NUVELA ISTORICĂ.

TEMĂ ȘI VIZIUNE DESPRE LUME

ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL
de Costache Negruzzi
Creația literară Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi a fost publicată în anul 1840 în
revista ieșeană Dacia literară și reprezintă prima izbândă a nuvelisticii românești. Prin tema
sa, această operă literară ilustrează o parte din ideile enunțate de către Mihail Kogălniceanu în
articolul-program al revistei, intitulat Introducție.
Încadrarea nuvelei într-o tipologie / într-un curent literar
Ca specie literară, Alexandrul Lăpușneanul este o nuvelă istorică întrucât are ca temă
evocarea artistică a unei perioade și a unor evenimente din istoria națională, evenimente care
s-au petrecut în realitate și au fost consemnate în cronici sau în lucrări de istorie. Personajele
nuvelei pornesc de la figuri istorice care au existat, însă trăsăturile și acțiunile lor se află în
legătură cu viziunea și intențiile estetice ale autorului. Prin această creație se reconstituie o
anumită epocă din istoria Moldovei.
De asemenea, nuvela poate fi încadrată în romantism prin inspirația din trecutul istoric
al Moldovei, prin caracterul excepțional al personajului principal și al destinului acestuia,
precum și prin surprinderea culorii locale a epocii.

Elemente de structură și de compoziție a textului narativ (titlul, compoziție, incipit, final,

acțiune, conflict, relații temporale și spațiale)
Titlul este reprezentat de un substantiv propriu care este numele domnitorului
moldovean, în jurul căruia se organizează conflictul și acțiunea nuvelei. Acțiunea surprinde
patru ani din zbuciumatul ev mediu românesc și anume cea de-a doua domnie a lui Alexndru
Lăpușneanul 1564- 1568.
Nuvela, care are ca surse de inspirație cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, este
alcătiuită din patru capitole, fiecare având un motto sugestiv: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”,
„Ai să dai samă, Doamnă”, „Capul lui Moțoc vrem... ” și „De mă voi scula, pre mulți am să
popesc și eu”.
În incipitul nuvelei, se face o prezentare rezumativă a situației politice a Moldovei din
acea perioadă, arătând instabilitatea și trădările boierești. În acest context, Lăpușneanul se
întoarce cu oaste turcească pentru a lua tronul Moldovei. La Tecuci unde și-a instalat tabăra
este întâmpinat de o delegație de boieri, printre care se află și Moțoc, care îi spune să se
întoarcă deoarece țara nu îl dorește .Lăpușneanul nu se lasă intimidat de spusele boierilor, ci
își continuă drumul și urcă pe tronul Moldovei. Curând după reluarea domniei, începe
răzbunarea împotriva boierilor trădători.Soția sa, doamna Ruxanda, înspăimântată de ceea ce
se întâmplă, îi cere să înceteze omorurile, iar domnitorul îi promite „un leac de frică”. În capitolul
al treilea, domnitorul dă de veste că vrea să se împace cu boierii pe care i-a prigonit și să le
ceară iertare și îi invită după liturghia de duminică la un ospăț, la palat. În timpul acestui ospăț,
sunt uciși 47 de boieri, iar capetele lor sunt așezate într-o piramidă conform rangului pe care l-
au deținut în timpul vieții. Această piramidă îi este înfățișată doamnei Ruxanda ca leac de frică.
Tot acum, Moțoc este dat mulțimii înfuriate care a năvălit la palat și care îl ucide fără judecată
fiind considerat principalul vinovat pentru birurile tot mai grele. Patru ani mai târziu,
Lăpușneanul se află la Hotin, o cetate la graniță, și, bolnav de lingoare, cere să fie călugărit.
Stroici și Spancioc, boierii care au scăpat de măcelul de la palat, sosesc la Hotin și îi cer
doamnei Ruxanda să-și otrăvească soțul pentru a-și salva fiul șii pe sine. Finalul nuvelei este
tragic: Lăpușneanul este otrăvit și moare sub privirile vechilor săi dușmani.
Conflictele nuvelei se află în legătură cu tema acesteia. Astfel, avem un conflict exterior,
istoric între domn și boierii trădători, un conflict social între boieri și țărani, precum și un conflict
interior, moral: doamna Ruxanda șovăiește înainte de a-și otrăvi soțul deoarece acest lucru
este împotriva preceptelor morale și religioase.
Ilustrarea temei nuvelei prin episoade/ secvențe comentate
Scena confruntării dintre Lăpușneanul și delegația de boieri care îl sfătuiește să renunțe
la planurile sale demonstrează instabilitatea politică a Moldovei din a doua jumătate a secolului
al XVI lea, luptele între partidele boierști pentru a impune domitorul. Boierii trădatori se tem de
răzbunarea lui Lăpușneanul, iar acesta încearcă să-și consolideze puterea fără a conta pe
sprijinul lor, instaurând un climat de teamă.
O altă scenă care evideniază tema nuvelei este cea a confruntării dintre Lăpușneanul și
Moțoc după uciderea celor 47 de boieri. Din rațiuni politice, domnitorul l-a acceptat pe Moțoc în
preajma sa pentru a avea la nevoie un țap ispășitor, asupra căruia să se reverse nemulțumirile
poporului. El nu a uitat trădarea din prima domnie și îl pedepsește pe boier dându-l gloatei
întărâtate care îl ucide pe loc.
Prin tematică și arta literară, nuvela istorică Alexanru Lăpușneanul rămâne cea mai
izbutită creație de acest gen din literatura română, înscriindu-se în curentul național-popular
din jurul revistei Dacia literară.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL

Nuvela istorică Alexandru Lăpusneanul de C. Negruzzi a fost publicată în anul 1840 în

revista Dacia literară din Iași și este cea mai izbutită creație de acest gen din literatura română,
evocând o perioadă zbuciumată din istoria Moldovei și creând un personaje memorabile.
Prezentarea statutului social, psihologic, moral, etc. al personajului
Personajul principal al nuvelei, Alexandru Lăpușneanul, are ca model o personalitate
istorică reală. Peronalitatea acestui domnitor este conturată în cronica lui Grigore Ureche, însă
autorul o modelează conform viziunii sale asupra destinului unui domnitor aflat într-o perioadă
istorică dificilă, marcată de trădări și răsturnări de situație. Lăpușneanul este un domnitor ridicat
din rândul boierilor. Căsătoria sa cu Ruxanda, fiica domnitorului Petru Rareș, i-a consolidat
puterea politică și i-a atras simpatia poporului.
Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic, fiind construit potrivit esteticii
romantice: este un personaj excepțional pus să acționeze în împrejurări excepționale. El
întruchipează tipul domnitorului medieval, tiran și crud care dorește să dețină întreaga putere
politică.

Ilustrarea a patru elemente de structură, de compoziție și de limbaj a textului dat

(acțiune, incipit, final, conflict, modalități de caracterizare, limbaj)
Trăsăturile sale de caracter reis cu precădere din caracterizarea indirectă, adică din
fapte, atitudini, comportament, gesturi, relații cu celelalte personaje, limbaj, vestimentație.
Caracterizarea directă realizată de către narator și de către celelalte personaje este mai redusă
și se referă în primul rând la cruzimea personajului.
Nuvela surprinde patru ani din cea de-a doua domnie a Lăpușneanului. Trădat de către
boieri la prima domnie, se refugiază la Constantinopol de unde se întoarce cu oaste turcească
pentru a cuceri tronul Moldovei. Trece peste sfatul delegației de boieri care îl întâmpină la
sosirea în țară, se înscăuneaza domn și apoi începe să-i pedepsească pe boierii trădători,
acțiunile sale culminând cu uciderea celor 47 de boieri în timpul ospățului de la palat. Ultimii
trei ani ai domniei îi petrece în cetatea Hotinului, unde își va găsi și sfârșitul prin otrăvirea de
către propria soție. Acțiunile și comportamentul personajului dovedesc că are o fire voluntară
și un temperament impulsiv, că este viclean și orgolios.
În atingerea scopurilor sale, Lăpușneanul dă dovadă de inteligență, o bună cunoaștere
a psihologiei umane. Știe să folosească disimularea, ascunzându-si intențiile reale, ca în cazul
invitației la ospăț pe care o face boierilor. În relațiile cu celelate personaje, cu doamna Ruxanda,
cu Moțoc, cu călugării se dovedește crud și răzbunător. Limbajul personajului atrage atenția
asupra trăsăturilor sale de caracter: voința neclintită, abilitatea politică, sângele rece, ambiția
de a domni, replicile sale devenind memorabile: „dacă voi nu mă vrtei, eu vă vreu, de mă voi
scula, pre mulți am să popesc și eu...”

Ilustrarea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două scene/secvențe

comentate
O trăsătură esențială a domnitorului moldovean este caracterul său răzbunător. După
înscăunare acțiunile sale se concentrează asupra pedepsirii boierilor care l-au trădat la prima
domnie. O scenă care ilustrează această trăsătură este cea a uciderii de către oamenii săi a
celor 47 de boieri în sala ospățului domnesc. Aduși la palat prin vicleșug, boierii sunt uciși fără
judecata pentru a împlini dorința de răzbunare a domnitorului și pentru a fi exemplul pentru cei
care ar încerca să uneltească împotriva sa.
Următoarea scenă care demonstrează această trăsătură a domitorului este aceea în
care Moțoc este dat mulțimii înfuriate care a venit la palat. Lăpușneanul se răzbună pe Moțoc
pentru trădarea din timpul primei domnii și îi reamintește cu satisfacție acest lucru, în timp ce
boierul se tânguiește cerând îndurare. Deși hotărârea de a-l sacrifica pe Moțoc fusese luată de
mult, din cruzime și răzbunare, domnitorul îl lasă pe boier să se tânguiască. Caracterul
răzbunător al lui Lăpușneanul se datorează dorinței de a-și consolida puterea în stat și de a-i
înspăimânta pe cei din jur, precum și naturii sale interioare.
Stăpânirea de sine, forța de a-și duce la îndeplinire propriile planuri, evoluția sa, calitățile
și acțiunile excepționale pe care le săvârșește îl așază pe Alexandru Lăpușneanul în galeria
personajelor memorabile ale literaturii române.