Citare / Citation

Călin, R.A. & Bîrsănescu, I.A. (2017). Colour Psychology, în volumul Creativity in Social
Sciences, the Proceedings of CIL 2017: IV Edition of International Conference of Humanities and
Social Sciences – Creativity, Imaginary, Language, 19-20 May 2017, ISBN 978-606-11-4798-4

COLOUR PSYCHOLOGY
Răzvan-Alexandru CĂLIN1
Irina-Alexandra BÎRSĂNESCU2
1
Senior Lecturer, PhD, Teacher Training Department, University of Craiova
calinrazvanalexandru@yahoo.com
2
Student, Faculty of Letters – University of Craiova
irinabirsanescu@gmail.com

Abstract
At first a transparent subject, colours and their psychology hide a much more substantial
implication than we would expect. No matter the mood a plain colour flickering before our eyes can
induce or the operative use of colours in various fields of work, a fact is clearly stated: colours do
have an impact on our daily lives. Having biological matters as a starting point, we are able to
cruise towards a bumpy road which ends with the psychological dimension, finding out that there is
a truly solid bond between visual and reaction. Human beings respond to the action of external
factors (positively or negatively), sinking in the information with the help of diversified processes
gand filters. This piece of work’s aim is to study the divergent types of influences that the variety of
existent colours happen to have upon the human mind and, unreservedly, the use of colour as an
instrument of therapy. An extensive view comes within mentioning the concept of colour blindness
(Inherited Colour Vision Deficiency), a concept that makes us wonder and ask a lot of questions that
can be amply answered. Colours remain frequently ignored factors in studying human states of
mind and responses, reason for bringing to light their far-reaching value.

Keywords: colours; visual; psychology

Introducere

Cu toții ne lovim de frumusețea izbitoare a unei pete luminoase de culoare în drumul nostru
de zi cu zi. Fie că este vorba de imaginea imprimată pe hârtie, fie că este vorba de natură, de
acuarelă sau de ecranul subțire al unui televizor, omul nu încetează a fi surprins de cantitatea de
informație și puterea de reacție pe care o culoare o deține. Combinatorica atât de diversă a
conceputui de nuanță face imposibilă reducerea spectrului acestui subiect, conferindu-ne o arie de
lucru extraordinar de vastă, nelimitată în ceea ce privește descoperirea unor noi variante sau noi
portițe de acces. Studierea unui subiect – inițial copilăresc, am putea spune – asemenea psihologiei
culorilor, ne trimit la mai puțină teorie și mai multă practică vizuală. Culorile au utila calitate de a
atrage atenția și de a accentua ceea ce ochiului nu îi este ușor perceptibil, motiv pentru care, odată
cu trecerea timpului, această calitate a ajuns a fi puternic exploatată, cu precădere în zona
marketing-ului și a terapiei.
Fiecare culoare tinde să poarte o valoare de simbol, o valoare aflată în strânsă legătură cu o
anumită cultură, perioadă istorică sau context. Percepția culorilor în funcție de tradiție diferă
aproape în mod antitetic. Dacă alb înseamnă viață în civilizația unui popor și moarte în a altuia, în
mod cert culoarea va stârni reacții diverse, creierul făcând legături ce țin strict de subiectivitatea
persoanei în cauză (Georgescu 2012). Terapia culorilor acționează prin și pentru individualitate, însă
efectele se pot aplica și maselor, însă în grupuri închegate prin cultură, prin transmiterea valorii
informaționale pe care culoarea utilizată în proces o deține în cadrul ei.
Masele au un rol foarte important în dezbaterea acestei tematici, deoarece majoritatea
colosurilor de pe piață folosesc culori pentru logo-uri și ambalaje de produse întocmai pentru a
induce o anumită stare, benefică pentru comercializare. Din acest punct de vedere, este utilă
cunoașterea și înțelegerea gândirii și imaginarului mulțimilor, mulțimi expuse la capacitatea culorii
de a convinge, de a instiga, de a relaxa etc..
Raţionamentele inferioare ale maselor, ca şi cele elevate, se întemeiază pe asociaţii,
dar ideile puse în conexiune nu au decât legături aparente de asemănare şi
succesiune. Ele sunt înlănţuite că la un eschimos care, ştiind din experienţă că
gheaţa, substanţa transparentă, se topeşte în gură, conchide că şi sticlă, în virtutea
aceleaşi transparente, poate să fie topită la fel, sau că la un primitiv care îşi
închipuie că, mâncând inima duşmanului curajos, îşi transferă şi cutezanţa lui, ori
că la muncitorul exploatat de patron care crede să toţi patronii sunt nemiloşi. (Le
Bon 1997, p.25)
Același lucru poate fi enunțat și în situația noastră, culoarea purtând o descriere destul de
general valabilă în anumite contexte, descriere care este acceptată ca atare de către publicul țintă.
Este esențială cunoașterea însemnătății pe care fiecare culoare în parte o deține pentru utilizarea
acestora către reușita noastră personală. În acest sens, vor fi prezentate succint reacțiile pe care
culorile de bază și combinațiile dintre ele le stârnesc atunci când suntem expuși lor.
1. Roșu
Culoare a puterii, sănătății, pasiunii și energiei, trezește simțul orientării. Roșul scoate la
iveală latura impulsivă a omului, făcându-l să fie mai alert, să ia decizii mai rapid, să-și
orienteze resursele agil. Roșul este o culoare agresivă, însă trimite impulsuri de încredere
ridicată, comfort și energie atunci când este folosită la momentul potrivit. Exemple de
brand-uri colos care folosesc roșu pentru publicitate: Coca Cola, Nintendo, Red Bull,
Pinterest, Lego, Vodafone etc.
Roșul este cunoscut a fi o culoare care permite influențarea rezultatului concursurilor fizice,
într-o largă varietate de sporturi. Un studiu pe această temă a dovedit faptul că a purta roșu
în cadrul acestui tip de concursuri îți poate mări considerabil șansa de câștig. (Hill, et al.
2005).
2. Portocaliu
Culoare a curioșilor, a artiștilor, a celor fără de liniște. Din aceeași familie ca și roșul,
culoare a puterii care captează cu ușurință atenția. Trezește sentimente de empatie,
curiozitate și toleranță. Persoanele a căror culoare preferată este portocaliul tind să fie
aventuroase, iubitoare de natură și pline de viață. Această culoare stârnește setea de libertate,
de a cunoaște, de a descoperi, de a ști mai multe decât ceilalți. Câteodată este percepută ca o
culoare de fală, de laudă. Exemple de brand-uri colos care folosesc portocaliu pentru
publicitate: Fanta, Orange, MasterCard, Bitly.
3. Verde
Culoarea verde transmite ideea de echilibru, reînnoire și pace. Verdele scoate la iveală
calități precum răbdarea, sinceritatea, modestia, blândețea. Culoarea verde este specifică
pentru persoanele orientate puternic spre carieră și încurajează relațiile sociale. Loialitatea și
spiritul organizatoric sunt alte două calități corelate cu această culoare. Odată expus la
culoarea verde, crește nivelul de serotonină din corp, devenind mai fericit. Exemple de
brand-uri colos care folosesc verde pentru publicitate: Tic-Tac, Lacoste, Starbucks.
4. Albastru
Albastrul este culoarea celor conservatori, mereu la datorie, calmi, sensibili. Stârnește pacea
interioară, nevoia de adevăr. Te îndrumă să fii sincer, să îți folosești imaginația la maximum,
stimulează creativitatea, compasiunea, încrederea în sine și în ceilalți. Ajută în stabilirea
 planurilor de viitor și este cunoscută drept culoare a credințelor fixiste. Trezește ambiția,
determinarea și perspectivele. Exemple de brand-uri colos care folosesc albastru pentru
publicitate: Internet Explorer, Skype, intel, Blu-ray, Wordpress, Twitter, Facebook, Tumblr.
5. Mov
Movul este culoarea romanticului, respectului, a bogăției și armoniei. Odată expuși acestei
culori devenim mai autoritari, mai egoiști, interesându-ne mai mult individualul. Este o
culoare care stimulează psihicul, încurajează originalul și neconvenționalul. De cele mai
multe ori, movul este o culoare de profunzime, care trezește sentimente puternice și amintiri
lăuntrice. Exemple de brand-uri colos care folosesc mov pentru publicitate: Yahoo!, Milka,
Benq, FedEx, Wizz.
6. Roz
Ca variantă de culoare, rozul trimite la bunătate, delicatețe, simț matern. Cei expuși culorii
acesteia tind să devină mai emotivi, mai grijulii cu cei din jur, renunțând la orice urmă de
egoism. Este de asemenea o culoare a romantismului și feminității. Trezește un puternic
instinct de a-i avea sub grijă pe cei dragi, uitând de propria persoană și îndreptându-ne toate
resursele spre a-i face pe toți fericiți. Este culoarea omului carismatic și deschis. Exemple de
brand-uri colos care folosesc roz pentru publicitate: Barbie, Victoria’s Secret, Taco-Bell,
Telekom, Bourjois, Cosmopolitan.
7. Maro
Culoare a securității, comfortului, intimității, maroul are puterea de a ne face mai sinceri,
mai răbdători, scoțând în același timp la iveală latura noastră adevărată. Această culoare
reprezintă simplitatea și curățenia în gânduri, motivând spre multă muncă și stabilitate în
viață, dar mai ales în carieră. Este o culoare care are un efect mult mai puternic în
combinații. Culoarea maro este adesea asociată cu industria dulciurilor. Exemple de brand-
uri colos care folosesc maro pentru publicitate: Magnum, Kinder, M&M.
8. Negru
Culoare a puterii, misterului, controlului, negrul trimite la independență, inteligență.
Stârnește nevoia de a-i conduce pe ceilalți, de a-ți duce la capăt îndatoririle. Creează
impresia de protecție și distanță, dar și de absență. Comunică ideea de claritate, fiind nuanța
care le cuprinde pe toate celelalte, fără a lăsa loc de îndoială. În unele culturi, este asociat
morții așa că poate declanșa reacții negative. Culoarea maro este adesea asociată cu industria
dulciurilor. Exemple de brand-uri colos care folosesc negru pentru publicitate: Adidas,
Apple, Nike, HP, Chanel, HBO, Puma.
9. Alb
Culoarea alb denotă puritate, curățenie, ordine, simplitate. Cum negrul reprezintă absorbția
totală a celorlalte culori, albul reprezintă reflecția totală a acestora, respingând orice
infiltrație de nuanță, motiv pentru care semnifică sterilitate. Trezește o imagine a ideii de
spațiu infinit, de libertate. Odată expus la alb, reacția standard este de neutralitate și liniște în
gândire. În unele culturi este asociată cu moartea, în antiteză cu negrul, având astfel și
conotații negative. Majoritatea brand-urilor care folosesc negru, folosesc și alb, ele fiind, de
fapt, nonculori.

Culorile în terapie

Cromoterapia reprezintă o manieră de acțiune ușor controversată, din pricina faptului că

rezultatele acestui tip de ajutor nu pot fi dovedite întrutotul științific, deși este recunoscut faptul că
anumite reacții se produc la nivel biopsihologic. Excluzând cazurile excepționale și axându-ne pe
general, putem observa faptul că fiecare spectru de culoare are o anumită rezonanță cu persoana
care îl distinge, lucru care poate fi folosit în mod benefic, terapeutic. Inducerea unei stări cu ajutorul
unei expuneri îndelungate la una sau mai multe culori este o practică reală, cu rezultate vizibile.
Personalitatea reprezintă un curcubeu, în lumea în care culorile înlocuiesc elementele pâmântului și
relațiile interpersonale se stabiliesc în funcție de grupuri de culoare (Hartman 2007).
 Studiul culorilor a devenit subiect de cercetare în jurul secolului al XIX-lea, parte integrantă
a psihologiei în segmentul percepției vizuale. Prima explicație care leagă percepția culorii de
existența umană se referă la capabilitatea acestuia de a se adapta la mediu. Pentru a ne comporta
corespunzător cerințelor lumii, trebuie ca mai întâi să o percepem în mod corect, cromatica fiind
una dintre cele mai importante dimensiuni ale vizualului. Multe studii scot în evidență reacții pe
care oamenii le au odată expuși unor anumite nuanțe: mașnile vopsite într-un fel specific sunt mai
predispuse la accidente în trafic decât altele (Crozier 1996).

Culoarea mașinii Accidente petrecute în trafic (din 10 000 mașini)

negru 179
alb 160
roșu 157
maro 133
galben 133

Tabel 1 - Riscul accidentelor în trafic conform culorii mașinii după Crozier

Într-un alt studiu al său, Crozier reușește să ajungă la concluzia că tonurile de albastru aduc
o mai mare satisfacție ochiului uman decât nuanțele de roșu, albastru, mov, portocaliu sau galben.
El dă cinci tipuri de rezolvare pentru această dilemă, menționând: fie alegerile sunt pur și simplu
convenționale, fie are loc alegerea albastrului ca și nuanță neutră ghidată după principii generale și
prestabilite de societate, fie culoarea e susceptibilă extremelor și este mai ușor de selectat din acea
gamă specifică, fie albastrul deține puternice asocieri pozitive, fie are o semnificație prin evoluție.
Cert este că albastrul este culoarea aleasă cu o mult mai mare ușurință și rapiditate față de colegele
ei de gamă RGB, dovedind prezența conșțiinței și a preferințelor colective (Cozier 1999).
Se susține în continuare ideea că fiecare culoare poartă o încărcătură ce poate fi pasată mai
departe și poate duce la efecte dorite (roșul stimulează, albastrul calmează etc.). Totuși, dovezile
sunt puține și rar menționate, tot conceptul rămânând până la urmă ceva strict pseudoștiințific.
Singurul lucru cu adevărat dovedit și susținut este spectrul luminii solare care, în funcție de
intensitate și alți parametri, poate afecta organismul prin intermediul organelor de simț (O’Connor
2011).
O foarte interesantă cercetare surprinde 11 scări de studiu pentru relația culoare-emoție
(cald-rece, închis-deschis, modern-clasic, curat-murdar, activ-pasiv, tare-moale, armonios-
nearmonios, agitat-relaxat, proaspat-vechi, masculin-feminin, placut-neplacut) unde s-au utilizat
190 culori și mai mulți observatori. Ca rezultat, s-a ajuns la concluzia că nu se poate stabili un
pattern clar în alegerea preferințelor celor studiați, însă aceleași culori stârnesc reacții similare
pentru toți, chiar dacă preferințele sunt individuale. Desigur, psihicul uman percepe și stochează
mult mai facil combinațiile de culori (și nu acestea în singularitatea lor), mai ales combinațiile
armonioase de culori, din pricina cărora persoana în cauză poate simți un anume nivel de atașament,
relaxare, plăcere, calmitate (de exemplu, un peisaj foarte expresiv de toamnă cu o compoziție
bogată și culori foarte diverse rămâne puternic întipărit în mintea noastră și deține impact pozitiv, la
fel ca un tablou al aceluiași peisaj), putând astfel să folosim acest tip de imagini în terapie, nu numai
culoare ca atare, singulară (Ou et al, 2004).

Aspecte biopsihologice

Biologia, îndeosebi structura creierului și modul său de funcționare, intervin în mod clar în
procesarea informației cu privire la culori. În acest sens trebuie clarificate câteva concepte în
legătură cu funcționarea ochilor și formarea imaginii în regiunea posterioară a creierului. Razele de
lumină care fac posibilă distingerea culorilor intră prin cornee, partea clară a ochilului. Corneea
îndoaie razele de lumină, acestea trecând prin pupilă către centrul irisului pe unde lumina își face
loc. Irisul are capacitatea de a se mări sau micșora în funcție de cantitatea de lumină pe care o
absoarbe. După ce a trecut de iris, lumina trece prin cristalin (o structura flexibilă, transparentă) și
ajunge la retină, care capturează toate razele de lumină și le pregătește pentru a fi transmise
creierului și procesate.

Figura 1. http://www.jjkvc.org/visual-system

Defectele ochiului pot face ca persoana să nu mai distingă în mod normal realitatea
înconjurătoare. De reținut este faptul că nu la nivel de procesare neuronală intervin problemele,
creierul păstrându-și rolul de decodare și asimilare. Chiar și în cazurile de discromatopsie, odată
corectată aceasta, efectele culorilor produc același impact – dacă nu, chiar mai puternic – asupra
psihicului uman. Există totuși și cazuri de acromatopsise cerebrală, caz foarte particular, unde
creierul nu mai poate distinge culorile în lipsa vreunui defect al ochiului (Heywood, et al. 1987).
În acest domeniu, intervine psihologia experimentală pentru urmărirea evoluției sau
involuției subiectului pe parcursul aplicării terapiei cu culori. S-a dovedit faptul că percepția
culorilor la ochiul normal poate fi alterată prin imagini consecutive negative (se privește pentru o
perioadă de timp o imagine cu o culoare și apoi se mută privirea pe o altă suprafață, păcălind astfel
vederea), lucru realizat pentru a depista eventuale probleme vizuale sau generale cum ar fi oboseala
cronică a ochilor. Prin test și experiment se separă cazurile generale de cele particulare, putându-se
trage o concluzie potrivită tuturor subiecților (Lungu 2000).
În cromoterapie pot fi utilizate culorile în viața de zi cu zi (în design interior, modă, chiar
alimentele pe care le consumăm, bijuterii pe care le purtăm etc.) fără a fi total concentrați și atenți la
efectele pe care le au ele asupra noastră. Totuși, odată conștienți, ne putem canaliza interesul asupra
lor, fructificând puterea pe care o au asupra psihicului nostru. Fiecărei culori îi sunt atribuite valori
atât psihologice, cât și biologice (prin frecvență și lungime de undă, eliberare de substanțe etc.).

Inherited Colour Vision Deficiency

 Figura 2. http://westsideoptometrynow.com/services-we-provide/childrens-vision/color-vision-deficiency/

Stabilindu-se astfel efectele pe care le au culorile asupra psihicului uman, ce se poate

întâmpla în lipsa percepției obișnuite a întregii game de nuanțe? Inherited Colour Vision Deficiency
(ICVD) sau colour blindness tradus discromatopsie reprezintă un tip de anomalie a vederii care
afectează retina, rezultatul fiind imposibilitatea distingerii culorilor în spectru roșu, verde, albastru
(RGB) și combinații (Mahjoob, et al. 2017). Neavând posibilitatea de a face diferența între nuanțe,
care este aplicabilitatea tuturor celor menționate anterior în acest caz individual și cum se poate
dovedi validitatea efectului culorilor asupra psihicului uman? Fără a se mai lua în considerare faptul
că discromatopsia afectează numeroase aspecte din viața de zi cu zi, cum ar fi simpla activitate de a
face cumpărături sau dificultățile care apar în timpul procesului de învățare în învățământul primar
când diagnosticul nu este încă stabilit corespunzător, ca și boală aceasta reușește sa atingă puncte
mai sensibile din aria psihologică de dezvoltare a individului. Există numeroase studii cu privire la
faptul că terapia cu culori are un beneficiu asupra stării generale a unei persoane, motiv pentru care
lipsa acestora semnalează din start un punct în minus.
Conștienți de efectele devastatoare ale lipsei culorilor din viața de zi cu zi a indivizilor
afectați de ICVD, multe persoane din domeniu au căutat să rezolve această problemă. Printre ei se
numără și Holly Atkinson cu studiul ei inovativ de promovare a tehnologiei moderne în favoarea
discromatopsiei. Autoarea studiului a reușit să surprindă întocmai modul de operare al unui ochi
sănătos, înlocuindu-l pe acesta cu ajutorul unor emulatoare computerizate care detectează timpuriu
tipul de discromatopsie de care suferă subiectul, mulându-se pe necesitățile individuale ale acestuia
și aplicând cu exactitate acel tip de modificări ce fac posibilă perceperea corectă a culorilor. Din
acest moment, odată distinse nuanțele, se poate aplica facil terapia cu culori, reacțiile creierului
fiind din acest moment aceleași cu cele ale unei persoane cu ochi sănătoși, normali din punct de
vedere biologic (Atkinson 1996).
Apariția si dezvoltarea unei astfel de afecțiuni pleacă de la alterarea genelor ce conțin
material legat de pigmenți red-green (pigmenți responsabili de fenomenul colour blindness). S-au
studiat 25 de genotipuri ca rezultate de recombinări inegale și conversii de genă, obținându-se un
rezultat deloc neașteptat: culoarea albastră se va exclude de la experiment, deși utilizarea sa ar fi
fost posibilă – rămân de studiat culorile roșu și verde, observate în variante diferite, deznodământul
arătând că 24 din 25 de cazuri au prezentat aranjări diferite de pigmenți și gene față de organizarea
lor normală la om. Aceste rearanjări duc la imposibilitatea de a distinge între cele 3 nuanțe de bază
(Nathans 1986).
Cei afectați de percepere anormală a culorii trebuie să se confrunte în mod constant cu
problemele pe care acest lucru le ridică, fapt pentru care societatea contemporană încearcă să le
ofere acestora variante convenabile pentru a substitui lipsa culorii (legea oportunității egale). În
acest sens, este ilegală excluderea acestor subiecți de la activitățile normale ale comunității, cum ar
fi performanța în carieră. Acest lucru poate fi evitat numai prin ameliorarea situației lor, prin
intermediul remediilor sau atenuatorilor bolii. Discriminarea dintre nuanțe sau percepția în anomalie
reprezintă un blocaj în situații precum descifrarea informației codate de către om din motive de
securitate cu ajutorul culorilor, codurile de culoare în ceea ce privește distingerea produselor
alimentare de calitate, aspectului pielii. Acest lucru îi privează pe cei suferinzi de posibilitatea
organizării complexe a lucrurilor expuse vizual (Cole 2004).

Bibliografie

Atkinson, Holly G. 1996. Method and system for color vision deficiency correction. U.S. Patent No.
5,589,898
Cole, Barry L. 2004. The handicap of abnormal colour vision. Clinical and Experimental
Optometry 87.4‐5: 258-275.
Crozier, W. Ray. 1996. The psychology of colour preferences. Coloration Technology 26.1: 63-72.
Crozier, W. Ray. 1999. The meanings of colour: Preferences among hues. Pigment & Resin
Technology 28.1: 6-14.
Georgescu, V. Ștefan. 2012. Teoria culorilor, sinteză de informații grupate. București: Universitatea
de arhitectură și urbanism Ion Mincu
Hartman, Taylor. 2007. The Color Code: A New Way to See Yourself, Your Relationships, and Life.
Simon and Schuster.
Heywood, C. A., B. Wilson, and A. Cowey. 1987. A case study of cortical colour blindness with
relatively intact achromatic discrimination. Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry 50.1:
22-29.
Hill, Russell A., and Robert A. Barton. 2005. Psychology: red enhances human performance in
contests. Nature 435.7040: 293-293.
Le Bon, Gustave. 1997. Psihologia mulţimilor, traducător Mariana Tabacu, București: Editura
Anima
Lungu, Nicolae. 2000. Psihologie experimentala. București: Editura Fundației "România de
Mâine".
Mahjoob, M., H. Ostadimoghaddam, and S. Heydarian. 2017. Color vision deficiency. Journal of
Gorgan University of Medical Sciences 18.4
Nathans, Jeremy, et al. 1986. Molecular genetics of inherited variation in human color vision.
Science 232.4747: 203-210.
O'Connor, Zena. 2011. Colour psychology and colour therapy: Caveat emptor. Color Research &
Application 36.3: 229-234.
Ou, Li‐Chen, et al. 2004. A study of colour emotion and colour preference. part II: colour emotions
for two‐colour combinations. Color Research & Application 29.4: 292-298.
Boga, Bogdana. 2007. Cromoterapia – cum ne influențează culorile psihicul și sănătatea
http://www.ziare.com/magazin/experiment/cromoterapia-cum-ne-influenteaza-culorile-psihicul-si-
sanatatea-191341 (accesed May 01, 2017)
Mitrus, Ana-Maria. 2016. Efectele culorilor asupra minții. http://meseriadeparinte.ro/efectele-
culorilor-asupra-mintii/ (accesed May 01, 2017)
Gămulea, Andrei. 2016. Culorile sunt prezente pretutindeni
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3339&lang=RO (accesed May 06, 2017)
Descopera lumea - Interferente.ro. 2010. Cromoterapia. http://www.interferente.ro/cromoterapia-
vindecarea-prin-culoare-efectele-culorilor-asupra-psihicului-si-sanatatii-fizice.html (accesed May
06, 2017)
Radu, Ioana. 2016. Semnificația și efectele culorilor în viața noastră.
http://avizpsihologic.ro/semnificatia-si-efectele-culorilor-in-viata-noastra/ (accesed May 06, 2017)