CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................................................3
1.1. Materii prime utilizate pentru fabricarea berii...............................................................................3
1.2. Mijloace de poluare a mediului inconjurator...................................................................................4
1.3. Apele uzate de la fabricare berii si maltului.....................................................................................5
TEHNNOLOGIA DE FABRICATIE A BERII..................................................................................................6
2.1. Schema tehnologica de fabricare a maltului.....................................................................................7
2.2. Descrierea operatiilor tehnologice ale maltului.............................................................................8
2.3. Schema tehnologica de fabricare a berii..........................................................................................13
2.4. Descrierea operatiilor tehnologice ale berii..................................................................................14
STUDIUL RECICLARII BIOTEHNOLOGICE A PRODUSELOR REZIDUALE SI A
BIODEGRADARII APELOR UZATE..............................................................................................................15
3.1. Reciclarea produselor reziduale.........................................................................................................15
3.2. Biodegradarea apelor uzate.................................................................................................................18
3.3. Caracteristicile apelor uzate si influenta lor asupra receptorilor........................................19
3.4. Evacuarea apelor uzate de la fabricile de bere.............................................................................19
3.5. Maă suri pentru reducerea cantitaă ţii de ape uzate şi de substanţe impurificatoare
evacuate…………………………………………………………………………………………………………………...19
3.6. Procedee si instalatii de epurare. Valorificarea apelor uzate……………………………….21
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................................22
 Capitolul 1. INTRODUCERE

Berea poate fi definită ca o băutură slab alcooloică, nedistilată, obţinută prin fermentarea cu ajutorul
drojdiei a unui must din malţ şi cereale nemalţificate fierte cu hamei. Pricipalele materii prime sunt:
-malţul;
-cerealele nemalţificate;
-hamei;
-apă;
-drojdie.

Fiind o băutură nedistilată, berea mai conţine în afară de alcool şi o serie de substanţe ca: glucide,
substanţe azotoase, săruri minerale si vitamine din grupa B, care îi conferă o valoare nutritivă şi care au o
acţiune favorabilă asupra organismului. Astfel alcoolul din bere în cantităţi mici favorizează respraţia şi
atenuează tulburările nervoase. Vitaminele din grupa B protejează ficatul faţă de acţiunea dăunatore a
alcoolului. Substanţele amare au o acţiune bacteriostatică distrugând bacteriile gram pozitive cât şi baciul
tuberculozei.

1.1.MATERII PRIME UTILIZATE PENTRU FABRICAREA BERII

Berea este o bautura alcoolica nedistilata obtinuta prin fermentarea cu ajutorul drojdiei a unui must
realizat din malt, apa si fiert cu hamei. La fabricarea berii se mai pot utiliza, in anumite proportii si
cereale nemaltificate, inlocuitori de hamei, drojdie de bere si enzime industriale.
Materiile prime utilizate pentru fabricarea berii sunt:
Orzul folosit la fabricarea maltului pentru bere trebuie sa aiba un continut ridicat in amidon si scazut in
proteine. Cu cat continutul in amidon este mai mare, cu atat creste si randamentul in extract al maltului.
Pentru fabricarea berii se preteaza orzul cu bob mare (cal. I si cal. II) si cu coaja subtire.
Hameiul, datorita calitatilor sale, reprezinta o materie prima indispensabila la fabricarea berii. Din planta
de hamei se foloseste numai conul de hamei care contine substante specifice substantelor amare si
uleiurilor eterice.
In afara de hameiul natural, astazi se folosesc si o serie de produse obtinute din hamei dintre care se pot
mentiona:
- pulberi de hamei normale;
- extracte de hamei: normale sau izomerizate.
- pulberi de extracte de hamei.
Apa este considerata materie prima deoarece influenteaza profund calitatea berii. Apa contine in medie
500 mg/l saruri, in mare parte disociate, care influenteaza duritatea si alcalinitatea apei si deci calitatea
berii.
Alte materii utilizate in procesul de fabricare a berii sunt:
Drojdia cultura pura utilizata pentru fermentarea mustului de bere - face parte de obicei din categoria
drojdiilor de fermentatie inferioara (rase de Saccharomyces carlsbergensis) deoarece ele nu formeaza
asociatii de celule, au o capacitate redusa de formare a sporilor, fermenteaza de obice rafinoza in
2
intregime, iar temperatura normala de fermentare este mai scazuta de 5-15°C.
Maltul este principala materie utilizata la fabricarea berii, fiind un semifabricat obtinut prin germinarea
in conditii industriale, controlate a orzului sau orzoaicei si uscarea maltului verde realizat. Maltul este o
sursa de substante complexe cu rol de substrat si in acelasi timp o sursa de enzime care actioneaza asupra
substratului determinand formarea in procesul de fabricare a mustului de bere.
Cereale nemaltificate cum sunt: orz, porumb, orez. In unele tari mai conservatoare este interzisa
utilizarea acestor cereale nemaltificate, insa in numeroase tari ele se folosesc mai ales datorita
avantajelor economice care rezulta.

1.2.MIJLOACE DE POLUARE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Termenul de poluare desemneaza orice activitate care prin ea insasi sau prin conscintele sale aduce
modificari echilibrelor biologice, influentand negativ ecosistemele naturale si/sau artificiale cu urmari
nefaste pentru activitatea economica, starea de sanatate si confortul speciei umane. Poluarea poate fi de
2 tipuri: poluare naturala si poluare artificiala.
Poluarea naturala este data de emisiile temporare sau permanente cu influente locale sau regionale.
Sursele naturale principale ale poluarii sunt eruptiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale
padurilor si altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substante organice.
Poluare artificiala a aparut odata cu dezvoltarea primelor asezari urbane, sub influenta factorului
antropic. Initial, produsele poluante erau putine, de natura organica si usor degradabile de catre
microorganismele mediului. Pe masura dezvoltarii industriei, a cresterii demografice si a modernizarii
tehnicii, poluarea s-a extins, poluantii s-au inmultit si au aparut deseuri greu biodegradabile, ca de
exemplu detergenti, pesticide de sinteza, deseuri radioactive. Cand cantitatea de poluanti depaseste
capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele sufera un proces de alterare si distrugere a lor,
rezultand zone lipsite total de viata.
Poluarea artificiala se imparte in 3 mari categorii:
- poluare industriala :20 - 25%
- poluare casnica: 50 - 60 %
- poluare datorata mijloacelor de transport: 20 - 25 %
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. In fiecare an dezvoltarea
industriei generează miliarde de tone de materiale poluante care sunt eliberate in atmosfera.

Poluarea solului cu produse reziduale

Poluarea solului este considerata ca o consecinta a unor obiceiuri neigienice sau practici
necorespunzatoare, datorata indepartarii si depozitarii la intamplare a reziduurilor rezultate din
activitatea omului, a deseurilor industriale sau utilizarii necorespunzatoare a unor substanţe chimice in
practica agricola.
Produsul rezidual este un produs secundar rezultat in urma unui proces tehnologic. El nu reprezinta
produsul finit la care se doreste a se ajunge, motiv pentru care se urmareste reciclarea lui, respectiv
gasirea unor modalitati de reutilizare a lui, realizandu-se astfel o poluare a mediului in cantitati mult mai
mici.

3
Provenienta reziduurilor industriale

Reziduurile industriale provin din:

- desfasurarea proceselor tehnologice din intreprinderile industriale. Ele au aceeasi compozitie fizico-
chimica cu materia prima, materialele prelucrate si materialele auxiliare folosite in industrie. Aceste
reziduuri se impart in doua categorii:
-reziduuri care pot fi recuperate/reciclate intern;
-reziduuri care nu mai pot fi reciclate intern si care se livreaza cu acte comerciale intreprinderilor
judetene de recuperare/valorificare a materialelor refolosite pentru a fi valorificate in cadrul altor
industrii ca materii prime sau materiale refolosibile.
- activitatile oamenilor, care sunt colectate si tratate impreuna cu cele de la populatie.

Poluarea datorita apelor reziduale din industria alimentara

Apele reziduale rezulta in urma poluarii apelor. Prin poluarea apelor se intelege alterarea calitatii fizice,
chimice sau bacteriologice ale acesteia produsa direct/indirect de activitati umane care face ca apele sa
devina improprii pentru folosirea normala in scopurile in care aceasta folosire este posibila inainte de a
interveni alterarea.
Apele uzate (reziduale, poluate) sunt acele ape, care prin folosire si-au modificat proprietatile initiale;
astfel ca reintroducerea lor in circuitul apelor naturale conduce la impurificarea acestora. Apele reziduale
din industria alimentara sunt reprezentate de apele de transport si spalare a materiilor prime, apele
tehnologice, apele de condens/de racire, apele de la spalarea/dezinfectia salilor de fabricatie, a utilajelor
si a ambalajelor si de apele de la instalatiile sanitar-veterinare.

Principalul efect al apelor uzate asupra apelor receptoare

Principalul efect asupra apelor receptoare consta in impurificarea cu materie organica degradabila, care
implica scaderea continutului de oxigen dizolvat din apa. Ca urmare, imbogatirea apei cu materii nutritive
introduse sub forma minerala determina o forma indirecta de poluare (eutrofizare), care se manifesta
printr-o productie crescuta de alge si alte plante acvatice, cu influenta nefasta asupra celorlalte
vietuitoare din apa si deteriorarea generala a calitatii apei.

1.3.APELE UZATE DE LA FABRICAREA BERII ŞI A MALŢULUI

Fabricile de bere şi malt sunt întreprinderi ale industriei fermentative, care folosesc ca materii prime
orzul, porumbul, grâul, orezul şi hameiul. Ele sunt, în general, amplasate în localităţi (mai ales unităţile
vechi) sau pe platforme ale industriei alimentare aferente localităţilor.
Perioada de activitate productive (de campanie) durează 282 zile, restul de 62 fiind folosite pentru
diverse operaţii de curăţire şi întreţinere a instalaţiilor (remount). Pentru ca în sezonul rece cerinţele de
bere sunt reduse, activitatea de remount este, de obicei, situată în această perioadă a anului.
Fabricile de bere au în alcătuire şi secţii de fabricare a malţului. În ţara noastră, capacitatea fabricilor de
bere variază între 100.000 şi 600.000hl/an.

4
 Capitolul 2. TEHNOLOGIA DE FABRICAŢIE A BERII

Din această definiţie rezultă şi principalele materii prime folosite la fabricarea berii:malţul, cereale
nemalţificate, hameiul şi apa. Fabricarea berii din aceste materii prime are loc în trei etape mari şi anume:
- - fabricarea malţului din orz ( malţificarea);
- obţinerea malţului de bere ( fierberea); -
- fermentarea mustului de bere cu ajutorul drojdiei, inclusiv condiţionarea berii rezultate.

2.1.SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICARE A MALŢULUI

5
 Orz pentru bere

Agregare si receptie

Precuratire corpuri straine

Depozitare orz brut

Curatire (triere) corpuri straine

Sortare (categ. I si II) orz categ. III si IV

Orz maltificabil

apa Inmuiere

Germinare

Malt verde

Uscare

Racire (35-45°)

Degerminare colt de malt (radicele)

Malt uscat

2.2.DESCRIEREA OPERAŢIILOR TEHNOLOGICE ALE MALŢULUI

6
Recepţia calitativă şi cantitativă

Prin recepţia calitativă se urmăreşte ca materia primă să corespundă condiţiilor impuse de standardele de
calitate în vigoare pentru orz şi orzoaică. Orzul este adus în fabrică cu vagoane de cale ferată care pot fi
vagoane de marfă obişnuite sau vagoane - siloz sau cu autocamioane. Orzul se supune recepţiei
cantitative, cantităţile respective fiind înregistrate în documentele de evidenţă primară. Din vagoanele de
marfă obişnuite, orzul se descarcă cu lopata mecanică cu ajutorul căreia un vagon de 40 tone se descarcă
în 20 minute sau descărcarea se efectuează manual, cu lopată obişnuită, durata descărcării fiind mult mai
mare în acest caz. În cazul vagoanelor siloz, descărcarea se efectuează automat în buncărul de primire al
silozului de cereale al fabricii. Din acest buncăr orzul este preluat cu un transportor cu lanţ şi apoi de un
elevator cu cupe care-l dirijează într-o celulă în siloz. Descărcarea orzului din autocamioane se face prin
bascularea platformei prin acţionare mecanică sau hidraulică. Pentru descărcarea orzului din vagoane şi
autocamioane şi pentru transportul orzului până la silozul de depozitare se pot folosi şi instalaţii
pneumatice care pot acţiona:
•prin aspiraţie;
•prin refulare;
•mixt.

Depozitarea orzului

Se efectuează în magazii sau silozuri, la care se impune existenţa unei posibilităţi de aerisire. Nu se
recomandă depozitarea boabelor de orz în saci, deoarece se reduc posibilităţile de aerisire a acestora.
Silozurile pentru depozitare sunt celule metalice sau din beton de diferite dimensiuni, cu secţiune pătrată,
dreptunghiulară, rotundă sau hexagonală. Corpurile de siloz moderne au de obicei o formă rotundă sau
hexagonală, grupate sub formă de fagure. Depozitarea orzului proaspăt recoltat este necesară pentru
maturizarea boabelor în vederea unei germinări uniforme. Boabele proaspăt recoltate se află în aşa
numitul repaus de germinare, care reprezintă un mijloc de apărare a perpetuăriispeciei. Acest repaus de
germinare durează între 3 şi 9 săptămâni şi constă în imposibilitatea orzului de a germina chiar dacă i se
asigură condiţii optime de germinare. Germinarea boabelor este condiţionată şi de sensibilitatea la apă
aorzului. La sfârşitul perioadei de postmaturare, orzul iese din repausul germinativ şi atinge energia de
germinare maximă. În timpul depozitării, datorită activităţii vitale, bobul de orz respiră, producându-se o
anumită cantitate de căldură şi pierderi, în special în amidon. De aceea trebuiesă se controleze în
permanenţă temperatura stratului de orz şi atunci când aceasta creşte cu mai mult de 1°C/24 h este
necesară aerarea imediată a orzului care se poate face prin insuflare de aer prin masa de orz sau prin
prefirarea orzului. Aerareaorzului se efectuează cu aer care are o umiditate relativă în echilibru cu
umiditatea orzului.

Conditionarea orzului
7
Orzul brut constituie o masă de boabe mai mult sau mai puţin uniforme, care conţine întotdeauna şi
impurităţi. În tehnologiile actuale, orzul brut este precurăţit pentru îndepărtarea impurităţilor mari
(pietre, bulgări de pământ) şi de praf, după care este însilozat urmând ca înaintea intrării în procesul de
malţificare să fie supus unei curăţiri şi sortări corespunzătoare.

Precurăţirea orzului

Prin această operaţie se urmăreşte îndepărtarea din masa de orz a impurităţilor de natură organică şi
anorganică mai mici şi mai mari ca boabele de orz ca: paie, buruieni, coji, seminţe de buruieni şi de alte
plante cultivate, bulgări de pământ, pietre, corpuri metalice, nisip, praf, etc. Precurăţirea orzului se
realizează cu ajutorul tararului aspirator (separator-aspirator) şi a separatorului electromagnetic.Tararul-
aspirator este prevăzut cu un sistem de 3 site cu următoarele dimensiuni ale ochiurilor:
•sita superioară – lungime 20 mm şi lăţime 12 mm;
•sita mijlocie – lungime 15 mm şi lăţime 3,5 mm;
•sita inferioară – lungime 15 mm şi lăţime 1,5 mm.
De pe primele două site se separă impurităţile mai mari decât boabele de orz de diferite dimensiuni, de
pe ultima sită rezultă orzul, iar de sub ea impurităţile mai mici decât boabele de orz. Utilajul este prevăzut
cu un ventilator şi cu două camere de depunere a impurităţilor uşoare (praf, pleavă, paie). Aceste
separatoare cu trei site au capacitate mare de lucru, putând prelucra 5000÷6000 kg boabe /oră.

Curăţirea orzului

Scopul acestei operaţii este acela de a îndepărta din masa de orz impurităţilecare se deosebesc de orz
prin grosime şi lungime (neghină, mazăre, mei, boabesparte) care, datorită formei şi dimensiunilor lor nu
au putut fi separate cu tararul-aspirator.Operaţia de curăţire se realizează cu ajutorul trioarelor care pot fi
de mai multetipuri:
•trioare cilindrice cu manta alveolată;
•trioare cu discuri şi alveole;
•trioare cu bandă alveolată;
•trioare cu palete.

Sortarea orzului

După efectuarea operaţiilor de precurăţire şi curăţire, orzul sau orzoaica sunt supuse sortării după
dimensiuni. Această operaţie este necesară deoarece boabelede diferite dimensiuni se caracterizează
prin:
•conţinut diferit de azot;
•viteză de absorbţie a apei diferită;
•capacitate de germinare diferită
Orzul de calitatea I şi a II-a se utilizează la fabricarea berii, iar cel de calitateaa III-a şi a IV-a la obţinerea
malţului pentru alcool sau în scopuri furajere. Calităţile rezultate de la sortare se malţifică separat pentru
a se obţine un malţ de calitate omogena.

Înmuierea orzului

8
Orzul maturizat, după repaosul germinativ, poate fi supus procesului de malţificare. În silozuri, procesele
de sinteză din bobul de orz stagnează, activitatea enzimatică este minimă. Prin crearea condiţiilor
necesare desfăşurării germinării, bobul de orz poate fi readus la activitate prin asigurarea cantităţii
suficiente de apă, pentru atingerea unui anumit grad de umiditate a orzului, asigurarea oxigenului
necesar respiraţiei embrionului, precum şi asigurarea temperaturii adecvate desfăşurării procesului. În
timpul înmuierii au loc trei procese mai importante: absorbţia apei în bob, alimentarea cu oxigen ,
spălarea şi dezinfecţia orzului. Prin absorbţia apei boabele îşi măresc volumul, învelişurile se întind, devin
netede, embrionul creşte şi se dezvoltă dând naştere la apariţia radicelelor şi a plumulei. Procesul de
înmuiere trebuie astfel condus încât acesta să ţină seama de sensibilitatea orzului faţă de apă, evitându-
se sufocarea embrionului şi să se elimine inhibitorii germinaţiei, cu ajutorul apei de înmuiere. Prin
acumularea apei în cursul procesului de înmuiere se declanşează germinaţia. Pentru obţinerea unei
cantităţi mari de enzime şi pentru solubilizarea părţii făinoase a bobului într-un timp relativ scurt, orzul
trebuie să aibă o umiditate de 44-48%.
Prin numeroase experimentări s-a stabilit că temperatura normală pentru desfăşurarea proceselor
fiziologice la înmuiere este de 12-13°C.
Absorbţia apei se produce cu intensitatea cea mai mare în primele 4÷8 ore ale procesului de înmuiere,
apoi ea scade treptat până la punctul de saturaţie. Absorbţia apei este mai rapidă dacă înmuierea se
realizează alternativ cu şi fără apă, iar eficienţa absorbţiei va creşte şi mai mult prin lungirea perioadelor
de înmuiere fără apă, care reprezintă circa 50÷80% din timpul total de înmuiere. Se supune operaţiei de
înmuiere numai orzul sortat în prealabil pe calităţi, deoarece capacitatea de absorbţie a apei depinde de
mărimea şi structura bobului.
Boabele mai mari de orz şi boabele mai pline se înmoaie mai încet decât boabele mai mici şi mai slabe.
Conţinutul iniţial de apă al orzului nu influenţează capacitateade absorbţie, în schimb, de exemplu, un orz
bogat în substanţe proteice şi sticlos, necesită timp mai îndelungat pentru atingerea aceluiaşi grad de
înmuiere. În timpul înmuierii se realizează şi spălarea şi dezinfectarea orzului. Se îndepărtează praful ce
nu a fost separat din masa de orz în decursul precurăţirii şi curăţirii orzului, ca şi orzul plutitor, printr-o
bună agitare a orzului în apa de înmuiere cu ajutorul aerului comprimat cât şi prin recircularea
amestecului de apă-orz. De regulă, la spălarea mecanică se aplică şi o spălare chimică, prin introducerea
în a doua apă de înmuiere a unor substanţe alcaline cu acţiune detergentă.

Germinarea orzului

După înmuiere, bobul de orz trece din starea latentă în starea activă. Germinarea este un fenomen
fiziologic şi biochimic în cursul căruia se dezvoltă radicelele şi plumula. Radicelele străpung baza bobului
formând 3÷5 radicele. Plumula străpunge testa, dar nu şi tegumentul exterior şi se dezvoltă între ele, în
partea posterioară a bobului. Dacă nu se intervine în procesul tehnologic, plumula iese prin vârful bobului
formând aşa numiţii „husari”. La fabricarea malţului pentru industria berii, prin conducerea procesului
tehnologic se urmăreşte evitarea formării husarilor, la malţul blond nefiind admişi, iar la malţul brun
prezenţa lor se admite până la 5-10%. Se produce solubilizarea membranei celulare cu ajutorul
hemicelulazei, asigurându-se astfel accesul enzimelor la substanţele de rezervă din bob şi se produce
dezagregarea acestor substanţe cu molecule mari în altele cu molecule mai mici.
În urma germinării, malţul trebuie solubilizat în totalitate, deoarece în părţile insolubile, enzimele nu pot

9
pătrunde, iar substanţele ce nu au fost solubilizate nu mai pot fi dezagregate în timpul operaţiilor de
fabricare a berii şi vor crea dificultăţi în procesul tehnologic. Malţul insuficient solubilizat va avea
activitate enzimatică scăzută, se zaharifică încet la plămădire, mustul de bere şi berea se filtrează
greu,randamentul la fierberea mustului va fi mai mic, iar berea rezultată va avea un grad de fermentare
scăzut.

Uscarea maltului

Uscarea malţului verde se realizează în scopul:

•reducerii umidităţii malţului verde la valori care să-i asigure conservabilitatea de lungă durată, în condiţii
normale de depozitare; •opririi sau
dirijării transformărilor biochimice şi chimice care au loc la germinare şi stabilizării unei anumite
compoziţii chimice a malţului;
•îndepărtării mirosului şi gustului „de verde” şi formarea unei anumite arome şi culori caracteristice
tipului de malţ;
•favorizării îndepărtării radicelelor care conferă malţului gustul amar şi intensifică absorbţia de apă în
malţul uscat, în condiţii de depozitare necorespunzătoare. Uscarea nu influenţează în mod hotărâtor
calitatea malţului, deoarece nu se poate echilibra o conducere necorespunzătoare a proceselor de
înmuiere şi germinare prin tehnici de uscare.
Obţinerea unui malţ cu calităţi biotehnologice superioare rezultă în urma desfăşurării corecte a diverselor
faze ale uscării. Un proces de uscare insuficient în faza de veştejire, distribuţia neuniformă a temperaturii
sub grătar sau uscarea finală necorespunzătoare pot conduce la înrăutăţiri serioase ale calităţii malţului.
Procesul de uscare cuprinde două faze:
- în prima fază umiditatea malţului scade de la 40-48% până la circa 10% în cazul malţului blond şi circa
20% la malţul brun. Temperatura de uscare în această fază este de 45-55°C;
- în faza a doua de uscare umiditatea se reduce până la 3-4% pentru malţul blond şi 1,5-3% pentru malţul
brun. Conducerea uscării malţului este diferită în cele două faze în funcţie de tipul de malţ, blond sau
brun. În timpul uscării au loc modificări fizice, biochimice şi chimice care contribuie în mod hotărâtor la
definitivarea tipului de malţ fabricat. Pierderea activităţiienzimatice este cu atât mai mare cu cât malţul
ajunge mai umed la temperaturi ridicate.

Tratamentele maltului dupa uscare

Imediat după uscare, malţul este supus operaţiilor de răcire, degerminare şi depozitare în vederea
maturării.

Răcirea malţului

10
Răcirea malţului se efectuează până la temperatura de 20°C, pentru a se evita inactivarea în continuare a
enzimelor şi intensificarea culorii malţului. Răcirea se poate realiza chiar în uscător în cazul uscătoarelor
cu un singur grătar, prin trecerea unui curent de aer neîncălzit prin stratul de malţ timp de circa 30
minute. La uscătoarele de mare capacitate pentru răcirea malţului se folosesc buncăre speciale pentru
răcire, prevăzute şi cu posibilităţi de aerare.

Depozitarea malţului

Înainte de a se utiliza la obţinerea mustului de bere, malţul uscat este supus depozitării în vederea
maturării, operaţia fiind obligatorie deoarece:
•procesul de plămădire-zaharificare în care s-a utilizat malţ nematurat a fost îngreunat şi filtrarea
defectuoasă;
•musturile obţinute din malţ nematurat sunt tulburi cu randamente scăzute la fierbere şi greu filtrabile;
•fermentarea ar fi îngreunată, iar caracteristicile senzoriale ale berii (limpiditate,gust, capacitate de
spumare) sunt influenţate negativ.
Prin depozitare corespunzătoare se produce o creştere lentă a umidităţii malţului cu 1%, ceea ce
influenţează pozitiv starea coloizilor protectori şi de natură hemicelulozică. În urma maturării, malţul îşi
îmbunătăţeşte solubilizarea, randamentul în extract al mustului rezultat va fi mai mare. Durata de
depozitare a malţului pentru maturare este de minimum 4 săptămâni şi se realizează în silozuri uscate şi
curate. Dacă malţul se depozitează rece şi uscat în siloz poate fi păstrat timp de 1-2 ani fără modificarea
calităţii. Depozitarea malţului se face în funcţie de provenienţă, culoare, solubilizare la temperaturi de 15-
20°C.

11
 2.3.SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICARE A BERII

Hamei si Apa Malt Cereale Enzime Drojdie

preparate tehnologica nemaltificat industriale cultura pura
de hamei
Macinare Macinare

Plamadire Plamadire

Zaharificare

Filtrarea plamezii borhot

Fierberea mustului cu hamei

Separare trub cald trub cald

Racirea mustului

Separare trub rece trub rece

propagare Must de bere

Valorificare Drojdie Fermentare primara CO2

Fermentare secundara

Filtrarea berii

Tanc de bere filtrata

Pasteurizare/filtrare

Imbuteliere bere

12
 2.4.DESCRIEREA OPERAŢIILOR TEHNOLOGICE ALE BERII
Plamadire| zaharificare

operatia este deosebit de importanta deoarece are loc o solubilizare a tuturor componentelor
macromoleculare.
Maltul se amesteca cu apa, in cazul maltului blond in raport de 1|4 – 1|5. Iar in cazul maltului brun 1|2 –
1|2,5.
Prin amestecare, o parte din substantele solubile trec din malt in apa, dar intr-o cantitate mica.
Pentru solubilizarea componentelor, se utilizeaza o serie de diagrame de brasaj care mentin plamada un
anumit timp la diferita temperaturi. Brasajul pote fi prin infuzie sau decoctie.
In cazul brasajului prin infuzie, are loc o incalzire directa a plamezii, pe cand in cazul brasujului prin
decoctie, are loc o incalzire a plamezii pana la o anumita temperatura, dupa care se introduce in alta
plamada cu o temperatura mai mica. Principalele componente hidrolizate sunt: amidonul, gumele,
hemicelulozele, proteinele, etc.
Amidonul- este supus solubilizarii in 3 faze si anume:
- gelifierea cu absorbtie de apa la emperatura de peste 60°C cu fisuri radiale ale granulelor de amidon,
permitand un contact mai bun cu enzimele fara a fi un proces biochimic;
- lichefierea respectiv solubilizarea propriu-zisa a amidonului;
- zaharificarea propriu-zisa, respectiv transformarea acestora in glucide fermentescibile.
Proteazele- actioneaza asupra proteinelor rezultand compusi cu masa moleculara mica in procent de 30-
40%. Procesul de degradare decurge cu viteza mica si de aceea o parte din compusii cu azot raman in
forma insolubila si se elimina cu borhotul la filtrare. Compusii cu azot au importanta mare asupra
capacitatii de spumare, stabilitatii spumei, capacitatii tampon, plinatatii si rotunjirii gustului berii.
Gumele si hemicelulozele formeaza β-glucandextrine care au actiune favorabila asupra capacitatii de
spumare a berii si asupra plinatatii ei.
Mai sufera transformari si compusii cu fosfor care asigura capacitatea de tamponare a mustului,
polifenolii care se pot oxida sau precipita impreuna cu fractiunile proteice. Polifenolii cu molecula mare
care precipita cu proteinele la brasaj si fierbere, dau stabilitate berii. Compusii intermediari solubili, pot
determina cresterea culorii si gustului amar. Acestia apar la aerarea plamezilor datorita sistemului de
agitare.

Filtrarea

Plamada formata este separata la filtrarea intr-o fractiune solubila si o fractiune insolubila care poarta
denumirea de borhot. Filtrarea poate avea loc in filtru-presa sau in cazane de filtrare in care se formeaza
pe un gratar un strat filtrant (format din fractiuni insolubile), prin care se filtreaza plamada. Periodic,
stratul filtrant se afaneaza cu un agitator cu cutite avand pozitii reglabile. Filtrarea depinde de natura
maltului, modul in care a fost condus brasajul, temperatura plamaezii, tipul de filtrare, etc.

Spalarea borhotului

13
Deoarece borhotul contine o cantitate mare din must, acesta se spala cu apa calda la temperatura de 70-
80°C pana la extragerea unei cantitati cat mai mari de must. Cantitatea extrasa se va introduce la fieberea
cu hamei.

Separarea trubului la cald

Mustul fiert cu hamei contine in suspensie borhotul de hamei si precipitatele formate in timpul fierberii
mustului, trubul la cald sau trubul grosier. Hameiul sub forma de tulbure se separa o data cu trubul la
cald.
Trubul la cald are particule de 30-80µm. Separarea se face prin sedimentare centrifugare sau filtrare.

Racirea mustului

Mustul cald limpezit de la temperatura de 95-98°C pana la temperatura de insamantare cu drojdie: 5-7°C
pentru drojdia de fermentatie inferioara si 10-15°C pentru metodele rapide de fermentare, respective 12-
18°C pentru drojdia de fermentatie superioara. Operatia se realizeaza in schimbatoare de caldura cu placi.
Racirea mustului este un process complex deoarece operatia se desfasoara in prezenta aerului, ceea ce
conduce la modificari chimice datorita procesului de oxidare. In urma procesului, mustul se inchide la
culoare, iar berea capata un gust placut.

Capitolul 3. STUDIUL RECICLĂRII BIOTEHNOLOGICE A PRODUSELOR REZIDUALE ŞI A

BIODEGRADĂRII APELOR UZATE

3.1.RECICLAREA PRODUSELOR REZIDUALE

Corpurile straine rezulta in urma etapei de precuratire a orzului, operatie ce se realizeaza cu ajutorul
tararelor aspiratoare. Ele sunt formate din impuritati cu dimensiuni mai mari sau mai mici decat bobul de
orz. In urma acestei etape, raman totusi o serie de impuritati ce nu au fost indepartate, motiv pentru care
realizeaza in continuare o curatire a orzului , etapa in care are loc indepartarea impuritatilor de forma
rotunda care au aceeasi grosime cu bobul de orz si care nu au putut fi indepartate la precuratire.
Aceste impuritati alcatuite din paie sau din boabe provenite de la alte cereale, boabe sparte sau cu varfuri
maronii sau din boabe incoltite pot fi utilizate ca baza pentru hrana rumegatoarelor din gospodariile
populatiei pe timp de iarna. Acestea nu au un continut foarte ridicat in proteine, insa au o valoare
energetica destul de ridicata.
Orzul de calitatea a III-a si a IV-a rezulta in urma etapei de sortare a orzului pe calitati in functie de
grosimea bobului. La fabricarea maltului pentru bere se utilizeaza doar orzul de calitatea I (boabe cu
grosime peste 2,8 mm) si orzul de calitatea a II-a (boabe cu grosimea peste 2,5 mm). Boabele de orz de
calitatea a III-a si a IV-a, respectiv cele care au grosimea mai mica de 2,5 mm nu se utilizeaza la fabricarea
berii, ele putand fi folosite in alte scopuri.
Utilizarea boabelor de orz este cat se poate de variata. O prima utilizare importanta o reprezinta
alimentatia omului, unde orzul se poate consuma sub forma de arpacas; crupele obtinute din boabele de
orz prin perlare se folosesc la prepararea supelor si a sosurilor, iar macinate se folosesc in hrana sugarilor
si la prepararea unor specialitati. Din boabele de orz, prin prelucrare, se obtin diverse specialitati:
14
inlocuitori de cafea (cafeaua de malt), faina si siropuri utilizate in industria dulciurilor si medicamentelor.
De asemenea se poate aminti efectul extractului de orz, in cazuri de febra ridicata, avand efectul de
scadere a febrei bolnavului. Un alt beneficiu al orzului il reprezinta faptul ca ajuta la digestia si tranzitul
intestinal, iar sucul de orz are proprietati de detoxifiere si este un bun expectorant. Orzul este consumat
cu placere si de catre animale, in special de catre vacile de lapte, el reprezentand o proportie de 30-35%
din amestecul de concentrat, avand un efect pozitiv asupra cantitatii si in special asupra calitatii laptelui.
Tot ca produs furajer se utilizeaza si coltul de malt obtinut in urma degerminarii maltului verde. De
asemenea, orzul mai poate fi utilizat la pregatirea substratului nutritiv celulozic pentru cultura ciupercilor
din genul Pleurotus. In acest caz se prefera orzul macinat, intrucat atacul rozatoarelor se face mai putin
simtit. Unii cultivatori considera orzul, ovazul, taratele sau malaiul drept un component obligatoriu al
substratului nutritiv pentru cultura buretilor. De asemenea, orzul de calitatea I si II este valorificat in
scopul obtinerii maltului pentru zaharificarea plamezilor in industria spirtului.
Compozitia chimica medie a orzului pentru fabricarea maltului este urmatoarea, raportat la substanta
uscata :
- apa 14,5 %
- substante proteice 9,5 % (albumina 4% ; globulina 31% ; glutelina 29% ; hordeina 36%).
- amidon 54 %
- grasimi 2,5 % (80 % grasime neutra si restul din acizi grasi liberi, ceara, fitosterina, legitina sau
fosfatide).
- celuloza 5 %
- cenusa 2,5 %
- alte substante fara azot 12 % (substante amare si substante tanante).
Coltul de malt (radicele) rezulta in urma etapei de degerminare , etapa absolut necesara datorita faptului
ca radicelele au un gust amar si sunt higroscopice, favorizand absorbtia apei la depozitarea maltului.
Radicelele separate trebuie sa prezinte o culoare galbe-brun roscata. Compozitia chimica a radicelelor
este: minim 25% proteine si grasimi, maxim 9% cenusa.
Datorita continutului lor ridicat in proteine, coltii de malt reprezinta un furaj pretios.
Borhotul de malt epuizat rezulta in urma etapei de filtrare a mustului din plamezile de orz zaharificate.
Aceasta etapa are ca scop separarea mustului de malt limpede de particulele aflate in suspensie si de
precipitatele formate la brasaj. Partea insolubila a plamezii se numeste borhot de malt si contine coji,
germeni si alte substante care nu au fost solubilizate sau care au precipitat. O ultima faza a acestei
operatii de filtrare o reprezinta si spalare borhotului cu 3-5 ape de spalare in vederea extragerii cat mai
avansate a extractului din borhot, rezultand mustul secundar. Acest must secundar, impreuna cu mustul
prim obtinut, se fierb pana la atingerea concentratiei in extract a mustului, specifica sortimentului de
bere produs.
Compozitia chimica a maltului este urmatoarea : amidon 58 % ; zahar reducator 4 % ; zaharoza 5 % ;
pentozani solubili 1 % ; pentozani si hexozani insolubili 9 % ; celuloza 6 % ; substante azotoase 24 % ;
grasimi 2,5 % ; substante minerale 2,5 %.
Maltul mai contine mici cantitati de coloranti, substante tanante, substante amare.
Dintre enzimele care se gasesc in malt, amintim : amilofosfataza, α amilaza, β amilaza, proteinaza,
peptidaza, citaza, fitaza, catalaza, peroxidaza.
Compozitia chimica a borhotului raportata la continutul de substanta uscata este: 28% proteine, 8,2 %
grasimi, 41 % substante fara azot, 17,5 % celuloza şi 5,3 % substante minerale.
Borhotul de bere, alaturi de sroturi, tarate si drojdie de bere, poate fi utilizat sub forma de concentrate
proteice in alimentatia animalelor. De asemenea, borhotul de bere este administrat vacilor de lapte
inainte de a doua mulgere. O alta utilizare a borhotului, alaturi de paie de grau si gunoi de pasare, o
reprezinta pregatirea compostului necesar pentru insamantarea ciupercilor din specia Agaricus. De

15
asemenea, borhotul de bere, alaturi de gunoiul de grajd si drojdia de bere poate fi utilizat pentru
dezvoltarea si sustinerea populatiilor de cladocere, care reprezinta hrana preferata a puilor de Polyodon
spathula.
Trubul cald rezulta in urma etapei de separare a trubului cald. Aceasta etapa de formare a trubului cald
are loc in timpul fierberii mustului cu hamei ca urmare a coagularii proteinelor sub actiunea caldurii si a
polifenolilor din hamei.
Compozitia chimica a hameiului este: apa 12,5 %; substante alcaline 7,5 ; celuloza 13,5% ; substanete
azotoase 17,5% ; uleiuri volatile 0,4%; extract eteric 18,3%; substante tanante 3%; substante extractive
fara azot 28,5%.
Compozitia trubului la cald este: 40-70 % proteine, 7-32 % substante amare, 20-30 % polifenoli, substante
minerale, proportia dintre componente prezentand variatii mari, in functie de materiile prime folosite.
Trubul rece rezulta in urma operatiei de racire a mustului la temperaturi mai mici de 60°C, operatie care
se efectueaza dupa etapa de separare a trubului cald.
Compozitia chimica a trubului la rece este reprezentata in cea mai mare parte din proteine 60-70 % si din
polifenoli 20-30%, existand o compozitie asemanatoare cu cea a trubului la rece din berea finita.
Continutul mustului in trub la rece este de 150-300 mg s.u./l reprezentand mai putin de 1/3 din cantitatea
de trub la cald.
Dioxidul de carbon se degaja in urma etapei de fermentare a mustului de bere, etapa prin care se
urmareste transformarea zaharurilor fermentescibile in alcool etilic si CO 2 cu ajutorul complexului
enzimatic al drojdiei de bere.
Procesul de captare al bioxidului de carbon este urmatorul: din linurile de fermentare, bioxidul de carbon
este trecut la instalatia de prelucrare a acestuia in care se realizeaza comprimarea. De aici, bioxidul de
carbon este, fie trimis prin conducte la consumatorii din fabrica, reducandu-se in prealabil presiunea la 2-
3 at, fie poate fi in continuare comprimat la 60 at sau lichefiat la temperatura de -33°C si trimis apoi la
aparatul de umplere in butelii sub presiune. Folosirea linurilor inchise de fermentare permite captarea si
prelucrarea bioxidului de carbon, care poate fi utilizat la fabricare bauturilor carbogazoase, la umplerea
berii in sticle si butoaie in atmosfera de bioxid de carbon in locul aerului comprimat, la obtinerea ghetii
carbonice, a carbonatului de calciu sau de amoniu. Aceste instalatii de prelucrare a bioxidului de carbon
sunt foarte rentabile in fabricile mari de bere, insa in fabricile mici de bere, bioxidul de carbon este
evacuat in atmosfera.
Drojdia rezulta atat in urma fermentatiei primare, cat si in urma fermentatiei secundare. Drojdia ramasa
de la fermentatia primara este valorificata pentru insamantarea unor noi cantitati de must dupa
indepartarea stratului inferior (care contine un trub si un numar mare de celule moarte de drojdie) si a
celui superficial (care contine celule autolizate si rasini amare). Stratul superior si cel inferior reprezinta
drojdia excedentara care este trimisa la uscatorul de drojdie sau comercializata ca atare. In conditii
igienice, cand nu are loc contaminarea drojdiilor, se pot folosi 6-20 de recirculari ale drojdiei. Aceasta
drojdie recoltata se poate folosi imediat, ca atare pentru o noua fermentatie, sau se spala si se pastreaza
sub apa.
Berea tanara, rezultata de la fermentarea primara, are un gust pronuntat de drojdie, o amareala
intepatoare, un buchet crud in care se percep mercaptanii cu miros neplăcut. Din acest motiv, berea
tanara este supusa fermentarii lente la temperaturi scazute, pentru descompunerea unei parti cat mai
mari din extractul fermentescibil, ramas dupa fermentarea primara, proces care se numeşte fermentatie
secundara si duraza 4-8 saptamani.
Drojdia de bere, in forma in care se recolteaza de la fermentatia primara si de la cea secundara, prezinta
urmatoarea compozitie chimica : substante proteice (51-58%), carbohidrati (9-11%), grasimi (2-3%),
substante extractive neazotoase (25-30%), substante minerale (8-9%), vitamine (B 1, B6, nicotinamida, acid
pantotenic), enzime.

16
Datorita continutului ridicat in proteine si vitamine, drojdia de bere se valorifica atat in scopuri furajere,
cat si in scopuri alimentare si farmaceutice. In afara de aceasta, se extrag astazi din drojdie si diferite
enzime.
In tara noastra, drojdia de bere reziduala se valorifica sub forma de:
Drojdie lichida – pentru alte fabrici de bere, in scopuri furajere, cat si pentru industria chimico-
farmaceutica.
Drojdia de bere uscata – pentru industria farmaceutica si in scopuri furajere. Aceasta se obtine prin
uscarea pe valturi a drojdiei colectate din linurile de fermentare primara si din tancurile de depozitare.
Drojdia de bere uscata dezamarata – pentru ridicarea valorii nutritive si vitaminizarea produselor
alimentare, cat si in industria farmaceutica pentru extragerea de vitamine. Aceasta se obtine prin tratarea
prealabila a drojdiei lichide colectate din linurile de fermentare cu o solutie de soda (Na 2CO3) pentru
indepartarea substantelor amare.

3.2.BIODEGRADAREA APELOR UZATE

Pentru a putea realiza o biodegradare a apelor uzate, o prima etapa o constituie stabilirea componentilor
de natura organica care se gasesc in aceste ape uzate ce se doresc a fi biodegradate.

Caracteristicile apelor reziduale din industria berii:

Indicatori Ape reziduale din industria berii

CBO5 (mg/) 10 000

CCO (mg/l) 1200 – 3000
Azot (mg/l) 30 – 80
Fosfor (mg/l) 10 - 30

Apele uzate provenite in urma spalarii utilajelor de productie poarta denumirea de ape reziduale
concentrate ( 0,5 % din totalitatea apelor reziduale). Ele contin un numar destul de ridicat de substante
de natura organica. Dintre aceste substante amintim urmatoarele: amidon, zaharoza, celuloza, grasimi,
substante minerele, coloranti, substante tanante, substante amare, proteine, polifenoli, vitamine (B 1, B6,
nicotinamida, acid pantotenic) si nu in ultimul rand, ele contin o serie de enzime (amilofosfataza, α
amilaza, β amilaza, proteinaza, peptidaza, citaza, fitaza, catalaza, peroxidaza).
Procedurile primare care se realizeaza in scopul igienizarii presupun curatirea suprafetelor care intra in
contact direct cu produsul, si anume peretii interiori ai utilajelor, conductele si ambalajele.
Dupa incheierea unui flux de fabricare a berii, utilajele folosite vor fi spalate in prima faza cu apa pentru a
indeparta cea mai mare cantitate de produs ramasa in ele. Aceasta apa uzata rezultata in urma spalarii se
colecteaza intr-un bazin de colectare, separat de celelalte ape rezultate in urma altor activitati ce au loc in
cadrul fabricii de bere, in vederea realizarii unei biodegradari a acesteia. Dupa prima faza de spalare a
utilajelor cu apa, se realizeaza o spalare a acestora folosind soda caustica pentru a dizolva (proteine,
lipide taninuri si pectine) si indeparta impuritatile. Si aceasta apa, rezultata in urma spalarii cu detergent,
se va colecta separat, in vederea biodegradarii componentilor ei. O ultima etapa a spalarii utilajelor o
reprezinta clatirea acestora din nou cu apa rece, apa care se va colecta impreuna cu cea rezultata in urma
spalarii utilajelor cu detergenti.

De asemenea se realizeaza si o igienizare in randul ambalajelor, ceea ce presupune:

17
- o spalare a buteliilor de sticla returnate de la consumator. Aceasta spalare se realizeaza pentru
indepartarea tuturor microorganismelor de contaminare din interiorul sticlei, a reziduurilor de bere
ramase in sticle, precum si pentru indepartarea etichetelor. Aceste operatii de spalare se realizeaza cu
ajutorul apei si a sodei caustice.
- o spalare a butoaielor metalice sau din lemn. Spalarea in cazul butoaielor de lemn se realizeaza doar cu
apa, iar in cazul butoaielor de metal se realizeaza si cu ajutorul sodei caustice.
- o spalare a navetelor cu ajutorul apei si a sodei caustice.
Aceste ape reziduale rezultate in urma spalarii ambalajelor se colecteaza impreuna cu apa reziduala
rezultata in urma spalarii utilajelor cu detergent.
Apa reziduala ce contine soda caustica este formata din 95% apa murdara si 5% alte substante, care pot
fi: substante insolubile, care pot fi indepartate prin filtrare (hartie, namol, coloranti de la etichete,
reziduuri ce au fost si in butelii), substante coloidate dizolvate (adeziv de la etichete, uleiuri si grasimi),
substante dizolvate (sarurile metalelor), reziduuri de bere.
Dupa indepartarea substantelor insolubile, lichidul de curatare poate fi utilizat fara tratament timp de 1-2
ori. Acesta este introdus intr-un bazin de linistire, bine izolat termic, pentru depunerea reziduului, dupa
care este pompat din nou in masina de spalat. O alta metoda a indepartarii solutiei alcaline din apa
reziduala o reprezinta filtarea. O a treia varianta presupune indepartarea murdariei in instalatii speciale,
prin introducerea in baia da spalare a unor agenti de precipitare.
Procedurile secundare care se realizeaza in scopul igienizarii presupun curatarea suprafetelor care nu
intra in contact direct cu produsul, si anume suprafata exterioara a tancurilor, masina de imbuteliat,
peretii, benzile transportoare.
In acest caz, metoda de recuperare si reutilizare a solutiei de spalare este metoda CIP (cleaning in place)
care presupune utilizarea unor rezervoare pentru stocarea acestor solutii, pentru apa de clatire, precum si
pompe si conducte pentru circulatia acestora. Solutiile sunt utilizate una sau mai multe saptamani inainte
de a fi indepartate din instalatie si inlocuite cu solutii proaspete.

Indicatorii apelor uzate epurate:

Indicatori Ape reziduale epurate

CBO5 (mg/) 25
CCO (mg/l) 125
Azot (mg/l) 10
Fosfor (mg/l) 1

Biotehnologiile mediului, in ansamblul lor, constituie un nou mod de a evalua si de a rezolva problemele
date. Ele nu se constituie intr-un nou sector, dar, precum informatica, se raspandesc in ansamblul de
activitati productive existente. Tratarea poluarii ca rezultat al unui mod inadecvat de utilizare a resurselor
va presupune gasirea unor solutii optime pentru reciclarea si reutilizarea deseurilor, determinand, astfel,
atat reducerea gradului de poluare, cat si cresterea profiturilor.
Se recomanda stoparea utilizarii substantelor chimice pentru tratarea deseurilor si rezolvarea
problemelor ecologice, avand in vedere ca beneficiile aduse de acestea sunt adesea de durata prea scurta
fata de efectele secundare cu efect negativ care pot interveni, determinand astfel scaderea rentabilitatii
metodelor.

18
 3.3.CARACTERISTICILE APELOR UZATE ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA RECEPTORILOR
Apele uzate rezultate la fabricarea berii conţin în general borhoturi, resturi de hamei, bere, drojdie,
detergent şi sodă şi se pot clasifica, în funcţie de încărcare, în: ape puternic impurificate (CBO 5 > 500
mg/l), ape impurificate mediu, la nivelul apelor uzate oraşeneşti şi ape neimpurificate.
Cantitativ, la o fabrică de bere cu o capacitate de 100.00 hl/an se evacuează cca 350-360 m 3/zi ape uzate,
puternic impurificate, cca 50-55 m3/zi ape impurifiacte mediu şi cca 330-350 m3/zi ape uzate
neimpurificate.
Există o variaţie pronunţată a concentraţiei apelor uzate evacuate, în timpul unei zile, dar mai ales pe
parcursul întregii campanii.

3.4.EVACUAREA APELOR UZATE DE LA FABRICILE DE BERE

Datorită prezenţei substanţelor organice, care determină procese de fermentare acidă, cu degajare de
mirosuri neplacute şi consum de oxigen dizolvat, evacuarea acestor ape în receptori are efecte
nefavorabile. Prin sedimentări successive, în timp, marea cantitate de materii prime în suspensie
micşorează treptat capacitatea de transport a râului receptor.

3.5.MĂSURI PENTRU REDUCEREA CANTITĂŢII DE APE UZATE ŞI DE SUBSTANŢE

IMPURIFICATOARE EVACUATE
Prin utilizarea unor tehnologii şi utilaje de producţie perfecţionate, precum şi prin recuperarea tuturor
rezidurilor valorificabile, care se pot reţine la locul de producere sau din apele uzate, debitele specifice de
ape şi indicatorii specifici de impurificare pe unitatea de produs pot fi reduşi cu 40% până la 75% faţă de
cei realizaţi în medie, la majoritatea unităţilor în funcţiune.
Rezidurile valorificabile ce pot fi recuperate la locul de producere sau din apele uzate sunt:
- borhotul de la benzile de separare şi filtrele presă, valorificabil la hrana animalelor;
- rezidurile de la fabricarea mustului, reţinute prin filtre şi site (hamei şi substanţe albuminoide), ce pot fi
valorificate ca îngrăşăminte agricole sau la furajarea animalelor;
- drojdiile din straturile superioare şi inferioare, separate în bazinele de fermentare a berii, care pot fi
valorificate la furajarea animalelor, ca înlocuitor al făinii de soia sau a făinii de peşte;
- rezidurile de la filtrarea finală a berii, care conţin substanţe albuminoide şi resturi de hamei, care,
deasemenea, pot fi folosite la hrana animalelor.
Recirculările şi refolosirile de ape în procesul de producţie, care se pot realiza în condiţiile tehnologiilor de
fabricaţie aplicate în prezent, se referă numai la operaţiile de răcire-uscare.

Operaţiile de colectare şi valorificare a rezidurilor rezultate din procesele de producţie şi reducerea

impurificării apelor uzate evacuate sunt posibile prin urmatoarele măsuri:
- reţinerea prin site a resturilor de malţ şi hamei;
- separarea, la locul de producţie, a rezidurilor valorificabile în furajarea animalelor şi concentrarea lor
prin centrifuge sau filtre-vacuum în vederea transportului la locul de consum;
- separarea reţelei de ape uzate, puternic impurificate, de celelalte reţele.

19
 3.6.PROCEDEE ŞI INSTALAŢII DE EPURARE. VALORIFICAREA APELOR UZATE
Fabricile de malţ şi bere sunt, de cele mai multe ori, amplasate în localităţi sau pe platform industrial, aşa
încât apele uzate sunt epurate în instalaţii de epurare comune.
Una din cele mai acceptabile şi recomandabile soluţii, privind destinaţia apelor uzate de la fabricile de
malţ şi bere, este evacuarea în cursul de ape, după o prealabilă epurare într-o staţie alcătuită, de
exemplu, dintr-o treaptă biologică anaerobă urmată de una aerobă.
În scopul valorificării energetice superioare a tuturor rezidurilor care rezultă din procesul de fabricaţie,
materiile reţinute la locul de producere (cele de la operaţiile de sitare, drojdiile, etc ) trebuie descărcate în
reţeaua de canalizare a fabricii, întruct soluţia cea mai avantajoasă este fermentarea anaerobă în comun a
acestora cu apele uzate.
Prin fermentare, încărcarea apelor uzate evacuate se poate reduce în acelaşi timp cu 70-90%, iar nămolul
fermentat rezultat este bun îngrăşământ agricol. Acest nămol fermentat cedează apa şi se manipulează cu
uşurinţă, iar din punct de vedere calitativ este bine stabilizat.
Dintre procedeele de epurare aerobă, filtrele biologice se impun pentru că acestea, în general, necesită
consumuri mai reduse de energie în comparaţie cu procedeul cu nămol active în condiţiile epurării unor
ape uzate mai puţin încărcate, cum sunt cele rezultate după treapta întâi de epurare biologică.
Din cauza eficienţei relative reduse ce se poate obţine şi a dificultăţilor întâmpinate în exploatare, în cazul
fabricilor de bere sunt preferabile procedeele anaerobe, care, în condiţiile date, în care apele uzate au
temperaturi de peste 20°C, pot constitui şi resurse de energie convenţională.

BIBLIOGRAFIE

20
1. Impactul proceselor tehnologice asupra mediului, Avramiuc M. , Editura UNIVERSITĂŢII
SUCEAVA
2. http://facultate.regielive.ro/proiecte/ecologie/metode-biotehnologice-de-reciclare-a-
produselor-reziduale-din-industria-berii-70484.html
3. CODINA, GEORGIANA, TEHNOLOGII GENERALE – CURS, 2010-2011
4. http://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-alimentare/buturile-alcoolice-si-
nealcoolice.html

21