Sunteți pe pagina 1din 1

TOMA ALIMOS-demonstratie

Alaturi de basme si legende, balada este o specie populară a genului epic, remarcabila prin bogatia
continutului de idei, dar si prin frumusetea ei artistica. Baladele, numite si cantece batranesti sunt creatii epice
in versuri, cu o actiune simpla, in care se prezinta o intamplare din trecutul indepartat, la care participa un
numar redus de personaje, prezentate in antiteza. In actiune se impleteste realul cu fabulosul.
Dupa continutul lor, baladele populare se clasifica in balade pastoresti (Miorita), balade haiducesti (Toma
Alimos), balade fantastice (Soarele si luna).
Toma Alimos are caracteristicile unei balade haiducesti. Fiind o creatie populara, are caracter oral,
anonim, sincretic si colectiv. A fost creata in urma cu sute de ani, s-a transmis prin viu grai, iar in secolul al XIX-
lea a fost culeasa şi publicată de Vasile Alecsandri, in volumul sau de Poezii poporale.
Ca orice opera epica, exprima in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor, ideile si
sentimentele creatorilor sai, increderea in biruinta binelui si a dreptatii, pretuirea, respectul si recunostinta fata de
haiduci care in trecut ii pedepseau pe asupritorii saracilor. Are o actiune simpla, cuprinzand doar un moment din
viata a doua personaje antitetice: haiducul Toma si boierul Manea. Conflictul dintre personaje se naste din pricina
caracterelor opuse, Toma reprezinta dragostea de adevar si dreptate, cinstea si omenia, pe cand Manea reprezinta
ceea ce este negativ in firea omenesca: lacomia, ticalosia, lasitatea.
Putine la numar, faptele se inlantuie logic si cronologic intr-o actiune liniara, structurata pe momentele
subiectului. Expozitiunea il infatiseaza pe Toma Haiduc din Ţara de Jos , om chipes, viteaz si cu o fire deschisa,
poposind la poalele unui munte, spre a se odihni si ospata. Coplesit de singuratate, ar dori sa aiba alaturi o fiinta
omeneasca, pentru ca nici armele, nici murgul credincios nu pot inlocui prezenta unui om cu care sa inchine din
burduselul de vin. El inchină codrilor, iar acestia il inteleg si-i alina singuratatea, caci ii sunt fratiori, de poteri
ascunzatori.
Intriga o constituie momentul in care isi face aparitia Manea stapanul mosiilor si domnul campiilor, pe care il
intampina cu inima deschisa.
Desfasurarea actiunii pune in lumina antiteza dintre cele doua personaje, Manea slutul si uratul are o fire
agresiva, de aceea i se adreseaza cu rautate haiducului, acuzandu-l ca i-a calcat mosia si i-a pricinuit multe
pagube. Haiducul ii raspunde pasnic, invitandu-l sa judece barbateste faptele, dupa ce vor gusta din vin. Manea se
preface a accepta ospitalitatea lui Toma, dar il loveste miseleste, apoi fuge. Haiducul, ajutat de murgul sau, îl
urmareste spre a-l pedepsi.
Punctul culminant infatiseaza momentul implinirii dreptatii, boierul cel misel este ajuns din urma, iar Toma ii
taie capul.
Deznodamantul accentueaza antiteza dintre personaje, ilustrand sfarsitul haiducului, ingrijit cu afectiune de
murgul sau care ii respecta ultimele dorinte: ii sapa groapa, il inmormanteaza, ii sadeste flori pe mormant, apoi
pleaca la tovarasii de lupta ai haiducului. Spre deosebire de Manea care nu si-a gasit linistea, haiducul sfarseste in
mijlocul naturii care il jeleste. Se evidentiaza astfel motivul comuniunii om-natura, specific creatiilor populare.
Fiind o opera epica, balada prezinta un numar redus de personaje, constuite pe opozitia erou-antierou.
In centrul actiunii se afla Toma, personaj pricipal pozitiv,reprezentant al binelui.In expozitiune este realizat un
sumar portret fizic, haiducul fiind caracterizat printr-o statura impunatoare nalt la stat. Portretul moral sugereaza
calitatile lui exceptionale:intelepciune, hotarare, tenaciate, toate acestea fiind incununate de calitatea cea mai de
pret, vitejia si viteaz cum n-a mai stat. În antiteza cu acesta este boierul Manea, intruchipand uratenia fizica si
morala Manea slutul si uratul/ Manea grosul si-artagosul.
Spatiul si timpul sunt vag precizate, ca in orice balada. Lipsesc atat coordonatele temporale, cat si cele
geografice. Prin enumerarea substantivelor pe campia verde-ntinsa, la poalele muntelui se face decorul specific
spatiului romanesc.
Balada prezinta fapte si intamplari neobisnuite, declansate si sustinute de un conflict puternic,
construit pe opozitia bine-rau, la fel ca si in basm. Acest conflict o data declansat, evolueaza treptat spre un punct
culminant si se stinge in deznodamant.
Ca si in orice opera epica populara, exista un narator, care relateaza faptele la persoana a III-a si se
implica afectiv. Prin folosirea interogatiilor, a exclamatiilor si a dativului etic, naratorul pare a se adresa direct
unor ascultatori.
Modurile de expunere folosite sunt naratiunea, descrierea ,dialogul si monologul.Prin descriere se
realizeaza portretul fizic si moral al celor doua personaje(caracterizare directa), iar prin nararea faptelor si prin
dialog se pun in evidenta trasaturile morale(caracterizare indirecta).
Fiind o balada populara, in actiune realul se impleteste cu fantasticul. Eroul pozitiv are o putere fizica
neobisnuita, este ajutat de un animal credincios, care il intelege si ii indeplineste dorintele. Eroul se afla in stransa
legatura cu natura care il iubeste si il protejeaza.
Balada populara Toma Alimos ocupa un loc de seama in randul creatiilor din aceasta specie, prin
frumusetea mesajului sau, prin natura sa educativa, moralizatoare, prin frumusetea personajului care reprezinta
binele.
Fiind o opera narativa in versuri, cu elemente descriptiv-lirice, ce prezinta intamplari neobisnuite
savarsite de personaje exemplare prezentate intr-o imprejurare exceptionala, care le dezvaluie trasaturile, putem
afirma ca opera Toma Alimos este o balada populara.