Sunteți pe pagina 1din 14

Fiziologia Aparatului Respirator

a) Functiile respiratorii au loc prin intermediul arborelui bronsic si a membranei


alveolo-capilare.

 Arborele bronsic este un sistem de conducere care asigura transformarea gazelor


respiratorii si distribuirea lor.
 Prin membrane alveolo-capilare se asigura schimbari gazoase respiratori.

b) Functii nerespiratori ale plamanilor:

Au mai multe functii nerespiratori printer care:

- Localizatii sau dispozitia sa la interfata mediu extern si mediu intern.


- Are o vascularizare specifica si 30 de tipuri de celule cu mai multe roluri diferite.
- Functiile nerespiratori ale plamanilor sunt responsabili de apararea nespecifica fizice si
chimice.
1. Curatirea aerului inspirator prin reflectarea de tuse si apararea de transport micocilian.
2. Produce secretii cum ar fi surfactant alveolar.
3. Apararea celulara reprezentand prin fagocitarea(a manca):monocite sanguine,macrofagele
alveolare.
4. Apararea biochimica reprezintata de antioxidanti.

Apararea imunologica specifica:

1. Apararea mediata prin anti-corpi imunoglobuline de tip A,M,G.


2. Prezentare de antigeni pentru limfocite:macrofage si monocite.
3. Aparare celulara mediate de limfocitele T.
4. Apararea celulara prin alte celule :mastocite si eozinofile.
5. Controlul presiuni arteriale pulmonare si sistemice.
6. Mentinerea echilibrului hidroelectrolitice ( evaporarea apei din tractul respirator este de
350 ml la temperature normala ; 250 ml la temperatura ridicata ; 650 ml la efort fizic
prelungit).
7. Mentinerea echilibrului acido-bazic.
8. Mentinerea termic polineea termoreglatoare si cresterea evaporari pe cai respiratorii (18
respiratorii pe minut la femei si 16 respiratorii pe minut la barbate).
9. Tahicardia-respiratiei frecvente , apnee si bradicardie.

Fazele ventilatiei:-venti = este un proces mecanic ,ciclic si ritmic cu rolul de a improspata


permanent aerul alveolar.

1
Fazele respiratori sunt reprezentate de doua procese:

1. Inspiratia:
- este un proces active la care participa muschi inspiratori prin contractia lor
(diafragma,intercostals extern si cutia toracica) care participa prin cresterea acelor 3
diametre : antero-posterior,transvers si vertical.
2. Expiratia:
- este un process prepasiv la care participa muschi prin relaxarea muschilor inspiratori.
- contractia muschilor expiratori (intercostale interni,adductori ai corzilor vocale).
- cutia toracelui cu revenirea la dimensiuni de repaus , datorita elasticitatii cartilaginoase
costal si ale ligamentelor.
- plamanii isi revin si ei la dimensiunea initiala.

Explorarea ventilatiei: - se face prin determinarea volumului pulmonar debitatia ventilatiei


si a mecanicii ventilatiei.

Volumele pulmonare sunt reprezentate de:

a) Volumul curent (VC) - este reprezentat de volumul de aer mobilizat in cursul unei
inspiratiei sau expiratiei in repaus.

b)Volumul inspirator de rezerva (VIR) – este volumul de gaz care se inspira fortat si are
valoarea de 150 ml.

c) Volumul expiratiei de rezerva (VER) – este valoarea de gaz sau de aer care poate fi
expirat fortat.

Capacitatea vitala ( CV ) - este reprezentatat de suma VC + VIR + VER si aproximativ 3500


ml.

d) Volumul residual ( VR ) – este volumul care ramane permanent in plamanii si volumul


este de 500 ml.
Capacitatea pulmonara totala : CV + VR = 4000 ml

Schimbarile gazoase pulmonare

1. Etapele pulmonare : - schimburile gazoase pulmonare se realizeaza datorita schimbului


de oxigen si dioxid de carbon.

Schimbul se face prin membrane alveolo-capilare.In aerul capsio alveolare presiunea


partial a O2 e mult mai mare,de aproximativ 100 mm/coloana de mercur si 40 mm/coloana
de mercur in sange capilar.

2
Oxigenul va trece din aerul normal in sange capilar pana cand aceasta presiune se
echilibreaza . Sangele arterial care paraseste teritoriul pulmonar este de 97,5%.

CO2 va urma un drum invers si va trece din sangele venos unde se gasesc la o
persoana de 47 mm/coloana de mercur . Oxigenarea sangelui din capilare pulmonare se
numeste hematoza pulmonara.

2. Etapa sangvina: - reprezinta transportul gazelor respiratorii.


Transportul sangvin de O2 se face in proportie de 1% sub forma dizolvata in plasma,
iar restul sub forma mari combinatii labile cu hemoglobin care se numesc
oxihemoglobina.

Forma dizolvanta desi e in cantitate mai mica fata de cea forma cu hemoglobina
din punct de vedere functional e cea mai mare deoarece se face in schimb direct cu
lichidele interstitiale si celulare.

Transportul sangvin al dioxid de carbon se face in proportie de 8% sub forma


dizolvata in plasma, restul se gasesc sub forma unor combinatii labile cu diferite
denumirii.

Atat in plasma cat si in eritrocite sub influenta anhidrozei carbonice care se


combina cu potasiu in eritrocite cu sodiu in plasma sub forma aceea de bicarbonate, se
transporta prin sange 80% dioxid de carbon ,iar 10 % prin hematite si 70% prin plasma.

3. Etapa tisulara ( tesuturilor ): - la nivelul capilar tisular sagele arterelor cedeaza oxigen
necesar activitatii si se incarca cu dioxid de carbon rezultand din metabolismul celular.

Disocierea oxihemoglobina depinde de mai multi factorii dintre care:

- presiunea spatiu a oxigenului si dioxid de carbon;


- temperatura in lichide interstitial;
- presiunea oxigenului este de 40 mm/coloana de mercur;
- creste temperature, scade capacitatile hemoglobin oxigenului favorizand desfacerea
oxihemoglobina;
- schimb de gaze la nivelul tesuturilor au loc prin difuziune ele trecand din tesut in
sange si invers,de la o presiune mai mare la mai mica.
- utilizand oxigenul de catre celule are loc in mitocondri in care se desfasoara
procesele de oxi-reducere a unor enzime specific.

3
Sangele si celule sangelui

Sangele impreuna cu limfa si celule formeaza mediul intern si formeaza hemostaza


necesara activitatii normale ale celulelor.

Sangele realizat se duce catre tesuturile,sangele oxigenat si alte substante energogenetice si


in acest timp preia si asigura transport produs de catabolism celular (uree,amoniac,dioxid
de carbon).

Volumul sangvin celular este de 70 kg.

- este de 5,6 l sange si 8% din organele corporale;

Componentele sangelui:

- 55%-60% - plasma;
- 40%-45% - celule.

Repartiţia sângelui în organism este următoarea:

- La nivel muscular, 40% din volumul sanguin;


- La nivelul pielii, 30% din volumul sanguin;
- La nivelul viscerelor, 25% din volumul sanguin;
- La nivelul coronarelor, 5% din volumul sanguin.

 Componentele cele mai importante plasmatice sunt proteine simple in combinatii cu


lipide- lipoproteine.

 Proteine plasmatice au mai multe roluri:


- Asigura schimbarii hidroelectrolitice dintre plasma si lichidele interstitial;
- Formeaza sistemul tampon sangvin care mentine echilibrul acido-bazic;
- Transporta alte subsante :hormone,vitamine,cholesterol,CU,CA,fier;
- Apararea este asigurata de anticorpi;
- Asigura rezervarea de aminoacizi pentru intreg organism.

 Eritrocidele sunt celule anucleate avand din profil forma unui disc biconcave;
 Numarul de eritrocide este de 5 mil.pe mm/cub la barbati si la femei de 4,5
mil.mm/cub;
 Hemoglobina transporta oxigenul si participa si la transportul dioxidului de
carbon;
 Legat oxigenul se face de catre fierul dizolvat de hemoglobin;
 Hemoglobina transporta si dioxid de carbon(carbohemoglobina).

4
Fiziologia Aparatul Cardio – Vascular
Inima: - este un organ tetracameral,cavitar care pompeaza sangele in artere catre periferie
si primeste sangele de la periferie prin vene.

- cantareste aproximativ 300 g la un om;


- este format din 2 atri si 2 ventricole (stang si drept);
- atriile sunt separate de ventricole,printr-un orificii atrioventricular;
- la nivelul ventricolului stang este preset de o valva bicuspida;
- la nivelul orificiului drept este prevazut de o valva tricuspida;

Inima: - functioneaza ca o dubla pompa,are doua circulati complete separate una de


marea circulatie (circuitul sistolica) si mica circulatie (circulatia pulmonara).

 Circulatia Mare - incepe din ventricolul stang prin artera aorta prin artere mari,
mici, arteriale, capilare, venule, vene mijloci si mari, se varsa in atriu drept prin cele
doua vene cave( inferioare si superioare ).
 Circulatia Mica – este constituita din arterele pulmonare,are originea in ventricolul drept
spre capilare,venele pulmonare se deschid in atriul stang.

Structura Inimi
Inima este alcatuita din trei straturi:

 Un strat intern ( endocard );


 Un strat mijlociu (miocard);
 Un strat pericard (foita visceral, parietala).
 Miocardul ( stratul mijlociu )
- este constituit din fibre muscular orientate circular in pereti atrilor si oblic spiralate in
ventricole;
- miocardul atrial se separa de miocardul ventricular prin inele fibroase atrioventriculare;
- fibre muscular cardio se leaga longitudinal si lateral de vecinele lor,formeaza o
structura ce poarta denumirea de sincitiu.
- la micoroscopul electronic se observa o limita de demarcare clara intre cele doua celule
moicard prin niste benzi transversal;
- nucleul celulei miocard este mic si situat central;
- sarcoplasma este abundenta si are miofibrile, multe mitocondrii ,reticul endoplasmatic;
- conducerea tesutului excitoconductor;

5
 Nodulul sinoatrial: - situate in peretele atriului drept langa orificiu a venei cave superioare.
 Nodulul atrioventricular: - se gasesc in septul interatrial fasciculului ,,Hiss’’ care
porneste de la nodulul atrioventricular si intra in septul interventricular si se impart in
doua ramuri dreapta si stanga (reteaua lui purkinje).
Vascularizarea: - inervatia provine din nervul V.A.G si are efect de diminuare.

Proprietatile muschiului cardiac

1. Ritmicitatea(automatismul): - este proprietatea inimi de a se contracta repetativ datorita


impulsuri - generate de nodulul sinoatrial.
- inima in conditi fizice de activitate este condusa de nodulul sinoatrial care descarca
impulsuri de 70 - 80 de batai pe minut.

2. Conductibilitatea: - este proprietatea miocard de a conduce unda de contractie de la


nivelul nodulului sinoatrial in intreg corpul.
- lezarea acestui sistem de conducere.

3. Excitabilitatea: - proprie miocardului de a raspunde printr-o contractie daca este


stimulate. Adecvat.

4. Contractibilitatea: - propriei muschi miocard de a se contracta.


- contractia poarta denumirea de systole;
- energia necesara a contractiei este furnizata din legaturile fosfat macrologice si A.T.P.
care furnizeaza energia necesara;
- acest proces sunt intense la nivelul miocard se pot realize,au nevoie de oxigen spre
deosebire de muschiul striat scheletic;
- inima nu poate face rabat de oxigen;
- relaxariile se numesc diastole.

I. Debitul Cardiac : - activitatea de pompa a inimi , se apreciaza pe baza unor


parametric numit debit cardiac.
- debitul cardiac - reprezinta sangele expulzat de un ventricol intr-un minut;
- debitul cardiac- este egal cu volumul de sange pompat de un ventricol la fiecare bataie
si se inmulteste cu frecventa cardiac;
- volumul batai al fiecarui ventricol este de 70 ml , iar frecventa cardio normal este de
70 – 75 batai pe minut;
- debitul cardiac este de 5 l / minut;
- frecventa cardiaca sau alura ventriculara este sub controlul vegetative;

6
- sistemul nervos simpatic (face parte din sistemul nervos vegetativ) determina cresterea
frecventei cardiac,in timp cel mare simpatic V.A.G. scade;
- in efort fizic frecventa cardiac poate creste pana la 200 batai/minut;
- debitul cardiac creste de la 5 L pana la 30 L/minut.

II. Ciclul Cardiac( revolutia cardiac ) : - este format dintr-o sistola si o diastola.
- datorita factorilor ca stimul intarzie la trecerea sa prin nodul atrioventricular existent
intre sistola atriala si ventriculara;
- sistola atriala precede de 0,10 L pe cea ventriculara de 0,30 L;
- durata unui ciclul cardiac este invers proportional cu frecventa;
- ciclul cardiac incepe cu sistola atriala cu 0,10 L , ventricolul fiind aproape pline cu
sange;
- sistola atriala definitiva , aceea umplere care asigura cam 16 - 20% din umplerea
ventriculara.

In timpul sistola atriala creste presiunea din atria,dar sangele nu refuleaza spre venele
mari,datorita contractiei fibrelor muscular din jurul orificilor de varsare a vene in atrii.

La inceput diastola atriala dureaza 0,3 s si se desfasoara in doua faze:

1. Faza de contractie izovolumetrica : - incepe in momentul inchideri a valvei


ventriculare si se termina in momentul deschideri valvelor semilunare.
- in acest interval in timp ce ventricolul se contracta produce o crestere rapida a presiuni
intracavitara;
- in momentul cand presiunea din ventricolul depaseste pe cea din artera aorta si
pulmonara, valvele semilunare se deschid si are loc ejectia sangelui.

2. Faza de Ejectie : - incepe cu deschiderea valvei semilunare si se termina in momentul


inchiderei acesteia.
- la inceput se evacueaza 2/3 din debitul sistolic dupa care restul de o treime mai lent;
- expulzarea sangelui din ventricolul stang si continua dupa ce aceasta a luat sfarsit;
- volumul sangelui ejectat in timpul unei sistole este de 70 – 75 ml in stare de repaus si
150 - 200 ml in efort.
- dupa sistola urmeaza diastola ventriculara care dureaza 0,5 s;
- datorita relaxari miocardului presiunea intracavitara scade rapid;
- cand presiunea din ventricole ajunge mai mic decat cea din artere mari are loc
inchiderea valvelor semilunare;
- lucru care impiedica reintoarcerea sangelui in ventricole;
- pentru un scurt timp ventricolul devine cavitatea inchisa ( diastole izovolumetrica );

7
- presiunea intraventriculara continua sa scada pana devine inferior celei din atri valvei
atrioventriculara , se deschide si reincepe umplerea ventricolului ( 1 - faza de umplere
rapida; 2 - faza de umplere lenta );
- 0,4 s diastora general, atri si ventricolul se afla in relaxare;
- la sfarsitul diastole generala are loc sistola atriala si ciclul reincepe;
- lucru mecanic al inimi este L m sau travaliu efectuat de pompa cardiac in timpul unei
sistole ventriculare;
- se calculeaza inmultind volumul sistolic 75 ml cu presiunea arterei medie 100 ml.

Manifestarea care insoteste revolutia cardiac


1. Manifestari Acustice:
- zgomotul 1 sau zgomotul sistolic este lung,intens si tonalitate joasa este produsa de
inchiderea valvelor atrioventriculara si de fibra miocard la inceputul sistolic
atrioventricular.
- zgomotul 2 sau diastolic- este scurt,mai putin intens si este produs de valvele semilunare;
- inregistreaza zgomotul inimii,se face cu ajutorul unui fonocardiografie.

2. Manifestari Mecanice: - este socul apexian si pulsul arterial.


- socul apexian reprezinta o expansiune sistolica a peretelui toracelui in dreptul varfului
inimi spatial 4-5;
- pulsul arterial este o expansiune ritmica a pretelui arterelor provocate de variatiile
presiuni sangelui;

3. Manifestarile Electrice: - este reprezentat de suma curentiilor de depolizare si


repolizare miocardica.
- apare E.K.G ( electrocardiograma ).

8
Fiziologia Sistemului Muscular

Fibrele musculare sunt de doua tipuri:

1. Mușchi striati: include fibrele scheletici si miocardici;


2. Mușchi netezi.

Mușchi scheletici asigura tonusul , echilibrul, mimica și mișcarea voluntara.

Mușchiul cardiac asigura acțiuni de pompare a inimi.

Compoziția biochimica a mușchiului :

Mușchiul conține:

- 80 % apă ;
- 20 % substante organice și anorganice.
- substantele organice sunt proteine și substanțe energetice.

1. – proteinele: - sunt localizate în miofibrile și sarcoplasma;


- Contracțile sunt reprezentate de actina și miozina.
2. – proteine reglatoare: - reprezentată de troponina și tropomiozina;
3. – proteine citoplasmatică: - sunt reprezentate de enzime și de miglobina.

Substanțe energetice ale mușchilor sunt :

- glucide;
- lipide;
- substanțe macroenergetice.

Glucidele se află sub forma de glicogen depozitat în sarcoplasma.Prin glicogenoliză din


glicogen se eliberează molecule de glucoza care furnizeaza energia necesara refaceri
moleculelor macroenergetice.

 Lipidele musculare se găsesc in trigliceride= sursa de energie;


 Moleculele macroergice - creatinfosfat ( CP );
 A.T.P. – frunizează direct energia necesară contracției;
 Creatinfosfat(CP) – asigură refacerea moleculelor de A.T.P .

9
Proprietatile Mușchiului

Proprietatea ,,1’’

Contractilitatea: – este proprietatea specifica muschiului.Reprezintă capacitatea de a


dezvolta tensiunea între capetele sale și a se scurta.

- Când mușchiul se contractă făra sarcina, el se scurteaza cu viteza maxima făra


tensiune;
- Când mușchiul se contractă cu o sarcina mai mare decat forța sa,atunci el dezvolta o
tensiune maximă fâra scurtare;
- Unitatea de contracție a mușchiului este reprezentata de sarcoma și moleculele de
baza,sunt reprezentate de proteinele contractile.

Proprietatea ,,2’’

Excitabilitatea: - se datorează membrane celulare a mușchiului răspunzând la un


stimul,printr- un potențial de acționare ( propagate ) urmat de o contracție.

- intre manifestarea electrică de la nivelul membrane fibrelor muscular și fenomenele


moleculare de la nivelul sarcoamele se produce un lanț de reacții fizice , chimice din
care = cuplarea excitației cu contracție.

Proprietatea ,,3’’
Extensibilitatea - este proprietatea mușchiului de a se lungi pasiv sub acțiunea unei forțe
exterioare datorită fibrelor conjunctive și elastic din mușchi.

Proprietatea ,,4’’
Elasticitatea: – este proprietatea specifica a mușchiului de a se deforma sub acțiunea
unei forțe și de când forța a încetat să acționeze asupra sa.

- acest lucru se datorează fibrelor elastic din perimisium.

10
Proprietatea ,,5’’
Tonusul muscular: – este de natură reflexă,este o stare de tensiune permanentă
caracteristică mușchilui care au inervație senzitivă și motorie.

Oboseala musculară

 Reduce temporar capacitatea de contracție a mușchilor și este practic proporțional cu


cantitatea de glicogen muscular consumat.
 Cea mai mare parte a oboseli se datoreaza din incapacitatea de a face în continuare
acelaș lucru mecanic.
 Mușchiul obosit intra in contracture dureroasă sau crampa musculară.
 Dupa efort fizic pe care il facem pe o perioada mai îndelungată de activitații este
urmat de 24 - 48 de ore ce apar dureri persistente,uneori foarte puternice la nivelul
grupelor musculare solicitate (fenomen numit febră muscular).
 Febra musculară se atenuează sau chiar dispare la reloarea acelui tip de efort.
 Începerea durerii prin reluarea activitații muscular poate fi explicat atât prin acțiune
analgetica a unor factorii locali cât și prin fenomenul de blocare care conduce durerea
la nivelul talamusului.

Metabolismul
Este procesul de schimb permanent a organismului cu mediul extern prin intermediul unor
substante și a energiei.

Metabolismul se desfasoara în 3 etape:


1. Digestivă;
2. Celulară;
3. Excretorie.
- legătura dintre aceste etape este realizat de sânge și circulația acestuia;
- metabolismul începe odata cu înghițirea de alimente și sfârșește cu excreția produselor
neutilizabile.

1. Etapa Digestivă: - constă în hidralizarea moleculeor organice din alimentele și


transformarea lor în molecule simple fără specificitatea absorbabile(glucoza,acizi
grași,aminoacizi).

11
2. Etapa Celulară: - este reprezentată de metabolismul intermediar.
- este schimbul de substanțe și celule din mediul intern.
- reacțiile matabolismului sunt de doua feluri:
1. reacți anabolice(asimilația):- reactive de sinteza a unor componente celulare;
2. reacți catabolice: - este descindare a substantelor pana la produși finali care nu se pot
utiliza(apa,dioxid de carbon,substanțe azotate).
- prin reacți anabolice are loc reînoirea permanenta a structurii celulare uzate;
- prin reacția catabolică se genereaza energie;
- reacția catabolic se realizeaza și cu ajutorul proceselor de oxido-reducere prin care se
eliberează peste 90 % din energia chimica a moleculelor;
- toate aceste reacți în esența constau în arderea alimentelor în prezenta oxigenului în
organism;
- în organismul energia se elibereaza treptat în etape successive și nu se transformă în
căldură și o parte se depozitează;
- ciclul ,,KREBS’’ și restul energetic au sediul în mitocondrii;
- reacțiile anabolice se desfășoară cu energie;
- reacțiile catabolice eliberează energie;
- energiea chimica nu se poate utilize în mod direct,ea se înmagazinează initial sub
formă de compuși macroenergetici(ATP si CP);
- depozitarea energetic reprezintă 40 % din energia chimică eliberată,restul se pierde din
căldură;
- totalitatea schimbului energetic al organismului mediu este reprezentat de matabolismul
energetic.

Metabolismul intermediar al glucidelor


- glucidele sunt substanțe organice alcătuite din Ca,O2 și hidrogen ( hidrați de Ca ce
conțin O2 și H2);
- glucide cu molecule simplă-mono și dizaharide;
- cu o moleculă complexa-polizaharide sunt polimeri ai glucozei;
- la plante avem celuloza și amidonul;

Rolul fiziologiei ale glucidelor


Rolul energetic = prin oxidarea până la dioxid de carbon și apă = ciclul ,,KREBS’’

- a unui gram de glucoza se elibereaza 4,1 gigacalorii;


- rol plastic = glucidele sunt parți la construirea unor structure celulare;
- rol funcțional = pentozele fac parte din structura acizilor nucleic;
- moleculele macroergictic fac parte din structura de ATP ce conțin riboza;
- iar heparina (anticoagulant natural ) contine glucoza.

12
Căile metabolice ale lipidelor

- principalele transformări suferite de lipide în organism sunt următoarele:

1. Depunerea de rezerve – lipogeneza;


2. Lipoliza – catabolism;
3. Getogeneza;
4. Glucogeneza.

1. Lipogeneza: - sintetizarea de lipide are loc la nivelul ficatului și țesuturilo adipoase.


- principala formă de depozitare este reprezentată de trigliceridele;
- pentru a sintetiza a trigliceridele este nevoie de acizi grași și de L gliceral fosfat;
- acizi grași provin din alimente sau pot fi produse în interiorul organismului din
glucide sau din aminoacizi ;
- când lipemia crește are loc depunerea grasimelor sub forma de rezerve;
- când lipemia scade aceste rezerve de lipide scade;
- lipogeneza este condiționată de acordul glucidelor;
- excesul de glucoza duce la creșterea lipidelor de rezervă duce la îngrașarea;
- în lipsa glucozei lipogenezei încetează,iar organismul consuma din rezervele propri
lipidelor;

2. Lipoliza: - cu ajutorul enzimei specific care sunt stimulate de adrenalina,glucoza,tiroxina


și glicerol (HGH).
- acestea trec în sange și sunt folosite de țesuturi a sistemului acizilor grași și are loc
la nivelul mitocondrilor;

3. Getogeneza: - geneza de corpi cetonieni sunt substanțe acide cu efect toxic.


- corpicetonieni pot fi degradați prin cetoli pana la dioxid de carbon,apa și energie la
nivelul tuturor celuleor corpului;
- getogeneza crește proporțional cu catabolismul acizi grași;
- în diabet și în starea de inaniție folosită în exces a acizilor grași duce la creșterea
corpilor cetonieni în sange și are loc acidifierea mediu intern (cetoacidoza).

4. Gluconeogeneza: - pot sintetiza glucoza din glicerolul lipide cu ajutorul energiei


furnizate de catabolism acizii grași.

13
Reglarea metabolismnului intermdiar lipidic.

- se face prin mecanim neuromorale regleaza meta-glucide și depinde de nevoi


energetic ale organismului;
- valoarea normal a lipidelor este de 700 mlg la 100 ml de plasmă;
- valoarea lipemiei depinde și ea de consumul tisular lipidic în special din mușchi striat
și consumul din depozite de grăsime(ficatul;tesuturi adipoase);
- depozite de lipide sunt de ordinal kilogramelor sau zecilor de kilograme;
- prin oxidarea completă 10 kg de lipide se obtine 90.000 kilocalorii(energia pentru 45 de
zile);
- depozitarea lipidelor în rezervarea adipoase depinde de enzima lipoproteina în lipoză
se desface lipoproteinele și permite depozitarea lipidelor sub forma de trigliceride;
- mobilizarea lipidelor din țesut adipos este făcut din trigliceridelipoza;
- hormonii anabolizanți lipdici sunt reprezentanți de insulină și de hormonii sexuali;
- iar hormonii catabolici lipide sunt somatotropul, glucorticoizii ,hormonitiroidieni
glucagonul, catecolaminele;
- un rol important în reglarea a echilibrului il joaca centri-hipotalamici.

Metabolismul
- intermediar al proteinelor;
- proteinele sunt substanțe organice formate din carbon , O2 , hidrogen si azot;
- unele dintre ele conțin fosfor și sulf;
- elementele de baza sunt aminoacizi;
- surse de proteine pot fi de origine animal ( carne , peste , oua+lactate ) sau de orgine
vegetală(paine,fructe si legume);
- la nivelul tubului digestiv - proteinele sunt hidrolizarea sub acțiunea enzimei
proteolitice pana la aminoacizi care se observa la nivelul intestinului subțire.

14