentrezi pe acestea.
Dă-ți timp și implică-te în vindecarea ta emoțională după pierderi şi eşecuri. Totodată,
învață din propriile experienţe şi din ale celorlalţi.

Nu uita cât de important este să fii independent, dar în acelaşi timp cooperant cu ceilalţi.

Fă-ți un scop din a aborda viaţa cu mai mult calm, din a fi mai răbdător și a tolera
incertitudinea. Nu uita că poți să găseşti părţi bune și experienţele proaste.

Am putea concluziona că reziliența este ceva care se învaţă în timp, nu este ceva cu care te
naşti, iar dacă eşti conştient de importanța rezilienței pentru starea ta de bine şi pentru
depăşirea obstacolelor, poţi contribui la îmbunătăţirea acesteia.

De Doina Badea, psiholog şi psihoterapeut

Tel.: 0726.736.993