Sunteți pe pagina 1din 193

Legea biologică Nr.

3
Această lege se numeşte „Sistemul ontogenetic al Programelor Biologice
Speciale (PBS)“ referitoare la cancer şi la bolile echivalente cancerului.
„Ontogenetic“ se referă la originea şi dezvoltarea individului de la stadiul
embrionar la stadiul adult.
„Bolile echivalente cancerului“ - între „cancer“ şi alte boli nu există nici o
diferenţa, deoarece toate bolile se manifestă în mod similar cancerului. Şi
guturaiul, amigdalita, bronşita, laringita, chisturile ovariene sau hemoroizii sunt
şi ele de fapt „cancere“ conform modului de manifestare. Atentie: a nu se
confunda termenul „cancer“ cu „tumoare“. Cei mai mulţi cred că la cancer
există numai tumori, adică creşteri celulare. Însă jumătate din cancere sunt de
fapt ulceraţii şi distrugere de ţesut.
Această lege este de fapt baza Noii medici germanice căci ea descrie
modul în care se comportă un anumit ţesut în urma unui conflict şi care este
conflictul asociat acelui ţesut.
Programul Biologic Special pornit în urma unui conflict depinde şi de
ţesutul embrionar din care s-a format acel ţesut, de aceea această lege se
numeşte „sistemul ontogenetic al Programelor Biologice Speciale

În grafica de jos creierul este împărţit în două zone: creierul „vechi“


(trunchiul cerebral, partea galbenă) şi creierul „nou“ (scoarţă cerebrală, partea
roşie).

~1~
Organele şi ţesuturile controlate de aceste două părţi distincte ale
creierului fac procese diferite în cele două faze. Procesele sunt încrucişate de
fapt. În timp ce ţesuturile controlate de scoarţa cerebrală se reduc în volum şi
funcţie în faza de conflict activ (CA), cele controlate de restul creierului se
măresc în volum şi funcţie în aceeași faza. Ţesuturile fac deci ori
creşteri(tumori) ori ulceraţii(reducere prin moarte celulară la suprafata
ţesutului, de ex. la mucoase şi piele) şi necroze(reducere prin moarte celulară
în tot ţesutul, de ex. la oase). Această distincţie este legată şi de originea
ţesutului, adică depinde de foiţa embrionara din care s-a format ţesutul.
Există trei foiţe/straturi embrionare din care se dezvoltă orice organism:
endoderm, mezoderm şi ectoderm. Din aceste straturi embrionare derivă toate
organele. Fiecare celulă şi fiecare organ al corpului poate fi clasificat în funcţie
de aceste straturi embrionare.
Noua Medicină Germanică clasifică toate bolile cunoscute până în prezent
în funcţie de afilierea lor la straturile embrionare.
Dr. Hamer a fost primul şi singurul medic care a luat în considerare
apartenenţa unui ţesut la un strat embrionar pentru a explica în mod corect de
ce în intestin există numai tumori(adenocarcinom) şi nu ulceraţii, în timp ce la
curbura mică a stomacului există numai ulceraţii(ulcer gastric sau perforatia
stomacului) şi niciodată tumori.
Dacă împărţim diferitele tumori, inflamaţii şi ulceraţii în funcţie de evoluţia
dezvoltării embrionare, respectiv de straturile germinative, devine clar faptul că
“bolile” provenite dintr-un strat germinativ comun au caracteristici şi
particularităţi unice.
Având în vedere că există multe ţesuturi, legea 3 trebuie să conţină şi o
tabelă în care se găsesc toate ţesuturile din corp.
Legea 3 descrie:
• ce schimbări apar în ţesutul respectiv în fiecare din cele două faze
distincte(faza de conflict activ şi faza de reparaţie);
• din ce strat embrionar s-a format acel ţesut;
• de care parte din creier este controlat acel ţesut;
• care este conflictul asociat acelui ţesut;
• ce microbi sunt activi în acel ţesut;
• sensul biologic al programul biologic special (PBS) pornit în urma
conflictului.Celulele şi organele care au evoluat din stratul germinativ
interior endoderm - au releul (centrul de comandă) în trunchiul cerebral,
partea cea mai veche a creierului.
Din punct de vedere histologic(organic și celular), aici se încadrează, fără
nici o excepţie, toate carcinoamele şi adenocarcinoamele. Apartenenţa la
stratul germinativ determină, în faza de conflict activ, o proliferare celulară cu

~2~
formare de tumori compacte de tipul adeno(de exemplu în ficat, intestine,
plămâni [noduli] etc.).
Celulele şi organele care au evoluat din stratul germinativ exterior -
ectoderm - au releul în cortexul cerebral (scoarţa cerebrală), cea mai tânără
parte a creierului nostru. În faza de conflict activ, acestea prezintă o scădere
celulară sub forma unor necroze sau ulceraţii sau o diminuare a funcţiilor
organelor. De exemplu: diabet zaharat sau paralizie.
În stratul germinativ de mijloc - mezoderm, se disting două grupe: una mai
veche şi una mai nouă.
Celulele şi organele dezvoltate din mezodermul vechi au releul în cerebel,
dar aparţin totodată de creierul arhaic, dezvoltând astfel, în faza activă a
conflictului, tumori compacte de tipul adeno. De exemplu: melanoame sau
mezotelioame la sân, pericard, peritoneu etc.
Celulele şi organele formate din mezodermul nou au releul de comandă
în măduva cerebrală (substanţa albă a creierului) şi dezvoltă, în faza activă a
conflictului, necroze şi ulceraţii tisulare. De exemplu: osteoporoza, necroza
splinei, a parenchimului renal sau a ovarelor.
Cu cât am progresat în evoluţia filogenetică, cu atât programele noastre
cerebrale au devenit mai sofisticate şi mai complicate. Procesul evolutiv a
dezvoltat diferite tipuri de conflict pornind de la cele mai arhaice programe,
primele apărute în creier, şi trecând prin faze de creştere a complexităţii
conţinutului conflictual la nivelul cerebelului şi măduvei cerebrale/substanței
albe, până la conţinutul cortical experimentat actual în cortexul cerebral.
Anterior, cancerul a fost considerat ca fiind o proliferare necontrolată a
celulelor. S-a presupus că celulele tumorale embolizează diverse organe,
dezvoltând tumori secundare, aşa-numitele metastaze. În realitate, nu se
întâmplă însă acest lucru. Metastazele sunt de fapt conflicte secundare sau
terţiare, de obicei iatrogene(stare psihică produsă sau agravată pe cale
psihogenă de către medic, de tratament sau de condițiile spitalizării).În cazul
în care un pacient primeşte, conform criteriilor medicinei academice,
diagnosticul de cancer, acesta experimentează un şoc puternic care
generează mai departe conflicte de panică ce pot da naştere unor formaţiuni
canceroase noi, denumite de către medicina convenţională metastaze.
Teoria metastazelor este de fapt o ipoteză nedovedită şi neverificabilă.
Până în prezent, cercetătorii nu au fost în măsură să găsească o celulă
canceroasă în sângele arterial al bolnavilor de "cancer", deşi conform teoriilor
medicinei academice ar fi trebuit să se poată găsi, în cazul în care acestea
sunt corecte. În medicina convenţională, se presupune că celula
canceroasă(nedescoperită în sânge) îşi schimbă forma şi funcţia pe parcursul
călătoriei sale în fluxul sanguin. De exemplu, celulele cancerului de colon - care

~3~
au provocat în intestin o tumoră compactă conopidiformă - odată ajunse în
oase, se modifică, provocând necroza ţesutului osos, ipoteză ce este
absolut de necrezut şi care denotă un dogmatism medieval. Faptul că
există un „cancer” secundar sau chiar terţiar nu este de contestat, dar nu este
evaluat în mod corect. Pentru straturile germinative se pare că nu mai există
nici un fel de interes în medicina academică. Nimeni nu a ghicit cât de
importante sunt. De fapt, acesta este motivul pentru care, până în prezent,
nimeni nu a putut explica procesul întregii evoluţii a cancerului.
În manualele viitorului, aceste aşa-numite "boli" nu vor mai fi clasificate în
funcţie de tipul lor, cum se întâmplă în prezent, ci după apartenenţa la stratul
germinativ, aceasta reprezentând clasificarea natural-biologică a “bolilor” sau
mai bine spus a Programelor Biologice Speciale.

Legea Biologica Nr. 4 : Sistemul ontogenetic al microbilor


La început medicii au crezut că păcatele sunt cauzele bolilor. Si Iisus
spunea acelasi lucru. Aveau dreptate. Prin păcate se înţeleg de fapt greşelile
faţă de ordinea biologică. Orice încălcare a rânduirii biologice duce la greşeli
şi acestea duc inevitabil la conflictele descrise de Dr. Hamer. De exemplu
mama nu mai stă acasă să crească copiii asa cum era pe vremuri ci se duce
la muncă şi trimite copiii la grădiniţă.
Un „păcat“ este de exemplu aroganţa. Aceasta duce la infinite greşeli şi
niciunde acestea nu sunt mai multe şi mai evidente decât în medicina, care, în
aroganţa ei nelimitata crede că este mai inteligenţă decât sufletul şi corpul
uman. Ca urmare ştie şi face totul pe dos, lucru de care s-a convins orice om
inteligent.
Dintotdeauna, microbii au fost percepuţi ca fiind ceva rău. Ei provoacă
chipurile „boli infecţioase“ şi cum sunt mereu prezenti la „infecţii“ această teorie
părea să fie corectă. Părea doar. Căci teoria „microbilor patogeni“ este de fapt
o fraudă medicală şi cei care controlează medicina şi toate ştiinţele de câteva
secole încoace au trebuit să falsifice multe lucruri esenţiale.
Teoria germenilor a fost falsificată prin impostorul Louis Pasteur – ca să
poată vinde populaţiei o minciună ca fiind un adevăr. Si Robert Koch a fost un
impostor.
Se cunoaşte de fapt de peste 200 de ani faptul că microbii iau naştere în
corp şi se dezvoltă dintr-un stadiu în altul, în corp, în funcţie de necesităţi.
Antoine Bechamp a descoperit printre primii acest lucru şi tocmai teoria lui
a fost furată şi inversată de Pasteur pentru ca populaţia să creadă mai departe
în mituri şi minciuni. Mai târziu Prof. Enderlein a dovedit şi el teoria reală a
apariţiei si funcţiei microbilor(somatide). Iar de la invenţia microscopului cu
camera obscură oricine poate vedea pe viu în sânge cum apar noi
microbi(somatide).

~4~
Ca urmare, la facultăţile de medicină medicii au învăţat de multe decenii
încoace o grămadă de minciuni „oficiale“ în care din păcate cred de regulă
orbeşte pentru că aparenţele par să dea dreptate teoriilor. Găsim mereu
pompieri la un incendiu sau gunoieri care adună gunoaiele de pe stradă şi
totuşi aceştia nu sunt cauza incendiilor şi nici a murdăriei. Ei apar la locul
potrivit doar atunci când este nevoie de ei. Exact acest lucru se întâmplă şi cu
microbii.
Dacă microbii ar fi fost atât de răi şi de contagioşi precum ne sperie
medicina cu siguranţă că ei ar fi lichidat de mult toate speciile de animale
inclusiv omul. Însă nici un animal nu se fereşte de microbi căci nu ştie să
citească. Cel mai simplu şi eficient truc al manipulantilor este să înlocuiască
cauza cu efectul. Dacă se găseşte un microb (efectul bolii) se spune că este
cauza bolii şi se cere eradicarea lui cu toxine chimice. Dacă nu se găseşte nici
un microb vizibil se da vină pe un virus invizibil sau pe o proteină numită virus.
Dacă nu se poate da vina nici pe un microb sau virus se analizează genele şi
dacă una e altfel decât la majoritatea se spune că defectul genei este cauza.
E ca şi cum ai spune că tabla îndoită a unei maşini este cauza accidentului.Dr.
Hamer a fost cel puţin al 20-lea savant care a confirmat in mod independet
faptul că microbii sunt produşi în mod special de corp atunci când este nevoie
de ei. Dr. Hamer nu a fost nici primul şi cu siguranţă că nici ultimul care a
descoperit acest lucru. Această lege nr. 4 în care este vorba de rolul microbilor
a fost de fapt descoperită cu mult timp înainte de Dr. Hamer. Însă Dr. Hamer a
mai adăugat nişte detalii interesante.
Ce spune Dr. Hamer despre microbi ?1. Microbii devini activi numai
după rezolvarea conflictului, fiind dirijaţi şi activaţi de creier.2. Microbii ajuta la
destramarea tumorilor crescute in faza de conflict activ sau ajuta la
reconstruirea necrozelor, găurilor şi ulceraţiilor ţesuturilor.
Prin urmare, microbii reprezintă ajutoarele noastre fidele, oaspeţii noştri
muncitori.Tot asta sunt si pompierii sau gunoierii pentru un oras. Concepţia
despre sistemul imunitar, privit ca o armată ce se luptă împotriva microbilor,
este pur şi simplu o frauda, o minciuna instalata de elita mondiala. Nu este
deloc o greseala, asa cum cred multi. Au existat mereu cercetatori in slujba
adevarului care l-au descoperit si publicat. Dar adevarul a fost combatut ai
inlocuit cu basme si minciuni. Deci microbii nu au fost şi nu sunt cauza bolilor,
ci dimpotrivă optimizează faza de vindecare.
Orice om sănătos are mai mulţi microbi în corp decât celule proprii şi
aceştia trăiesc în perfectă simbioză cu organismul. Orice om şi animal sănătos
are stafilococi, streptococi, heliocobacter fără că aceştia să-i producă boli. Dr.
Hamer clasifică microbii în funcţie de cele trei straturi germinative, deoarece
fiecărui strat germinativ - corespondent unei anumite grupe de organe - îi
aparţin microbi specifici. Microbii, în calitate de lucrători specializaţi ai
organismului, sunt programaţi odată cu organele de către releele diferite ale
computerului nostru – creierul.În concluzie:- cele mai vechi simbiote ale

~5~
endodermului - microbi, ciuperci şi bacterii fungice (micobacterii) - sunt
condiţionate şi de mezodermul vechi (cerebelul), fiind responsabile de
organele controlate de către creierul vechi (trunchi cerebral şi cerebel).-
microbii vechi (microbi, ciuperci şi micobacterii) şi bacteriile sunt
condiţionate de mezoderm (cerebel şi măduva cerebrală/substanţa albă), fiind
responsabile pentru toate organele derivate din acesta.- bacteriile sunt
condiţionate de ectoderm, fiind responsabile de organele controlate de scoarţa
cerebrală. Se poate spune că fiecare grupă de microbi este responsabilă
pentru prelucrarea anumitor grupe de organe, care aparţin aceluiaşi strat
germinativ, deoarece microbii sunt condiţionaţi de partea creierului aferentă
foiţei embrionare. Creierul este declanşatorul activării microbilor şi nu factorii
externi cum s-a presupus, în mod eronat, anterior.
Întotdeauna, medicina oarbă a considerat microbii ca fiind dăunători şi a
luptat pentru eradicarea lor. Acest lucru a fost şi este o prostie bazata pe o
minciună. Avem nevoie urgentă de microbi, şi mai mult decât atât de întreaga
gamă de microbi. Dacă de exemplu, din motive “igienice”, s-au eradicat
micobacteriile (TBC), tumorile organelor creierului vechi nu vor mai putea fi
descompuse în faza de vindecare.Acest lucru are consecinţe dezastruoase
pentru o serie întreagă de tumori, cum este şi cazul tiroidei când, în ciuda
soluţionării conflictului, nodulii tiroidieni nu sunt descompuşi şi continuă să
producă cantităţi mari de tiroxină.Această situaţie apare pe fundalul absenţei
micobacteriilor care ar descompune tumora readucând nivelul tiroxinei la valori
normale.
De asemenea, un cancer de colon poate provoca complicaţii semnificative
în absenţa micobacteriilor, în acest caz fiind recomandată extirparea
chirurgicală a tumorii.În organism, au un obiectiv clar şi anume
descompunerea cazeoasă a tumorilor organelor conduse de creierul arhaic, în
faza de început a etapei de vindecare. Dar, pentru că tumorile formate în faza
de conflict activ trebuiesc descompuse în cazul în care şi-au îndeplinit funcţia,
micobacteriile se înmulţesc de la începutul fazei de conflict activ.Cunoaştem
acum faptul că micobacteriile (TBC), numite şi bacterii acid-alcoolo-rezistente,
trebuie să fie prezente în organism de la momentul declansarii
conflictului(DHS). În acest caz, micobacteriile se înmulţesc pe parcursul fazei
de conflict activ şi devin, odată cu rezolvarea conflictului, active pentru faza de
vindecare. Astfel, organismul nostru - în colaborare cu micobacteriile - permite
înmulţirea doar atâtor bacili acid-alcoolo-rezistenţi câţi vor fi necesari mai
târziu, în faza de vindecare, pentru descompunerea tumorii. Şi noi, în
inconştienţa noastră, am considerat întotdeauna că trebuie să eradicăm
tuberculoza.În schimb, bacteriile condiţionate de creierul nou reacţionează, la
fel ca toate organele conduse de măduva cerebrală şi scoarţa cerebrală, printr-
o proliferare în faza de vindecare. Prin urmare, bacteriile încep să se
înmulţească odată cu soluţionarea conflictului.

~6~
Raceli, stranut, guturai, sinuzita, secretii nazale, infundarea nasului
Conflictele care afecteaza mucoasa nazala și produc secretii nazale
si/sau infundarea nasului (guturai, raceli)
Nu există un fenomen care să fie o dovadă mai buna pentru valabilitatatea
Noii medicini germane decât strănutul și guturaiul. Motivul adevărat pentru care
strănutam nu l-a aflat însă nimeni înainte de Dr. Hamer.Se știe ca strănutam
uneori de la soare puternic sau de la mirosuri, dar exista multe cazuri când
strănutam fără nici o cauză cunoscută și evidentă. Dacă înțelegem cauza
adevărată vom putea vedea confirmarea teoriei în practica și asta aproape
zilnic.Strănutul este deci un mijloc eficient de a verifica valabilitatea NMG.De
strănut este legată mucoasa nazala și de acestea mai sunt legate și guturaiul,
cursul nasului sau nasul infundat. Ca să putem înțelege strănutul și guturaiul
trebuie să ne reamintim ca oamenii sunt de fapt animale cu ratiune. Și toate
mamiferele se folosesc în mod frecvent și intensiv de miros ca să descopere
pericole sau ca să inspecteze locuri și indivizi noi.
Conflictul de adulmecareUn animal care ajunge într-un loc nou întâi îl
adulmeca. Face o analiza cu nasul, ca să vada daca nu prezinta pericole sau
dacă nu sunt urme de rivali sau dușmani în el. Dacă apar animale noi într-o
turma întâi se miros toate intre ele.Un animal adulmecă automat atunci când
percepe o schimbare, când aude un zgomot, când se schimbă luminozitatea,
când apare o umbră, când vede ceva ce nu poate fi identificat imediat ca
dusman sau prieten. Exact la fel reacționează de fapt și oamenii numai că noi
nu am știut asta pana nu ne-a arătat-o Dr. Hamer.In situatii de alertă, în teritorii
noi, la schimbari și situații incerte și omul va adulmeca ca un câine. In mod
automat și inconștient. Fie că știe fie că nu știe. Ca orice situatie nouă și orice
schimbare este privită de animalul din noi ca un posibil pericol și trebuie
adulmecat întâi dacă este cu adevărat un pericol. „Oare ce se întâmplă ?” „Mă
paste un pericol ?”, „Nu cumva să mă atace cineva”, „Daca noul coleg este un
dusman?”Tradus în limbaj din viața cotidiana asta poate sa însemne: „Oare ce
dorește seful de la mine?”
Un nou tobogan la locul de joaca: „oh, oare nu e periculos” ?Un nou copil
la grădinița, ceva mai nazdravan „oare nu e periculos, ma poate rani”?Primesc
o noua sarcină și nu știu dacă o pot realiza, poate este un pericol pentru jobul
meu: „oare o să mă descurc ?”O mașină trece cu mare viteza pe lângă mine și
risca să mă accidenteze: se intră imedicat în faza de adulmecare care se
încheie odată cu trecerea pericolului. A fost ceva scurt.Copilul a fost dat la (o
nouă) grădinița : trebuie adulmecat teritoriul gradinitei.S-au schimbat
educatoarele sau copii la gradinita: trebuie adulmecat tot ce este nou și noii-
veniti.Copilul ajunge la spital sau la medic: trebuie adulmecat medicul,
cabinetul și în plus și situatiile noi ce apar legate de ce întâmpla acolo . "Oare
ce imi face medicul sau dentistul" ?Ieșim de la medic și copilul stranuta de
câteva ori. Și credem ca a luat microbi din cabinet. Copilul e în vizita la rude
sau este într-un hotel cu parintii: trebuie adulmecat locul nou.Vin rude în vizita:

~7~
trebuie adulmecate, oare ce vor ?Cu cât copiii sunt mai mici cu atat mai des și
mai intens vor adulmeca, căci la ei,
din cauza intelegerii mai greoaie a lucrurilor ce se întâmplă în jur, durează mai
mult pană sa realizeze ca o situație nouă nu reprezintă de fapt un pericol.

Acesta este și motivul pentru care răcelile se reduc în frecventa odată cu


inaintarea în vârsta a copiilor. Nu este de la nici un „sistem imunitar”, nici de la
tratamentele homeopate sau naturiste date, nici de la renuntarea la vaccin și
nici de la aerul de munte sau vitaminele date.
Cu timpul copilul știe deja unde îl paste un pericol și unde nu. Cu cât copiii
sunt mai fricosi, mai timizi și mai nesiguri de ei, cu atat se nasc mai multe
situatii incerte, care trebuie adulmecate mai mult timp pana se stinge alarma.
Copii traumatizati au în general mai multe frici și vor adulmeca mai des decât
cei netraumatizati. Șansele de răceala se măresc deci datorită fricilor și a
psihicului copilului și nu de la un „sistem imunitar scazut”.

Ce se întâmpla când adulmecăm prea mult timp sau prea intens ?


Dacă trebuie sa adulmecăm, corpul ne ajuta. Practic se dă comandă
celulelelor mucoasei nazale să se autodistruga. „Necroza celulara” se numește
procesul și este cunoscut de fapt în medicina. Cine a avut vreodată o aschie
în corp știe că celulele mor și bacteriile le transforma în puroi ca să se poata
scoate aschia afara. E același proces.Astfel, mucoasa nazală se subtiază și în
acest mod, prin nasul lărgit, se poate trage mai mult aer ca să fie analizat mai
eficient. Cu nasul lărgit putem adulmeca ceva mai eficient. La urma urmei e
vorba de viața sau moarte în lumea animala! Dacă un animal reușeste sa
adulmece mirosul unui dusman și să fugă la timp, asta ii poate salva viata.În
natura adulmecatul nu tine mult decât în situații rare. Ori este un pericol și se
fuge sau se luptă ori nu este un pericol și starea de alerta se termină.De îndată
ce s-a terminat adulmecatul, nasul trebuie curațat de mirosul tras înainte pe
nas.Pentru asta evolutia a inventat strănutul, care, cu o viteza de pana la 900
km/h curața nasul de miros, praf, murdărie într-o fractiune de secunda. Foarte
efectiv ! Animalele au nevoie mai rar de stranut și dacă stranuta sau nu,
depinde de mulți factori. La om însă este mai simplu și asta cunoaștem deja
destul de bine.

~8~
Strănutul este de fapt criza epileptoida din faza de reparație a conflictului
de adulmecare.Dacă mucoasa nazala s-a subțiat în prima faza, în faza de
reparație ea trebuie readusa la stadiul dinainte. Asta presupune secretii și
inflamatie, adică infundarea nasului.Nasul infundat provine de la umflarea
mucoasei iar secreția este necesara la reparatie.
Ulcerația mucoasei nazale și reparația ei dureaza cam la fel de mult daca
reparația nu este întreruptă (de noi adulmecari, de sine, etc.). În faza de conflict
activ mucoasa devine insensibila ca să nu reacționeze la praf sau corpuri
străine intrate în nas. În faza de reparație însă ea devine foarte sensibila. Acest
lucru poate declansa și stranuturi noi care nu sunt criza epileptoida. După
stranuturi am remarcat cu toții că ne curge de regula nasul sau ni se desfunda.
Daca adulmecatul a durat de ex. 4 minute, dupa 2 minute de la terminarea
ei apare stranutul. Totul dureaza 8 minute, 4 minute starea de conflict activ
(adulmecarea) și 4 minute de reparatie."Raceala" trece deci de la sine. Daca
insa adulmecatul a durat ore, atunci va aparea un guturai cu tot tacâmul : nas
infundat, secretii nazale.Cand apare un strănut sau mai multe putem fi siguri
că înainte ne-am aflat într-o stare conflictuala de adulmecat. Aceasta poate să
fie:- o situatie periculoasa (atac, accident, pericol)- o stare de alerta din cauza
unei incertitudini („voi reusi?”,„ce se va întâmpla?”)- a apărut o schimbare în
lumina sau miros (în lumea animala = pericol!). De aceea stranutam când ieșim
la soare, când mergem în beciuri întunecate sau la o lumina artificiala
puternica.- a apărut un anumit factor asociat în trecut cu un pericol = a aparut
sina!- am stat mai mult timp cu oameni noi sau în locuri noi.
Problema este că reparația mucoasei poate fi intreruptă de orice noua
adulmecare. Dacă situația periculoasă reapare sau ajungem din nou într-un loc
nou, se iese din reparație și se ulcereaza din nou. Asta e motivul pentru care
lumea răceste atât de des când pleacă în călătorii îndelungate.Se merge cu
trenul, se doarme în hotel, se zboară cu avionul și se ajunge la o destinație
noua. Toate aceste locuri și situații sunt chestii noi. Ca urmare s-a adulmecat
inconștient mult timp.Apar și multe situații periculoase: aterizarea sau
decolarea avionului, goluri de aer, suspans dacă prindem trenul sau avionul.
Deci adulmecatul și nu microbii din avion sau din tren sunt cauza „racelilor”.

~9~
Mersul la doctor, la spital, dar și pusul de picaturi în nas sau folosirea de
„aspiratoare nazale” și "batiste de sugari" sunt percepute de corp ca pericole
posibile și duc la oprirea reparației și la o noua ulceratie. De aceea, când
punem ceva în nas sau mergem la medic se schimba simptomele și nasul se
desfunda brusc. Tocmai ce am ieșit din reparație și intrat din nou în ulceratie.
Vom și stranuta din nou în urma noului conflict.Copiii mici reacționează cel mai
rapid și puternic la situații noi și periculoase din punctul LOR de vedere și nu
de la ce CREDE adultul ca ar fi periculos. Pentru un copil mic totul este nou și
deci poate fi periculos și ca
urmare trebuie adulmecat. Dacă la sugari și copii mici apar schimbări
frecvente, călătorii indelungate sau vizite indelungate de la oameni
necunoscuți (nu contează nici că e bunica sau unchiul) atunci nu trebuie să ne
mirăm de „raceli” și de nas infundat. Mamele cară în ziua de astăzi copiii peste
tot: bunici, gradinită, cumparaturi, shopping mall, locuri noi de joacă, în vizita
la rude, la medic și cabinete, în spitale, în concedii în strainatate. Fazele de
adulmecare se lungesc și se indesesc și la urma apare o eroziune mai mare a
mucoasei. „Raceala” este deci preprogramata cu un stil de viața nebiologic.
Sugarii nu au fost făcuți ca să fie luați peste tot. Călătoria sugarilor și a copiilor
mici cu schimbari frecvente de mediu este ceva nenatural, nebiologic. Nu prea
exista pe vremuri, când traiam natural.
Lumea crede ca răcelile bebelusilor și a copiilor mici provin de la frig, curent
sau microbi, însă copiii mici răcesc la fel de des și vara și iarna daca sunt
supusi la schimbari și situații de alerta. De fapt orice mamă poate confirma ca
sugarii au racit prima data de abia cand au aparut schimbari în viața și mediul
lor normal. Vizitele bunicilor pot fi si ele o cauza. Sau sunt stări de alertă
îndelungate prezente în același mediu. Cumpăram un câine de care copilul are
frica. Noi nu avem dar pentru copil e ceva nou și periculos. Strănutul este
excelent în a realiza ca a fost prezentă o fază de adulmecare.Strănutatul la
iesitul brusc în soare este foarte logic: aceasta schimbare bruscă de
luminozitate este pentru animal și om ceva ce te pune în starea de alertă. O
asemenea situație apare numai la oameni fiindcă ieșim din case afară la
lumina. Când subconstientul realizează că nu este nici un pericol de la
schimbarea bruscă de lumina, conflictul se încheie și apare imediat strănutul.
Iată misterul stranutului de la soare. Copii mici strănută des și când se duc într-
un beci intunecat sau li se aprinde noaptea brusc lumina. Animalul din om
reacționează încă la codul biologic. În natură nu exista becuri.Copilul meu
stranuta când era mic mereu când era noapte și aprindeam lumina. Pentru el
lumina brusca însemna un posibil pericol. Pentru mine nu, ca sunt adult și știu.
Când îl luam cu mine în pivniță stranuta mereu odată. Sau după mici sperieturi
stranuta de asemenea. Foarte puțini oameni știu ca atâta timp cât nu suntem
raciti, „mucii„ curg permanent din nas catre gat. Așa se curața nasul în mod
normal. Și acest lucru este logic, estetic și în plus economiseste apă.Când
curge nasul afară se risipeste apă și este inestetic. Dar este necesar. De abia

~ 10 ~
când suntem „raciti” secreția nazala curge de regula invers, dar numai o
perioada. Curge pana se infunda nasul, dupa care curg din nou catre inauntru.
Asta e normal. Și animalele tinute de oameni fac des „muci”.Cauza răcelilor nu
este deci nici de la un sistem imunitar slabit, nici de la alimentatie, nici de la
curent , nici de la frig, nici de la virusi sau microbi ci apare doar de la un
adulmecat prea indelungat datorita unor stari de alerta prea indelungate. Un
proces controlat de creier și declanșat de o anumita necesitate.Dacă cineva
însă raceste de la frig sau curent este doar din cauza ca el a asociat în trecut
de la un anumit eveniment în mod inconștient frigul
sau curentul cu un pericol. Acum fiind un pericol deja marcat ca atare, de îndată
ce dam de acest pericol intram automat în faza de adulmecare.E ca și cum am
sta lângă un leu și nu știm dacă ne mănâncă sau nu. Curentul, frigul sau
pietrele reci pot declansa guturai doar datorită acestei asocieri. E un guturai
psihic de fapt. De câte ori nu suntem programati deja de mici de părinți cu tot
felul de pericole: „pune caciula caci racesti”, „usuca-te la par ca racesti”, „nu
sta pe piatra ca e rece și racesti”. Toate aceste pericole sunt doar în capul
nostru. Dacă credem ca sunt pericole reale vom adulmeca cât timp avem
contact cu ele.Copiii de astazi au o viata mult mai nebiologica decat cei care
traiau pe vremuri. Călătoresc prea mult, văd prea multe, au acces la multă lume
și multe locuri. Pe vremuri la sate viața era monotona și locurile erau mai toate
deja cunoscute după scurt timp. Copiii de astazi sunt supusi la multe situatii,
locuri și persoane noi.Daca luati cel mai sanatos copil mic de la tara și îl dati
unei mame moderne de la oras, în cateva zile va fi racit! Copilul se poate pune
într-o camera sterila cu temperatura controlata și într-o zi va face guturai daca
îl facem sa intre într-o stare mai lunga de adulmecat. O mama care isi cara
sugarul 3-4 ore prin oras de asa natura incat acesta sa poata vedea imprejur,
dupa cateva ore va putea face deja guturai (insa nu trebuie, caci depinde de
copil și percepția lui). Dacă copilul este însă purtat pe piept cu fata către mama,
șansele se reduc, caci sugarii nu văd departe și mama rămâne ca reper.
Prezenta vizibila a mamei liniștește într-o oarecare măsura.O mama a uitat
iarna geamul deschis mai multe zile în camera în care dormea sugarul ei și a
constatat uimita ca nu racise deși era în curent. Ca să prevenim racelile la
sugari ar trebui sa nu ieșim deloc cu iei din casa sau din carucior primele 3 luni
și pe urma sa nu calatorim departe cu ei primele 12 luni. Medicul ar trebui sa
viziteze copilul acasă și nu copilul medicul și spitalul. Pe vremuri așa era.
Medicul venea acasă.Concediile în locuri indepartate (mașina, zbor) făcute cu
copiii de sub un an sunt aproape sigure cauza de guturai. În caz de guturai
este bine sa lasam corpul să se descurce singur: picaturi puse în nas sau
aspiratoare nazale și alte chestii ciudate creeaza la sugari de regula o noua
situatie de alerta care recidiveaza conflictul și lungeste reparatia. Cand copii
sunt mai mari, în loc sa le facem frica de raceala și sa ne vaicarim în fata lor, ii
incurajam și le aratam ca trece de la sine, asa cum faceau și strabunicii nostrii.
Ii invatam ca nasul nu poate fi reparat fara muci și ca mucii sunt prietenii nostrii.

~ 11 ~
Antibiotice la raceali nu dadeau acum 30 de ani nici cei mai prosti medici. Acum
însă antibioticele au devenit ceva standard pana și la guturai. În nas infundat
poate fi sursa la un nou conflict: frica de afixiere sau o sperietura. Programul
cu frica de asfixiere se poate declansa pentru prima oara din cauza nasului
infundat sau este un program al carui conflict a fost trăit deja la naștere din
cauza unui pericol real de asfixiere. Astfel, celulele care produc mucus în
bronhii sunt activate ca să scape corpul de un imaginar corp străin care
împiedica respirația. Și deci pe lângă nasul infundat sau secretii nazale care
se scurg în gât mai apare și o secretie masivă de mucus
din bronhii care agraveaza și mai mult starea copilului. Mama intra acum în
panica și fuge cu copilul la medic unde îl așteaptă atât noi adulmecari cât și noi
pericole. La medic i se pot face injectii, infuzii,i se ia sânge sau este speriat
într-un mod sau altul. Copilul poate suferi acolo conflicte suplimentare :
sperietura → laringita, stat în spital fără mama lângă el, conflict de „am rămas
singur pe lume → marirea tuburilor colectoare renale și retentie mărita de
apa.Luatul de sânge→ conflict de sânge → necroza splinei cu anemie
ulterioara.Cât sunt la medic copii sunt de regula în stare de adulmecare. Ca
urmare nasul se desfunda temporar ca să se infunde ulterior și mai mult timp,
caci reparația mucoasei a fost întreruptă cât a stat la medic/spital.Mama este
de ex. plecata 2-3 ore cu copilul ca să consulte un medic și toate aceste
schimbari din timpul calatoriei, al asteptatului și al consultației duc la
adulmecare și ulcereaza și mai mult mucoasa nazala, lungind reparatia. Copiii
traumatizati la nastere de la ecografe, cezariana, vaccinare sau injectii sunt
deja 100% sigur alergici la medici, la halate albe sau la miros de cabinet
medical și spitale și vor adulmeca toata situația imediat ce apare un factor
declansator care le aduce aminte de trauma suferita. Pentru astfel de copii
contactul cu medicina e aproape sigur nefast, în ciuda speranței mamelor.
După ce vin de la doctor încep noi simptome.Oare cum va reactiona o vita care
a scapat printr-un miracol de moartea în abator, cand o duci din nou la un
abator „în vizita” ? Si copiii traumatizati de medicina reactionează la fel cand ii
duci din nou la un medic, numai ca părinții nu se prind. In plus, orice seringa și
injectie este pentru orice copil doar un instrument de tortură. Și des absolut
inutile. Luatul de sânge e de fapt o tortura inutilă. Ca urmare a acestui proces
de reparatie necesar, nici nu are cum sa existe un remediu naturist, homeopat,
chimic sau vaccin care sa vindece sau sa previna o "raceala". Nici cel mai bun
homeopat sau medic din lume nu poate vindeca un guturai odata apărut din
cauza unei adulmecari. Il poate doar suprima, adica poate opri doar scurt timp
reparatia. Căci guturaiul e de fapt vindecarea.Picăturile nazale care desfundă
forțat nasul împiedica des vindecarea, pentru că atunci cand nasul este
infundat tocmai este reparată mucoasa subtiata mai inainte. Mamele și doctorii
cred că trebuie neaparat să "desfunde" nasul, astfel încât copilul să doarma
mai bine, sa respire mai bine. Cine se ingrijora atât de un nas infundat pe
vremuri ? Nici nu existau astfel de sprayuri. Când nasul se desfundă brusc și

~ 12 ~
incepe să curgă sau apar noi strănuturi, acesta este un semn clar că conflictul
de adulmecare a recidivat și vindecarea a stagnat și va dura acum și mai mult.
Sau este de la gâdilatul din nas din timpul reparatiei. Practic cu cât cineva care
a intrat într-o stare de adulmecare stranuta mai târziu, cu atât mai mult a durat
conflictul. Dacă un copil intra la joaca într-o situație de adulmecare și strănuta
după câteva minute e mult mai bine decât dacă stranuta după 2 ore, căci
înseamnă ca în al doilea caz a fost 2 ore în conflict! Primul guturai al unui copil
de 8 luni a apărut atunci când mama a plecat cu el în vizita câteva sute de
kilometri la o prietena. A venit de acolo cu guturai (casă noua și oameni noi și
situatii noi,
zilnic ceva nou de adulmecat), și o conjuctivita (despartire vizuala de tata pt.
prima data). Și 2 copii din cei care au fost vizitati au racit în același timp. Și
pentru ei era o schimbare sa ai musafiri!Strănuturi apăreau mereu când mama
îl ducea în locuri noi de joaca sau vara la stranduri noi. Al doilea conflict
asociat nasului (si sinusurilor nazale)În NMG există doua conflicte asociate
cu nasul: conflictul de adulmecare și „conflictul de duhoare”.Al doilea conflict e
legat de ceva care îți pute, un miros, o situație sau o mâncare care „pute”, la
propriu sau la figurat.
Primul conflict are de a face cu mucoasa nazală iar al doilea cu submucoasa
nazală , un strat mai jos. Simptomele diferă și se pot diferenția destul de ușor
(submucoasa aparține de endoderm).
La acest conflict de duhoare simptomele sunt exact pe dos, caci secretiile
nazale si sensibilizatea nazala apar în faza de conflict activ! Este senzația
aceea că iti curge apă din nas. Poate sa fie cu stranut sau nu. Aici avem acelasi
conflict ca și la sinusuri : „ma deranjează un miros”, "imi pute o situatie", o
situatie imputita", "ma deranjeaza un miros", "mi s-a umplut nasul de ceva
(serviciu, etc), „imi pute mâncarea asta”, „sunt silit sa mănânc /beau ceva ce
nu-mi place sau este un miros care nu-mi place (țigări, parfum,
etc.).Diferentierea dintre cele doua tesuturi :- la submucoasa ("imi pute ceva"),
secreția curge fara ca nasul sa fie infundat caci este vorba de faza de conflict
activ- la mucoasă ("adulmecat"), când nasul curge, este și infundat în acelasi
timp (inflamația mucoasei) caci se afla în faza de vindecare.La submucoasă
sunt implicate bacteriile și de aceea secreția devine rapid galbena sau verde
sau urât mirositoare. Practic, dacă secreția nazală miroase urât e de regula de
la submucoasa. Și sinusurile nazale au același conflict și proces ca și
submucoasa nazala ! Conflictele de duhoare pot să apară la oamenii sensibili
la anumite mirosuri: tigări, produse chimice, parfum, odorizante de masina și
de toaletă, miros de gunoi, sau anumite mirosuri asociate în trecut cu un șoc.
Eu fac parte din oamenii sensibili la mirosuri și am avut acest conflict acum
ceva timp din cauza la un spray odorizant folosit de cineva cand eram în vizita.
A inceput la scurt timp să-mi curga o secretie apoasă din nas și am stranutat
de mai multe ori. Am umplut vreo 3 batiste de hartie în scurt timp.De fapt de
abia după aceasta intamplare mi-am dat seama că de regula la "raceli" la mine

~ 13 ~
este mereu la fel: incepe de la bun inceput să curgă apa din nas, lucru insotit
de strănuturi dese și deci la mine este mereu submucoasa. Este acel tip de
raceală care debuteaza de la bun inceput cu necesitatea folosirii de multe
batiste și cu multe secretii apoase. Rolul submucoasei este de fapt de a
produce secretii!Având vedere ca aici avem de a face cu faza de conflict activ,
spre deosebire de guturaiul produs de conflictul de adulmecare ale carui
simptome apar de abia în faza de vindecare - aici se poate actiona intradevar
cu remedii (homeopate ) potrivite - mai ales cu remedii homeopate – pentru a
scurta sau încheia conflictul (Rhus toxicodendron, Sabadilla, Arsenicum
album, etc). E singurul
tip de secretie nazală ce poate fi oprită brusc și fără efecte negative, fiind faza
de conflict activ. Dar pe urma se intră în faza de reparație si simptome tot apar,
numai ca vor fi alte simptome.Este posibil însă ca cele 2 conflicte legate de nas
să apară simultan sau unul sa fie declansat de simptomele celuilalt. De ex.
după o răceala simplă să simți ca "m-am saturat de boala asta" sau „m-am
săturat de mirosul medicamentelor/spitalului” și cândva sa reactioneze și
submucoasa nazala.

Dinţii, maxilarul si mandibula

Conflictul dinţilor se numeşte „conflict de muşcătura“.


Dinţii sunt folosiţi, în funcţie de poziţia lor, la apărat, infăscat, muşcat, prins,
sfâşiat, sfărâmat, mestecat. Tema emoţională este apărare, furie, răzbunare
dar şi pofta de a mânca (muşca/mestecă) ceva care nu primim.
Avem incisivi, canini şi molari. Cu incisivii apucăm, tăiem, rupem sau ne
apărăm. Cu caninii prindem, sfâşiem sau rupem, cu molarii sfărâmăm. E o
diferenţa dacă vreau să mă apar sau să sfărâm. Are importantă şi lateralitatea.
Pe partea dreapta la un dreptaci biologic sau pe stânga la un stângaci biologic
(dupa testul de aplaudat) vor fi toţi în afară de mama şi copii : partenerul, şeful,
colegul, fratele, soacra, vecinul, etc.
Importantă e lateralitatea (stânga-dreapta) unde apar cariile şi nu dacă sunt
sus-jos, adică partea mama-copil sau restul.
INCISIVI: - NU POST SĂ APUC, NU POT SĂ MĂ APAR.
CANINII: - NU POT SĂ PRIND, SĂ SFÂŞIi
MOLARII: - NU POT SĂ SFĂRÂM, SĂ MESTEC
Dinţii au smalt, dentină şi rădăcină. Rădăcina este înfiptă în maxilar sau
mandibulă.
Smalţul dinţilor – cariile vizibile : NU ARE VOIE SĂ MUŞTE, ÎI ESTE INTERZIS
SĂ MUŞTE.
Dentină - găuri în dentină (carii invizibile), sfărâmarea dinţilor: NU POT SĂ
MUŞC CĂCI ADVERSARUL E PREA PUTERNIC.

~ 14 ~
Conflict înseamnă o discrepanţa între dorinţa/capacitate şi realitate.
De ex. vreau să mă răzbun pe cel care m-a supărat muşcându-l, dar nu pot
căci e prea mare sau nu am voie că iau bătaie de la părinţi. Vreau să mă apar
căci sunt bătut dar nu pot să mă apar căci nu am curaj sau adversarul e prea
puternic.
Sau vreau să mănâncă ceva dar nu am voie sau nu sunt capabil.
Nu pot să mestec/mănânc din cauza durerilor, a unei afte sau a unui aparat
dentar.
Ex: - fratele mai mic mă enervează şi l-aş muşca (bate, etc.) dar mama nu
mă lasă.
Dacă am un frate mai mare: aş vrea, dar nu pot, pentru că e prea puternic:
gaură în dentină.
Ex: copilul mic vede dulciurile sus în dulap şi ar vrea să ajungă la ele să muşte
în ele dar nu poate şi mama i-a şi interzis să se şuie pe dulap.

Smalţul sau dentina se ulcerează sau necrozează la comandă


creierului/sufletului în acel loc şi astfel apare o gaură. Este vorba de necroză,
care înseamnă moarte celulară.
MECANISMELE DE REPARARE A DINŢILOR SE MAI POT PRODUCE DOAR
DACĂ DINTELE TRĂIEŞTE, DACĂ NU E SCOS NERVUL DE TOT. Necroza
smalţului sau a dentinei sunt posibile şi la dinţii cu nervul deja scos ! Deodata
se sfărâma dintele deja „mort“ sau plombat sau apare o gaură în smalt. Deşi
aparent dintele nu mai are nerv.
Cariile smalţului pot fi cauzate la copiii şi de interdicţia de a muşca din ciocolată
din dulap sau din dulciurile din rafturile de la alimentară. Săracii copii, trebuie
să vadă aproape zilnic la alimentară şi la reclamă la TV zilnic zeci de dulciuri
pe care nu au voie să le gust.De asemenea conflictul de muşcătura poate
apărea de la dificultatea de a muşca sau mestecă din din cauza cariilor,
plombelor sau a durerilor cauzate de o lucrare dentară.
Caz: o femeie ţine o dietă cu restricţie la carne. Are însă o poftă mare de a
mânca carne, dar se abţine peste tot unde vede carne. La ceva timp îi apare
carie în smalt: interdicţia de a muşca/mestecă carne pe care şi-a pus-o singură
„nu am voie să muşc/mestec carne“
Caz: o mama care încă alăptează remarcă o carie la o măsea de pe partea
dreapta sus a copilului. În acel loc a făcut de curând o lucrare dentară şi de
atunci are dureri, lucru care nu îi permite să muşte/mestece cum trebuie.
Conflictul ei a fost preluat de copil şi a făcut carie exact în acel loc în care
mama avea dureri.
Sunt multe cazuri de sugari care îşi muscă mamele la supt şi primesc interdicţie
de a muşca care duce la carii. Aici mama trebuie să-i dea o alternativă de a
muşca în altceva.

~ 15 ~
Mitul bacteriilor ca fiind cauza cariilor Nu există bacterii care produc carii.
Iar acizii produşi de bacterii, dacă ar există cu adevărat, ar atacă întâi mucoasa
şi nu cel mai puternic material din corp: smalţul dentar. Unele carii apar
simultan pe dinţi situaţi simetric, ceva inexplicabil prin teoria bacteriilor. Iar cele
mai multe carii nu apar deloc acolo unde ar fi cele mai multe bacterii, adică
între dinţi şi aproape de gingie, ci pe partea cu care se mestecă a măselelor
sau suprafaţă dinţilor. Cariile aproape de gingie sunt mult mai rare. Şi spălatul
pe dinţi nu te poate apăra de nici o carie. Unii oameni nu se spală pe dinţi decât
rar şi nu au carii, alţii se spală că nebunii şi au multe carii.
Animalele sălbatice nu au nici film pe dinţi şi nici nevoie de periuţă de dinţi.
Însă şi ele pot avea conflicte şi pot face carii, numai că la ele conflictele ţin
puţin şi dintii se repara de la sine. Numai animalele ţinute de oameni pot face
conflicte mai lungi şi carii, căci oamenii le creează des conflicte prin modul
greşit şi nebiologic în care sunt ţinute.
Există mulţi câini care nu se înţeleg şi ar dori să se muşte. Saint Bernard-ul şi
bassetul german nu se pot suferi de exemplu. Basetul german ar cam vrea să
îl muşte, însă este atât de mic încât nici nu se pune problema şi Saint Bernard-
ul e prea mare că să o facă. Astfel, bassetul gândeşte: “nu îl pot muşca pentru
că sunt prea mic, îmi este imposibil să fac asta”, făcând o carie în dentină.
Saint Bernard-ul îşi spune: “Nu trebuie să îl muşc, nu am dreptul deoarece sunt
mult mai puternic în comparaţie cu el ”, făcând o carie în smalţ.
Consumul frecvent de băuturi cu acizi puternici (cola, pepsi, fanta, limonade)
atacă smalţul. Asemenea cantităţi şi concentraţii de acid bacteriile din gură nu
pot produce, mai ales că este doar o teorieconceptia că bacteriile din gură ar
produce acizi capabili să atace smalţul (fără să afecteze deloc gingia, limba,
mucoasa gurii).
Un conflict cauzat des de dentist este când ţi se spune: "aveţi paradontoză şi
o va pierdeţi dinţii dacă nu faceţi nimic". Se produce des imediat un conflict de
devalorizare cu privire la dinţi şi atunci începe să se decalcifieze osul care ţin
dinţii şi dinţii ajungă să se clatine. Des dentistul te poate convinge chiar că e
bine să-ţi scoţi câtva dinţi în mod preventiv, căci o să-ţi cadă oricum.

SCRÂŞNITUL DINŢILOR IN TIMPUL SOMNULUI Acesta este că un sfărâmat


în gol - este de fapt o furie manifestată prin această mişcare.
Poate să apară de la un conflict mai vechi sau de la conflicte recidivante retrăite
în vise.
Des, visele temele viselor sunt conflicte nerezolvate. Un conflict nerezolvat
revine în vise. Îmi visez rivalul, l-aş muşca sau sfărâma : se scrâşneşte din
dinţi.
Sau, mai puţin cunoscut, scrâşnitul dinţilor poate să fie de la o furie simţită în
urmă unui deranj din timpul somnului în exact acel moment !

~ 16 ~
„Cineva mă deranjează acum când dorm în timpul somnului şi asta mă înfurie!“
Caz: un copil mic scrâşneşte din dinţi noaptea. Însă o face NUMAI când este
atins sau împins de părinţi în pat. Altfel nu scrâşneşte deloc. Practic el este
deranjat în somn de atingeri şi asta îl face să scrâşnească, deci să muşte în
gol, aratandus-i furia imediat. Şi astăzi la aproape 6 ani scrâşneşte imediat
dacă este împins sau mutat în pat în timp ce doarme.
Caz: o asistenţă este atacată de un hoţ înarmat cu un pistol în timp ce această
lucra singură într-o clădire separată a spitalului, noaptea, fiind de garda.
Banditul, în căutare de bani pentru a cumpără droguri, o leagă sub ameninţarea
pistolului şi cotrobăie peste tot în căutare de bani. Hoţul este
prins ulterior şi este judecat. După eveniment victima începe să scrâşnească
din dinţii noaptea, în timpul somnului. Ar fi vrut să-l sfărâme de furie pe bandit.

Rosul unghiilor
Şi rosul unghiilor arată un conflict de muşcătura. Este o manifestare mai mult
a fricii probabil căci dacă cineva nu este capabil de furie şi răzbunare atunci
are frică şi mica furie existenta se îndreaptă împotriva propriei persoane.
Maxilarul şi mandibulaMaxilarul şi mandibula sunt folosite şi ele la mestecat,
muşcat, sfărâmat şi au acelaşi conflict ca şi dentina. Conflictul de a nu putea
muşca/sfărâma cu dinţii, de ex. cineva care este prea puternic: tatăl, şeful,
adversarul. Sau sunt urmările unor lucrări dentare sau aparate dentare de pe
urmă cărora nu mai poţi mestecă/sfărâma cum trebuie.
Faza activă : se necrozeaza (necroză semnifică moarte celulară în acest
context) şi deci se decalcifiază osul iar rădăcina începe să se mişte în locul
acum prea mare. Dacă continuă prea mult dinţii cad. Dureri nu sunt în faza de
conflict activ. În faza de vindecare se reface osul şi dinţii se prin din nou, dar
începe să doară că la toate procesele de reparaţie ale oaselor.
Când dinţii se clatină conflictul de muşcătura a fost perceput în mandibulă sau
maxilar.
Locul unde este înfiptă rădăcina dintelui se lărgeşte în faza de conflict activ
ceea ce duce la clătinatul dintelui. Dacă se încheie conflictul şi dintele nu este
scos, ci se ţine lipit
mai departe, locul respectiv se repara din nou, osul prinde dintele iarăşi bine şi
dintele poate fi salvat. Există niste şine speciale cu care dentiştii pot ţine un
dinte mai departe în poziţie, deşi se clatină. Doctorului Hamer i-a căzut un
incisiv, dintele nu avea nicio problemă – suferise o osteoliză a maxilarului.
Conflictul fusese că distribuitorul german de carte nu îi transferase sumele de
bani în Spania si au retipărit la negru cărţile lui. El nu avea voie să meargă în
Germania să-i muşte. Şi-a reimplantat propriul dinte, l-a lipit în partea din spate.
A deschis un proces distribuitorului de carte, şi-a rezolvat conflictul de a muşca,
maxilarul s-a recalcifiat şi a prins dintele.

~ 17 ~
Dacă la sugari le ies dinţii cu carii, conflictul a fost al mamei de regula. Multe
din conflictele copiilor mici sunt preluate de la părinţi, îndeosebi de la mama.
Cariile la sugari mai apar şi din cauza că vor să muşte sânul, lucru care pe care
mama nu îi lasă. Însă când un sugar vrea să muşte sanula înseamnă că are
un conflict activ , o furie nerezolvată sau probabil o furie preluată de la mama.
Dacă mama are furie, copilul vrea să muşte. Mama nu îl lasă şi aşa apar cariile.
Cauza este aproape mereu la mama sau în familie când e vorba de sugari şi
copii mici.Caz: un băiat a fost dependent de pieptul soţiei până la 4 ani. Soţia
îi spunea: ai voie să bei, dar nu ai voie să muşti. E dreptaci şi dinţii lui din partea
stângă, când au ieşit erau toţi cariaţi. Unul era un ciot.
Incisivul era foarte cariat şi foarte repede s-a rupt. Matias avea o fixaţie către
sân, ar fi renunţat la dinţi în loc să renunţe la sân. Acum are dinţi sănătoşi,
definitivi.
DENTINA – dacă se găureşte dintele se ajunge la dentină – CONFLICT DE A
NU PUTEA MUŞCA, ADVERSARUL MEU A PREA PUTERNIC. În faza activă
– osteolize, dintele se poate rupe. Dacă ştiu că e gaura mare şi se poate rupe,
dacă ştiu că dentistul îmi poate pune ceva acolo, avem nevoie de stomatologi
buni.
În faza de vindecare se recalcifiază – expandează periostul – mergem la
terapeut de cele mai multe ori în faza de vindecare. Trebuie să ne închipuim
ritmul zi-noapte. Ziua am dureri mai mici de dinţi decât în timpul nopţii. Ajunge
la dentist cu dureri mari de dinţi, aude aparatul şi nu îl mai doare. La sfârşitul
perioadei de vindecare gaura va fi mai densă şi mai plină.
FISTULA DENTARĂ – când se deschide dispar durerile. Este faza de
vindecare. Dacă este prezent un conflict al tuburilor colectoare renale – deci
retentie de apa marita – umflaturile sunt mult mai puternice, la orice tesut. De
aceea la unii li se umfla si falca foarte mult in faza de reparatie a dintilor.OSUL
MAXILARULUI – CONFLICTUL DE A NU PUTEA MUŞCA. În faza activă –
osteolize în os, dinţii încep să joace, cad, în momentul în care pot să muşc,
osul maxilarului se recalcifică, responsabile sunt bacteriile. La dentist te ceartă
că nu îţi cureţi dinţii. Asta ar fi şi un abces la rădăcină, respectiv în faza de
vindecare – câteodată ai un gust uşor dulceag între dinţi. Acesta e calus –
simptom al fazei de vindecare. La sfârşitul fazei de vindecare osul va fi mai
puternic decât iniţial.
PARODONTOZA (Osul isi pierde din volum sau din densitate)– CONFLICT
DE ÎMBUCĂTURĂ. Osul mandibulei în faza activă îşi reduce volumul, gingia
alunecă şi ies la suprafaţă dinţii. Este un CONFLICT DE A NU PUTEA MUŞCA,
ÎN FAZA ACTIVĂ, determinantă e lateralitatea.
Caz: - tânără fată cu cancer la os la mandibulă. Conflictul era: tatăl îşi bătea
cu regularitate soţia. Vroia să îl muşte pe tată dar nu putea. A fost cauza
osteolizei. Şi-a adunat curajul şi i-a spus că îl reclamă la poliţie. Nu şi-a mai
bătut soţia. A putut să îl muşte şi aceasta a fost soluţionarea conflictului.

~ 18 ~
Se poate şi că de exemplu un incisiv definitiv să iasă cu o pată pe el din cauza
unui conflict de muşcătura. Sau dintele unui sugar să iasă deja cariat. Petele
pot dispărea, dacă conflictul e rezolvat şi nu mai există nicio şină.
Caz: pete negre pe dinţii sugarului. Unui sugar îi ies dinţii cu pete mici şi negre
pe ele care nu sunt clasificate de medicină că fiind carii. Şi mama are aceste
pete şi se gândeşte că s-a moştenit.
În realitate este un conflict de muşcătura a mamei care a fost preluat de copil.
Mama primeşte un remediu homeopat pentru rezolvarea furiei nemanifestată
care reduce astfel din masă conflictuală sau rezolva conflictul şi petele copilului
încep imediat să se reducă în mod vizibil.
DINŢII CENUŞII – CONFLICT DE MUŞCĂTURĂ ÎN FAZA CRONICĂ. EXISTĂ
ŞINE PE CARE PUTEM CĂLCA O VIAŢĂ ÎNTREAGĂ.
DINTÎI GALBENI NU SUNT UN CONFLICT, CI SUNT CAUZAŢI DE
CHIMICALELE DIN MÂNCARE, APĂ, AER SAU FUMAT. Fiecare substanţă
este atrasă de ţesutul cu care rezonează. Combinaţiile de fluor, calciu sau
fosfor sunt atrase de oase şi dinţi.
SMALTUL SE REPARĂ FĂRĂ AJUTORUL MICROBILOR. DOAR DETINTA SI
OSUL LUCRAZĂ CU BACTERIILE. PUROIUL E UN SIMPTOM AL FAZEI DE
VINDECARE. Înseamnă că faza de vindecare se apropie de sfârşit.
Putem merge la stomatolog dacă dintele e strâmb sau ca protecţie, să nu se
rupă, sau pentru proteze. A se trata rădăcini e o prostie. Abcesul la rădăcină e
un proces de vindecare şi nu o infecţie. Pe vremuri se făcea uneori incizie în
gingie că să poată ieşi puroiul, dacă producea presiune prea mare, care era
un lucru util. Astăzi se dau antibiotice care opreşte vindecarea.Cum laşi
antibioticele însă corpul reîncepe reparaţia. Timp pierdut, suferinţă mai lungă.
Caz: - abcesul Oliviei. Este un festival în aer liber si la Olivira se dau golăneşte
alţi băieţi, prietenul ei a fost spectator. A avut un conflict de muşcătură – molar
– a sfărâma, nu a putut sa le faca nimic. Prietenul ei devenit din nefericita şina
care ii reamintea de conflict – a avut o umflătură la molar. Când se certau, avea
o recidivă şi umflătura apărea. Au terminat relaţia şi umflătura a dispărut. Ori
de câte ori suntem în faza de vindecare, să fim atenti dacă există şine, ca să
le evitam, ca procesul de vindecare să se poată termina.
MECANISMELE DE REPARARE A DINŢILOR SE MAI POT PRODUCE DOAR
DACĂ DINTELE MAI TRĂIEŞTE, DACĂ NU E SCOS COMPLET NERVUL.
CARII ÎNSĂ POT APĂREA ŞI DACĂ NERVUL ESTE SCOS ŞI DINTELE
APARENT MORT, CĂCI NERVUL NU SE POATE SCOATE ÎNTOTDEAUNA ÎN
ÎNTREGIME, CĂCI ARE MULTE RAMIFICAŢII. ÎN PLUS ESTE POSIBIL CĂ
ANUMITE CELULE SĂ TRĂIASCĂ ŞI FĂRĂ NERVI. NIMENI NU ŞTIE ÎNCĂ
PRIN CE MECANISM PRIMESC CELULELE COMENZILE DE LA CREIER
SAU DE LA SUFLET ASTFEL ÎNCÂT SĂ MOARĂ SAU SĂ SE MULTIPLICEDE
PE URMĂ CONFLICTELOR.

~ 19 ~
Cariile care se fac în dentină se vindecă cu dureri. Dacă ai rezolvat conflictul,
apare durere şi inflamaţie şi dacă ai puterea să rabzi simptomele, dintele sau
măseaua se vindecă de la sine.
Dacă mergi la dentist nu trebuie pus de fapt decât un ciment provizoriu căci
acesta este înlocuit de corp cu material propriu, pe când o plombă definitivă
împiedică acest proces de reparaţie. De fapt dacă dintele este în plină reparaţie
şi se pune plombă definitivă apar uneori dureri şi mai mari ceea ce dispera
pacientul şi îl duce înapoi la dentist care de regulă îi scoate dintele sau plomba
pusă inainte.
În orice caz, gaur pe care o face dentistul ca să “cureţe” e de regulă de câteva
ori mai mare decât caria în sine şi este o greşeală să distrugi din materialul
nealterat. Mai utilă ar fi doar umplerea cu ciment provizoriu a găurii, fără a freza
mult din dinte aşa cum se face de regulă. Nu există microbi care să mănânce
dinţii şi frezarea e inutila.

Sangerile gingivale
Gingia nu aparţine de dinţi ci de piele, de mucoase şi deci de ectoderm.
Conflictul este un conflict de separare perceput oral: sărutat, mâncat, vorbit.
Se ulcerează gingia fără dureri, deci se subţiază şi se retrage.
Apare des la cei care pleacă în străinătate şi nu mai pot sărută pe cei dragi,
vorbi cu ei, mânca mâncarea de acasă.

Paradontoza
Diagnosticul de paradontoză conţine mai multe procese diferite şi în NMG
trebuie diferenţiat în funcţie de ţesutul afectat şi de simptome. Poate să fie
ulceratia gingiei care se retrage de la un conflict de separare sau necroza
(decalcifierea) maxilarului sau a mandibulei (cu sau fără clătinatul dinţilor) de
la un conflict de muşcătura/devalorizare. Sau mai pot fi sângerări cauzate de
tartru dentar de sub gingie care răneşte gingia. Tartrul dentar se poate curăţa
la dentist, dar îi spuneţi înainte să nu va polizezedinţii pe urmă cu pasta cu fluor
(otravă!), aşa cum de regulă se face.

Încheierea simbolică a conflictelor de muşcătura


O metodă de a încheia simbolic un conflict de “muşcătura” atunci când am
sesizat o carie, este de a muşca în ceva tare (morcov, pernă, lemn) în loc de a
“muşca” (bate, lovi) pe duşmanul/rivalul/persoană cu pricina. Atunci conflictul
se încheie, căria este oprită şi acum începe procesul de reparaţie. Trebuie deci
să facem în mod virtual ceea ce am dorit dar nu am făcut în mod natural.O
mama : "Băiatul meu cel mic este în clasa pregătitoare şi a luat un tic în ultimele
luni să stea cu degetele în gură sau să muşte creionul când poate. La început
nu mi-am dat seama şi îl corectăm mereu până mi-am amintit de Nouă

~ 20 ~
medicină germană şi mi-am dat seama care este motivul: ar vrea să muşte
pentru că e nervos pe şcoală, pe învăţătoare şi nu poate. Cred că i-a apărut şi
o mică carie ....deja. Am început să îi mai dau lingură de lemn că să muşte din
coadă dar am să încerc şi cu mărul... de care uitasem. Cred că este un stres
prea mare, într-o zi a venit cu pantalonul mâzgălit de pix pe coapse - nu o linie
ci sute de liniuţe făcute cu pixul pe ambele picioare."
Atenţie şi cu interdicţiile la copii. Căci cariile şi deci conflictele de muşcătura
pot să apară şi când nu îţi este dat voie să muşti (mănânci) din ceva care îţi
place. Atunci este atacat de regulă smalţul.
De ex. unui copil îi plac dulciurile dar mama nu-i da dulciuri căci "fac carii". De
abia interdicţia dulciurilor duce atunci la carii ! Nu dulciurile în sine. Cariile din
smalt se vindecă uşor dacă se încheie conflictul şi se evita dentistul. Căci
dentistul face de la mică găurică o gaură uriaşă în ideea greşită că negreală
din smalt este plină de microbi răi şi trebuie să-i elimine pe toţi înainte să pună
plomba. Aproape că nu există un om să nu aibă carii vindecate de la sine şi
mulţi au observat acest lucru. Dar reparaţia lor e posibilă doar dacă s-a încheiat
conflictul. Nu ai voie să te baţi !Şi educaţia greşită a băieţilor poate duce la
conflicte de muşcătura. "Nu te bate căci nu e frumos, lasă-te mai bine bătut şi
terorizat de alţii la şcoală“. Cunosc copii care au făcut zeci de carii din cauza
că s-au lăsat terorizaţi la şcoală de copii chiar mai slabi că ei. Au făcut carii sau
bronşite. Există şi la oameni o ierarhie în turmă/haită. Ori accepţi înfrângerea
şi eşti cel care pierzi mereu ori te lupţi pentru o poziţie bună şi atunci încetează
şi luptele. Nu-i bine să faci din băieţi fete, adică să-i înveţi de mici să se lase
bătuţi şi terorizaţi de alţii. Trebuie să-i înveţi cum să reacţioneze la conflicte şi
chiar şi cum să se apare şi să
se bată ca să se poată apăra măcar de cei mai slabi sau egali.
Odată câştigat respectul faţă de cei care terorizează conflictele dispar.
La copiii cel mai important lucru este să-i faci să-ţi relateze despre problemele
care le au şi tu că părinte să comunci mereu cu el, să-l ai aproape, să-l
supraveghezi mereu. Mai ales băieţii, care sunt mai introvertiţi şi nu prea îşi
povestesc de la sine problemele.
Simptomele vorbesc mereu adevărul şi dacă ştii NMG îţi dai seama de direcţia
din care vin problemele. Dacă vezi că are mâini reci, că brusc nu mai mănâncă
bine, că are somn prost sau nu poate adormi sau e neatent şi visător, atunci
este sigur a avut un conflict şi atunci trebuie s-al aflăm că să-l putem ajută.

Tartrul dentar
Tartrul dentar apare în urmă compoziţiei schimbate a salivei şi care este
produsă de glandele salivare. Dacă în salivă este prea mult calc sau alte săruri
acestea se depun pe dinţi, mai ales când aceştia nu mai au smalţul perfect căci
smalţul dinţilor este ca un teflon de care lucrurile nu se pot lipi. Dacă cineva
are în gură un dinte artificial sau reparat, tartrul se va depune întâi la acesta,

~ 21 ~
arătând că la ceilalţi dinţi, din cauza smalţului viu, nu se lipeşte aşa uşor.
Albirea dinţilor cu substanţe chimice – bleeching - atacă de regulă smalţul. Pe
urmă mâncarea şi sărurile din salivă se lipesc mult mai uşor de dinţi. Nimic nu
este atât de bun că smalţul natural al dinţilor. Conflictele glandelor salivare
sunt: trebuie să înmoi această îmbucătura cu salivă că să o pot înghiţi sau
vreau să scap de această îmbucătura acră/amară/toxică/de rahat diluând-o cu
salivă sau expulzand-o.
Sau se mai poate spune dorinţa neîndeplinită de a prinde în gură o îmbucătura
sau de a scapa de ea din gură. Glandele salivarePartea dreaptă: A nu fi
capabil de a apuca îmbucătura/bucăţica (alimentară sau de alta natura) din
cauza impregnării insuficiente cu salivă. Nu am destulă salivă ca să „înghit” ce
mi se spune sau ce mi se întâmplă. A nu putea obţine ceva. De exemplu în
cazul copiilor care se jucau cu lego la grădiniţă şi la care li s-a interzis acest
lucru pentru că nu-l adunau; doar acei copii fac orein.Partea stangă: Conflict
arhaic de a nu fi în măsură de a impregna suficient cu salivă „bucăţica fecală”
pentru a o scuipa afară.
Conflictul glandelor salivare mai poate fi numit că o dorinţa neîndeplinită de a
prinde în gură o îmbucătura (îmi curg balele după ceva/cineva, partea dreapta)
sau de a scăpa de ceva neplăcut (partea stânga). Aceasta este conflictul care
cauzează şi oreionul, în funcţie de partea pe care apare inflamatia. La oreion
apare o umflătura în glanda salivară parotidă situată sub ureche, care este cea
mai mare glandăsalivară. A doua formă de oreion este inflamaţia din ductul
parotidian (vezi canalele salivare).
În faza de conflict activ apare o creştere adeno compactă sub formă de
conopidă care produce mai multă salivă. În faza de vindecare creşterea este
descompusă cu ajutorul micobacteriilor TBC şi aciupercilor. Canalele
salivareO altă formă de oreion este cauzată de inflamatia canalelor salivare în
faza de vindecare.
În faza de conflict activ se ulcerează mucoasa lor ca să poată să curgă mai
multă salivă şi când conflictul s-a încheiat apare reparaţia cu inflamaţie şi
umflătură.
Conflictul canalelor salivare este incapacitatea, refuzul sau interzicerea de a
mânca (însaliva) ceva.
Mâncarea poate fi mâncare reală sau poate fi vorba de o îmbucătura de alt tip:
o fată sau un băiat pe care şi-o doreşte cineva de exemplu.
Acriturile si amărăciunileToţi ştim că dacă muşcăm într-o lămâie sau ne
imaginăm că muşcăm într-o lămâie ni se „strânge gura“ şi apare şi o reacţie a
glandelor salivare. La început lipsa de salivă şi pe urmă exces de salivă. Pentru
corp tot ceea ce este acru şi amar este potenţial o toxină care trebuie diluată
atât cu salivă cât şi cu sucuri gastrice (pancreas, bilă, stomac), căci ceea ce
este diluat nu mai este aşa de toxic şi pericolul de a muri scade. De aceea
multe plante amare, remedii naturiste, aperitive şi lichioruri cu plante amare

~ 22 ~
(Jäger-Meister, etc.) „ajută la digestie“, căci ele măresc în mod automat
cantitatea de sucuri gastrice.
Efectul este cauzat doar de amărăciunea substanţelor conţinute. Corpul crede
că e ceva toxic care trebuie diluat indiferent de plantă şi substanţă. Acest lucru
e valabil şi pentru lucrurile acre, căci tot ce este acru nu este deloc sănătos.
Varza acră, fructele crude şi toţi acizii naturali şi artificiali sunt acre şi deci
nesănătoase, căci ele trebuie anihilate în corp, deoarece lichidele
vitale din corp sunt toate alcaline.
În corpul sănătos nu domneşte aciditatea ci alcalinitatea şi de aceea la tot ce
este acru, corpul produce imediat salivă şi sucuri gastrice pentru a le anihila.
Vitamina C este un acid şi este acră de „se face gură pungă“.
Vitamina C nu a fost niciodată ceva sănătos şi corpul o da imediat afară prin
urină şi o anihilează cât poate de repede. Dar oamenii au fost spălaţi la creier
să creadă că e ceva bun.
Rolul vitaminei C în plante este doar de a le proteja de acţiunea distrugătoare
a oxigenului (antioxidant), însă în sânge ea împiedică oxigenul la acţiunile
necesare şi benefice. În plante este utilă, în sânge este dăunătoare, căci
sângele nu se poate compara cu o fructă.
Majoritatea „vitaminelor“ sunt acizi şi luate ca substanţe izolate şi artificiale sunt
în mod sigur dăunătoare şi interferează cu procesele inteligente ale corpului
căci sunt medicamente ce influenteaza corpul şi nicidecum „vitamine“.
Vitamina E este pentru plantele cu uleiuri ceea ce vitamina C este pentru
plantele apoase: un antioxidant. Cuvântul "vitamină" este o minciună care duce
în eroare, căci aşa ceva nu există.
În acelaşi scop ca în natură ( antioxidant = contra la oxigen) sunt folosite
„vitaminele“ antioxidante şi de industria alimentară: in funcţia de conservanţi.
Însă sângele nu este o limonadă care trebuie conservată cât mai mult timp.
Când un copil mic salivează excesiv din cauza durerilor de dinţi o face pentru
că corpul lui crede că este ceva acru/toxic în gură de care trebuie să scape.
Durerea dinţilor este simţită ca ceva toxic care trebuie diluat cu salivă sau
expulzat din gură.
La tartrul dentar cauza poate să fie acelaşi proces: un exces de salivă din
cauza că consumăm prea des prea multe acrituri (murături, coca cola şi băuturi
cu acizi), lucruri amare (cafea). Sau dorim să înmuiem anumite îmbucături sau
că dorim să scăpăm de acrituri şi amărăciuni de natură imaterială.Simptomele
copiilor care au dureri la ieşitul dinţilor
Ieşitul dinţilor nu produce deloc dureri la copiii fără conflicte active şi nu
produce dureri nici la nici un animal. Dacă copilul are dureri la ieşitul dinţilor
sunt prezente conflicte active. Copilul meu de exemplu nu a avut deloc dureri
la ieşitul dinţilor şi cunosc încă câtva, deşi puţini. Nici crampele sugarilor nu
sunt normale ci urmarea unor supărări şi furii preluate de la mamă. Nici din

~ 23 ~
acestea copilul meu nu a avut deloc. Acestea sunt doar urmarea unor conflicte
ce s-ar putea evita dacă am trăi biologic şi în pace.Dacă un sugar are dureri la
ieşirea dinţilor, fiind ceva neplăcut şi nefiresc, ele produc copilului noi conflicte
şi deci noi simptome:
Colici şi crampe: supărare indigerabilăDiaree: supărare de natură toxică, rea,
de care trebuie să scap cât mai repedeFebra: mă aflu într-o situaţie/pericol din
care nu pot scapă/ieşiSalivatie excesivă: doresc să scap de otravă (durerea)
din gură diluând-o sau expulzând-o cu salivăFurie: ceva
normal de pe urmă durerilor (aici poazte ajută remediul homeopatic
Chamomila)
Plâns şi dorinţa de a fi purtat în braţe: ceva normal de pe urma
durerilor.Somn agitat, nervozitate şi nelinişte: ceva normal de pe urma
durerilor.

Oasele, muschii, vase sanguine si limfatice


Oase, articulatii, ligamente, muschi, ţesut conjuctiv şi adipos, vase
sanguine şi limfaticeŢesutul oaselor, articulaţiilor, ligamentelor, tendoanelor,
muşchilor striati, ţesutul conjuctiv şi adipos (gras)– deci tot ce are rol de
susţinere sau mişcare s-a format din stratul embrionar mijlociu (mezoderm) şi
sunt toate controlate de releele din măduva cerebrală (al creierului mare, adică
ceea ce se află sub scoarţa creierului mare).
Toate aceste ţesuturi sunt legate de un conflict de
autodevalorizare/depreciere/piederea stimei de sine. Acelaşi lucru este însă
valabil şi pentru vasele sanguine şi limfatice sau glandele limfatice. (Tot de
măduva cerebrală sunt controlate şi splina şi scoarţa suprarenală, însă aceste
două organe au alte conflicte decât oasele, muşchi, etc.).
Cu cât mai tare este ţesutul care a fost afectat, cu atât mai puternic se spune
că a fost conflictul (sau mai bine zis percepţia subiectivă a individului). Deci un
conflict care afectează osul este mai puternic decât unul care afectează
muşchii din aceeaşi zona (există gripă cu dureri musculare şi gripă cu dureri în
oase de exemplu).
Toate aceste ţesuturi pierd din celule prin moarte celulară (necroză) în faza de
conflict activ. Îşi pierd din densitate, se răresc, se atrofiază, decalcifiază,
subţiază chiar până la ruptură.
Odată cu încheierea conflictului ţesuturile se
refac/reintaresc/îngroaşă/recalcifiaza. Oasele devin de regulă după reparaţie
mai groase decât au fost înainte de conflict.
În faza de reparaţie apare şi inflamatia. La glandele limfatice acest proces este
numit din păcate în mod greşit „cancer limfatic“ (limfom Non-Hodgkin sau
Hodgkin, se diferenţiază numai prin mărimea celulelor).

~ 24 ~
La vene procesul este numit varice, la articulaţii este numit artrită sau artroză
sau reumatism.
La ţesutul conjunctiv procesul este numit celulita iar la cel adipos este numit
lipom (umflătură de grăsime).
La oase are nume diferite: este numit reumatism, osteoporoză, durere de
oase şi chiar şi anemie şi leucemie, în funcţie de analizele sângelui.
La oase se inflamează sau întinde periostul, pielea care învăluie osul, lucru
care poate produce dureri intense şi care des nu pot fi calmate nici cu
antinevralgice foarte puternice.
Însă toate durerile şi inflamatiile de la aceste ţesuturi apar de abia în faza de
reparaţie, căci în faza de conflict activ nu se simte nimic. La oase procesul de
decalcifiere din faza de conflict activ se poate vedea cu ajutorul radiografiei.
Muşchii, care au şi capacitatea de contracţie şi expandare, au pe lângă releul
cerebral care controlează celulele musculare şi un releu în scoarţa cerbrala
care controlează mişcarea acestora.
De regulă, dacă apare o pareză a unui membru începe să se atrofieze şi
muşchiul respectiv, căci un muşchi care nu mai este folosit se atrofiază/îşi
pierde din volum.
Acest lucru este probabil din cauza conflictulul care apare odată cu pareza
(„imposibilitatea de a mai folosi acel membru“, „piciorul meu nu mai e bun de
nimic“) şi nu din cauza lipsei de mişcare, aşa cum se crede. Există mulţi oameni
foarte sedentari cărora nu li se atrofiază muşchii desi nu fac mişcare.
La toate procesele de refacere a ţesutului în urma unei necroze (necroză =
moarte celulară, reducere de ţesut) sunt prezente inflamaţii (care aduc printre
altele şi aport de apă cu minerale în aceea zona) şi durerile apar atât din cauza
inflamaţiei, cât şi din cauza sensibilităţii mărite a ţesutului.
Din cauză că la procesul de reparaţie a oaselor sângele îşi schimbă compoziţia
şi volumul ca să asigure reparaţia mai eficientă, medicina, văzând că valorile
sângelui sunt schimbate, a ajuns la concluzia greşită că există o boală gravă
de sânge, un cancer al sângelui, adică LEUCEMIA.
În plus medicina presupune în mod greşit că globulele sângelui sunt produse
în măduva spinării, când ele sunt produse de fapt în splină. (Acest lucru nu
este cunoscut din păcate nici de Dr. Hamer, căci el a preluat teoria din medicină
însă nu are o foarte mare importantă la aceste procese căci restul este corect
şi corpul se află oricum în faza de autoreparatie la care face totul corect).?????
Leucemia şi multe anemii nu sunt deci de fapt decât urmarea procesului de
autoreparatie a oaselor după un conflict încheiat şi nu ar necesita nici un fel de
tratament în afara odihnei şi a suplimentării cu o hrană adecvată şi cu atât mai
puţin un tratament cu citostatice care distruge celulele din sange şi organe şi
scoate corpul din faza vagotona de reparaţie.

~ 25 ~
Oasele se decalcifiază în faza de conflict activ şi se recalcifiaza în faza de
reparaţie. După reparaţie oasele sunt în general mai dense sau mai groase
decât înainte de începerea conflictului.
Ciocurile de la călcâie arată foarte plastic acest tip de consolidare mai
puternică a osului după ce s-a încheiat conflictul avut la acel os.
Osteoporoza (la femei de regulă femurul sau bazinul) cât şi fracturile spontane
sau fracturile în urma la accidente minore sunt deci urmarea reducerii densităţii
oaselor şi apar în faza de conflict activ a unui conflict de
devalorizare/depreciere.
De abia când încep durerile conflictul s-a încheiat. Durerile din oase, ca şi restul
durerilor, apar cu predilecţie în fazele vagotone, deci în special seara şi
noaptea sau când ne odihnim. Dacă conflictul recidivează, durerile dispar din
nou, chiar dacă vindecarea nu s-a terminat.
În funcţie de locul afectat şi lateralitate, conflictul de devalorizare se poate
specifica şi detalia.
Detaliile conflictului reies din funcţia pe care o are partea respectivă. Mâna are
altă funcţie decât genunchiul iar acesta altă funcţie decât femurul sau coastele.
CALOTA CRANIANĂ : este legată de cap, iar capul este asociat cu activităţi
intelectuale.
Este vorba de un „conflict intelectual“ de genul : „Nu sunt deajuns de deştept
să realizez/fac ceva”.
Caz: - o femeie tânăra, căreia nu-i era clară lateralitatea. Avea o depreciere din
punct de vedere intelectual. Adâncitură în calotă pe partea stânga, în legătură
cu şeful ei, care era şi partener – deci biologic era stângace. Dacă lămureşti
conflictul, poţi stabili lateralitatea.
MAXILARUL ŞI MANDIBULA: sunt folosite la mestecat, muşcat, sfărâmat cu
dintii.
Conflict de a nu putea sfărâma cu dintii un rival sau de a nu putea mesteca
cum trebuie (datorită unor probleme sau lucrări dentare).
ALTE OASE DIN CRANIU: în craniu sunt mai multe oase şi fiecare este
asociat unui organ sau funcţie iar conflictul de devalorizare este de regulă legat
de acest organ sau de funcţia lui. De ex. dacă există un proces al osului orbitei
ochiului conflictul este legat de ochi, deci de capacitatea sau imposibilitatea de
a vedea ceva sau cuiva i se spune ceva urat legat de ochi „ai ochi de broască!“.
Caz: inflamaţia orbitei. Băiatul lui Helmut Pilhar a primit permisul de conducere
la 17 ani. Se serba sfârşitul şcolii şi s-a dus să bea. Nu era plecat cu maşina,
dar îşi pierde permisul de conducere. Helmut s-a supărat foarte tare când a
auzit. Copilul a spus că va plăti tata noul permis. Noaptea se trezeşte şi
deasupra ochiului stâng are o umflătură – depreciere din punct de vedere
intelectual – cum a putut să se îmbete încât să îşi piardă permisul (ochi) şi nu

~ 26 ~
l-a mai găsit? A avut dureri săptămâni, deşi masa conflictuală durase câteva
ore.
UMĂRUL: umărul este folosit la îmbrăţişat, ţinut în braţe, de umăr se sprijină
ceilalţi. Este asociat cu consolarea, sprijinirea, ajutorul, îmbrăţişarea.
ARTICULAŢIA UMĂRULUI: Nu pot să îmbrăţişez sau să consolez pe cineva,
„nu sunt o mama bună“, „nu sunt un partener/tată/mama bun(a)“, „cineva nu
se poate sprijini pe umărul meu“, „nu îmi pot ajuta/sprijini părinţii“.
Caz: o femeie dreptace avea de mai mulţi ani dureri în umărul stâng. Locuia
în străinătate şi îi apăreau mereu după ce vorbea la telefon cu mama care avea
diverse probleme de sănătate şi pe care ar fi vrut să o ajute, să o consoleze
sau să o îmbrăţişeze dar nu putea de la depărtare.
Caz: osteoporoză la umăr.
Un bărbat dreptaci are dureri în umărul stâng. Se duce la medic care în urmă
radiografiei constată că are umărul stâng decalcifiat mai rău că la un bătrân de
85 de ani. Mai târziu durerile se întind şi la spate şi în tibie. Doctorii spun că i
se trage de la consumul excesiv de alcool dinainte şi că nu pot face nimic să-l
ajute. Durerile ţin cam 2 ani de zile şi dispar la scurt timp după ce se lasă de
băut. Durerile care apăreau noaptea au putut fi făcute mai suportabile
cumpărând un pat cu apă în care să doarmă. După ce durerile au dispărut se
duce din nou la doctor care îi spune că „dacă ar fi posibil v-aş spune că oasele
s-au regenerat. Sunt mult mai dense acum. Însă fiindcă asta nu este posibil din
punct de vedere medical va dau diagnosticul de stagnare a osteoporozei.“
Conflictul a fost „nu sunt un tată bun din cauza că consum alcool“ şi a fost
declanşat de divorţul de soţie şi „pierderea“ simultană a copilului. Deci a fost
perceput pe stânga, pe partea copilului.
Conflictul s-a încheiat la 2 ani după ce a încetat să mai bea şi a realizat că s-a
lăsat cu adevărat de băut.
ANTEBRAŢUL: este implicat la multe mişcări şi la activităţi sportive, de
exemplu la jucat tenis.
COTUL: este folosit la apărare, lovire, dat ghionturi, la înaintare într-o grămadă
şi la activităţi sportive. Mai este folosit şi la îmbrăţişat şi luat în braţe deci poate
fi asociat şi cu incapacitatea de îmbrăţişa pe cineva drag. „Cotul tenismanului”
– când un tenisman a suferit o înfrângere se osteolizeaza şi cu următoarea
victorie se reface cu dureri. Unii ar spune că si-a forţat prea mult mâna, însă
durerile nu apar din cauza asta, ci apar in faza de reparaţie de pe urma
rezolvării conflictului.
ARTICULAŢIA MÂINII şi DEGETELE – NU POT SĂ ŢIN SUB CONTROL O
SITUAŢIE. Inflamarea – vindecare continuă. LA DEGETE – NU AŞ FI FOARTE
PRICEPUT SĂ FAC ASTA.
Mainile, degetele şi incheietura mainilor sunt folosite la cele mai multe activitati
frecvente: scris, crosetat, pictat, folosirea unui instrument muzical, tastat la

~ 27 ~
calculator, etc. Conflict de devalorizare legat de o anumita activitate importanta
pentru pacient: „nu-s priceput la facut asta cu mainile“, „am cantat gresit la
concert“, „nu sunt in stare sa invat sa cant bine la pian“, „nu pot sa mai crosetez
bine“, „picturile mele nu se vand“, „cartea la care am scris atata timp nu se
vinde“, „seful mi-a spus ca bat prea incet la masina“, „invatatoarea mi-a spus
ca am un scris oribil“, „am fost concediat fiindca aveam doua maini stangi“.La
scriitori şi cei care canta la un instrument sunt afectate de regula degetele sau
articulatiilor lor, la pictori pot fi degetele sau incheietura mainii,
la cei care lucreaza la calculator de regula incheietura mainii. Locul afectat
depinde de asocierea individuala cu o anumita miscare. STERNUL –
DEPRECIEREA ÎN DECOLTEU, SE REFERA LA PIEPT – conflict la femeile
care sufera din cauza sânilor prea mici sau inegali sau la barbatii care sufera
din cauza ca au pieptul prea îngust.
COASTELE : ne apara pieptul: inima, plamanii şi desi apare fara logica la
prima vedere ne apara şi sanii, pieptul. Pentru suflet tot ce apartine de piept
este asociat coastelor.Coastele sunt de exemplu afectate cand nu este ceva in
regula cu sanii, cu plamanii sau cu inima. Cel mai des conflict este un conflict
de devalorizare in urma amputarii sanilor. Mai putin cunoscut este conflict de
genul „nu-mi plac sanii“ sau „nu am putut alapta copilul“. Caz: un copil mic a
facut „coaste evazive“, adica iesite in relief, desi nu era deloc slab. Mama lui a
spus „nici in ziua de azi nu-mi pot ierta faptul ca nu l-am putut alapta decat 3
luni la san“. Conflictul mamei a fost asociat cu coastele (= pieptul) şi a fost
preluat de copil, şi recidivand mereu, a facut coastele din ce in ce mai groase
cu timpul şi deci mai vizibile din afara.
COLOANA VERTEBRALĂ
Coloana se împarte în mai multe zone distincte: zona cervicală (la gât), zona
toracelui, zona lombară şi zona sacrală.

Coloana vertebrală are lateralitate: partea partener/tată şi partea mama/copil.

~ 28 ~
VERTEBRELE CERVICALE (7 în total) : ţin capul pe umeri şi ne ajută să ţinem
capul drept (mândrie, cinste) sau să-l aplecăm (smerenie, umilire). În acelaşi
timp gâtul mai este asociat şi cu capul/intelectul şi mai este folosit la depistarea
unui pericol (înălţăm gâtul că să privim „câmpul de lupta“/locul mai de sus).

Conflictul asociat vertebrelor cervicale poate să fie deci un conflict de


nedreptate sau de umilire.
„Am suferit o nedreptate“, „am fost tratat pe nedrept“, „am fost învinuit pe
nedrept“.
Deci ceva/cineva care ne sileşte să ne aplecăm capul dezamagiti. „DE CE
TOCMAI EU?”, „CE VINĂ AM EU?“.
În faza de vindecare apare înţepenirea gâtului. Dacă conflictul este mai
puternic este afectat osul, dacă e mai slab articulaţia şi dacă este şi mai slab
muşchii din aceea zona.
Alt conflict poate să fie şi un conflict moral sau intelectual: „a nu fi la înălţime“,
„a nu ajunge la un anumit nivel“ (a nu lua note mari sau a nu fi lăudat de şef
după o muncă anume).
Sau un conflict de genul „nu am reuşit să realizez un pericol/situaţie“, „nu am
reuşit să înţeleg o situaţie/ceva, să pricep ceva“, „deşi am întins gâtul să văd,
nu am reuşit să pricep situaţia/problema“). Deci un conflict intelectual de
autodevalorizare.Caz: gât înţepenit. Un bărbat se duce cu tatăl lui să-şi
viziteze fratele care este bolnav de "cancer" în spital. Se duce cu gândul să-l
convingă să nu facă chimioterapie şi să îl convingă în schimb să apeleze la
Nouă medicină germanică. Pe drum îi spune tatălui, care are 70 de ani, să nu
încerce să îl convingă pe frate de contrariul ci să-l ajute în direcţia în care
doreşte el. Când ajung însă la spital tatăl nu respectă înţelegerea şi se tot bagă
în vorba şi îi strică treaba. Fratele bolnav refuză Noua medicină, îi da cărţile
înapoi şi spune că se lasă tratat în spital de medici. Dezamăgit şi supărat
bărbatul pleacă acasă plângând, lăsându-şi tatăl în spital. Maşina cu care au
venit o lasă unde a fost parcată şi pleacă pe jos. A două zi vine să o ia şi
găseşte un bilet lăsat de tatăl "vino acasă, am destule griji". Îşi da seama că
tatăl nu se simţea vinovat de nimic şi că de fapt se simţea tratat nedrept de fiu.
După 2 zile tatăl a intrat în faza de vindecare şi ca urmare i-a înţepenit gâtul
pe partea dreapta, căci, fiind stângaci asta este exact urmarea faptului că s-a
simţit tratat nedrept de copilul sau.

~ 29 ~
Fascinat de exactitatea simptomelor corelate cu cauza pe care o ştia, fiul îi
poveste tatălui de ce i s-a înţepenit de fapt gâtul, însă acesta e prea bătrân şi
prea încuiat că să înţeleagă.
Dacă conflictul este mult timp activ şi afectează cartilagiile atunci se distrug
cartilagiile.
VERTEBRELE TORACELUI (12 în total) – conflict de a nu putea fi şeful, de a
nu avea autoritate, de a nu reuşi să obţină un loc pentru sine. Aceste vertebre
sunt implicate în asa numita cocoaşa sau cifoză. Cifoza este o curbură antero-
posterioară a coloanei vertebrale toracale.
VERTEBRELE LOMBARE – conflict de devalorizare de genul: "ideile mele nu
sunt bune", "cuvântul meu nu are greutate", "nu mă pot impune", "nu sunt
înţeles", "nu sunt in stare să fiu un cap bun de familie", "nu sunt bun de nimic
că tată/mamă şef/cap de familie".La conflicte majore este decalcifiat osul, la
conflicte minore se reduc în volum cartilagiile vertebrale care cândva duc uşor
la o dislocare a unei vertebre la o mişcare mai puternică. Niciodată însă nu e
mişcarea de vină, ci destrămarea anterioară a discului/vertebrei. COLOANA
VERTEBRALA – devalorizare centrală.
Dacă e afectată toată coloana vertebrala, aşa cum este cazul la scolioză sau
alte afecţiuni în care este implicată toată coloana, conflictul este unul de
autodevalorizare centrală, a întregii fiinţe, de prăbuşirea centrală a persoanei.
SCOLIOZA poate fi şi motorică, nu se leagă întotdeauna de oase. Conflict
motoric. Trebuie căutat conflictul şi rezolvat.Scolioza este o deformare, o
curbura laterala a coloanei vertebrale care ajunge să aibă forma literei S sau a
literei C.
Caz: - mama îsi bate fiica, o trânteşte în tufiş, fata nu se poate feri. Îi afecteaza
musculatura şi face scolioza. Daca ar fi afectate oasele, ar fi dureri foarte mari
ale oaselor. Mai mult ca sigur e musculatura, dar pot fi implicate şi oasele şi
muschii.
„Leucemia“ cronică Dr. Hamer – osteoliza coloanei
Dr. Hamer a făcut un conflict de devalorizare asociat cu coloana vertebrală
când fost dat afară din clinică. Hamer e în zodia taurului şi foarte încăpăţânat.
Nu s-a dezis de NMG. Când nu merge bine NMG are dureri de spate şi e foarte
slăbit. De peste 30 de ani are această leucemie cronică. Ştie cum să se
comporte în faza activă şi în faza de vindecare. Mulţi oameni rău-intenţionaţi
spun că pentru a scapa de Hamer ar trebui aprobată NMG, pentru că Hamer
ar rezolva un conflict de teritorialitate, ar face infarct şi ar muri. Dar Hamer nu
are nici un releu în zona inimii, ci în zona bronhiilor. El e aproape tot timpul alfa.
Când nu tuşeşte, în faza activă şi atunci nu e alfa. Dacă NMG ar fi aprobată,
ar primi un puseu puternic de leucemie.
Corpul meu nu mai e bun de nimic
Distrugerea vertebrelor sau a cartilagiilor poate fi declanşata şi de un conflict
creat de un diagnostic de cancer sau de o altă boală gravă. În acel loc

~ 30 ~
persoană mea se simte că nu mai e bună de nimic. La acea înălţime
osteolizeaza coloana. Apare destul de des după diagnostic de cancer pe care
doctorii îl numesc din nefericire „metastaza la oase“ şi care sunt pentru pacient
ca şi verdictul de moarte.

ŞOLDUL - COLUL FEMURULUISold este de fapt numită articulaţia rotundă


care leagă capul femurului de bazin (osul coxal).
Capul femurului este rotund şi partea care leagă partea rotundă de restul se
numeşte „gâtul femurului“ sau „colul femurului“ (col = gât).
Fracturile femurului la bătrâni cât şi osteoporoza apar de regulă la acest gât al
femurului.
Mulţi oameni când argumentează sau îşi arată puterea sau supremaţia la o
discuţie/ceartă îşi pun ostentativ mâinile în sold. Modelele de la show-urile de
haut-couture îşi pun des o mâna în sold în timp ce defilează.Conflictele colului
femurului/şoldului: „ NU POT SĂ-MI IMPUN PUNCTUL DE VEDERE“, „NU
POT SĂ FAC CEEA CE AŞ DORI“, „NU POT SĂ OBŢIN CEEA CE DORESC“
sau „NU POT SĂ REZIST LA SITUAŢIA ASTA“ (situaţie neplăcută, grea).

~ 31 ~
Caz: o bătrână rămâne singură pe lume după moartea soţului şi realizează că
nu mai poate să facă faţă muncii de zi cu zi: face osteoporoză la colul femurului,
lucru care duce la fractura colului.
Caz: Un băiat la care şoldul i se desfăcuse şi după un timp i s-a repoziţionat la
loc. E prezentat ca o „vindecare miraculoasă”. Conflictul a fost mama, care
făcea carieră ca şi cântăreaţa de muzică pop. Copilul a avut sentimentul de
depreciere că nu se poate impune în faţă mamei. „Mama are lucruri mai
importante de făcut decât să aibă grijă de mine, eu nu sunt aşa important
pentru mama”. Mama şi-a întrerupt cariera – s-a produs soluţionarea
conflictului şi soldul i s-a refăcut.
Caz: Un băiat de 17 ani, cu o maturizare emoţională de maxim 10 ani era în
vacanţă la un unchi, care avea o firma. Îl pune să se ocupe de magazia lui,
băiatul e disperat, o sună pe mama, ea nu avea timp, o trimite pe bunica.
Conflict pe zona mama-copil în zona soldului – „nu pot să mă impun”.
Osteolizeaza osul femural. Ajunge acasă, se rezolva conflictul, apar durerile,
merge la o clinică – cancer la os, vor să-i amputeze piciorul. Nu vrea, ajung la
Hamer. Cade şi îşi rupe capătul femural. I se scurgea masă osoasă. Totul era
plin de masă osoasă, piciorul era foarte gros. Face 18 ani şi ajunge relativ
târziu într-o leucemie. Dar a primit odată o transfuzie de sânge şi pe urmă l-au
dat afară din clinică. A reacţionat cu splina din cauza la conflictul de sânge, a
avut hemoragie internă acasă, îi curgea sânge peste tot, toţi terapeuţii au fugit
de lângă el. Nu a putut fi ajutat şi a murit.
OSUL SACRUM (sacro-coccigian), Coccis – este asociat cu zona anala, cu
anusul sau cu vaginul şi deci şi cu actul sexual. Poate sa fie un conflict de
devalorizare de natura sexuala („nu sunt destul de buna la pat/sex“), poate fi
urmarea unui act sexual anal care a produs dureri sau urmarea hemoroizilor
(nu pot sa stau in fund din cauza hemoroizilor).

OSUL BAZINULUI INFERIOR (os ischii) şi SIMFIZĂ PUBIANĂ (cartilagiu


care uneşte cele două părţi anterioare are bazinului inferior) sunt asociate cu
„şezutul“, însă în acest context „şezutul pe o proprietate“. Conflictul este de a
nu putea să dai cuiva o moştenire/proprietate căci nu o ai.
Când copiii se ceartă pentru minge, cel care are mingea se aşează pe ea.
BAZINUL MIC – DEPRECIERE DIN PUNCT DE VEDERE SEXUAL – ÎN
LOCUL ACESTA NU AM FOST BUN DE NIMIC – impotenţa, cancer la prostată
sau femeia spune „eu nu pot să-ţi ofer asta”.
Scăderea incredereii din punct de vedere sexual „Nu mai fac faţă”. La femei
scăderea încrederii apare când bărbatul (care eventual a părăsit-o) găseşte o

~ 32 ~
prietenă mai tânăra. Femeia îşi închipuie că nu mai poate să-i ofere acelaşi
lucru ca şi cea tânăra. Atât timp cât gândeşte că (fostul) soţul ei e cu una mai
tânăra, atâta timp va avea osteoporoză. Dacă însă şi-a dat seama că bărbatul
ei e un ticălos şi că el e cauza osteoporozei, nu va mai trebui să suporte situaţia
asta şi va încerca să găsească un nou partener. Dacă va
trece peste situaţie, se va vindeca. Atunci osul se va calcifia din nou, indiferent
că se iau sau nu medicamente.
BAZINUL – corespondentul bazinului mic, al bebeluşului. Dacă femeia nu
poate rămâne însărcinată, bărbatul reacţionează la bazin.
FEMUR – EU NU SUPORT ASTA, NU POT SĂ TREC PESTE ASTA.
TIBIA – CONFLICT DE DEPRECIERE LOCAL – „ÎN LOCUL ACESTA NU MAI
SUNT BUN”,
Tiabia este asociată cu mersul şi alergatul. De regulă este un confictul de
depreciere sportivă, de a nu putea alerga destul de repede (infrangere
sportivă), de a nu putea fi bun la o anumită mişcare/sport/activitate.
Sau poate fi un conflict de depreciere în urma unei paralizii, unde muşchiul se
prinde de os peste tendon. Dacă am o paralizie, musculatura e paralizată dar
se va produce osteoliză în locul unde musculatura e legată de os prin tendon.
În apropierea genunchiului conflictul va fi legat de sportivitate. Dar de regulă
un conflict de depreciere local, legat de tibia în sine.
Caz: "Cancer” la tibie
Un tânăr bărbat se află în stagiul militar. El este un bun alergător şi se
antrenează zilnic, fiind obişnuit să câştige multe concursuri de atletism la care
participa des. În timpul stagiului miltar se face o cursa de 10.000 de metri în
oraşul în care era staţionat şi la care mai participa pe lângă el şi câtiva ofiţeri
mai în vârstă din compania lui, care sunt mai mult amatori. El este convins că
va câştiga uşor cursa, mai ales că cei mai mulţi sunt mai în vârstă ca el. Însă
în loc să câştige, se face aproape de ras, căci ajunge pe un loc foarte slab şi
este depăşit chiar de ofiţerul lui care este cu 20 de ani mai în vârstă.
În urmă acestei înfrângeri NEAŞTEPTATE suferă o devalorizare de sine şi
rămâne în faza activă de conflict timp de 7 luni. Aceasta se încheie de abia cu
câştigul cursei următoare în urma căruia valoarea de sine este restabilită. Însă
odată cu victoria apare şi procesul de vindecare al confictului care a durat deja
7 luni. La câteva zile după cursa aceasta începe să-l doară osul în tibia dreapta.
Durerile devin din ce în ce mai puternice şi nimic nu îl ajută. Ajunge la medic,
care după ce se uită pe RMN spune că ar putea să fie cancer. I se face o
punctie în os pentru biopsie şi se constată că este ceva bening. Însă medicii
nu ştiu exact dacă este o "fractură cauzată de oboseala osului" (material slab
osos) sau este cancer. Merge la alt medic care îi pune piciorul în ghips luni de
zile şi îi spune că nu are voie să pună greutate pe picior căci se poate rupe
osul. Când scoate ghipsul muşchii sunt atrofiati şi nu mai au putere. RMN-uri
ulterioare nu arată schimbări în os, ceea ce menţine dubiile legate de

~ 33 ~
diagnostic. La 7 luni după ce au început durerile, ele dispar tot aşa de subit
cum au început. Tot ce s-a făcut a fost complet inutil deoarece durata „bolii” nu
se poate scurta şi nimic nu a ajutat.
Comentariu:
Norocul pacientului, care la vremea aceea nu ştia nimic de Nouă medicină, a
fost faptul că nu s-a diagnosticat cancer, astfel încât să fie tratat cu citostatice
şi după cele 7 luni durerile au dispărut de la sine. A mai avut noroc şi că nu a
primit morfină pentru dureri deoarece morfina încetineşte sau opreşte
vindecarea. Din alt punct de vedere se vede la ce duce ambiţia şi aroganţa: la
decepţie. În popoarele care trăiesc natural nu o să găsiţi nici concursuri de
genul asta unde unul se bucură că a câştigat şi restul plâng. Trebuie să va daţi
seama că din toţi copii care merg la olimpiade şi alte concursuri, mulţi din cei
ce nu au câştigat se îmbolnăvesc ulterior dacă au avut aşteptări mari de la
concurs. Un om modest nu are cum să cadă căci nu se pune singur pe un
podium. Un om care este pe un podium sau se crede pe un podium poate să
cadă oricând. Tot ce se întâmplă în viaţă ne ajută să ne smerim de fapt şi tot
ne-o facem cu mâna noastră. Putem învaţa multe lucruri utile din învăţăturile
lui Hamer şi experienţele oamenilor.
GENUNCHIUL: ne ajută să facem anumite mişcări cu picioarele: să alergăm,
să jucăm fotbal, să apăsăm pe pedalele de la maşină (mişcarea de frânare se
face din genunchi), să ţinem pasul cu cineva. Este o parte afectată mai des la
băieţii care nu au voie să joace fotbal sau un anumit sport sau nu sunt buni la
ele. Des conflictul este „nu pot să ţin pasul (cu cineva)“ sau „sunt prea încet“.
O femeie a avut dureri în genunchi după un accident de maşină la care nu a
putut frâna la timp.
În mişcarea de frânare puternică este implicat mai mult genunchiul decât
glezna.
Unui bărbat stângaci i s-a umflat genunchiul stâng după ce a scăpat de frica
„nu pot să scap de aici să-i asigur copilului o viaţă sigură“. Ar fi vrut să să fugă
într-o ţară sigură din cauza crizei economice dar nu avea cum.
Caz: - GENUNCHIUL – depreciere din punct de vedere al sportivităţii.
Băiat de 13 ani, se întoarce de la fotbal cu genunchiul umflat. Se duce la medic
– îi fac o punctie cu un ac mare în genunchi, fără anestezie. Caz din 1993.
Mama citeşte fişa medicală, constată că avea puroi la ambii genunchi, decizia
medicilor era de amputare a ambelor picioare, pentru că puroiul de la măduva
osoasă s-ar fi putut întinde până în zona bazinului. Mama ameninţă medicii şi
merge la Hamer. Băiatul era dedicat total fotbalului. Pentru că nu avea note
bune, i se interzice să meargă la fotbal. Acesta a fost conflictul lui de depreciere
din punct de vedere sportiv. După ce a mers din nou la fotbal, a intrat în faza
de vindecare. Hamer i-a explicat mamei că trebuie să cadă de acord. Mama i-
a spus că are voie să meargă la fotbal, chiar dacă mai ia note proaste. Asta a
fost vindecarea definitivă a conflictului, dar vindecarea a durat mai multe luni.

~ 34 ~
Odată băiatul a avut o absenţa, a căzut de pe picioare. În 1996 băiatul a
câştigat campionatul naţional la volei. Dacă i s-ar fi aplicat forţat terapia
medicilor, azi băiatul era într-un scaun cu rotile.
Caz: - GENUNCHIUL – depreciere din punct de vedere al sportivităţii.
Băiatul lui Helmut cu genunchiul drept umflat, cu o săptămâna înainte de
terminarea şcolii. A rămas acasă. Alexander era dreptaci – conflict de
depreciere din punct de vedere sportiv, vizavi de un partener – era unchiul lui,
care înainte era bodyguard, are o prezenţa serioasă, poţi să-l îmbraci în frac
sau costum popular, e un sportiv desăvârşit. Ce nu poate – nu poate să piardă.
Şi când joacă fotbal de masă cu băiatul lui de 5 ani nu poate să-l lase să
câştige.
Alexander avea 14 ani, îl pune în poartă şi trage lovituri de la 11 m. Copilul nu
poate prinde mingea, ceea ce îi generează acest conflict de depreciere de tip
sportiv. Conflictul a fost observat de cumnatul lui, a avut conştiinţa încărcată şi
drept recompensă i-a cumpărat un costum întreg de fotbal. L-a antrenat pe
băiat şi când a jucat fotbal cu echipa lui a fost foarte bun şi ovaţionat. Aşa s-a
rezolvat conflictul. Dar avea dureri, nu avea poftă de mâncare, îi curgea sânge
din nas – o mică leucemie. L-au putut sui în avion numai în scaun cu rotile. L-
a radiografii – periostul inflamat, analiză sângelui – leucemie. Erau în Spania
în vacanţă, nu putea ieşi – era ca şi cum căzuse cerul pe el. Vin nepoţii lui
Hamer în vizită – 15 şi 17 ani. Făceau baie în piscină. A ieşit afară şi asta a
fost terapia – salteaua de apă şi piscină. Vreo 2 luni s-a ajutat de cârje, a avut
scutire la sport, până la Crăciun a purtat o genunchieră şi gata. Dacă s-ar fi
întâmplat în timpul şcolii era mai greu.
APĂ LA GENUNCHI – conflict de depreciere legat de miscare sau sport
soluţionat plus un conflict existenţial („nu are bani“, „ a rămas singur pe lume“,
„frică de spital sau boală“ ) care afectează tuburile colectoare renale care reţin
mult mai multă apă decât ar trebui, ceea ce duce la edeme în multe părţi
afectate de alte conflicte.
LABA PICIORULUI: Oasele şi tendoandele labei piciorului sunt asociate de
regulă cu mersul sau alergatul. Imposibilitatea de a merge undeva sau dorinţa
de a nu merge undeva. Conflict de devalorizare legată de un sport. Este legată
de mers, dansat, dat un şut, lovit cu piciorul. Conflict de devalorizare legat de
una din aceste mişcări. Nu poţi să dansezi când partenerul nu prea danseaza.
Sau a nu putea lovi cu piciorul: nu pot lovi părinţii.GUTA la degetul mare al
piciorului. Conflict legat de mers undeva sau de un sport plus încă un conflict
existenţial activ care afectează tuburile colectoare renale care reţin mult mai
multă apă decât ar trebui. Dacă se rezolva unul din conflicte dispar simptomele.
La gută creşte cantitatea de uree din serul sanguin. Lumea crede că guta este
de la exces de carne, dar nu este deloc aşa.
Caz de gută la degetul mare stâng. Un bărbat avea gută la degetul mare de
la picior din anul 1980. Dr. Hamer i-a analizat în 1997 CT-ul cerebral şi i-a spus

~ 35 ~
că are active un conflict de depreciere sportiv la degetul de la picior şi unul
existenţial (tuburile colectoare renale). Când avea 17 ani tatăl i-a interzis să
mai joace fotbal din cauza că fratele mai mare şi-a rupt piciorul la un meci,
dar asta nu putea să fie conflictul căci simptomele ar fi trebuit să apară după
asta. În plus mai fusese tare pasionat de mersul de orientare pe care l-a
început în 1968 dar de care s-a lăsat în 1979 (deci cu un an înainte să apară
simptomele). Şi soţia lui era pasionată şi mergea cu el. În 1975 a venit pe lume
primul fiu pe care îl luau cu ei. In 1978 s-a născută al doilea fiu. De atunci a
început să se ducă singur lăsând soţia cu copii acasă, lucru ce acesteia nu i-a
convenit deloc. Într-o zi s-au certat din cauza asta şi foarte înfuriat a renunţat
la acest sport şi la organizaţia sportivă din care făcea parte. Această capitulare
sportiva s-a întâmplat pe 30.12.1979. Aceasta a fost deprecierea sportivă.
Conflictul existenţial care face corpul să reţină prea multă apă a fost acela de
a-şi lasa soţia singură acasă. Pacientul l-a întrebat pe Dr. Hamer „Dar de ce a
apărut la piciorul stâng şi nu la dreptul căci ca dreptaci partea partenerului este
cea dreaptă ? “. Dr. Hamer l-a întrebat atunci „Şi de ce a trebuit să rămână
soţia singură acasă ?“
„Din cauza copiilor“ a răspuns pacientul. Da, şi din cauza asta a apărut pe
partea stânga, deci pe partea copiilor. După ce pacientul a realizat cauzele
(deja fără importantă la momentul actual) i-a dispărut guta în mod subit şi fără
să mai revină vreodată.
CĂLCÂIULEste asociat cu mersul, statul în picioare, cu strivitul sau cu bătutul
în pământ.
Cu călcâiul vrem ori să strivim de furie pe cineva ori vrem să arătăm că ţinem
la punctul nostru de vedere şi la poziţie. Şi un taur bate din picior când e pregătit
de lupta şi nu vrea să cedeze.
„Nu pot să strivesc pe cineva care mă enervează“. „Nu pot să-mi menţin
poziţia“. Sau „nu pot să plec unde aş dori, ceva mă ţine legat de casă (copiii
mici). Sau inversul: „trebuie să merg la serviciu unde nu-mi place“. „Trebuie să
stau toată ziua în picioare“. Sau : „l-aş strivi cu călcâiul pe cutare căci m-a
înşelat“. „Trebuie să bat din călcai că să mă impun în faţa soţiei.“
Poate fi şi un conflict legat de pantofi. Un bărbat avea dureri mereu după ce
încălţa anumiţi pantofi. Când era copil a primit de la tată nişte bocanci urâţi şi
acum asocia acei pantofi cu bocancii urâţi de atunci. Era deci doar o şină.
Trebuie văzut mereu dacă durerile apar după încetarea mişcării/mersului sau
la începerea mişcării. Cum durerile apar numai după ce conflictul a fost încheiat
aşa ne putem dea seama dacă o mişcare sau lipsa ei ne produce un conflict.
Un bărbat s-a certat cu soţia, s-au împăcat…noaptea nu mai putea mişca
piciorul. O săptămâna nu a putut călca pe călcai. Hamer l-a întrebat: „ai bătut
din călcâi, ai arătat că ai personalitate?”
Deşi conflictul a durat doar o după-amiază, o săptămâna nu a putut calca pe
călcâi.

~ 36 ~
Caz: CIOC LA CĂLCAI – CONFLICT DE DEPRECIERE DIN PRICINA UNUI
CONFLICT MOTORIC.
O femeie stă pe un podeţ peste un lăculeţ, acasă, cu mama ei. Se apleacă
peste balustradă, se rupe, cade mama ei, se loveşte şi umblă în cârje. Conflict
de depreciere vizavi de copil – copilul e de vină (se aplecase după undiţa lui)
că mama ei nu mai poate merge. Când mama s-a vindecat, în faza de
vindecare la femeie pe partea mama-copil s-a format acel cioc. La sfârşitul
fazei de vindecare se micşorează, dar osul rămâne mai gros.
MONTURI – CONFLICT DE DEPRECIERE. IMPORTANTĂ E
LATERALITATEA.
Caz: Fetiţă cu monturi – la 8 ani a fost abuzată de partenerul mamei sale. I-a
povestit mamei, care nu a crezut-o şi a certat-o. Ambele degete i s-au deformat.
La 20 de ani povesteşte iar cu mama ei. Mama o întreabă de ce nu a povestit
nimic? Degetul de pe partea partener s-a îndreptat. Deprecierea de pe partea
mama-copil a rămas, nu a putut-o ierta pe mama ei.
TENDONUL LUI AHILE – „NU SUNT ÎNDEAJUNS DE RAPID”.
Fiecare tendon are o sarcina precisă. Tendoanele de sub braţ – a apucă, a ţine
ceva strâns. Necrozeaza tendonul, se subţiază, se poate rupe. De regulă nu
se prea rup tendoanele. În faza de vindecare – inflamare, doare, se reface, la
sfârşitul perioadei de vindecare tendonul va fi mai gros şi rămâne aşa. Hamer
are în podul palmei un tendon foarte gros. Are 2 boxeri şi îi ţinea în lesă cu o
singură mâna. Fug după alt câine şi îl trântesc la pământ. Se ţine de o bară,
câinii trăgeau.
Caz: - inflamarea tendonului lui Ahile pe ambele părţi. Nu a fost suficient de
rapid cu partenerul sau mama-copil. Trăiesc în comunitatea Sf. Francisc 15
familii, au gospodărie agricolă, 2-3 „căminişti” care nu trebuie să muncească,
pensia lor intră în casa comunităţii. Se ocupă de hrănit pisicile. Prietenul lui
trebuie să urmărească unde fac pisicile cuib şi să „eutanasieze” puii la naştere.
Trebuie să fie atent să nu fie prins de copii sau pensionari. Dacă se află că nu
a fost destul de rapid, apare conflictul.
FEBRA MUSCULARĂ, FIBROMIALGIE
CONFLICT MOTORIC – NU AM PUTUT SĂ EVIT CEVA sau CONFLICT DE
DEPRECIERE – ÎN FAZA DE VINDECARE MUSCULATURA E REPARATĂ ŞI
DOARE.
„Nu am putut evita accidentul/concedierea/eşecul“, sau „nu mai pot să alerg
bine“, „nu mai am putere destulă să fac mişcarea cutare la sala“.
Caz: - fibromialgie la o femeie. Dureri musculare, simptome asemănătoare
gripei. Conflictul central de depreciere a fost o reanimare nereuşită a tatălui
sau, murise sub ochii ei. Locul unde pornesc nervii, la sfârşitul fazei de
vindecare osul e mai gros decât iniţial. Osul apasă din nou mai mult pe nervi.

~ 37 ~
Sfatul lui Hamer: tatăl este şi rămâne mort. Să-i facă tatălui o piatră funerară,
pentru a putea fi memorat. Urmează sfatul primit şi se vindecă.
ARTRITĂ, ARTROZĂ, POLIARTROZĂ.
ARTRITA este inflamatia articulaţiilor în faza de vindecare după încheierea unui
conflict de depreciere/devalorizare legat de aceea încheietura.
La artroză faza de vindecare nu a început încă, ne aflăm în faza de conflict
activ fără inflamaţie.
Depinde unde e poziţionată: nu pot să mă impun – la sold, depreciere din punct
de vedere al sportivităţii – la genunchi, depreciere legată de muncă făcută cu
mâna: încheietura mâinii sau mâna. Partea pe care apare contează: partea –
partener/străin/tată sau partea mama/copil.
Caz: un tânăr de 19 ani face o amigdalita pe care doctorii nu-s în stare să o
recunoască ca atare. Citeşte cărţi de medicină şi se sperie de posibilitatea să
facă boli de inima şi de articulaţii de pe urma streptococului. După câteva zile
are pe baza autosugestiei negative deja dureri de inima şi dureri în articulaţii.
După puţine săptămâni medicul constată artroza genunchilor mai înainte
perfecţi. Foarte repede se poate produce necroză. La 19 ani aşa ceva nu este
explicabil de medicină. Odată cu eliminarea amigdalelor îi dispare şi frica de
boală cauzată de streptococ şi ca urmare şi toate simptomele.
Caz: o asistentă medicală are artroză la mâini. Nici nu-i de mirare: îşi urăşte
munca şi spitalul unde lucrează, munca i se pare prea grea şi lipseşte regulat
de la servici căci e bolnavă.
CELULITA : conflict de depreciere cu partea afectată. „Am coapse urâte“ „sunt
grasă“
LIPOM: conflict de depreciere cu partea afectată: „sunt prea slab acolo“.
Caz: un bărbat a fost mereu slab şi avut ani de zile complexe din cauza mailor
şi picioarelor prea slabe. Pe la 30 de ani s-a împlinit, complexele au dispărut
însă pe mâini şi picioare au apărut lipoame.
DURERILE DE CREŞTERE
Deşi au fost numite aşa, aceste dureri nu au nimic cu creşterea. Este faza de
vindecare după un conflict de devalorizare legat de oase. Medicina însă nu ştie
cauza şi a presupus că sunt cauzate de... „creştere“. O mare aberaţie. Însă cei
mai mulţi copii şi animale cresc fără nici o durere. Durerile de creştere sunt
ceva la fel de anormal ca şi durerile copiilor cărora le ies dintii.
Şi la gripă apar uneori dureri de oase sau dureri musculare însă nu sunt deloc
de la gripa în sine sau de la vreun virus ci sunt doar simptomele fazei de
reparaţie după un conflict de devalorizare încheiat. La fel este şi febra
musculară după sport sau mişcare.
La copii multe conflicte de devalorizare pot apărea de la performanţe slabe la
ora de sport sau la joacă („am pierdut meciul“, „profu' de sport a spus ca fotbalul

~ 38 ~
nu e pentru mine“) sau sunt produse de devalorizări create de părinţi, prieteni
sau învăţători: „de abia te mişti“, „nu eşti bun de nimic“, „mergi că un melc“, etc.
Bolnavii de cancer fac des o depreciere centrală („corpul meu nu mai e bun de
nimic“) şi din cauza aceasta apar des necroze ale coloanei vertebrale sau a
altor oase cu dureri puternice în faza de reparaţie.
Pot avea o depreciere centrală – de exemplul pentru că am fost înşelat sau
pentru că am cancer dar pot suferi această depreciere pentru copilul meu – eu
sunt de vină că copilul meu nu poate să meargă. Poţi avea un conflict şi pentru
altcineva. Reacţiile sunt la fel. Pot să mă aleg cu un cancer la ficat pentru că
am cancer la intestin, dar şi pentru că a fost otrăvit câinele meu.
Conflictele de depreciere pot fi asociate cu o anumită persoană şi că urmare
apar pe partea stânga sau dreapta în funcţie de lateralitate şi persoana cu care
a fost asociat.
ANEMIA – LEUCEMIA – DURERILE DE OASE
Deprecierea de sine – faza activă – osul osteolizeaza şi avem ANEMIE, scade
nivelul celulelor roşii şi albe. Oboseala generată de anemie ne face să ne
protejăm oasele poroase. Fiecare os e acoperit de un periost foarte rezistent.
Periostul menţine stabil un os foarte poros. S-ar putea rupe, dar nu se rupe
atât de uşor ca în faza de vindecare. În faza activă nu sunt dureri. Dacă se
rezolva conflictul, osul se recalcifiaza, periostul se întinde – provoacă dureri la
oase. În faza activă a unui conflict de devalorizare de sine, care este raportat
de scheletul osos apar găuri în os, numite osteoplaste în medicina clasică. La
sfârşitul perioadei de vindecare gaura se calcifiază – la o secţiune se văd urme
ca nervurile de la o clădire – dop de calciu. Acele plusuri de calciu sunt
considerate rele de către medicină, că ar provoca osteoblaste.
SÂNGE – globule albe, roşii, trombocite, valori diferite la bărbat şi femeie.
4-10.000 leucocite/mm cub,
4-7 milioane globule roşii/mm cub, trombocite – 150-300.000/mm cub.
În faza activă globulele roşii şi albe scad că număr, odată sau pe rând. Avem
anemie. În faza de splină (nu măduva aşa cum crede medicina) produce întâi
globule albe – multe leucocite, apoi globule roşii câteva săptămâni mai târziu.
Schimbarea acestui nivel al globulelor în sânge – conflict de depreciere a
persoanei, în afară de cazul când există sângerare. În faza activă se contracta
vasele, în faza de vindecare se dilată vasele – am brusc un volum de 8 ori mai
mare în vasele de sânge, diluat cu ajutorul serului din jur. Medicină clasică ia
1 mm cub de sânge – în faza activă numără celulele şi dacă peste o ora îşi
rezolva conflictul, sângele e subţiat şi brusc se numără mai puţine celule. Asta
este de fapt o PSEUDOANEMIE.
Are acelaşi număr de celule, numai că sângele e mai diluat. Cei mai mulţi
medici prescriu preparate de fier la astfel de valori de sânge, însă acel fier este
anorganic, neasimilabil şi în plus toxic. Fierul oricum nu are cum să lipsească

~ 39 ~
din alimente, căci este practic în toate. În plus corpul este capabil să producă
orice element din alte elemente cu ajutorul la oxigen, hidrogen şi
azot. Acest lucru a fost deja dovedit în anii 60 de biologul francez Dr. Louis
Kervran şi numit transmutaţii biologice. Dacă ar exista o lipsa de fier în alimente
şi ceilalţi membrii din familia unui „anemic“ ar trebui să fie anemici, căci de
regulă se hrănesc aproape în mod identic. Însă nu este deloc aşa.
A da pastile cu fier la anemici este că şi cum ai pune benzină într-un rezervor
spart sau ai trimite fier la o turnătorie care a fost închisă din lipsa de foc. Nu
are cum să ajute cu adevărat, cel mult schimbă rezultatele analizelor de sânge,
căci dacă pui fier în stomac, acesta ajunge în sânge unde devine vizibil la
analiză.
Pastilele cu fier date de medici sunt chiar dăunătoare, căci acel fier este
anorganic, neasimilabil şi deci toxic. Iar dacă pare că-i da energie bolnavului
acest lucru este datorat aceluiaşi efect ca de la aproape orice toxina şi otravă:
corpul este pus în stadiul simpaticoton, de lupta şi supravieţuire şi în această
faza ai automat mai multă energie. Însă de îndată ce s-a terminat
simpaticotonia articifial produsă, starea de oboseală ulterioară va fi şi mai
puternică şi mai lungă.
Dr. Hamer ne arată ceva necunoscut până acum: până şi măsurarea valorii de
fier din sânge, adică a numărului de celule roşii/hemoglobină este făcută greşit
în medicină, căci medicină nu se gândeşte că sângele are faze în care este
mai concentrat sau mai diluat din cauza unui proces activ de autoreparatie.
Cantitatea de fier şi deci de hemoglobină per total este la fel ca şi mai înainte,
numai că sângele fiind mai diluat iese la analize mai puţin pe unitate de volum,
căci analiza se referă mereu la raportul între un anumit volum şi numărul de
celule din acel volum.
În loc să se spună „aveţi prea puţine hemoglobine“ ar trebui să se spună „aveţi
sângele mai subţire“.
Din cauza sângelui subţiat apar probabil des sângerări nazale în faza de
reparaţie, care este un simptom care ar trebui să dea de gândit.
Dacă procesul de reparaţie ar fi mai intens din cauza unui conflict mai
îndelungat, medicina ar descoperi „leucemie“ şi ar „trata-o“ cu citostatice,
transfuzii de sânge sau alte minuni, deşi este vorba doar un proces de
autovindecare care nu necesită ajutor.
Ţineţi minte filmul „Love story“ din anii 70-80, în care eroina principală face
leucemie şi moare?
Acel film, ca şi filmul „Philadelphia“ din 1993 cu Tom Hanks şi Denzel
Washington, în care un homosexual moare de pe urma la SIDA/HIV, nu sunt
filme artistice, ci este propagandă sublimala şi au scopul de a ne baga frica de
aceste boli in subconştient. Această spălare pe creier funcţioneză şi este
făcută sistematic de la invenţia cinematografiei încoace. În ultimii 10 ani au fost
făcute foarte multe filme care se ocupă de ebola sau boli similare produse de

~ 40 ~
„viruşi periculoşi“. Până în ziua de astăzi însă nu a putut fi dovedită existenţa
reală la nici un singur virus. Nici nu-i de mirare: viruşii,
conform definiţiei medicale, nu au cum să existe în planul material căci nu sunt
fiinţe cu metabolism conform medicinei. Termenul virus înseamnă „otravă“ în
latină şi după definiţie virusul nu are metabolism, deci nu este ceva viu.
Pe lângă asta definiţia lor a fost făcută cu mult timp înainte de a putea examina
vreun specimen şi chiar dacă între timp la microscoapele electronice se pot
vedea până şi atomi izolaţi, un virus real nu a putut fi până acum fotografiat.
Toate imaginile existente fiind ori animaţii ori fraude în care se arată orice
altceva numai un virus nu.La procesele de reparatie a oaselor şi anemii ajuta
la vindecarea mai eficienta produse naturale care contin mult siliciu organic
(cereale integrale, anumite plante, etc.)
TRANSFUZIA DE SANGE ŞI SPLINA
Dacă va fi diagnosticat cu cancer al sângelui sau va primi o transfuzie de sânge
– corpul nu poate deosebi între a pierde sau a primi sânge. În natură nu există
situaţia de a primi sânge. Pacientul reacţionează cu splina, absoarbe
leucocitele şi pacientul va sângera din toţi porii: ochi, urechi, nas şi hemoragie
internă. Hamer spune: când se întâmplă aşa ceva, să fie sunat. Le spune: -
dacă în cazul leucemiei se implică şi splina (splina e mereu implicată la
leucemie căci ea produce sângele, însă Dr. Hamer vorbeşte aici de un conflict
de sânge care afectează negativ splina în această faza importantă), e nevoie
de un medic de urgenţă. Trebuie să protejăm pacientul de a i se pune
diagnostic de cancer la sânge. Să nu pierdem din vedere valorile din
compoziţia sângelui, dar nici să le exagerăm. Nimeni nu ar trebui să moară de
leucemie.
PUNCTIILE IN OASE
Când periostul se întinde în faza de vindecare – medicii fac punctii. Se
deschide periostul, înăuntrul osului nu mai poate fi acumulată presiune, prin
acea găurică căluşul iese şi masă de celule curge în muşchii din jurul oaselor.
Atunci diagnosticul e OSTEOSARCOM. Dr. Hamer spune: „NU LĂSAŢI PE
NIMENI SĂ VA FACĂ PUNCTII ÎN OASE!“
DURERERI DE OASE ŞI RETENŢIA DE APĂ ( „SINDROMUL BURTA
BĂUTORULUI DE BERE”)-
Când osul este recalcifiat în procesul de reparaţie, lichidul din interiorul osului
poate difuza în exterior prin periost. Atunci se adună apă în zona burţii, dar
poate difuza şi de la coaste prin pleură în acel spaţiu pleural. În acest caz e
întotdeauna un sindrom, adică tuburile colectoare renale sunt mai active ca de
obicei din cauza unui conflict care duce la retenţie de apă. Atunci apa nu
provine de la pleură, ci de la oase. Există însă şi un proces de reparaţie al
pleurei (atac asupra pieptului, plămânului care duce la apă între foitele pleurei).
Şi deci burta cu apă nu este o ascită a peritoneului, ci apa e de la oase, de la

~ 41 ~
coloana vertebrală, care difuzează prin pielea osului către exterior.Caz de
leucemie (leucemie = vindecarea oaselor după un
conflict legat de pierderea stimei de sine)
Într-o firma de stat de asigurări medicale se hotărăşte concedierea unui
angajat, doar din motivul că nu mai era nevoie de el, era cam în plus. Fără să
i se spună ceva în prealabil, se face o adunare şi i se spune direct în faţă că
este concediat. Ca un elev care este dat afară din clasa că a făcut prostii.
Angajatul percepe acest mod de concediere nu numai ca un şoc, dar şi ca o
umilire, cu atât mai mult cu cât astfel de concedieri nu au mai fost făcute
niciodată în acest mod în această întreprindere. Concedierea este însoţită de
o recompensă financiară substanţială, dar aceasta nu este mare mângâiere
pentru angajat căci el are deja 45 de ani şi trăieşte la ţară şi nu sunt multe firme
ca să mai poata găsi uşor o slujba nouă. Pensionarea timpurie ar fi de fapt
singură şansă pe care o mai are ca să salveze cât de cât situaţia. Angajatul se
simte blamat, decepţionat, umilit, stima de sine este zdrobită într-o singură
clipă. Şocul l-a făcut să înţepenească, s-a făcut alb ca varul şi nu a mai putut
scoate un cuvânt. A durat minute ca să poată rosti un cuvânt. O convorbire
între patru ochi cu şeful a fost posibilă de abia a doua zi. Începând cu a două
zi angajatul este în faza de conflict activ (simpaticotonie) şi se gândeşte zilnic
la lipsa sa de valoare. A slăbit 12 kg şi s-a enervat zi şi noapte despre ce i s-a
întâmplat. După 4 luni se obişnuieşte cu ideea de fi la pensie şi până la urmă
nu găseşte situaţia deloc rea. Aşa că conflictul se rezolva şi fostul angajat şi
actualul pensionar intră în stadiul de vindecare (vagotonie). Începe să ia din
nou în greutate şi să doarmă bine. După 2 luni de reparaţie i se depistează din
întâmplare leucemie. Un lucru foarte surpinzător pentru el căci se simţea
excelent. Din cauza şocului cauzat de ştirea că are leucemie face imediat nişte
chisturi în gât şi diagnoza este acum: metastaza!
Comentariu: Leucemia este numită de Dr. Hamer „cancerul de lux“ căci este
de fapt cea mai uşoară formă de vindecare care apare după un şoc cu privire
la scăderea stimei de sine şi vindecarea nu creează nici un fel de complicaţii.
În plus după vindecare oasele sunt mai puternice că înainte !
Acum poate înţelegeţi cât de adevărată este zicala “mortalitatea creşte direct
proporţional cu numărul doctorilor”. Pe vremuri omul se plângea de dureri de
oase fără să ştie de “leucemie”, lua nişte ceaiuri, stătea în pat şi cândva îi
treceau de la sine. Şi acum ar trece la fel, însă lucrurile se complică enorm
când cineva află de la medic că are un „cancer al sângelui”(care este asociat
de oricine cu moartea) sau chiar „metastaze“. Analizele în general, şi mai ales
cele preventive sunt de fapt o metodă eficientă de a face din oameni sănătoşi
sau pe cale de autovindecare bolnavi de pe care se pot câştiga bani buni. De
pe urma acestor lucruri profită atât firmele care fac aparatură, cât şi
laboratoarele care fac analize dar şi medicii, spitalele şi statul. Sănătatea şi
autovindecarea nu aduc sistemului nici un ban. Sentinţele negativiste ale

~ 42 ~
medicilor creează în plus noi conflicte şi deci noi boli. Medicul te poate
îmbolnăvi, lichida sau salva cu o singură frază. În Grecia, bolnavilor de
cancer nu li se spune că au cancer, numai rudele ştiu de diagnostic. Astfel mult
mai mulţi bolnavi se vindeca de cancer de la sine.
Dureri în coloana
Caz: - bărbat de 45 de ani. Suferă de la 16 ani de dureri puternice de spate.
De 2-3 ori pe an e imobilizat la pat. Deprecierea centrală a stimei de sine. Avea
7 ani şi cu o zi înainte de ziua mamei a fost rău şi mama era foarte supărată.
Că să-şi ceară iertare, se duce cu cadoul cu o zi înainte. Era o foaie de hârtie
pe care construise un turn Eiffel din beţe de chibrit. Mama ia foaia şi o rupe, în
timp ce pe foc fierbea laptele. Pur şi simplu asta l-a rupt în două pe băiat.
Acesta a fost conflictul. Şină era mama care îl ceartă şi laptele care dădea în
foc. De câte ori mirosea laptele care dădea în foc se punea în pat. După ce a
recunoscut şina, a rezolvat conflictul. Şinele centrale se pot rezolva foarte uşor.
Şinele principale se pot rezolva numai când rămân fără obiect. S-au redus 90%
durerile. Complet nu, pentru că mama lui era în viaţă. Mama lui s-a îmbolnăvit,
a avut grijă de ea, era din nou băiatul cel mic, era din nou pe şina principala şi
a avut dureri de spate. În faza activă osteolizeaza vertebra. Vertebra se poate
prăbuşi în ea, se tasează. În mod real scazi în înălţime.
Picior umflat Piciorul bolnav s-a umflat. Fată de 15 ani, dansează – conflict
de depreciere din punct de vedere sportiv. Are un partener de dans de 17 ani,
care a vrut mai mult de la ea. A lăsat baltă dansul şi acesta a fost conflictul ei
de depreciere.

Conflict preluat de la fiică


Caz: - e posibil să suporţi tu în locul altcuiva conflictul de depreciere. Olivia,
fiica lor, a absolvit liceul special de modă, şi-a petrecut concediul în Turcia. O
revista de modă din Viena organizează un concurs de modeling. Participa şi
Olivia. Primeşte un telefon şi e întrebată: tu eşti acea Olivia? Şi brusc toată
mas-media explodează: Olivia va deveni model? Îi facem noi carieră. Tatal ei
deja o „vede“ pe Olivia pe scenă, cu o eşarfă pe care scrie: „vindecată prin
chimioterapie, sponsorizată de Lemo… Ce vor ăştia, să se folosească de ea?”
Şi…a angajat-o la el acasă, i-a dat un salariu şi în prima zi de muncă a ei el s-
a aplecat şi a simţit cum lichidul din genunchi se plimbă. A intrat în faza de
vindecare care a durat mai multe luni. El i-a stricat fetei cariera de model. Ea
ar fi devenit cu mare plăcere model. Soluţia a fost adusă tot de fiica atunci când
i-a spus: „tată, cum să fiu eu model cu cicatricea (fusese operata de medici
contra vointei parintilor cand avea 8 ani) pe care o am?” S-a soluţionat conflictul
şi a ieşit din faza de vindecare.
Conflict preluat de la sora

~ 43 ~
Caz: - o femeie e stângace şi e profesoară. Avea cunoştinţe foarte bune de
NMG. A avut 2 conflicte de origine sexuală. Au un băiat de 15 ani, dar ea ar fi
vrut încă un copil, soţul nu vroia – astea erau conflictele. După un timp sora
ei rămâne gravidă. Sora – cancer la ovare. Au vrut să o oblige să avorteze, să
îi extirpe ovarele. Femeia lupta pentru copilul surorii ei. I-a explicat despre
NMG, că un chist ovarian se produce numai în faza de vindecare, că deja a
rezolvat cauza, metastaze nu există, să nu îi lase pe medici să facă avort. Sora
o ascultă, femeia realizează că nu va avorta şi îşi rezolva conflictele ei sexuale.
Privea copilul surorii ei ca pe propriul copil. Ştia că urmează infarctul şi embolia
pulmonară. Merge la radiolog şi îl roagă să îi facă un computer tomograf, ştiind
că va avea un infarct peste câteva săptămâni. În ziua când sora ei trebuia să
nască, începe să se simtă altfel, merge în maşină, are infarctul, embolia
pulmonară, se opreşte masă conflictuală, în ziua când sora ei a născut. Îşi face
un nou CT şi realizează că din cauza soţului ei aproape şi-ar fi pierdut viaţa. Îi
da un şut soţului, găseşte unul mai tânăr şi face un copil.
Intră cu piciorul-partener în faza de vindecare, nu putea să meargă şi noul soţ
o ducea în braţe.
Conflict de depreciere de pe urmă paraliziei
Caz: - se poate suferi un conflict de depreciere personală în urmă unei paralizii.
În acel loc osul osteolizeaza pentru că nu mai pot să-mi ridic picioarele, pentru
că am o paralizie.
MORBUS SCHLATTER – dureri la ligamentele genunchiului Dr. Hamer era
bătut de tată – conflict – nu putea fugi de tatăl lui, dar nici de mama, pentru că
ea nu intervenea, doar privea. Recidivă: frica de a nu primi bătaie.
Cancer limfatic, limfom Hodgkin sau Non-Hodgkin Conflict de
autodevalorizare: „nu-s bun de nimic“, „sunt un nimic“.
Caz: „am avut Morbus Hodgkin (limfom malign) şi descrierea din NMG s-a
potrivit exact.
Conflictul s-a încheiat când l-am rezolvat în sinea mea, când am încetat să mai
cred că „nu sunt bun de nimic, că sunt un nimic“.
Atunci s-au umflat imediat glandele limfatice şi am fost diagnosticat cu Morbus
Hodgkin...acum mă simt sănătos şi liber“.
Caz: un bărbat de cca. 35 de ani face limfoame după ce mama lui naturală şi
care era dependentă de alcool (îl daduse la adoptat după naştere) îi spune într-
o zi că „mai bine nu te-aş fi născut niciodată“.
Cuvintele mamei îl şochează şi după ce depăşeşte conflictul se umfla
ganglionii. Din nefericire se lasă pe mâna medicilor şi face chimioterapie. După
terminarea ei când vede că simptomele reapar îşi pierde speranţa, vede că tot
ce a făcut a fost greşit şi moare de epuizare şi din cauza lipsei de speranta
lăsând în urmă o soţie şi 3 copii. O moarte absolut inutilă având vedere că
simptomele apar de abia în faza de vindecare şi trec de la sine.

~ 44 ~
Vertijul şi ameţelile

Nimeni nu vede o imagine în mod direct aşa cum se vede de exemplu printr-
un telescop sau un geam.
Toate imaginile pe care le vedem sunt de fapt proiecţii ca şi imaginile văzute
într-un cinema sau tot aşa cum ne uităm la un smartphone/celular/camera
video digitală în timp ce acesta filmează.

Aşa cum o aplicaţie software poate adăuga un efect video la imaginile captate,
tot aşa şi creierul poate adaugă un efect video la imaginile captate şi redate.
Un astfel de efect video sunt de fapt „ameţelile“ sau „vertijul“ unde se
suprapune un „efect video“ generat de creier la imaginile captate de afară astfel
că apar mişcări în diverse direcţii (ameţeli).
La „ameţeli“ conţinutul efectului video este de fapt imaginea unei căzături reale
trăită cândva sau văzută la alţii sau o căzătură imaginară (frică de a cădea,
frică de leşin, frică de a cădea de pe vapor în timp ce acesta se bălăngăne).
Suprapunerea acestei mişcări la cea captată de ochi in acel moment este ceea
ce vedem de fapt la „vertij“ sau „ameţeli“.
Există şi ameţeli cauzate de faptul că cineva „a căzut la un examen“. Frica de
a pica la un examen poate produce ameţeli daca un examen picat a fost trăit
ca un conflict(DHS).
Spaima nu trebuie să fie cauzată de o căzătură reală, ajunge şi frică de o
posibilă căzătură, de frica de a leşina sau de frică de „a pica la un examen“.
De ce au oamenii ameţeli când merg pe o ambarcaţiune pe mare care se
bălăngăne ? Din cauza fricii de a cădea. Însă nu au toţi această frică şi deci nu
fac toţi ameţeli. În momentul în care cineva este panicat de mişcarea puternică
a unei ambarcaţiuni se declanşează acest proces şi ca urmare şi vertijul sau
„răul de mare“.
Practic instanţa care vede imaginile nu este nici creierul şi cu atât mai puţin
ochiul, ci este spectatorul din sala de cinema căruia i se proiectează imaginile.
Dacă acest spectator, care este de fapt sufletul, adică adevăratul om din trup
pleacă din corp (leşin, comă), atunci binenţeles că nu mai poate vedea nimic
şi câmpul vizual se întunecă.
„Ameţelile“ sau alte efecte video produse de creier ca de ex. întunecarea
câmpului vizual sau apariţii ciudate în câmpul vizual pot surveni şi dacă
procesorul video (creierul) nu mai poate procesa bine imaginile din cauza unei
intoxicaţii (otravă, alcool, lovitură) sau atunci când sufletul se desprinde de trup
şi părăseşte rapid cinematograful.

~ 45 ~
Visele nu sunt altceva decât proiectii din amintiri, frici sau imaginaţii sau
proiectii ale unor alte fiinţe (duhuri) la care sufletul asista în timp ce corpul
doarme.
Direcţia mişcării vizuale la ameţeli este legată de conflictul suferit. La unii le
„fuge pământul de sub picioare“(căzătură pe spate sau în faţă), la alţii se
roteşte imaginea în dreapta sau stânga, etc.
Şi la ameţeli există şine şi anumiţi factori care le redeclanseaza şi aceştia sunt
legaţi de conflictul primar.
Unii oameni au ameţeli de exemplu numai la trezire şi când se întind în pat,
lucru ce arată că conflictul suferit e legat de trezire sau de pat. De exemplu
cuiva i s-a făcut rău după trezire, s-a ridicat din pat, a leşinat sau a căzut.
Trezirea sau patul devine o şină şi este asociata din acel moment cu şocul de
la leşin/căzătură şi aduce aminte corpului de acum încolo conflictul suferit.
În criză epileptoida la acest conflict apare chiar un vertij, adică mişcarea de la
căzătura conflictuală care a general şocul iniţial şi acest lucru poate genera un
cerc vicios.
Cum lumea nu ştie cauza adevărată a vertijului, se panichează crezând că o
să cadă sau leşine şi îşi declanşează un nou conflict care în criză epileptoida
tot un vertij produce.
Pe de o parte frică de a cădea îi crează ameţeli, pe de o parte persoană
reacţionează la şinele puse odată cu DHS-ul iniţial şi pe care nu le recunoaşte.
Acum poate va daţi seama de ce multe persoane suferă de ameţeli/vertij după
un AVC sau un infarct sau un accident: din cauza şocului creat de
căzătură/pierderea cunoştinţei/leşin şi de faptul că acea frică încă este
prezenta sau declanşată inconştient de şine.
Caz: „o femeie îmi relatează de ameţeli zilnice care sunt cele mai intense la
ora 11 noaptea şi în rest slabe. O întreb dacă a căzut vreodată căci trăieşte şi
locuieşte singură. Îmi spune că nu a căzut, dar înainte să apară ametelile a
ieşit cu câinii la plimbare, i s-a făcut rău, a văzut negru în faţă ochilor şi era cât
pe ce să cadă. A avut frică întradevăr să nu cadă. Acest colaps s-a întâmplat
la ora 11 noaptea la lumina unui bec galben de pe stradă.
De îndată ce apare ora 11 noaptea, sufletul retrăieşte spaima de atunci şi
ameţelile apar în urma vizualizării acelei mişcări imaginare de căzut pe jos.
Foarte des o anumită ora asociată cu conflictul declanşează o recidivă. Este
deasemenea posibil că acel bec galben de pe stradă sau o alta lumină
asemănătoare să fie şină.
Spaima nu trebuie să fie cauzată neaparat de o căzătură reală, ajunge şi frică
de o posibilă căzătură aşa cum se vede clar şi din acest caz.
Caz: „o fată a suferit un DHS când a picat la un examen. Examenele următoare
produceau ameţeli căci se formase o şină legată de "căzutul la examen". Frica

~ 46 ~
de a pica la un examen producea deci ameţeli şi acestea dispăreau odată cu
examenele. A trebuit însă eliminată şină.“
Caz: "Am avut un singur episod, acum câteva luni, dar destul de serios, că mi-
am pierdut cunoştinţa pt. câteva minute. Sincer, nu mai ştiu la ce m-am
gândit înainte de incident. Am mai întrebat şi eu în stânga-dreapta, se pare că
a fost declanşat de faptul că în urmă cu câteva zile a căzut copilul meu în
pivniţă la ţară, eu fiind la 2 paşi de el. După episodul meu de leşin, la care şi
mama mea a fost martoră, a avut şi ea o perioada de ameţeli. Cumva se leagă."
Deci mama a avut ameţeli câteva zile fiindcă fiul i-a căzut în pivniţă şi după ce
mama a leşinat în prezenţa bunicii (leşin = o căzătură) a avut şi bunicul ameţeli.
Oare există o dovadă mai clară decât asta pentru corectitudinea Noii medicini
?
Caz: un copil de câţiva ani a început să plângă când se apropia de o scară
interioră din casă. Cum încă nu putea să spună de ce plânge mama nu şi-a dat
seama. Câtva ani mai târziu când a învăţat să vorbească a spus că se învârte
casa când este lângă scară. Copilul căzuse odată pe scară şi se speriase.
Scara acum devenise o şină şi îi aducea aminte de acea căzătură producându-
i vertij.
Caz de vertij: "Luni dimineaţă m-am trezit ameţită şi cu greaţă din cauza asta
lucru pe care l-am mai păţit şi alte daţi şi l-am pus pe seama bilei; ameţeala
este mult mai puternică când mă întind pe pat "se învârte patul cu mine". Asta
până ieri când am intrat pe forum şi am văzut postarea mămicii cu fetiţa de 9
ani care ameţeşte şi răspunsul lui Scarface şi atunci m-a "lovit": era o şină a
unei lovituri primită în cap acum 15 ani (l-am văzut pe băieţelul meu căzând
din pat duminică după amiază).
Am făcut EFT aseară şi pe la 2.30 că nu puteam dormi - dimineaţa mult mai
bine, o foarte uşoară ameţeală, cu constientizari a unor sentimente de mult
îngropate, acceptări a ceea ce am fost şi a ceea ce sunt, a iubirii de sine.
Vindecarea se face doar atunci când suntem foarte sinceri cu noi înşine şi
toleranţi faţă de noi şi deschişi. Nici un medic nu m-ar fi putut ajuta în cazul de
faţă. NMG nu încetează să mă uimească cu precizia ei, cu simplitatea ei, păcat
că atât de puţini oameni sunt pregătiţi să o cunoască şi să o accepte."
Caz: copilul unei mame a căzut pe jos pe trotuar şi şi-a spart dintii de bordură,
mama fiind de faţă.
De fiecare dată când trece pe acolo o iau ameţelile, o senzaţie ciudată la
stomac, o senzaţie de leşin şi călduri.
Sunt deci 4 simptome diferite asociate cu şina, nu numai ameţeli. Fiecare
spune ceva. A suferit în acel moment 4 conflicte diferite. Numai când trece la
locul accidentului pe jos apar simptomele, dacă trece cu maşina pe acolo nu
apar. E clar de ce. Trebuie să facă EFT că să-şi anihileze conflictul primar.

~ 47 ~
Caz: o femeie are ameţeli de mulţi ani. După câteva întrebări ţintite şi ceva timp
de gândire a realizat că ameţelile apar numai după ce a condus maşina. Cu
ani în urmă, chiar înainte de primele ameţeli, a lovit cu maşina o biciclista şi a
asistat bineînţeles la căderea ei. Asta e cauza iniţială a ameţelilor iar
maşina este acum şină care îi aduce aminte de inccident. Trebuie să
conştientizeze că e ceva trecut şi că nu mai există acel pericol. Aşa vor putea
dispărea. Ameţelile sunt de fapt un "efect video" în creier: la imaginea actuală
care se face în creier cu ceea ce vine prin ochi se suprapune din memorie
mişcarea căderii respective. Similar cu efectele video ale programelor de
editare vizuală. Ameţelile deci sunt doar un software, un program vizual şi nu
există ca simptom real.
Caz: "aseară m-a luat ameţeală stand în picioare şi o uşoară stare de panică.
Azi la prânz m-a luat din nou, nu cu o aşa intensitate şi constat că îmi pulsează
glanda şi am oarecum vederea în ceaţă. Acum că am citit pe forum despre
ameteli şi îmi amintesc că aceeaşi stare de ameţeală am avut-o şi acum 2 ani
jum când a avut un AVC. Am trecut peste acea problema(e mai mult de
povestit...) şi mă gândesc dacă a rămas totuşi frică de atunci. Încerc să fac
legătură dintre cele 2 evenimente. Nu găsesc decât că eram în
bucătărie."Metoda EFT de eliberare emoţională
Multe cazuri de vertij se pot vindeca uşor prin EFT realizând că de fapt cauza
acestor ameţeli - adică aceea sperietură – nu-şi mai are rostul, fiind ceva din
trecut fără urmări reale.
Metoda EFT de eliberare emoţională:
http://sanatate.findtalk.biz/t3414-eft-emotional-freedom-technique#13565

Ţesuturile şi afecţiunile ochilor

Anatomia ochiului
La ochi avem foarte multe ţesuturi diferite. Cum ţesuturile provin din straturi
embrionare diferite şi fiecare strat embrionar face procese diferite şi este
controlat de părţi diferite ale creierului, trebuie mereu diferenţiat în funcţie de
ţesutul afectat al ochiului.

~ 48 ~
Ochiul este un organ sferic căptuşit de jur împrejur cu o „pieliţă“ (membrană)
sidefie numită sclerotică/scleră.
Această membrană este slab vascularizată şi are rol de protecţie. În partea
anterioară a globului ocular ea devine transparentă formând corneea. Corneea
protejează globul ocular în partea anterioară.
De ochi sunt legate pleoapele care sunt căptuşite pe partea interioară cu
conjuctiva. Această conjuctiva se întinde până la globul ocular. Partea
exterioară a pleopelor are aceeaşi structura ca şi pielea şi deţine deci epiderm,
derm, glande sebacee şi par şi este legată de conflicte similare cu cele ale
epidermului şi dermului.
Inflamaţia pleoapelor, în special cea a marginilor pleoapelor se numeşte
blefarită.
Glandele lacrimale împreună cu canalele lacrimale asigura umezirea ochilor
şi au alt tip de conflicte faţă de restul ţesuturilor ochilor.
Globul ocular constă din două camere separate de cristalin (o lentilă
transparentă): camera anterioară şi cea posterioară.
Acestea sunt umplute cu un lichid gelatinos numit „umoare apoasă“. Ea are
rolul de nutriţie a componentelor vasculare şi cantitatea ei determina presiunea
în interiorul globului ocular. Creşterea presiunii din globul ocular (datorită măririi
volumului de umoare) se numeşte glaucom. Medicina nu cunoaşte cauzele
glaucomului şi nici ale celorlalte afecţiuni oculare, însă cu ajutorul celor 5 legi
biologice este uşor de explicat: este vorba de un edem, ca la orice proces de
reparaţie ce are loc cu inflamaţie.
Corpul vitros este gelul vâscos care se află în camera posterioară şi are rolul
de a menţine forma globului ocular. Corpul vitros este lipit de retină. Inflamatia
corpului vitros este numită uveită iar dezlipirea lui de retină este numită
dezlipire de vitros. Odată cu vârstă corpul vitros îşi poate schimbă

~ 49 ~
consistenţa devenind mai moale iar fibrele de colagen dinăuntru se pot îngroşa
formând conglomerate care pot creea „musculiţe“ în câmpul vizual.

Irisul este partea colorată a ochiului (albastru, căprui, verde, negru) fiind o
diafragmă opacă prevăzută cu o deschidere numită pupila, prin care trec
razele de lumina către interiorul ochiului.
Pupila este orificiul circular, negru, de mărime variabilă din centrul irisului care
reglează cantitatea de lumina care intră în ochi.
Irisul conţine fibre musculare care alcătuiesc un muşchi circular, sfincterul
pupilei şi un muşchi radial, dilatator al pupilei. Inflamatia irisului este numită
irită.
Partea pe care este fixat irisul şi unde se găsesc muşchii irisului se numeşte
corpul ciliar şi acolo se produce aparent şi lichidul din interioriul ochiului.
Muşchiul ciliar ajută la focusarea la distanţe mici prin schimbarea curburii
cristalinului.
Cu cât mai bombat este cristalinul, cu atât mai bine se vede în apropiere. Dacă
acest muşchi este slăbit, acomodarea la distanţe mici nu mai poate fi făcută
bine. Acest muşchi poate fi afectat şi el de anumite conflicte.
Cristalinul este lentila transparentă a ochiului. Razele de lumina captate

~ 50 ~
suferă în ochi 3 refracţii, dintre acestea 2 având loc în cristalin.
Cristalinul îşi modifică curbura pentru ca imaginea să se formeze clar pe retină.
Astfel, pentru vederea de aproape cristalinul se bombează, iar pentru vederea
la distanţă se aplatizează.
La un ochi normal imaginea se formează corect pe retină între distanţe de 10–
15cm şi 6 m. Există un punct la care cristalinul este aplatizat la maximum.
Peste această distanţă vedem clar, fără să mai aibă loc turtirea lui, iar vederea
se face fără efort.
Când cineva coase sau citeşte mult timp trebuie să-şi forţeze muşchiul ciliar să
menţină mult timp lentila curbată. Acest efort poate duce la obosirea muschiului
şi deci la dereglarea văzului în apropiere. Sau apare o necroza a muschiului
ciliar de pe urma unui conflict legat de lucrul facut cu ajutorul ochilor.
Oftalmologii nu prea te întreabă dacă nu cumva ţi-ai suprasolicitat ochiul
înainte şi îţi prescriu imediat ochelari fără să ia în consideraţie că este doar o
dereglare temporară din cauza suprasolicitării acestor muşchi sau a slabirii
temporare a muschiului datorita subţierii lui (necroză) şi că trece de la sine
(dacă nu porţi ochelari!). Purtarea de ochelari te convingezilnic că ai problema
de durată cu ochii, ceea ce este un fel de autosugestie negativă care impiedica
vindecarea.
Pierderea elasticităţii cristalinului se numeşte prezbitism. Această apare de
obicei la bătrâneţe şi se corectează prin purtarea de ochelari cu lentile
convergente (bombate). Opacifierea cristalinului reprezintă boala numită
cataractă.
Retina este un ţesut fotosensibil care căptuşeşte partea interior-posterioară a
globului ocular şi trimite impulsurile primite prin nervul optic la creier.
Între sclerotică (partea externă) şi retină (partea internă) se află stratul mijlociu
al învelişului ochiului numit coroidă şi care este un strat foarte vascularizat şi
care aprovizionează cu sânge celelalte straturi.
Din cauza edemelor mai mari ce apar în faza de vindecare a conflictelor retina
se poate dezlipi sau rupe. Rupturile retinei sunt precedate de regulă de flash-
uri luminoase şi tot felul de apariţii vizuale (fum, musculiţe, umbre, pete).
Pleoapele: blefarită, eczeme pe pleoape, urcioare, infecţii
Partea exterioară a pleoapelor are aceeaşi structura ca şi pielea şi contine
epiderm, derm, glande sebacee şi par şi este legată de conflicte similare cu
cele ale epidermului şi dermului.
Startul epidermal al pleoapelor - eczeme
La epidermul pleoapelor este vorba de un conflict de separare vizuală în timpul
somnului sau când ochii sunt închişi. Conflictul poate fi în ambele sensuri: nu
mai vreau să văd ceva sau am pierdut pe cineva din vedere în timp ce
dormeam.

~ 51 ~
De ex. mama pleacă de acasă în timp ce copilul doarme sau copilul este dus,
în timp ce doarme, de la mama în salonul de copii din maternitate. Lateralitatea
mâinilor conform testului de aplaudat şi partea afectată arată dacă e un conflict
legat de copil/mama sau de restul de persoane.
În faza de conflict activ apare o ulceraţie al stratului superior de piele care nu
produce simptome sesizabile. În faza de reparaţie apare ca şi la epidermul
pielii mâncărime şi înroşire.
Stratul dermal al pleoapelor – urcioare, „infecţii“, blefarită
Dacă apar umflături (urcior) sau puroi sau „infecţii“ atunci este afectat dermul,
stratul doi al pielii şi este vorba un conflict de atac/murdărie.
„M-am simţit murdărit văzând ceva urat/neplăcut“ sau este vorba de o murdărie
reală (praf, machiaj, gunoi, ceva neplăcut). La stratul dermal apare o creştere
în faza de conflict activ (umflătură) care după rezolvarea conflictului este
destrămată prin eliminare de puroi sau prin absorbţie internă. De regulă sunt
implicaţi microbi care ajută la destrămarea ţesutului. Cum nu este deloc o
infecţie reală, antibioticele nu pot decât să dăuneze în timpul acestui proces
deoarece se omoară microbii necesari. Lateralitatea mâinilor contează la
pielea pleoapelor.
Inflamaţia pleoapelor, în special cea a marginilor pleoapelor se numeşte
blefarită.
Caz: un bărbat stângace dpdv biologic a văzut cum nepoata adultă, de la care
avea aşteptări mai mari, fuma „ca un birjar“. Acest lucru l-a dezgustat şi
dezamăgit şi acest lucru fiind perceput că o murdărie vizuală, a făcut un urcior
la ochiul stâng, pe partea asociată străinilor (fiind stângaci).
Ţesutul conjuctiv şi corneea: conjuctivita şi keratită
Contactul cu exteriorul ochiul îl face prin pleoape, conjuctiva (mucoasa din
interiorul pleopei şi de sub ochi), corneea (stratul transparent care învăluie
partea vizibilă a globul ocular) şi cristalinul (lentilă transparentă prin care trece
lumina).
Aceste ţesuturi sunt pentru ochi ceea ce pielea este pentru corp: zona de
contact vizual cu exteriorul şi asta înseamnă că şi ele sunt afectate de un
conflict de separare ca şi pielea, numai că aici este vorba de o separare vizuală
: „nu am mai putut vedea pe cineva drag“ sau „nu mai vreau/pot să văd pe
cineva/ceva neplăcut“.
Un conflict de separare vizuală mai slab afectează ţesutul conjunctiv, unul ceva
mai puternic afectează corneea şi altul şi mai puternic afectează cristalinul.
La unii oameni un conflict poate afecta mai multe ţesuturi diferite în mod
simultan, astfel apare o conjuctivita şi o keratită (infamatia corneei). Otalmologii
numesc asta o "kerato-conjuctivita".
Conjuctivita este cea mai freceventa afecţiune a ochiului. Keratită (inflamatia
corneei) este ceva mai rară.

~ 53
52 ~
Caz: Conjuctivita: „ Un exemplu clar l-am trait cu ceva timp în urmă cu
ambii noștri copii mai mici. Dimineața am avut o altercație cu unul dintre ceilalti
doi copii, pentru că nu fusese cuminte, iar cei mai mici doi copii au fost acolo
și s-au uitat puțin afectati. La pranz a trebuit sa plec cu cei mai mari și i-am
lasat pe cei doi mai mici acasa, caz în care soțul meu ar fi trebuit să aibă grijă
de ei. Amandoi copiii mici s-au uitat de la fereastra dupa noi, plangand. În
dimineața următoare, al treilea copil (o fata) a coborit din pat cu ochii roşii
purulenţi. Deoarece am ştiut de unde a venit acest lucru, am fost în stare să o
calmez și i-am spus că ochii ei vor fi mai bine din nou în câteva zile și că asta
s-a întamplat pentru că ei nu au văzut-o pe mama ieri pentru o vreme.
Neplacerile au disparut într-adevăr după câteva zile, ea s-a calmat și a
observat că mama ei a avut dreptate. În acest fel, copiii știu că pot avea
încredere în mama lor și nu se produce o situație de panică, care conduce doar
la noi conflicte de cele mai multe ori. Celui mai tânăr nu am putut sa ii ofer
explicația de mai sus, atunci cand, o zi mai târziu s-a trezit cu o infecție la ochi;
la el a ajutat un pic mai multă atenție și mangaieri, după care simptomele au
dispărut în câteva zile, de asemenea.”

Cristalinul: cataractă şi hipermetropia. Conflict de separare vizuală.


Cristalinul este o lentilă transparentă care îşi modifică curbura pentru ca
imaginea să se formeze clar pe retină. Astfel, pentru vederea de aproape
cristalinul se bombează, iar pentru vederea la distanţă se aplatizează.
Deformarea cristalinului duce la dereglări de vedere.
Cristalinul este afectat, ca şi corneea şi conjuctiva, tot de un conflict de
separare vizuală. „Nu mai pot vedea o persoană dragă“ sau „doresc să nu mai
văd pe cineva/ceva neplăcut“. Este un conflict declanşat des de moartea sau
plecarea cuiva. Poate fi şi despărţirea de un animal drag. Lateralitatea mâinilor
are importanţă, deci în funcţie de mâna folosită la aplaudat, la dreptaci, pe
partea stânga este partea mama/copil şi pe partea dreapta
partener/tată/străin/copii adulţi. La stângaci este invers.
La pensionari conflictul de separare vizuală este legat des de vechii colegi de
serviciu.
Faptul că cataracta apare mai des la bătrâni se explică prin faptul că la bătrâni
le moare mai des partenerul decât la oamenii tineri sau copiii se mută din casa
părintească.
La cristalin procesul de vindecare nu este declarat de medicină ca inflamaţie
ci este numit cataractă sau uneori miopie/dereglări de vedere. La cataractă
cristalinul se opacifiază de culoare gri.
În faz de conflict activ apare o ulceratie/subţiere a cristalinului care duce şi la
schimbarea vederii.
În faza de reparaţie cristalinul este refăcut şi deci îngroşat.
Dacă conflictul nu recidivează, opacifierea dispare de la sine. Dacă însă
conflictul recidivează, opacifierea se poate accentua atât de mult până când
prin cristalin nu mai trece deloc lumina, lucru care duce la orbire.
La copii şi tineri conflictul de separare ori se încheie mai rapid ori reparaţia este
făcută mult mai rapid şi mai bine astfel încât opacifierea apare mult mai rar.
Probabil că odată cu înaintarea în vârstă ori conflictul nu mai poate fi rezolvat
repede ori reparaţia nu mai poate fi făcută atât de repede şi de bine astfel încât
opacifierea este mult mai frecvent întâlnită.
Şi prejudecata frecventă „acum sunt bătrân şi e normal să mă îmbolnăvesc“
poate fi un factor care duce la recidive. Cataracta este considerată ceva normal
la bătrâneţe şi ceva anormal la tinereţe.
În ţările din Africa unde sunt războaie şi refugatii îşi pierd familia şi locul de
baştină cataracta cristalinului este foarte frecventă, chiar şi la oameni tineri.
Cataracta este „tratată“ de medicină prin eliminarea stratului opac din cristalin
cu ajutorul laserului sau prin înlocuirea cristalinului cu unul artificial.
Sensul biologic al conflictului este vederea mai bine la distanţă pentru a vedea
persoană care s-a îndepărtat. Prin ulceraţia cristalinului în faza de conflict activ
se vede mai bine la distanţă.
Ulceraţia cristalinului duce deci la schimbarea bruscă a dioptriilor sau
ameliorarea bruscă a vederii la distanţă, însă această ulceraţie nu este
remarcată de oftalmologi.
Caz: cataracta (la cristalin)„În urmă cu aproximativ doi ani am suferit o
operatie la ochiul stâng din cauza creșterii deficientei de vedere si a
diagnosticului de cataracta. Ochiul drept era la momentul respectiv, de
asemenea afectat, chiar dacă mai puțin sever, el trebuind să fie operat de
asemenea, probabil 2-3 ani mai târziu. Valorile oculare la momentul respectiv:
Stânga = minus 0,75 (ochiul operat), dreapta = 2.5plus (ochiul neoperat). Doi
ani mai târziu am cautat un optician din cauza unor stricaciuni la ochelarii de
vedere. În același timp, am făcut un nou test de ochi, pentru că de multe ori
aveam impresia că fără ochelari am o vedere la distanta mai buna decât cu
ochelari. Testul de ochi a avut următoarele rezultate: stanga = -minus 1,0
(ochiul operat), dreapta = plus 0,25 plus (ochiul neoperat). Comparația la ochiul
drept, neoperat arata o imbunatatire a vederii cu 2 dioptrii, adica o vederea
aproape normală, în timp ce la ochiul stâng a fost masurata o ușoară
deteriorare. Deoarece conform NMG "cataracta" nu reprezinta mai mult decât
un conflict de separare, (este posibil să fi pierdut o persoană iubită, ieșirea la
pensie, moartea unui cunoscut ...) această separare se pare ca după
aproximativ 2 ani a fost depășita si cu aceasta revine aproape de la sine
vederea, fără operatie. Operatia la ochiul stâng nu ar fi fost de altfel necesara,
ar fi trebuit doar mai multa rabdare... Acest proces dovedește respectiv
confirmă in mod "uimitor" constatările NMG. Din

~ 54 ~
păcate, la momentul interventiei chirurgicale eu nu am fost suficient de stabil
în tematica NMG”
Concretizarea conflictului: În august 2005 m-am retras din viața profesională
activă, inainte de aceasta deja toti colegii mai in varsta se pensionasera deja,
ceea ce inseamna ca am pierdut vechii si indragitii colegi din vedere. De ultimul
dintre "colegii vechi" m-am despartit cu cca un an înainte de pensionarea mea.
Aici trebuie să fi aparut un conflict cu rezultatul unei opacități a lentilei ochiului
și scăderea acuității vizuale. Aproximativ la trei ani după plecarea mea, în
septembrie 2008, la un nou test oftalmologic s-au înregistrat spre norocul meu
valori aproape normale la ochiul neoperat. Acest proces dovedește în mod clar
că, după depășirea (soluționarea) conflictului, vechea acuitate vizuala si-a
revenit, fără operatii și alte "intervenții". Deoarece am putut observa procesul
menționat mai sus si in cazul altor persoane, adica la cei care dupa despartirea
de viata profesionala au suferit o interventie chirurgicala pt. cataracta, s-ar
putea presupune din aceasta, că acest eveniment agravant, de a părăsi viața
profesională, duce la aparitia "cataractei" in mod frecvent în această grupă de
vârstă. Cu stima, Günter B.
Notă HP: La cataracta este vorba despre un "conflict de separare vizuală" - să
fi pierdut pe cineva din ochi sau "Ieși din ochii mei". Faptul daca esti dreptaci/
stingaci este crucial aici, starea hormonala nu este importanta. L-am sunat pe
Günter. Günter este dreptaci. Ochiul drept este ochiul de partener. Colegii de
munca sunt parteneri. Pentru ochiul drept se potriveste marturia sa. Dar nu si
pentru ochiul stâng, pentru că aceasta este ochiul lui mamă/copil. Îmi amintesc
încă conversația noastră, înainte de operația lui la ochi. El mi-a povestit de o
pisica indragita, care a dispărut recent și nu s-a mai întors deloc. Desigur,
putem suferi, de asemenea, un conflict din cauza animalelor noastre dragi.
Dacă avem grijă de acest animal ca de un copil, atunci acest animal se află pe
partea noastră de mamă/copil. Bănuiesc ca la Günter cataracta la ochiul stâng
are de a face cu pisica lui. Notă: dereglarea vederii la scurtă sau lungă distantă
apare de fapt după un conflict rezolvat de gen „frica de atac neasteptat” și se
referă la retină (cicatrizare) și nu pupila. Din cauza cataractei apare totul neclar,
astfel încât este necesară o pereche de ochelari. În cazul în care nu există
șine, atunci trebuie de ex. in cazul cataractei sa se pastreze calmul. Mama
Natura vindeca! Dacă există șine, atunci devine cronică (vindecare continuă)
și de ex. starea cataractei nu se imbunatateste, ci devine din ce în ce mai rău.
Cu privire la conflict trebuie mereu cautate, găsite si rezolvate respectiv evitate
șinele! Pur și simplu a nu face nimic, nu înseamnă că se practica NMG! Dragă
cititorule! Studiaza NMG, fă-l hobby-ul tau”.

Coroida ochiului, musculatura irisului, musculatura corpului ciliar,


glandele lacrimale
Irisul este diafragma colorată care reglează cantitatea de lumină care intră în

~ 55 ~
ochi şi este controlat de anumiţi muşchi. Uneori oftamologii pun în ochi picături
de atropină care amorţesc muşchii irisului făcând irisul să rămână deschis
pentru a se putea privi mai uşor înăuntru ochiului. Însă acest tip de control
oftamologic în care se foloseşte lumină puternică pentru a lumina fundul
ochiului este un fenomen nenatural şi ochiul poate să reacţioneze de pe urma
acestui proces nebiologic, aşa cum se întâmplă şi cu luatul sângelui sau
injectarea de infuzii prin venă. Trebuie urmărit dacă după astfel de controale
oftalmologice nu apar noi probleme oculare.
Irisul rămâne deschis permanent în faza unui conflict activ iar în faza de
vindecare se închide mai mult decât ar trebui după care îşi revine dacă
conflictul a fost încheiat.
Muşchiul ciliar ajută la focusarea la distanţe mici prin schimbarea curburei
cristalinului (lentila ochiului). Cu cât mai curbat este cristalinul, cu atât mai bine
se vede în apropiere. Dacă acest muşchi este slăbit acomodarea la distanţe
mici nu mai poate fi făcută bine.
Între sclerotică şi retină se află stratul mijlociu al învelişului ochiului numit
coroidă şi care este un strat foarte vascularizat care aprovizionează cu sânge
celelalte straturi.
El are acelaşi conflict ca şi glandele lacrimale (a nu se confunda cu canalele
lacrimale!), ca şi musculatura irisului şi musculatura corpului ciliar (care ajută
la schimbarea curburii cristalinului pentru a acomoda ochiul la distanţe mici):
Ochiul drept: nu pot să văd/primesc (la timp ceva) esenţial/de care am
nevoie/ce îmi doresc
Ochiul stâng: nu pot să văd/primesc (la timp ceva) care mă ameninţă, nu pot
evita din timp ceva. Glandele lacrimale nu sunt legate de lateralitatea mâinilor.
Pe partea dreapta intră îmbucătura vizuală şi pe partea stânga vrem să
scăpăm de ea. Glanda lacrimală creşte în faza de conflict activ şi este
destrămată cu ajutorul bacteriilor tuberculoase în faza de vindecare. Deci dacă
apare puroi nu este „infecţie“, ci doar destrămarea necesară.Caz: glanda
lacrimală dreaptă purulentă la un bărbat de 51 de ani
„A durat ceva până ne-am dat seama de DHS.... Bărbatul avea de ani de zile
sinuzită cu ochi purulenţi. Şi am crezut mereu că ochii purulenţi sunt de la
sinuzita. Până ieri. Şi i-am spus „Ochiul asta trebuie să aibă de a face cu
aparatul pe care nu-l primeşti de la prietenul tău“. „Da, a spus, asta mă
enervează enorm“.
Un prieten îi datorează de mult timp un aparat sau banii pe care îi valorează.
Acum 2 zile s-a hotărât să încheie conflictul şi ochiul a început imediat să facă
simptome şi puroi“.
Canalele lacrimale
Canalele lacrimale au un alt tip de conflict decât glandele lacrimale sau alte
ţesuturi.

~ 56 ~
Partea stânga: dorinţa neîndeplinită de a fi văzut (undeva). Se mai poate
traduce şi cu „nu m-am putut duce undeva“.
Partea dreaptă: dorinţa neîndeplinită de a nu fi văzut (undeva, făcând ceva,
etc.). Se mai poate traduce şi cu „m-au prins/văzut şi nu-mi doream asta“.
De exemplu când doreşti să te duci undeva ca să fi văzut (o petrecere, bal,
conferinţă, nuntă) dar nu mai poţi sau când ai făcut ceva rău/neplăcut şi ai fost
văzut dar nu ţi-ai dorit asta sau când te vede cineva nemachiată/urâtă/bolnava
şi nu-ţi doreşti asta.
Dacă înfundarea canalelor lacrimale apare la sugari este de regulă conflictul
preluat de la mama: nu a dorit să fie văzută undeva(în timpul naşterii cu
picioarele desfăcute de străini/soţ/personal medical etc.) sau a dorit să fie
văzută undeva(unde nu s-a mai putut duce din diverse cauze). În funcţie de
ochiul afectat se poate spune în ce direcţie este conflictul.
În faza de conflict activ se ulcerează canalele şi în faza de reparaţie ele se
repara cu inflamaţie. Nu este o infecţie reală şi antibioticele nu au cum să ajute.
Este ceva care trece de la sine, inflamatia şi astuparea temporară a canalelor
făcând parte din procesul de autoreparaţie.
De exemplu copilul este prins de părinţi că face prostii şi este admonestat.
Dacă el face un conflict din cauza că a fost văzut/prins i se ulcerează canalele
lacrimale la ochiul drept după care se înfundă în faza de reparaţie.
Caz: o tânăra care doreşte să fie observată de băiatul pe care-l iubea în secret.
Un soţ care nu a dorit să fie văzut în compania altei femei.
Caz: unei fetiţe i-a fost promis de o viitoare mireasa că o să fie mică
domnişoară de onoare la nunta ei. S-a bucurat mult de acest lucru până când
într-o zi a fost anunţată că nu se mai poate. Fata a făcut inflamaţie la canalul
lacrimal al ochiului stâng: îşi dorise mult să fie văzută la nuntă într-o rochie
frumoasă pe care şi-o imaginase deja foarte concret.
Glaucom, opacizarea corpului vitros, dereglări de vedere (miopie,
hipermetropie)
Mai există un conflict care afectează corpul vitros şi retina. Ambele sunt
importante la vedere căci corpul vitros afectează forma ochiului fiind în acelaşi
timp un mediu transparent. Pe retină se formează imaginea că pe un ecran de
cinema. Schimbările în retină, în corpul vitros şi în forma globului ocular duc la
schimbarea dioptriilor şi nevoia de a purta ochelari !
Conflictul care duce la schimbări în aceste ţesuturi se numeşte „frica de a nu
fi atacat de la spate sau pe neaşteptate“ sau „sperietură în urmă unui atac
neaşteptat“.
Atacul poate fi unul real (cineva îţi da cu bâta în cap pe la spate), unul imaginar
(stai cu frică să nu se întâmple un atac, frica elevului că va fi ascultat de
profesor sau frica că vine garda financiară în control).
Poate să fie şi frică pentru moartea cuiva: nu ştii exact când o să moară sau

~ 57 ~
dacă o să traiasaca.
Din cauza acestui conflict se nasc copii care de mici au nevoie de ochelari şi
conflictul poate fi preluat de la mama în timpul sarcinii.
Caz: o femeie a fost atacată la ieşire din metrou pe drumul de mers acasă.
Atacatorul a vrut să o violeze. Apărea o recidivă a conflictului de fiecare dată
când trecea seara prin acelaşi loc. După un timp i s-a tulburat corpul vitros la
ambii ochi. Caz: un barbat a fost amenintat de garda financiara cu un control.
A facut un DHS cand a primit scrisoarea si nestiind cand va fi „atacat“ si de
cine a trait mult timp cu frica de acest control. Caz: un baiat avea frica de o
invatatoare la scoala si nu stia niciodata cand o sa fie ascultat (atacat) de
aceasta. A inceput sa i se strice vederea. Traia practic in recidive continue.
Caracteristic la acest conflict este faptul că cel care este atacat nu vede nici
când vine atacul şi nici din ce direcţie vine. Deci poate să fie şi un atac
neaşteptat din lateral dacă nu este văzut. Deci este vorba de un atac
neaşteptat, care nu ştii când vine şi din ce direcţie.
Un astfel de atac îl poate percepe un copil în burta mamei atunci când este
„atacat“ cu ecograful, care produce sunete nesuportabile pentru copil sau când
mamei i se face o amniocenteza (punctie în sacul amniotic pentru ca urina
copilulului să fie analizată).
Un alt tip de atac de acest gen este când cineva este persecutat sau bătut. De
exemplu un copil sau o femeie care au un tată/soţ violent. Victima trăieşte
practic permanent cu frica de a lovit sau bătut în orice moment.
Frica de a fi ascultat, admonestat sau pedepsit la şcoală sau grădiniţă este o
altă cauza destul de frecventa la copii, mai ales când au dascăli tirani sau prea
severi. O altă cauza de conflicte este existenţa unui alt copil care îi tiranizează
pe ceilalţi .
Când copiilor nu le place la şcoală sau au frică de un dascăl există mereu un
motiv real şi părinţii trebuie să analizeze cazul în mod serios şi să găsească o
soluţie.Tulburarea corpului vitros
Cât timp conflictul este activ apare o tulburare parţială a corpului vitros.
Sensul biologic este de a nu vedea în lateral duşmanul care te atacă, astfel că
poţi fugi înainte fără să te panichezi văzând duşmanul care te urmăreşte. Se
tulbură mereu numai o parte din corpul vitros, că şi cum ai pune clapele la ochii
cailor.
În faza de vindecare corpul vitros se reface însă atunci apare şi un edem care
duce la aşa-numitul glaucom, o mărire a presiunii din ochi (datorită edemului).
Uneori edemul împinge nervul optic către exterior.
Dr. Hamer spune că glaucomul nu trebuie operat cu laser nici în faza de
vindecare, nici în faza de conflict activ căci în urma operaţiei corpul vitros este
deteriorat permanent. Însă medicina face asta fără să ia în considerare
consecinţele. Există şi îndepărtarea în mod intenţionat a corpului vitros care

~ 58 ~
este înlocuit cu un gel artificial. Dr. Hamer spune ca glaucomul apare in ultima
treime a fazei de reparatie.
Edemul poate apărea şi între retină şi sclera ochiului, lucru care poate duce la
desprinderea (de regulă temporară) a retinei şi schimbarea imaginii proiectate
pe retină.
În faza de reparaţie apar dereglări de vedere şi diverse simptome din cauza
edemelor şi a presiunii mărite din ochi. Printre acestea se numără şi tot felul
de scântei, fulgere, umbre, „musculiţe“ sau alte apariţii în câmpul vizual.
Dacă conflictul nu recidivează vindecarea este dusă de corp la capăt fără nici
un ajutor. Dacă însă persoană face recidive - de ex. strada pe care s-a
întâmplat atacul a devenit o şină şi victima merge des pe acolo - atunci
reparaţia nu poate fi dusă la capăt căci conflictul recidivează regulat.
Atunci boala pare să fie nevidecabilă. La glaucom, ultima soluţie a medicinei,
dacă toate tratamentele (oricum inutile) nu au dat rezultate este indepartea
chirurgicala a întregului ochi şi înlocuirea lui cu unul de sticlă. Tratamentele au
„rezultate“ doar dacă conflictul nu recidivează, adică atunci trece totul oricum
de la sine.
Animalele evită instinctiv locul unde au fost atacate odată. Un câine care a trăit
un conflict într-o maşină nu se va mai urca benevol niciodată într-o maşină.
Însă omul de regulă nu îşi ascultă instinctul ci intelectul şi nu evită locurile unde
a fost atacat odată nerealizand că simptomele se agravează sau repetă de
fiecare data când trece pe acolo.
Miopia (vedere slabă la distanţă)
Dacă retina se dezlipeşte pe partea laterală şi conflictul recidivează de mai
multe ori, se ajunge la alungirea optică a ochiului din cauza că între retină şi
scleră apare un fel de "şorici", un strat mai gros care este rezultatul reparaţiilor
repetate. Cam tot aşa cum tot pui petice peste petice. Acest lucru duce la
miopie.
Hipermetropia (vedere slabă în apropiere)
Dacă retina se desprinde în partea din spate a ochiului şi apar recidive, din
aceleaşi straturi groase care apar între retină şi scleră, globul ocular devine din
punct de vedere optic mai scurt, ceea ce duce la hipermetropie.
Vindecarea dereglărilor de vedere
Cum multe conflicte apar sau se menţin numai în anumite perioade (naştere,
grădiniţă, şcoală, anumite locuinţe sau anumite împrejurări care menţin o
persoană cu frică de un atac neaşteptat) este firesc ca ele să şi dispară la un
moment dat, ceea ce înseamnă că ţesutul afectat se repară şi vederea se
ameliorează de la sine şi fără ajutor din afară.
Problema este că din cauza ochelarilor ochiul este forţat să se adapteze la
ochelari şi acest proces de autovindecare poate să fie modificat tocmai din
cauza purtării de ochelari. Cine poartă ochelari de regulă poate remarca

~ 59 ~
singur cum vederea se strică din ce în ce mai mult. Ochelarii, ca şi măsuratul
tensiunii sau credinţa că sângele este nesănătos ţine de regulă omul bolnav
sau îi agravează simptomele (mai există şi excepţii). Există exerciţii ale ochilor
prin care se poate corecta destul de mult forma globului ocular şi astfel dioptriile
scad. Mai ales la copii ochelarii trebuie evitaţi, dacă acest lucru este posibil.
Dacă se cunoaşte conflictul şi se ştie că este încheiat, autovindecarea ochilor
nu va întârzia să apară.
Cazuri: Exemplu personal: am miopie de la vârsta de 8 ani. Nu ţin minte ce
conflict a declanşat-o. De 10 ani era stabilă la -3. Acum 4 ani a început să
crească iar. Era perioada în care începusem să alerg pe la medici din orice
durere, să aştept analizele panicată şi să mă gândesc permanent că cine ştie
ce rezultate o să văd (deci senzaţia de pericol din direcţie neaşteptată).
Caz: „Fiul meu a avut dioptrii +7 cel mai mult, pe la 2 ani. Nu a acceptat
niciodată să poarte ochelarii, iar la 3,5 ani avea +1,5. Mare a fost mirarea
medicului că fără ochelari s-a corectat vederea atât de mult“.
Întunecarea vederii, deraglari temporare de vede – aura vizuală
La multe migrene apare întunecarea vederii sau tot felul de artefacte vizuale.
Medicina crede că acest proces este legat de durerea de cap, deşi chiar ea
spune că aura apare şi fără durere de cap. Întunecarea câmpului vizual însă
este urmarea unui conflict şi apare când nu mai vrei să vezi ceva, de regulă
ceva neplăcut.
Caz: o femeie cu complexe (se îngrăşase între timp) vede într-o zi, când era în
oraş la cumpărături, pe prietenul cel mai bun al fostului ei iubit. Şi cum aceştia
doi erau mereu împreună, bănuieşte imediat că era şi el pe acolo şi încearcă
să se facă nevăzută (din cauza complexelor la aspectul fizic). Dorea de fapt să
dispară pur şi simplu vizual de acolo, să între in pământ sau să fie acoperită
de un voal care să o facă invizibilă, toate lucruri imposibile de fapt. Însă
prietenul fostului iubit era singur şi nu a ajuns să fie văzută nici de el nici de
fostul ei iubit. A respirat uşurată dar, în ciuda la acest lucru, emoţiile trăite au
fost intense, totul fiind foarte conflictual.
La ceva timp după ce a ajuns acasă scrie că „ literele pe care le scriam pe
celular în acel moment au început să se mişte. La scurt timp nu am mai putut
citi nimic. La scurt timp după aceea nu am mai putut să văd nimic lateral şi în
partea de jos şi o ghirlandă colorată a apărut în câmpul vizual. Încă mai puteam
vedea dar vedeam totul dublu şi în plus totul se mişca. Întâi am crezut că este
un atac cerebral şi am făcut atac de panică. Sufăr de atacuri de panică de ani
de zile şi acum am crezut că se întâmplă de ce îmi era mereu frică.
M-am dus la mama care m-a liniştit, deşi nici ea nu ştia ce se întâmplă. Nu
auzisem atunci încă de aura migrenelor“.
Caz: unui băiat care urăşte şcoală şi mai ales o anumită profesoară a început
să i se întunece câmpul vizual.

~ 60 ~
Practic nu mai doreşte să vadă cărţile, o anumită materie, învăţatul sau
profesoara.Strabismul convergent - globi oculari deviaţi către interior,
unilateral sau bilateral
La strabism este vorba de un conflict motoric care afectează muşchii ochiului
– „Nu pot să mă uit acolo”. De ex: - unui copil mic i se face poză cu blitzul, este
supus unor analize oculare în maternitate sau unei lumini intense. În
maternitate, din păcate, nimeni nu ţine seama de acest lucru. Trebuie să
înţelegem un lucru simplu: pentru un copil care a stat 9 luni la întuneric nu
poate fi deloc ceva bun să-l expui brusc la lumina puternică, fie naturală, fie
artificială. Copilul trebuie ţinut mult timp la semi-întuneric şi trebuie obişnuit
treptat cu lumina. Nici ieşitul la soare nu este deloc bun în primele săptămâni.
Soarele este oricum cea mai puternică sursă de lumina. Fotografiatul cu blitzul
este poate ceva normal pentru adulti, însă pentru un nou-născut nu este nimic
normal şi trebuie evitat.
Strabismul divergent - Globii oculari deviaţi către exterior, unilateral sau
bilateral
Strabismul divergent este unul din simptomele cauzate de o constelaţie a
trunchiului cerebral, care este centrul de control la tot ce are de a face cu o
îmbucătura (aer, mâncare (bani), lichide (apă – tuburile colectoare renale),
lichide sexuale.
Constelaţie înseamnă că sunt active mai multe Programe Biologice Speciale
în acelaşi timp, în acelaşi creier, dar pe emisfere diferite.
Dacă este numai un PBS activ nu se naşte deci un strabism divergent.În
trunchiul cerebral se mai află următoarele relee:
- tuburile renale colectoare (conflict existenţial)
- Intestin subtire, duoden (conflict de supărare, supărare indigerabila)
- Colon, rect, sigmoid (supărare de tot rahatul)
- Pancreas (numai zona exocrina care produce enzimele necesare la digestie:
cearta cu familia pe o imbucătură – moştenire)
- Curbura mare a stomacului (supărare)
- Lobii ficatului (conflict de infometare)
- Esofag (a scuipa sau inghite o imbucătură)
- Alveolele pulmonare (frica de moarte)
- Mucoasa urechilor medii (otita – imbucătură auditivă)
- Glanda preputiala, glanda bartolina („contact sexual dificil din cauza
uscaciunii)
- Faringe ( conflict de imbucatura – a primi una sau a scuipa una afară)
- Mucoasa uterului – endometru (conflict de imbucătură/nidatie pe jumatate
genital – de ex. abuzul partenerului asupra copilului)
- Trompele uterine (conflict genital urat legat de un barbat)

~ 61 ~
- Prostata (conflict genital – sotia a inselat sotul/l-a parasit pentru altul sau lipsa
nepotilor)
Pot fi de exemplu două conflicte existenţiale concomitente, din care unul
afectează emisfera stânga şi celălalt emisfera dreapta. De ex. copilul este
abandonat sau se simte abandonat (de ex. prin internare în spital) de 2 ori la
rând. Tipic constelaţiei trunchiului cerebral este un sentiment de dezorientare
totală. Un astfel de
pacient se simte complet pierdut. Sensul biologic al acestui comportament
este ca să rămână în acelaşi loc astfel încât să nu se piardă şi să poată fi găsit
de familie/turmă.
Întâlnim adesea astfel de constelaţii atunci când, de exemplu, un pacient
are o tumoră de colon (controlată de emisfera cerebrală stânga) şi suferă un
conflict de înfometare creat de regimul alimentar impus ceea ce-i produce o
tumoră hepatică (controlată de emisfera dreapta a creierului).
De îndată ce s-a declanşat al doilea conflict persoana devine complet
dezorientată şi confuză.
Este bine cunoscut faptul că mulţi pacienţi internaţi în spital se trezesc
„peste noapte“ complet confunzi şi dezorientaţi. Cauza este deci o astfel de
constelaţie. Uneori chiar internarea în spital (frică existenţială) este conflictul al
doilea care duce la constelaţie.
Conflictul existenţial si tuburile colectoare renale
Conflictul existenţial este legat de senzaţia de a rămâne singur/singură, de
frica de a nu supravietui, teamă de boală, frica de a nu mai avea din ce trăi,
şocul de a rămâne fără casă/adapost/familie.
Senzaţia de a fi abandonat, părăsit, de a nu fi îngrijit sau de a fi prost îngrijit,
sentimentul de „a fi pierdut totul” sau de „a nu fi iubit”. Senzaţia de „fugar“ sau
„refugiat“ - „am fugit fără să iau nimic cu mine“.
În faza de conflict activ a unui conflict existenţial, are loc o creştere adeno -
compactă a tuburilor renale colectoare care duce la mărirea cantităţi de apă
reţinută de corp. În faza de vindecare creşterile se destrama cu ajutorul
micobacteriilor. Deci reţinerea mărită de apă nu se datorează unei „insuficiente
renale“ aşa cum crede medicina sau cei mai mult oameni, ci datorită activităţii
prea mari a tuburilor renale colectoare în urma acestor creşteri de ţesut
funcţional. Deci avem de a face cu o hiperactivitate si nu cu o insuficienţă.
Când cineva are prezent un PBS al tuburilor colectoare renale are:
- tendinţa la acumularea de lichid sau retenţie de apă – pungi sub ochi, edeme;
- lipsa de sete sau sete redusă;
- tendinţa la îngrăşare datorită retentiei mărite de apă;
- inflamaţii şi edeme (şi cerebrale) mult mai mari datorită ţesuturilor saturate
cu apă;

~ 63
62 ~
- agravare de la cortizon (care în general măreşte retenţia de apă, se ştie că
după administrarea de cortizon mulţi se îngraşă exponenţial)
- proteină în urină;
Sinele care pot redeclansa conflictul existenţial pot fi, în funcţie de tipul de
conflict suferit: lipsa de bani, vizită la medic, internarea în spital, abandonarea
la grădiniţă sau la bunici, apariţia unor boli, pierderea locuinţei, părinţilor sau a
partenerului, etc.
Prezenţa unui conflict activ al tuburilor colectoare renale în timp ce alt proces
este deja activ este numit în NMG "sindrom". Dacă este prezent un sindrom,
fazele de vindecare a celor mai multe boli pot fi mult mai periculoase sau mai
dificile din cauza retenţiei de apă mărite şi a dificultăţii de a elimina edemele
din creier.
Mania persecuţiei
Dacă două conflicte consecutive de frică de atac de la spate au ocupat ambele
părţi (stânga şi dreapta) ale releelor cerebrale, pacientul ajunge într-o
constelaţie schizofrenică cu mania că este urmărit sau persecutat de cineva.
Prin această manifestare pacientul încearcă numai să rezolve conflictele
suferite şi nu este deloc "nebun", aşa cum se crede. Un astfel de pacient evita
în general pe toţi cei care îi creeză o astfel de frică. Frica este de regulă legată
de conţinutul conflictului. Caz: o fată a fost observată şi filmată de nişte băieţi
în timp de ce se masturba pe balcon. Mai târziu băieţii au pus filmul pe internet
şi şi-au bătut joc de ea când o vedeau pe stradă. Fata a suferit două conflicte
consecutive şi acum se crede urmărită de tot felul de instituţii, acestea ştiind
chipurile „că ea este o ameninţare pentru securitatea mondială”.

Gastrita, ulcerul si cancerul gastric


Conflictele care duc la afecţiuni în stomac sau duoden
Gastrita, ulcerul gastric sau duodenal, perforaţia stomacului, cancerul la
stomac, îngroşarea pereţilor stomacului.
Stomacul are mai multe straturi de ţesuturi. Mucoasa, submucoasa (conţine
vasele de sânge şi cele limfatice), musculatura şi seroasa (pielea care
căptuşeşte pe dinafară stomacul).
În stomac se află, în diferite zone, diverse glande care produc printre altele
acidul gastric, enzime, hormoni şi o secreţie mucoasă, gelatinoasă şi alcalină
care protejează o parte din stomac de acţiunea acidului gastric.Când cineva
cu stomacul gol vomită, vomită practic ceea ce se găseşte într-un stomac gol
în mod natural: secreţia gelatinoasă de protecţie şi eventual ceva acid. Acest
lucru se poate vedea des la copii mici care vomită acel mucus transparent
despre care nici o mama nu ştie de unde provine.
Ceea ce este important de diferenţiat la stomac este că din punct de vedere
funcţional şi de control cerebral stomacul este împărţit în curbura mică a
stomacului (cu pilorul – ieşirea stomacului) şi curbura mare a stomacului, acolo
unde sunt produse sucurile gastrice şi acidul gastric.
Gastrita
Medicina clasică numeşte gastrită inflamatia mucoasei stomacului.
Cauza gastritei este declarată de fapt că fiind încă necunoscută de către
medicină, deşi se enumără des anumiţi factori care aparent ar favoriza această
afecţiune ca de exemplu alcoolul sau bacteria helicobacter pylori.
Medicina mai spune că gastrita se împarte în gastrită acută şi cronică şi „că de
cele mai multe ori, gastrita acută se vindecă spontan, fără tratament(lucru
adevărat, si anume atunci când se încheie conflictul care a declanşat-o)
Medicina împarte gastrita în funcţie de pseudocauză în gastrită de tip A – adică
o afecţiune autoimună la care schimbările celulare ale mucoasei sunt produse
de corp însuşi (adică ceea ce se ştie în NMG, schimbări celulare la comanda
creierului) sau gastrită de tip B cauzată de bacteria helicobacter pylori, care
este de fapt prezentă la orice om şi animal sănătos şi deci nu poate fi cauza
reală, ci cel mult urmarea bolii.
Ulcerul gastric sau duodenal
Ulcerul gastric sau duodenal sunt conform medicinei clasice afecţiuni cauzate
de leziuni apărute în mucoasa stomacului sau a duodenului din cauza

~ 64 ~
acidului din stomac. De parcă acidul din stomac nu ar fi prezent permanent atât
inainea bolii cât şi după vindecarea ei sau nu ar fi prezent la restul de oameni
care nu prezintă ulcere.
Indiferent de numele afecţiunii – gastrită sau ulcer - avem mereu de a face cu
un „ulcer“ adică o „leziune“ sau „eroziune“ a mucoasei stomacului sau a
duodenului. Deci nu este vorba de o tumoare, de o creştere de ţesut ci de o
diminuare a ţesutului, o subţiere a mucoasei, o gaură, un „ulcer“.
Ceea ce medicina nu spune pacientului niciodată sunt detalii importante
despre zona exactă în care apare gastrita sau ulcerul gastric căci stomacul
este un organ destul de mare cu mai multe zone funcţionale distincte.
Şi anume, leziuni sau ulcere pot apărea conform celor 5 legi biologice numai
în curbura mică a stomacului şi la pilor sau în duoden şi acest lucru se întâmplă
nu din cauza acidului ci din cauza că numai acele ţesuturi fac o diminuare
celulară („leziune“, „eroziune“) în faza de conflict activ. La curbura mare a
stomacului nu apare niciodată un ulcer sau o gaură ci acolo apare mereu o
creştere celulară („tumoră“, sau îngroşarea peretelui stomacului) în faza de
conflict activ. Deci este vorba de două procese diferite în două zone diferite din
acelaşi organ.
Ce se întâmplă celular la nivelul acestor organe ?
Ulcerul sau leziunile la duoden sau curbura mică a stomacului se produc la
comanda creierului datorită unui conflict activ. Celulele respective mor la
comanda creierului şi astfel ţesutul se subţiază.
Acelaşi proces de moarte celulară cu subţierea ţesutului este prezent şi la
osteoporoză, eczemele cutanate sau neurodermită, laringita, „infecţii urinare“,
pneumonie/bronşită, etc.
Procesul din această parte a stomacului poate fi atât de intens sau de
îndelungat încât se poate produce chiar o perforaţie (gaură) în stomac.
Scopul biologic al acestor procese aparent fără rost, este de a largi stomacul
sau duodenul pentru a permite trecerea „bucăţii de mâncare“ care a rămas în
stomac/duoden. La oameni „bucata de mâncare“ care a rămas ca un bolovan
în stomac sau duoden este de fapt o supărare in teritoriu cu sentimentul de
furie.
Conflictul
Conflictul care duce la aceste ulcere este numit „supărare in teritoriu“ sau o
suparare legată de limitele teritoriului. Este de regula o suparare cauzată de o
persoană din interioriul teritoriului: partener, copii, soacra, persoane cu care
trăieşte cineva in acelaşi teritoriu.
Cea mai frecventa cauză sunt certurile şi supărările cu partenerul, infidelitatea
partenerului sau divorţul.
Legat de limitele teritoriului pot fi certuri şi supărări cu vecinii legate de gard,
curte, teren (atenţie însă: un conflict cauzat de pierderea teritoriului afectează

~ 65 ~
vasele coronare, nu stomacul!)
Dacă este afectat duodenul sau stomacul depinde de percepţia conflictului.
„Bucata prea mare de mâncare“ este în procesul de a fi destramata de stomac
sau se află deja în duoden unde a inceput deja asimilarea.
Simptome în faza de conflict activ
În faza de conflict activ apar dureri şi colici din cauza sensibilităţii mărite a
mucoasei în această fază, sensibilitate care se petrece conform schemei
mucoselor tractului digestiv.
Dacă este implicată şi musculatura striată a stomacului apar şi
spasme/colici/contractii ale stomacului. Voma este de exemplu cauzata de un
spasm al stomacului. Stomacul este format din musculatură netedă(cu
excepţia curburii mici a stomacului) şi a pilorului care conţine şi musculatură
striată.
Simptome în faza de reparaţie
Medicina clasică enumără simptomele „grave“ la gastrită: hemoragii gastrice,
vomă cu sânge sau scaun negru (de la sânge). Însă medicina clasică nu ştie
de cele două faze distincte ale oricărei boli şi deci nu ştie că exact aceste
simptome sunt tocmai simptomele din faza de reparaţie a mucoasei.
Aceste simptome, deşi în sine necesare şi utile sunt privite, datorită
neînţelegerii lor şi a fricii, ca pe ceva negativ şi periculos.
Durerile şi colicile dispar în această fază de reparaţie căci sensibilitatea
mucoasei este redusă.
Ceea ce mai poate să apară pe lângă hemoragii şi scaun în sânge este vomă
ocazională (cauzată de spasmele musculaturii).Voma cu sânge proaspăt, deşi
poate apărea – în cantitate moderată - şi în faza de reparaţie a duodenului sau
curburii mici a stomacului este însă de fapt mult mai frecventă în urma unei
hemoragii cauzată de splină.
Criza epileptoidă
După cum ştim, în criza epileptoidă apar aceleaşi simptome ca şi în faza de
conflict activ, numai că acestea sunt mai puternice în intensitate, chiar dacă
durează mai puţin timp.
În criza epileptoida apar: durere acută + hemoragie + absenţă(senzaţie de
leşin, leşin, pierderea memoriei). Dacă a fost implicată şi musculatura striată
apar spasme/crampe stomacale/colici + hemoragie + absenţă.
Cazuri
Caz: o femeie se hotărăşte să divorţeze după multe certuri cu soţul ei. La ceva
timp după divorţ apar simptomele unei gastrite. Medicul a pus diagnosticul
„gastrită, boală de reflux duedeno gastric, bulbită acută eritematoasă“. În ciuda
divorţului şi a separării, întâlnirile cu fostul soţ nu se pot evita, la fel cum nici
amintirile nu se pot şterge. Conflictul recidivează des din această cauza şi
gastrita se menţine. Simptomele arată un conflict activ

~ 66 ~
permanent. La faza de vindecare şi la criza epilepdoida încă nu s-a ajuns.
Caz: o femeie divorţează de soţ după ce află că acesta a înşelat-o. După o
convorbire telefonică in care se ceartă, fosta soţie îl supără atât de tare pe
barbat, spunându-i nişte lucruri neplăcute la telefon, că în decurs de puţine zile
face o perforaţie la stomac şi este dus de urgenţă la spital. Caz: un bărbat a
făcut perforaţie la stomac după ce a aflat că soţia l-a înşelat în timp ce el făcea
armata. I s-a făcut „negru în faţa ochilor“ (=absenţa din criză epileptoidă) şi a
avut nişte dureri crunte şi colici până a ajuns la spital unde a fost operat. Medicii
au tot încercat să-l convingă că perforaţia este de la consumul de alcool, dar
care la el a fost mereu moderat. Există milioane de alcoolici în lumea întreagă
care nu fac nici o perforaţie la stomac şi nici ulcer indiferent cât beau şi ce
beau. Numai dacă apare o supărare teritorială pot face aceste simptome, căci
comanda de moarte celulară care duce la ulcer şi perforaţie vine de la creier.
Curbura mare a stomacului - „Cancer“ la stomac, tumoră la stomac,
îngroşarea peretului stomacului
Spre deosebire de curbura mică a stomacului şi a pilorului, la curbura mare a
stomacului procesul este mereu o creştere celulară(tumoră) în faza de conflict
activ. Scopul acestui proces este mărirea producţiei de acid şi de enzime
gastrice pentru a digera o îmbucătura greu digerabilă. Dacă un lup înghite o
falcă prea mare de carne care i se blochează în stomac, se porneşte acest
proces necesar, ca să nu moară din cauza îmbucăturii prea mari.
Sucul gastric produs de aceste celule are o putere de digestie de 10 ori mai
mare decât la cele normale.
Se ştie că un şarpe mare înghite şi digera integral animale întregi cu oase,
blană şi coarne sau o caracatica uriaşă înghite ambarcaţiuni din lemn şi metal
şi le digera integral. Acidul format in stomac poate avea forte de destramare
colosale fara sa atace mucoasa stomacului.
Acelaşi proces de mărire a tesutului care produce acid gastric si enzime se
petrece şi la oameni, însă de de regulă îmbucătura nu este o falca de carne
prea mare ci de regula ceva de altă natură.
De exemplu este vorba de o suparare legata de o investiţie, de o moştenire,
de o avere sau de o casă unde persoana nu îşi poate obţine partea aşteptată,
adică nu poate digera şi asimila bucăţica înghiţită. Scopul îmbucăturii nu este
de a avea ceva în stomac, ci de a putea fi asimilat şi deci folosit.
Un astfel de caz apare de exemplu atunci când o persoană a cumpărat o casă
sau o maşină (casa e deci deja în stomac) dar nu se poate folosi de ea(nu o
poate digera) din diverse cauze(de ex. proprietarul nu o eliberează sau actele
nu sunt în regulă sau e mucegăită şi trebuie întâi renovată).
Un alt caz este când o supărare este perceputa ca pe o îmbucătura greu de
digerat: de exemplu divorţul sau concedierea, un job nesastisfacator, decepţia
şi supărarea datorită unui împrumut făcut cuiva care nu îl mai da înapoi.
Supărarea stă în stomac ca un bolovan nedigerabil şi corpul încearcă acum să

~ 68
67 ~
o digere mărind producţia de acid şi enzime prin mărirea ţesutului care le
produce. Corpul nu face diferenţa intre o îmbucătura reală şi una virtuală.
Atâta vreme cât conflictul se menţine activ are loc creştere celulară, creştere
care depinde de ţesutul implicat. În acel loc din stomac sunt prezente de fapt
două feluri de ţesuturi şi celule: unul de tip secretor si unul de tip resorbtiv.
La ţesutul care secretă acid gastric sau enzime creşterea este un
adenocarcinom sub formă de conopidă iar dacă este ţesutul resorbtiv (unde se
reabsorb anumite componente deja produse in stomac) are loc o creştere
plata, adică îngroşarea pereţilor stomacului.
Faza de reparaţie
De îndată ce conflictul s-a încheiat, creierul da ordin la celulele crescute
suplimentar să moară. La acest proces de descompunere ajută şi bacteriile şi
ciupercile (rezistente la acid).
În caz că descompunerea nu se poate face din cauza chemoterapiei, a
antibioticelor sau a altor tratamente greşite care împiedică acţiunea microbilor
sau chiar îi elimina, atunci tumoarea este încapsulată şi nu mai are nici o
funcţie. Se cunosc cazuri în care astfel de tumori încapsulate nu au produs nici
un fel de disconfort timp de decenii.
Producerea mărită de acid gastric sau aciditatea mărită a acestuia poate duce
şi la simptomul numit „reflux gastric“ atunci când se revarsă în esofag. Însă la
acest proces de reflux pot exista şi alte cauze care nu au nimic cu acidul din
stomac. De exemplu muschiul care inchide intrarea stomacului nu mai
functioneaza cum trebuie din cauza unei necroze cauzate de un conflict.
Cazuri
Caz: un pacient a fost operat acum 35 de ani la stomac din cauza unei tumori
uriaşe care umplea tot stomacul. Medicii au închis însă la loc stomacul fără să-
i spună pacientului ce au văzut. Din întâmplare conflictul care a dus la
creşterea tumorii s-a încheiat odată cu divorţul de prima soţie. Pacientul este
acum sănătos şi nici măcar nu ştie ce a avut. Numai a două soţie a văzut actele
medicale şi spune că „ceea ce nu ştie nu-l afectează“.
Caz: o femeie de 35 de ani care se mutase în străinătate a imprumat o suma
considerabilă unei prietene care s-a mutat şi ea în aceeaşi ţară. În plus a ajutat-
o şi să găsească o locuinţa şi un serviciu. Într-o bună zi „prietena“ a dispărut
fără să-i spună nimic şi fără să-i dea banii înapoi: se mutase înapoi în ţară. La
telefoane nici nu mai răspundea. Asta a fost mulţumirea ei pentru ajutorul adus.
Femeia s-a supărat foarte tare din această cauză şi a făcut un adenocarcinom
care a crescut atât de mare încât într-o zi a umplut tot stomacul. Din cauza că
tumoarea nu a încetat să crească, s-a decis să o
elimine chirurgical. Cu lacrimi în ochi s-a rugat de medici să-i taie doar din
tumoare şi nu din stomac şi aceştia au promis că o fac. Însă medicii şi-au
încălcat cuvântul şi dorinţa bolnavei şi au îndepărtat chirurgical TOT
STOMACUL, legând esofagul direct de duoden. După operaţie conflictul încă

~ 69 ~
nu fusese depistat şi nici rezolvat, dar pacienta a supravieţuit operaţiei şi a
refuzat curajoasă chemoterapia.
În plus, din cauza operaţiei pacienta a suferit un conflict de frică de moarte
(alveolele pulmonare) şi unul de înfometare(ficat) pe care însă le-a rezolvat
datorită înţelegerii NMG. A durat câteva luni până să descopere conflictul însă
durerile si simptomele din faza de vindecare şi dificultăţile cauzate de lipsa
stomacului au dus-o din nefericire la moarte prin epuizare.Conflicte adiacente
În general oamenii care fac tumori în tractul digestiv(stomac, intestine ) sau
primesc un diagnostic de cancer în zona abdominală(pancreas, ficat) sau se
operează în zona abdominală suferă de regulă până la 3 conflicte suplimentare
cauzate de vorbele brutale ale medicilor sau de frica de boală/operaţie.
Unul cauzat de frică de moarte(mărirea alveolelor pulmonare => TBC sau
cancer la plămâni), unul cauzat de frica a nu mai putea mânca (frică de
înfometare) datorită blocării tractului digestiv (care duce la mărirea ficatului –
adenocarcinom - diagnosticat greşit că fiind „cancer hepatic sau metastaza
hepatică“) sau unul cauzat de atacul chirurgical sau virtual asupra burţii
(„trebuie să va operăm“, aveţi o tumoare în abdomen“ - mezoteliom la
peritoneul visceral care în faza de vindecare duce la „apă în burtă“, a cărei
scoatere duce pacientul într-un cerc vicios şi de regulă la moarte într-un mod
absolut inutil).Voma - „Îmi stă mâncarea ca o piatră în stomac“
Se întâmplă uneori să mâncăm ceva care ne stă ca o piatră în stomac.
Majoritatea oamenilor cred că este mâncarea de vină. Însă nu e deloc
adevărat: este de regulă o supărare avută întâmplător înainte de masă sau în
timpul mesei. Câte supărări apar numai de la un cuvânt sau gest nepotrivit al
cuiva, o remarcă răutăcioasă sau deplasată a partenerului şi deja mâncarea
ne stă în stomac (sau în gât).
Cum am fost obişnuiţi de mici să credem că mâncarea este mereu de vină
(intoxicaţii, toxinfecţii) şi nu dăm deloc importanță supărărilor mici sau mărunte
care apar totuşi destul de des, nu vedem această legătură evidentă.
După rezolvarea conflictului apare des o vomă care ne confirmă de fapt
convingerea greşită că mâncarea ar fi de vină, deşi voma este des un simptom
din criză epileptoida a stomacului sau a părţii superioare a intestinului subţire.
Partea superioară a intestinului subţire reacţionează cu vomă la conflictul
„supărare indigerabilă cu aspect de înfometare“. Acest lucru se întâmplă de
exemplu când cineva şi-a făcut planuri să meargă undeva să mănânce, dar
cineva îi strică planurile şi atunci se supără şi nu mai ajunge să mănânce ceea
ce şi-a dorit.
Însă poate să fie orice altă supărare, consternare sau revoltare, chiar fără
aspectul de înfometare.Dacă este vorba cu adevărat de o mâncare stricată sau
dăunătoare sau o toxină, corpul va proceda la fel cum procedează şi cu o
supărare indigerabilă: o va elimina cât se poate de rapid cu ajutorul diareei

~ 70 ~
(=scaun foarte rapid) şi al vomei (spasm al stomacului). Deci nu este nici o
diferenţă.
Caz: soţul vine acasă şi găseşte o parte din biblioteca goală. Întreabă soţia ce
s-a intamplat cu cartile si sotia îi spune „păi am aruncat cărţile acelea“. Era
doar o glumă, dar gluma l-a lăsat cu gură căscată de uimire şi furia a început
să fiarbă înainte de a afla că e doar o glumă şi cărţile sunt acum în altă parte.
Mâncarea care se afla deja în stomac a fost eliminată după vreo 2 ore de voma
obligatorie la o astfel de supărare. Mâncarea nu avea nici o vină.
Caz: un soldat aflat în cazarmă a făcut planuri cu colegii săi să meargă în oraş
să mănânce. Însă aceştia au fost prea obosiţi şi nu au mai plecat lăsând pe
colegul lor supărat şi trist şi în plus şi înfometat căci cantina din cazarmă deja
se închisese. Noaptea a început voma şi diaree cu ceva febra. A reactionat la
conflictul de supărare indigerabilă cu aspect de înfometare atât cu partea
superioară (vomă) cât şi cu partea inferioară a intestinului (diaree, ca să scape
cât mai repede de bucată indigerabilă).

Ductele tiroidiene şi branhiale

Afecţiuni: guşă, struma, noduli tiroidieni, dureri de cap frontale, senzaţie de nod
in gat

Anatomie şi fiziologie

Tiroida şi paratiroida – sunt glande endocrine şi au rolul de a secreta hormoni


în sânge.

Tiroida este cea mai mare glanda a sistemului endocrin uman, are o
greutatea de 18-60 g la adulţi şi este situată în regiunea antero-laterală a
gâtului sub laringe şi în faţă traheii.
Tiroida constă din lobul stâng şi lobul drept care sunt uniţi de o punte
subţire în partea inferioară.

~ 71 ~
Glanda tiroidă produce doi hormoni principali, tiroxina și tironina
(triiodotironina), care:
• stimulează metabolismul general,
• au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a
producerii de proteine,
• influențează asupra termoreglării organismului,
• stimulează la copii creșterea scheletului,
• influențează compoziția sângelui,
• intensifică excitabilitatea sistemului nervos față de alți hormoni.

De asemenea, tiroida produce calcitonină, un antagonist al hormonului


paratiroidian, ce scade nivelul calciului din sânge şi stimulează osteogeneză
(formarea oaselor).
Prin hormonii pe care îi produce, tiroida influenţează foarte multe procese
metabolice din organism şi influenţează şi dezvoltarea copiilor.

Nodulii si radiografia

Exista doua feluri de noduli la tiroida: cel „rece“ si cel „cald“


Nodulul rece - hipofuncţional nu produce hormoni tiroidieni - prin urmare,
la radiografia cu substanţă de contrast (iod radioactiv), acesta nu absoarbe
iodul apărând „rece” pe film, adică deschis la culoare.
Un nodul care produce o cantitate semnificativă de hormoni tiroidieni
(hiperfuncţional) va apărea mult mai închis la culoare şi va fi numit „nodul cald”.
Ceea ce medicina clasica nu ia in considerare:
Cum medicina nu cunoaşte exact procesele ţesuturilor din corp, multe lucruri
esenţiale nu sunt cunoscute sau nu luate în consideraţie. De exemplu medicină
nu ia în considerare decât glanda tiroidă dar nu şi ductele tiroidiene prin care
hormonii se varsă în sânge. E ca şi cum un mecanic auto ar ignoră ţevile din
maşină şi s-ar ocupa numai de pompe. Ductele tiroidiene sunt un ţesut separat
de glanda tiroidă şi au un conflict separat. Blocarea lor în faza de reparaţie –
care este numai temporară, datorită inflamaţiei - împiedică hormonii tiroidei să
ajungă în sânge, lucru care produce nişte simptome pe care medicină le crede
ca fiind de la glanda tiroidă şi des mai crede că
acestea vor persistă toată viaţă. În plus în faza de reparaţie apar chisturi care
duc la guşă.

Ductele tiroidiene si branhiale


Pe lângă ductele glandei tiroide care sunt numai pe partea stângă a
corpului mai există pe cealaltă parte (dreapta) şi nişte ducte numite „arce

~ 72 ~
brahiale“ sau „ducte branhiale“ sau „ducte faringiene“. Ele de fapt nu mai sunt
active (nu mai secretă hormoni) fiind o rămăşiţă din faza embrională, dar există
totuşi conflicte care le afectează iar in creier exista incă releele Hamer
corespunzătoare. Ambele sunt controlate de cortexul cerebral, ca şi restul de
ducte şi canale. Aceste relee se gasesc in partea frontala a cortexului. Releul
1 este numit cel al ductelor tiroidiene si releul 2 al ductelor branhiale.

Senzitivitatea acestor ducte este în concordanţă cu „modelul mucoasei


esofagului arhaic” şi deci apare hipersenzitivitate şi durere în faza de conflict
activ (CĂ) şi lipsa senzitivităţii în faza de reparaţie (PCL).
Acelaşi lucru este valabil şi pentru mucoasele gurii, a buzelor, a limbii,
faringelui, smalţului dinţilor, ductele glandelor salivare şi a parotidei, partea
superioară a esofagului, curbură mică a stomacului, vezica biliară şi ductele
intrahepatice, ductele pancreatice, arterele şi venele coronare, carotidele,
mucoasa sinusurilor paranazale.
Spre deosebire, pielea externă cât şi următoarele mucoase au
senzitivitate în concordanţă cu modelul învelişului exterior (lipsa de
senzitivitate şi durere în faza de confict activ şi hiperestezie în faza de
reparaţie).

• - epidermă si păr
• - mucoasa laringelui si a bronhiilor
• - mmbrana nazală
• - canalul auditiv extern
• - mucoasa vezicii urinare + ureter + uretră
• - canalele galactofore (mamare)
• - mucoasa vaginală + mucoasa colului uterin
• - mucoasa rectală

~ 73 ~
Deşi în ambele cazuri avem o ulceraţie în faza de conflict activ,
senzitivitatea este inversată pentru cele două modele. Acest lucru este
important de ştiut.

Conflictul ductelor tiroidiene si branhiale

Partea stângă – ductele tiroidiene (secreţie)


Este un conflict legat de sentimentul de neputinţă: „Mâinile mele sunt
legate“.
„Nu pot face nimic în această situaţie.”, „Mă simt neajutorat.” sau „trebuie făcut
ceva urgent, dar nimeni nu face nimic”, „aş vrea să ajut dar nu pot face nimic“.
Un astfel de conflict ia naştere des când asistăm la un accident sau la o
calamitate sau la leşinul/moartea cuiva şi nu putem face nimic.
Sensul biologic: lărgirea prin ulcerare a ductelor astfel încât să poată fi
eliberată mai multă tiroxină în sânge ducând astfel la un surplus de energie şi
activitate.
Partea dreaptă – ductele branhiale (absorbţie): Conflictul fricii frontale:
frica de un pericol care se îndreaptă direct spre noi şi de care nu putem scăpa.
De ex. conflictul produs de frica de un atacator, frica de cancer, frica de o
anumită boală sau de un diagnostic, frica de concediere, frica de medic, frica
de spital, frica de frizer, frica de de Moş Crăciun la copii mici, frica de profesor
sau de ascultat, frica de şcoală, frica de a fi batut de cineva, frica de durere,
etc.
Acest conflict este un conflict foarte frecvent întâlnit atât la copii cât şi la
adulţi şi produce de regulă dureri de cap în zona frunţii, acolo unde se află
releul Hamer corespunzător. Când apar dureri de cap frontale trebuie mereu
analizat dacă am avut frică de ceva. Prin conştientizarea cauzei reale
simptomele se pot reduce mult mai repede căci durerea de cap poate produce
iarăşi frică de durere de cap.
Sensul biologic: lărgirea prin ulcerare a ductelor arhaice astfel încât să
poată trece mai multă apă şi aer caci aceste ducte aveau în faza embrionala o
funcţie de absorbtie. Acum ele nu mai au nici o funcţie dar sunt încă legate de
frică frontală.

Faza de conflict activ


Ulceraţiile nu sunt vizibile însă pot fi simţite că o tensiune/întindere
dureroasă căci mucoasa este sensibilă în faza de conflict activ conform
modelului mucoasei esofagului arhaic.
Faza de reparaţie: în ducte se inflamează mucoasa ceea ce duce la
formarea de chisturi tiroidiene apoase. Aceste chisturi nu se limitează la nivelul
gâtului ci pot ajunge până la nivelul diafragmei şi în spatele sternului. Ele pot

~ 74 ~
afecta diafragma. Din cauza localizării aceste chisturi sunt diagnosticate în
mod greşit de medicină alopată fiind considerate de regulă un „limfon
centrocistic – centroblastic Non-Hodgkin.“

Chisturile se reduc în volum în faza de reparaţie atunci când nu apar


recidive. Ductele se pot uneori şi lipi şi deci închide, însă nici acest lucru nu
este periculos conform Dr. Hamer şi astfel de pacienţi pot trăi 100 de ani. Astfel
de chisturi, atunci când sunt situate la gât sunt numite „struma eutiroidiana(
struma =guşă)“ sau „guşă benignă”. Guşile mai pot fi numite de medicină şi
„guşi nodulare“, „guşi voluminoase compresive“, „guşi hipertiroidizate“, „guşi
maligne“. Tratamentul alopat al guşilor este greşit căci se crede că este ceva
legat lipsa de iod. Tratamentul este de regulă medicamentos (suplimentare cu
iod sau cu hormoni tiroidieni) sau chirurgical pentru a elimina compresiile din
gât sau chiar întreagă glanda tiroidă, care de fapt nu are de fapt nimic de a
face cu simptomele prezente.

Senzaţia de nod în gât si dureri de cap


La procesele recente sau scurte apare de regulă senzaţia de nod în gât.
Des se poate palpa un nod care în general nu este tare sau prea tare. Se ştie
de fapt că la frică apare un „nod în gât“ însă până acum nimeni nu a putut
explică această legătură. Acest nod în gât este practic un simptom al unei frici
încheiate după un „atac frontal“. Când o femeie este bătută de soţ sau un copil
bătut de părinţi acest conflict apare aproape sigur.
În plus, din cauza edemului care apare în releul Hamer situat în partea frontală
a creierului în timpul procesului de vindecare apar des dureri de cap care se
simt de regulă numai în zona frunţii. Edemul este mai are şi deci durerile de
cap sunt mai puternice dacă mai există şi un conflict al refugiatului activ care
măreşte retenţia de apă în corp. Astfel de dureri de cap apar des şi la copii,

~ 75 ~
chiar şi la copiii mici căci există multe situaţii în care copii se simt atacaţi de
cineva sau ceva (medic, educatoare, frizer, alţi copiii, părinţi).

Cazuri

Dureri de cap după atac frontal cauzat de frizer


Un băiat de 5 ani a fost la friser. Acolo a stat liniştit şi nu s-a întâmplat nimic
vizibil. După ce s-a culcat seară a început însă o febra înalta şi dureri de cap
în zona frunţii, ceva ce nu mai avusese. Când copilul a fost întrebat dacă nu i-
a plăcut la frizer a spus că la frizer l-a durut când îl pieptăna. Copilul dorea de
fapt să fugă de acolo (febra, nu pot scapă de aici ) căci s-a simţit atacat de
frizer (frică de pieptanatul frizerului - dureri de cap frontale). După o mică
discuţie în care i s-a arătat că frizerul nu-i mai poate face nimic şi că totul s-a
terminat şi că nu mai are de ce să-i fie teamă febra şi durerea de cap au încetat
brusc, în decurs de câteva secunde. De parcă nu ar fi avut nimic înainte. În
timpul somnului, din cauza viselor la cele întâmplate febra a revenit uşor dar a
trecut după ceva timp. Visele duc de regulă la recidivă conflictului, căci în vise
se vede de regulă din nou ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă şi frică este
retrăită că şi cum ar fi reală.

Dureri de cap frontale după un atac cu cuţitul.


„Am fost atacat cu cuţitul pe neaşteptate de un arab. Din fericire l-am făcut
imediat K.O. cu o lovitură cu piciorul însă timp de vreo 10 secunde am fost într-
un pericol iminent şi letal care venea din faţă. Atacatorul ascundea cuţitul sub
mânecă la spate şi înainte spre mine pas cu pas. Nici nu ştiam sigur dacă are
un cuţit în mâna, dar bănuiam. A doua zi am avut nişte dureri groaznice de cap
pe care nu mi le puteam explica pe atunci deloc căci nu mă lovisem la cap şi
astfel de dureri de cap nu avusesem niciodată înainte“.

Gusa lui Bruno Gröning – vindecătorul miraculos din Germania postbelică


ărbatul din imaginea de mai sus este cel mai miraculos vindecător de la Iisus
încoace, deşi puţini au auzit de el. Este vorba de neamţul Bruno Gröning, care
putea vindeca ca şi Isus mii de oameni în acelaşi timp numai prin cuvânt, lucru
pe care l-a făcut de multe ori în Germania după al doilea război mondial. După
ce i s-a răspândit faima de vindecător, mii de oameni veneau în faţa casei sale
ca să fie vindecaţi şi erau vindecaţi numai prin cuvintele lui
Bruno. Orbii vedeau din nou, cei paralizaţi se sculau şi mergeau, etc.
Binenţeles că Bruno Gröning vindeca cu ajutorul puterii divine, ca şi Iisus, căci
credinţa şi dragostea pentru Iisus şi pentru oameni a lui Bruno erau foarte mari
încă de mic copil. Însă autorităţile americane care deţineau dreptul suprem în
Germania (până în ziua de astăzi de fapt) i-au interzis lui Bruno să mai vindece

~ 76 ~
oamenii în acest mod şi această interdicţie a dus la formarea unui guşe imense.
Conflictul avut a fost „nu mai pot vindecă pe nimeni, cineva să facă ceva contra
acestei interdicţii sau „am mâinile legate din cauza interdictiei autorităţilor şi nu
mai pot face nimic“.
Bruno a murit la scurt timp după această interdicţie însă a promis, ca şi Arsenie
Boca, că va veni că duh să vindece la cine crede în el, ceea ce a şi făcut.

Caz: senzaţie de nod în gât


Discuţie pe un forum NMG:
Întrebare: „sunt femeie, am 40 de ani. În fiecare zi de vreo 3-4 luni simt că un
nod în gât, o presiune uşoară. Poate să fie de la naştere, căci am avut cordonul
ombilical în jurul gâtului ?”

Răspuns: “după părerea mea este ceva legat de tiroidă. Este un conflict de
genul „trebuie să se facă ceva“. De ex. fiul tău vrea să se arunce de la etaj cu
umbrela în mâna. Pentru o secundă nu ştii ce să faci (DHS).“

Răspunsul femeii: „mulţumesc pentru răspuns. Cred că ai dreptate cu conflictul


căci acum un an jumătate soţul meu a avut un accident în faţa casei noastre,
în toiul nopţii. Eu am fost prima la locul accidentului. Şi îmi amintesc foarte viu
de situaţia în care eram, pe partea cealaltă faţă de locul accidentului şi l-am
văzut întins pe jos, nemişcat. Gândurile mele au fost exact cele spuse de ţine:
“la naiba, trebuie ca cineva să facă ceva”. Şi în acelaşi timp aveam o frică mare
să traversez dincolo. L-am liniştit şi pe prietenul lui, care a fost şi el rănit, dar
mai uşor. Până la urmă m-am dus dincolo, dar acestea au fost gândurile mele
la început. Soţul meu a murit câteva ore mai târziu în spital de pe urmă rănilor.
Îmi dau lacrimile când scriu astea, cred că ai nimerit exact conflictul.”

Caz de nodul/chist la ductele tiroidei.


Bărbat/dreptace “Într-o zi m-am sculat dimineaţa şi m-am pipăit la gât căci
aveam o senzaţie de presiune. La pipăit am simţit o bilă tare de 1 cm mărime.
Apăsatul era dureros. M-am speriat şi am pipăit de mai multe ori, ceea ce a
mărit frică şi durerea. Am fost atât de speriat încât am sunat imediat medicul şi
am cerut un termin. Pe lângă un chist/nodul de 4 mm la tiroidă medicul a
mai constatat la ecograf şi altele mai mici.

După câteva zile însă chistul/nodulul s-a retras astfel încât nu am mai
putut să îl simt. Am primit de la medic hormoni (L-THYROXIN) pe care i-am
luat regulat. În următorii 2 ani la fiecare 6 luni s-a făcut un control. Valorile din
sânge erau normale. La acest moment credeam că asta se datorează pastilelor
luate. Însă în 2004 am luat parte la un seminar despre Nouă medicină germană

~ 77 ~
şi am început să mă întreb de la ce mi-a apărut acest nodul şi de ce iau zilnic
medicamente. Aşa că am început să caut conflictul care a declanşat boală.
Singur însă nu am putut să-l găsesc. L-am găsit mai târziu cu ajutorul unui
terapeut care practică Nouă medicină şi era exact ceea ce Dr. Hamer a spus
despre acest tip de simptome „senzaţia de neputinţă, senzaţia că mâinile îţi
sunt legate şi că nu poţi face nimic“.

Conflictul meu: Într-o zi cineva m-a sunat să-mi spună că un cunoscut are
cancer. Această veste m-a surprins foarte tare şi îmi aduc şi acum aminte
situaţia de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Nu am mai putut să vorbesc după
această veste, m-am aşezat pe sofa şi am rămas şocată. Aş fi dorit atât de
mult să-l ajut, să pot face ceva pentru el. Zile în şir m-am gândit la acest
cunoscut, gândurile mele erau mereu la el. Cam la 6 luni după operaţie
cunoscutul a început să meargă din nou la serviciu şi îi mergea din nou bine.
Această veste m-a liniştit foarte mult şi exact după această a două veste
bucuroasă am pipăit pentru prima oară nodulul de la gât. Deci totul a fost exact
aşa cum a descris Dr. Hamer. Am renunţat la pastile dar mi-am mai făcut de
câteva ori analize de sânge. Şi acum, fără pastile, valorile de la analize erau
normale, spre marea uimire a medicului meu. De atunci nu mai am fost la
medic.“

Comentariu: simptomele ductelor tiroidei sunt de regulă „noduli“ sau senzaţie


de nod în gât sau chisturi moi care produc umflături vizibile (guşă). „Guşă tare“
sau „struma tare“ este de regulă un simptom al glandei tiroide.

Amorţeli, dureri reumatice, extremităţi reci


Amorţeli, mâini şi picioare reci, sindromul raynaud, dureri reumatice.

Periostul
Periostul este numele membranei care învăluie oasele. La craniu periostul se
numeşte pericraniu şi are aceeasi funcţie. De asemenea periostul inveleste
orbitele si se numeste periorbita. Periostul înveleşte toate oasele cu excepţia
locurilor unde există cartilagii. Periostul are două straturi: cel intern, vecin cu
osul, care conţine nervi şi vase de sânge şi cel extern care este un ţesut de
susţinere cu colagen.
Prin intermediul periostului se simt durerile cauzate de fracturi sau lovituri în
oase căci oasele nu conţin nervi care să producă durere. Numai periostul
conţine nervi. Prin periost se alimentează oasele cu substanţele necesare
întreţinerii şi reparatiei osului.

Există trei cauze pentru amorţeli:

~ 78 ~
1) un conflict care afectează periostul în faza de conflict activ (CA).
2) un conflict care afectează un anumit nerv - în faza de reparaţie (pcl)
3) un conflict care afectează teaca de mielina a unui nerv - în faza de conflict
activ (ca)
Conflictul periostului este numit „conflict brutal de separare“ şi este declanşat
de regula de o lovitură primită sau de o lovitură dată cu aceea parte. Însă şi
alte evenimente pot fi percepute ca o „separare brutală“. De exemplu un
fotbalist primeşte un picior în tibie. Sau un traumatism de la o căzătură sau un
accident. „M-am lovit la picior“. Sau cineva primeşte o palmă sau un pumn
undeva. Cine s-a lovit ştie că durerile mai puternice apar de abia ceva mai
târziu, in faza de reparaţie.Sensul biologic: de a nu simţi lovitura primită sau
dată cu aceea parte.
Faza de conflict activ: reducerea sensibilităţii senzoriale care duce la
amorţeală şi des si de răceală a părţii respective. Degetele reci ale mâinilor si
picioarelor sunt numite des „sindrom Raynaud.“
Faza de reparaţie: senzitivitate mărită. „durere curgătoare = „reuma“. Durerea
aceasta „curgatoare“ a dat numele bolii „reumatism“. Umflătura lipseşte sau
este foarte mică deoarece nu există epiteliu care să se umfle. Conflictul legat
de periost este des declansat de o şina care aduce aminte de conflictul suferit.
Dacă este prezent un sindrom renal(retenţie de apă din cauza tuburilor renale
colectoare / conflict existential) durerile se agravează.
Criza epileptoidă: amorţeală şi absenţă (leşin, pierderea memoriei, comă).
Atenţie: în urma unei lovituri de regula nu este însă afectat numai periostul ci
şi pielea, vasele de sânge, ţesutul conjuctiv şi pot apărea diverse alte simptome
şi dureri care se suprapun(vânătaie, umflătură, fractură, depunere de calus pe
os, coşuri sau eczeme).Cei care fac sporturi de contact fac depuneri de calus
pe oasele unde se lovesc, care pe urmă sunt pline de dâmburi. Senzitivitatea
periostului în acele zone se reduce şi luptătorii nu mai simt durere în acel loc.
Probabil cu timpul se distruge inervaţia periostului în urma proceselor repetate.
Sindromul Raynaud Sindromul Raynaud este conform medicinei „o tulburare
a circulației sanguine la nivelul degetelor de la picioare și mȃini iar boala se
agraveazǎ din cauza expunerii la frig. Astfel, expunerea la frig
reduce circulația sȃngelui, ceea ce face ca pielea din zona afectatǎ sǎ devinǎ
albǎ sau violet. Ȋn cazul pacienților cu boala Raynaud arterele care furnizează
sânge cǎtre piele se îngusteazǎ, limitând circulația sȃngelui ȋn zonele afectate.
Femeile sunt mult mai susceptibile de a avea boala Raynaud, acesta fiind mai
frecventǎ la persoanele care locuiesc ȋn climatele mai reci.“Aceste simptome
ale bolii Raynaud sunt tipice proceselor de la periost. Trebuie identificat şi
eliminat conflictul sau şina.
Traumatisme şi fracturi craniene

~ 79 ~
Loviturile la cap şi fracturile craniene duc des la afectarea pericraniului şi deci
la simptome de amorţeală sau hipersensibilitate/durere tipice la cele două faze.
În plus, frica de a nu se lovi din nou sau şinele formate care aduc aminte de
accident/DHS pot redeclansa aceste dureri in mod periodic. Durerile
pericraniului sunt simţite des ca nişte dureri de cap, însă sunt simţite în afara
creierului şi nu în creier. Des se simte amorțeala capului.Dureri de cap de pe
urma traumatismelor craniene
Durerile de cap produse în creier de pe urma traumatismelor craniene sunt de
asemenea provocate de şine şi recidive inconştiente şi nu de ceva fizic de la
creier. Creierul s-a vindecat deja de mult timp, însă şocul psihic rămâne sub
forma unui releu Hamer activ şi produce simptome periodic.
Fracturi
Cum multe fracturi apar de la accidente şi accidentele produc de regulă un şoc
(DHS), dacă rămân dureri în oase care reapar periodic acest lucru se
datorează unei şine care aminteşte inconştient de acel DHS.
Deci durerile care apar nu sunt deloc de la „nori“, „vreme“, „ceaţă“ sau
„umezeală“ ci aceşti factori au fost salvaţi în subconştient în momentul DHS-
ului şi aduc aminte de acel conflict ducând la recidiva conflictului, în ciuda
faptului că acum nu mai există un traumatism. Similar cu procesul de la alergii
şi intolerante. Dacă este prezent şi un sindrom (retenţie de apă de la un conflict
existenţial) atunci durerile sunt mult mai puternice sau ţin mai mult timp
(=„reumatism“). În acest caz umezeala agravează întradevăr, dar numai din
cauza că în corp este deja prea multă apă.
Prin conştientizarea cauzei deja trecute şi fără semnificaţie se pot elimina
recidivele inconştiente.
Caz: tatăl lui Tudor Gheorge a fost lovit cu o rangă în călcai când se afla în
închisoare.
De la durere a leşinat. Această lovitură a fost un DHS. De atunci a avut mereu
durere în acel loc. Conflictul recidiva probabil de la simpla amintire sau de la
un anumit factor inconştient.
Conflicte care afecteaza nervii sau teaca de mielina a nervilor
Dacă este afectat un nerv, atunci conflictul este legat de regulă de mişcarea
sau funcţia pe care o are membrul/partea afectată. La mâini: nu am putut
atinge/mângâia pe cineva sau nu am dorit să fiu atins de cineva(conflict de
separare „senzorială“ ), etc. Dacă este afectată teaca de mielină a nervului
este de regulă un conflict de devalorizare legat de funcţia acelui nerv.Caz: o
fata a căzut şi s-a lovit la cot unde nervul ulnaris iese la suprafaţă. Acel loc îl
cunoaşte orice om când se loveşte la cot: apar dureri ca de la o electrocutare.
Ulterior au apărut amorţeală şi furnicături în mâna care au durat un an. Lumea
şi medicina crede că astfel de leziuni ale nervilor se vindecă lent. Însă nu este
aşa, ci de regulă cei mai mulţi fac un conflict ulterior legat de acel nerv: „nervul

~ 80 ~
meu/mâna mea nu mai este ok şi nu o mai pot folosi cum trebuie“ → conflict
de devalorizare legat de acel nerv/membru“.Din cauza acestui conflict nou de
pe urma accidentului - care recidivează des sau chiar zilnic - nervul nu se mai
vindecă cum trebuie căci vindecarea este mereu intrerupta de recidive.
Alt caz: „am căzut astăzi pe scări şi m-am sprijinit în mâna dreapta. Nu a fost
nimic deosebit. Mai târziu au apărut furnicaturi în mână şi amorţeală. De
jumătate de oră am dureri de cap. De ce?“ Durerile de cap sunt de la conflictul
de frică frontală (ductele branhiale, releul Hamer din partea frontală a cervixului
da dureri de cap).

Afte, stomatita, candida, polipi bucali.


Aftele bucale, candida, stomatita şi polipii bucali provin din al doilea strat al
mucoasei bucale: submucoasa bucală. Aceasta este prezentă atat pe gingii,
pe partea interna a buzelor cât şi pe limbă, sub limbă sau pe cerul gurii.
Submucoasa lipseşte în vecinătatea osului (suprafaţa palatului dur) unde
mucoasa se inseră la periost, structură numită mucoperiost.
Submucoasa bucală este un ţesut conjuctiv lax ce conține fibre de colagen şi
elastină, nervi si vase de sange, glande salivare minore(seroase, mucoase şi
mixte). Conflict: A nu fi capabil de a înghiţi o îmbucătură sau de a primi o
îmbucătură.
A nu fi în stare de a simți gustul unei mâncări (pe care nu o pot procura).
Conflictul apare adesea la oamenii bolnavi, atunci când aceştia nu pot „înghiţi”
bucăţica alimentară în mod corespunzător. De exemplu, din cauza durerii din
gură, a operaţiei de amigdale.Durerile de dinţi sau operaţiile care duc la greutăţi
la mâncat sau la regim alimentar pot duce la acest conflict. De asemenea acest
conflict poate apărea când cineva nu are bani ca să cumpere mâncarea care
îi place.O alta interpretare: a nu fi capabil să obţii ceva nematerial, de exemplu
iubirea unei anumite persoane sau o “îmbucătura sexuală".
Semnificaţie biologică: pentru o mai bună impregnare cu salivă a îmbucăturii
dorite în vederea asimilării mai rapide a acesteia.Faza de conflict activ:
Creştere adeno netedă de tip resorbtiv de dimensiune minimă
sub mucoasa epitelială scuamoasă din gură, prin urmare, aproape invizibilă.
Din punct de vedere ontogenetic, aparţine de mucoasa intestinală veche, care
este acum în mare parte acoperită.
In aceasta fază nu se simte durere, cu excepţia presiunii prea mari excercitată
de umflătură atunci când este prea mare.
Daca creşterea dureaza prea mult timp apar polipi „tumorali“ ai submucoasei.
Faza de reparaţie: Dezmembrarea adenoamelor cu ajutorul micobacteriilor
TBC. Este posibil să apară şi un miros urât în gură.Apar aşa-numitele leziuni
numite ulcere aftoase. O altă denumire a acestora cea de stomatită

~ 81 ~
granuloasă, afte bucale sau candidoza bucală. La candidoză este de regulă
afectată limba pe o suprafaţă mare. Apar depuneri albicioase, groase pe limba.
Stomatita aftoasă sau ulceroasă se caracterizează prin prezenţa unor vezicule
care se sparg şi lasă ulceraţii superficiale, dureroase cu margini gălbui şi areolă
eritematoasă. Aceste simptome sunt numite des sindromul Behcet.
Durerile de la afte sau ulcere, în caz ca există, apar de abia în aceasta fază.
Atenţie:
În gură mai este prezenţa şi mucoasa, stratul de la suprafaţă, care are ca tema
conflictuală un conflict de separare. Dorinţa de separare de ceva sau suferinţa
din cauza separării de ceva.Caz de candida bucală:
Un bărbat căsătorit a trecut timp de cca. 2 ani prin greutăţi financiare atât de
mari încât nu mai avea pur şi simplu bani că să cumpere de mâncare. Părinţii
soţiei găteau şi le aduceau şi lor mâncare.
Deşi îi plăcea mâncarea soacrei, în acest timp el practic nu-şi mai putea
cumpăra mâncarea care îi plăcea. Când şi-a revenit cu situaţia financiară a
apărut candida în toată gura, care a durat cel puţin 2 ani de zile. Nici un
tratament nu a ajutat. Numai prin prisma NMG putem înţelege de ce a durat
atât de mult şi de ce nu a ajutat nimic.

Calculi si colici renale

Anatomia rinichiului

Rinichii sunt formaţi din 3 părţi cu funcţii diferite:


1) Parenchimul renal este masa renală unde are loc filtrarea sângelui şi
producţia de urină primară. Aceasta este de cca. 180 litri pe zi. De 60 de ori
trece sângele prin rinichi în fiecare zi.
2) Tuburile colectoare renale unde este extrasă apa din urină primară (99%).
Ceea ce rămâne (1%) este eliminat sub formă de urină prin mictiune.
3) Pelvisul renal, adică bazinetul renal - care de fapt funcţional nu face parte
din rinichi ci de vasele prin care urina este eliminată – este un fel de pâlnie
folosită la adunarea urinei care iese din tuburile colectoare prin multe canale.

~ 82 ~
Fiecare din aceste 3 părţi renale, având funcţii diferite, este asociată cu
un conflict diferit.
Pelvisul renal se continuă cu ureterul, vasul care leagă rinichii de vezica
urinară. Pelvisul renal face parte deci din punctul de vedere funcţional de căile
urinare şi nu de rinichi, chiar dacă este situat în aceştia.
Pelvisul renal cât şi ureterele sunt tuburi formate din fibre musculare netede.
Prin contracţia lor inteligentă şi coordonată urina este transportată în valuri în
vezica.
Ureterele (nu uretra!) sunt vasele urinare care transporta urina din bazinetul
renal (pelvisul renal) în vezica urinară, unde se stochează până la urinare.

Afecţiunile pelvisului
Afecţiunile pe care le cunoaşte medicina alopată legate de pelvisul renal sunt:

Inflamaţia pelvisului renal


Aceasta este cu sau fără implicarea parenchimului renal şi se numeşte „pielită“
sau „pielonefrită“.
Cauza presupusă este prezenţa calculilor renali sau o cantitate prea mică de
urină. Tratamentul dat este de regulă antibiotice + băut de 3 litri de lichide pe
zi.

Nefrolitiază sau litiază renală


Calculi renali în pelvisul renal. Calculii pot umple tot bazinul renal şi sunt de
regulă eliminaţi chirurgical sau cu alte metode. Dacă au dimensiuni mici se
numesc „nisip“.

Carcinom al pelvisului renal


Acest carcinom, de regulă considerat că fiind malign de către medicină (adică
o tumoare) nu are cum să crească în pelvis, căci nu există o astfel de creştere
în pelvis ci acest carcinom este de fapt confundat cu inflamaţia
pelvisului din faza de reparaţie.

Ruptura fornixului
Este ruptura pelvisului renal în zona de tranziţie către parenchimul renal. Se
bănuieşte că este de la presiunea mărită din urină atunci când ureterele sunt
blocare cu calculi. Este o situaţie de urgenţă.

Colicile renale
Acestea apar conform medicinei atunci când ajung calculi în ureter.

~ 83 ~
Calculi renali Calculii apar în medie la 5% din populaţia occidentală. Raportul
între bărbaţi şi femei este de 7: 5. Apar mai des între 30-50 de ani. Riscul de
recidive, dacă au apărut odată, este de 60%.
Calculii au forme diferite: rotunde, formă de corali, formă de coarne de cerb,
formă de ventil.
Cei mai mulţi calculi sunt formaţi din oxalat de calciu (65% calciu + acid oxalic)
urmaţi de cele din urat (15%, sărurile acidului uric), fosfat de magneziu-amoniu
(11%), fosfat de calciu (9%), cisteină (1%, substanţă din care este format părul
şi unghiile) şi xantin (1%).
Calculii sub 6 mm diametru se pot elimina în vezica urinară fără simptome.
Calculii din cisteină sau urat pot fi reduşi în diametru cu ajutorul unor
substanţe alcaline.
Aceste săruri ne arată de fapt şi acizii care predomină în sângele/alimentaţia
pacientului: exces de carne, cafea şi acizi, exces de fosfaţi sau acid fosforic
(cola, pepsi) sau de acid uric.
Medicina nu poate explica formarea pietrelor mai rotunde care ajung în ureter
şi produc colici renale.
Fiziologie
Pietrele la rinichi se formează în puţine zile sau săptămâni şi nu în ani sau luni,
aşa cum crede medicina.

~ 84 ~
Această întrebare a unei femei dintr-un forum, uimită că la operaţia recent
făcută nu i-au văzut şi scos decât câteva pietre în ciuda la CT şi ecograf, este
o dovadă clară pentru acest lucru:
"Am 57 ani, sunt din România dar momentan mă aflu în Germania. Sunt
operată de piatră la rinichi cu laser. La o luna jumate hop încă 2 pietre situate
în acelaşi loc, în uretera. Am uitat să menţionez că am făcut şi prima dată şi a
două oară ecograf şi CT. Le-au scos şi pe acelea.
Acum CT-ul arată că mai am o piatră în rinichiul drept, că de el e vorba, aşezată
într-o poziţie proastă ce nu poate fi scoasă decât cu operaţie clasică. Ce părere
aveţi despre aceşti medici să mă opereze de 3 ori la acelaşi rinichi ştiind că c.t.
este un aparat performant ?
Dacă mă operez în cât timp pot să lucrez ? Mă refer la lucruri uşoare cum ar fi
curăţenia călcatul pot ridica aspiratorul. Va mulţumesc şi vreau o părere
sinceră despre aceşti medici."
Câteva mărturii despre colici şi „pietre la rinichi“
O pacienta: „acum 5 ani am avut o colica renală, acasă, timp de 24 de ore.
Vinerea a început. Toată noaptea am alergat. Am pus o sticlă cu apă caldă la
rinichi. Îmi venea să urinez dar nu puteam, îmi era rău dar nu puteam voma. A
fost groaznic. A doua zi o vecină mi-a spus că trebuie să beau mult, ceai şi
bere blondă (Weißbier). Am băut cu chiu cu vai o bere şi după câteva ore s-a
terminat durerea. După 3 luni m-am dus la medic care a constatat o piatră în
pelvisul renal însă nu pe partea unde am avut durerile ci pe cealaltă parte. Se
spune că trebuie să sări când ai colici ca să se mişte piatra mai repede în
vezica.“
O altă pacienta spune că berea blondă (Weißbier) este cea mai bună medicină
când ai pietre sau nisip.
Colicile renale sau pietrele creează des dureri foarte puternice, dar nu
mereu.Un pacient relatează: „am avut câteva pietre la rinichi şi cunosc durerile.
La mine acestea se simt în burtă, le simt mai degrabă în burtă decât în spate.
Nu au fost colici puternice, ci doar dureri.
În spital medicii nu au depistat cauza însă într-o zi am realizat că pot fi de la
rinichi. Medicul nu a crezut căci el spunea că o piatră produce colici
puternice. Medicului nu i-a venit să creadă când a văzut o piatră de 1,2 cm.“
Un alt pacient: „Am o piatră de 1,5-2 cm mărime. Această îmi produce acum
dureri. Însă nu creează colici şi nici blocarea fluxului urinar. Am mai avut pietre
la rinichi. La mine este un fel de presiune şi de înţepături în zona rinichilor însă
doare totuşi tare.“Formarea calculilor prin prisma NMG
Conflictul: a nu fi capabil de a marca limitele teritoriului (acasă, la serviciu),
conflict teritorial de marcare sau incapacitatea de a lua o decizie, de a adopta
o poziţie sau de a se impune.

~ 85 ~
De ex. când o femeie nu poate alege între doi bărbaţi sau femeia care nu se
poate impune în faţă soacrei . Sau cineva stă în gazdă şi nu poate folosi cum
trebuie grădina/curtea/casă care ar fi de fapt şi teritoriul ei personal.
Faza de conflict activ: ulceratia pelvisului care în acest fel este lărgit.
Deoarece senzitivitatea este redusă în această faza, nu se simte deloc durere.
La controale, în timpul acestui proces, medicină constată la pacienţi cu ajutorul
ecografului sau a CT-ului un „un pelvis lărgit“. Se presupune că pelvisul este
deformat din naştere.
Sensul biologic: lărgirea prin ulcerare a pelvisului renal pentru a îmbunătăţi
fluxul de urină. În acest mod se poate marca mai bine teritoriul.
Faza pcl: reparaţia mucoasei pelvisului prin inflamaţie. Apare durere din cauza
hiperesteziei (= senzitivitate mărită); Dacă este implicată şi muscultatura apar
spasme musculare(colici renale) în timpul epicrizei.
Pietrele sau nisipul renal sunt împinse prin tubul caliciului în pelvisul renal de
unde trec prin uretră în vezică. Acest proces este numit colica renală. Colica
renală este în esenţă o criză epileptică musculară care are loc în musculatura
pelvisului renal şi în caliciu.
Pietrele de oxalat de calciu sunt rezultatul tubului colector renal conform Dr.
Hamer (probabil şi celelalte tipuri de pietre).
Calculii care ajung în ureter se pot forma de abia în urma înfundării anterioare
a pelvisului renal (din cauza unei inflamaţii al procesului de reparaţie).
Când conflictul şi ulceratia pelvisului renal s-a încheiat, vasele sunt reparate
printr-o inflamaţie care duce la înfundarea temporară a vaselor. Cum în pelvis
sunt mai multe vase care transporta urina, nu apare o blocare a urinei şi
această înfundare nu se simte la fluxul de urină.
De abia din cauza înfundării unui vas din pelvis se poate forma o piatră care
creşte cu timpul, aceasta fiind permanent într-un flux circular de urină căci urina
iese pe unde intră din cauza înfundăturii.
Dacă nu ar fi aşa, cornul de nisip format s-ar duce de la inceput „la vale“ în
vezică datorită urinii care circulă şi a contractiilor musculare ale ureterului,
pentru ca nu este lipit de nimic. Medicina nu ştie deci de înfundarea
temporară a vaselor.
Modul în care ajunge o piatră mai mare în diametru decât cel al ureterelor în
acestea este absolut misterios fără cunoştinţele din NMG. Nici un medic nu
realizează că la mijloc este un mare mister şi de fapt ceva neexplicabil.
Durerile nu-s cauzate de calculi ci de hipesenzitivitatea mucoasei din faza de
reparaţie iar colicile nu sunt nici ele cauzate de calculi ci de crizele epileptoide
ale muşchilor netezi.
Însă o piatră blocată în ureter sau pelvis poate accentua durerile căci mucoasa
e sensibilă la durere în această fază.

~ 86 ~
Acest lucru reiese din mărturiile multor pacienţi in cazul carora medicul
bănuieşte o piatră dar piatra nu există:
„am avut o colica renală atât de cruntă încât o voi păstra mereu în memorie.
Trei ore pe toaletă fără să pot scoate o picătură. Vomă şi frisoane. Medicul mi-
a injectat un antispasmolitic în mână şi pe urmă durerile s-au ameliorat. Însă
de îndată ce medicul a plecat a venit colica următoare care m-a chinuit câteva
ore până în sfârşit am putut elimina urină. Urina a trebuit să o duc la medic la
analiză. Acolo s-a constatat că nu erau pietre ci doar nisip. Nici la ecograf sau
radiografie nu s-au putut găsi pietre. Medicul mi-a explicat că există şi pietre
„invizibile“ care sunt transparente şi care nu se văd nici la ecograf nici la
radiografie (sic!). Probabil a fost o piatră mai mare care a ieşit fără să o
observ“...
Cazuri
Caz: o femeie gravidă şi-a dorit şi planificat să nască acasă. Însă acest lucru a
dus la un conflict cu mama ei care avea teamă să nu se întâmple ceva,
preferând „siguranţa“ spitalului, ea fiind strict împotriva naşterii acasă. Gravida
dorea să împace şi varza şi capra aşa că nu ştia ce să facă.
În luna a 6 a început să aibă dureri puternice în rinichi care au făcut-o să se
interneze.
În spital i s-au dat antibiotice şi i s-a pus o şină între rinichi şi vezica urinară.
După câteva zile a fost externată cu tot cu şină. Însă durerile au reapărut şi la
următoarea spitalizare i s-a făcut o ieşire artificială din rinichi cu un cateter care
ieşea din rinichi prin spate. Între timp naşterea acasă începea să fie deja un
„pericol“ şi doctorii deja îi recomandau să facă cezariană.
Trei săptămâni înainte de naştere s-a născut o ceartă între mamă şi fiică cu
privire la naştere.
Gravida a realizat că ea este cea care naşte şi care trebuie să ia hotărârile şi
nu mama. A reuşit deci să se impună în faţa mamei, rezolvând conflictul.
După câteva zile, convinsă că nu mai are nimic s-a dus la spital şi a cerut
scoaterea cateterului. Doctorii au fost şocaţi de această hotărâre şi i-au spus
că o face pe propria răspundere şi că trebuie să semneze. Cateterul i-a fost
scos şi ultimile 3 săptămâni au fost fără dureri şi chiar minunate.
Nu a mai luat deloc antibiotice deşi medicii i-au spus că mai are nevoie de ele
şi a născut acasă. O naştere uşoară şi fără complicaţii.
Comentariu: Conflictul a fost cauzat de mama gravidei care a încercat să o
convingă să facă ceea ce dorea ea(mama). Gravida nu s-a putut impune la
început în faţa mamei şi nu a avut curajul sau puterea să o înfrunte. Practic
mama s-a „băgat“ în teritoriul ei producând astfel un conflict legat de
incapacitatea marcării propriului teritoriu. Astfel de cazuri unde mamele şi
soacrele forţează fiicele sau norele să facă ce vor ele se petrece destul de des
si sunt mereu surse de conflicte. Şi cine se gândeşte pe urmă că astfel de

~ 87 ~
calculi sau colicile renale sau „infectii urinare“ sau colici biliare apar de la aşa
ceva?

Diferentierea tusei
Diferenţierea formelor de tuse din punctul de vedere al NMG

Tusea este doar un simptom şi poate să fie cauzată de procese din ţesuturi
diferite. Există tuse seacă şi tuse productivă sau tuse cu sânge. Există tuse din
gât (laringe) sau din piept (bronhii sau plămâni). Există tuse cauzată de nevoia
de a expectora mucus din bronhii sau cea cauzată de sensibilitatea(gâdilatul)
mucoasei bronsice sau laringeale. Când se lipeşte ceva în gât sau bronhii se
declanşează reflexul de a tuşi pentru a elimina corpul străin şi acea tuse este
necesară. Însă la unele procese de reparaţie nervii devin atât de sensibili încât
până şi aerul inspirat duce la reflexul de a elimina un corp străin neexistent. Ca
urmare, la tuse trebuie mereu diferenţiat şi depistată cauza exactă, deoarece
cauzele sunt diferite. Depistând ţesutul afectat putem găsi şi tipul conflictului
care a dus la producerea simptomelor.1. Tusea cauzată de procesul de
reparaţie al mucoasei laringelui
În acest caz avem de a face cu o laringita – cauzata de un conflict de
spaima/"am rămas mut".Diagnostic: Krupp, pseudo-krupp, laringita, etc.
La laringită de regulă este prezentă răguşeală sau schimbarea timbrului vocii,
lucru care o diferenţiază uşor şi imediat de tusea din plămâni sau de la bronhii.
Când copilul începe să latre că un câine, atunci este sigur laringele afectat.
Deseori sunt prezente şi dureri în gât ceea ce indică şi mai uşor locaţia. Tusea
de la laringita este de regulă lătrătoare, cu un ton mai gros. Însă uneori, la
conflicte mai uşoare, poate să fie şi o tuse iritantă care nu este lătrătoare. Sau,
oadata cu avansarea vindecării tusea îşi pierde tonalitatea lătrătoare. Aceasta
tuse se simte în mod clar în gât. Copiii trebuie întrebaţi unde simt dureri sau
unde simt tusea. Această tuse este cauzată din cauza hipersensibilităţii
mucoasei în procesul de reparaţie. Nervii devin atât de sensibili încât până şi
aerul inspirat duce la reflexul de a elimina un corp străin neexistent si deci la
tuse. Tusea este redusă ceva de bonboane,
dulciuri, grăsimii, ceai cu miere şi orice lucru care învăluieşte mucoasa
reducând ceva din hipersensibilitate. Singurul lucru care se ştie ca
funcţionează cu adevarat reducand tusea este codeină alopata (picături) sau
remediul homeopatic Codeinum phosphoricum D12/ CH5 sau CH7 căci
anesteziază un pic nervii din mucoasa. Preferabil este forma homeopatică, dar
la adulţii care consumă cafea s-ar putea să nu aibă nici un efect sau unul prea
mic.
2. Tusea cauzată de hipersensibilitatea mucoasei bronsice în faza de
reparaţieEste vorba de conflict de teamă/grijă pentru teritoriu şi persoanelele
si lucrurile importante din el: sănătate, copii, casa, soţ, soţie, serviciu/job. La

~ 88 ~
copii jucarii si lucruri personale cat si atentia si iubirea mamei.Diagnostic:
pneumonie, bronho-pneumonie, bronşită asmatiforma şi multe alte nume.
Tusea este seacă, nu se expectorează nimic şi este aproape neîncetată,
sacadată, că o mitraliere. Tusea apare imediat după rezolvarea conflictului şi
este produsă din cauza hipersensibilităţii mucoasei în faza de reparaţie. Nervii
mucoasei devin atât de sensibili încât până şi aerul inspirat duce la reflexul de
a elimina un corp străin neexistent si deci la tuse.
Nu există nici un remediu naturist sau homeopatic care îmi este cunoscut care
să reducă în mod evident această tuse iar de vindecat cu atât mai puţin, având
în vedere că ea apare tocmai în cursul fazei de autoreparatie. Dacă conflictul
nu recidivează trece oricum de la sine.
Singurul lucru care se ştie ca funcţionează cu adevarat este codeina alopată
(picături) sau remediul homeopatic Codeinum phosphoricum D12/ CH5 sau
CH7 căci anesteziază un pic nervii din mucoasa. Când nu poţi să dormi toată
noaptea din cauza tusei sau pe copii îi doare pieptul este important de ştiut că
există aşa ceva. Preferabil este forma homeopatică, dar la adulţii care
consumă cafea s-ar putea să nu aibă nici un efect sau prea mic. Unii homeopaţi
prescriu Arnica atunci cand tusea duce la dureri in piept.
La copii conflictele sunt de regulă scurte - dacă nu sunt preluate de la mama
şi dacă tusea nu trece în câteva ore sau 1-2 zile este din cauza unui conflict
care recidivează zilnic sau frecvent.
Cel mai des motiv la copiii pentru a suferi acest tip de conflict este frica pentru
jucării (vizita unui alt copil, copiii de la grădiniţă) sau pentru atenţia/iubirea
mamei din cauza unui frate/soră (de regula mai mic) caruia mama ii dă mai
multa atentie. La mame motivul este des teama/grija pentru sănătatea
copilului, sarcina sau serviciu.
Dacă un sugar face pneumonie după naştere este de regulă conflictul mamei,
deci mama a stat cu frică/grijă pt. ceva: naştere, sănătatea copilului, etc.
Dacă tusea aceasta apare noaptea, atunci conflictul s-a terminat odată cu
adormirea şi deci conflictul a existat în timpul zilei şi a persistat şi seara. Cu
mare probabilitate este ceva din casă: gelozia pe frate/sora (mama este cel
mai important lucru din teritoriu la copii) sau certurile pe jucării, frica de a
pierde ceva iubit. Dacă tusea apare după grădiniţă atunci este legat de ceva
de la grădiniţă. În orice caz tusea apare imediat ce s-a încheiat conflictul pentru
copil şi deci conflictul trebuie deci căutat înainte de rezolvarea conflictului.
Mamele care sunt foarte fricoase/îngrijorate de boli/contagiere/sănătatea
copilului sunt predispuse la acest tip de conflict şi deci copiii mici ale acestor
mame vor prelua des conflictele făcând „pneumonii“ sau mai bine spus tuse
seacă în urmă reparatiei mucoasei bronşice.
3. Tuse productivă cauzată de excesul de mucus din bronhiiAceasta tuse
este cauzata de un conflict de asfixiere/"nu am aer" - cauzată de regula de nas
înfundat, laringită, tuse cu alte cauze, amigdalită, polipi, spaima legată de

~ 89 ~
înecat în apă sau cu mâncare/lichide. Diagnostic: bronsita productiva, fibroza
chistica.Celule specializate (goblet) din bronhii produc în faza de conflict activ
un mucus transparent si alunecos în scopul de a ajută un corp străin real sau
virtual să fie eliminat din bronhii. La copiii care au avut la naştere un pericol de
asfixiere sau au stagnat prea mult în canal, acest proces va porni aproape la
orice răceală cu nas înfundat sau cu dificultati la respiratie. Se poate observa
că aceşti copiii, la 1-2 zile după ce au nasul înfundat sau alte simptome care
duc la dificultati la respiratue, încep să producă din bronhii foarte multă secreţie
care îi îneacă şi le produce tuse. Este un proces inutil având în vedere că nu
există nimic în bronhii, însă corpul se sperie de un nas înfundat de de pe urmă
DHS-ului iniţial şi „suflă şi-n iaurt“ fiindcă s-a ars atunci odată.
Astfel de bronşite productive nu sunt deci de la nici un virus misterios care se
duce în jos pe căile respiratorii ci doar urmarea unui program pornit de
organism din cauza greutăţii la respiraţie.
Un remediu care ajută în faza de mucus transparent este Aloe CH7 sauCH
9/12/15 . Plantele Aloe au acelaşi tip de gel că şi mucusul produs de bronhii,
deci aici este similitudinea simptomelor cu remediul. Alte remedii care se
folosesc in homeopatie la acest proces Ipecacuanha si Coccus cacti.
Celulele care produc acest mucus se şi pot înmulţi şi pe urmă sunt destrămate
cu ajutorul microbilor. De aceea, dacă conflictul a ţinut mai mult sau a fost mai
intens la urmă poate apărea şi mucus galben/verzui. Pentru eliminarea
secretiilor în faza finală, care de regulă devin mai groase şi mai lipicioase ajută
conform homeopatilor de regula remediul homeopatic Drosera (CH7-9).
Eventual împreună şi cu Antimonium tartaricum (CH7-9). Această tuse este de
fapt şi tusea fumătorilor.
Recidive foarte frecvente ale acestui conflict duc la mucoviscidoză, numită şi
fibroză chistică. Apare de la răceli repetate sau polipi/amidgalite după un DHS
la naştere legat de lipsa de aer sau pericol de asfixiere. Această tuse apare din
nevoia de a elimina mucusul existent şi este singura tuse care apare în faza
de conflict activ. Ea se poate însă prelungi şi în faza de
reparaţie dacă corpul a trebuit să multiplice celule producătoare de mucus căci
la urmă aceste celule vor trebui destrămate şi eliminate tot prin bronhii cu
ajutorul microbilor şi deci tusea va persistă până la eliminarea totală. De aceea
această tuşe este un necesară, spre deosebire de tusea cauzată de
hipersensibilitatea mucoasei laringeale sau bronsice. La această tuşe se poate
ajută numai că secreţiile să iasă mai uşor, însă oprirea ei ar fi dăunătoare
organismului.
4. Tusea cauzată de destrămarea alveolelor pulmonare Diagnostic: TBC
pulmonar, "cancer la plămâni", „metastaze pulmonare“ Este vorba de un
conflict de frică pentru moartea proprie sau a unei persoane apropiate. Un copil
poate face TBC pulmonar de exemplu atunci când află că bunicii sau părinţii
sunt pe pragul morţii.Sensul biologic: corpul măreşte alveolele pulmonare

~ 90 ~
pentru a putea procesa mai mult oxigen ca să fugă mai eficient din pericolul
care îi ameninţă viaţă.
Acest lucru se întâmplă des atunci când unui om i se pune un diagnostic de
cancer sau de altă boală aparent letală. Pe vremuri TBC-ul pulmonar apărea
după războaie şi se vindecă numai cu aer curat şi odihnă. În ziua de astăzi
însă medicină prescrie medicamente care ucid microbii necesar la reparaţie şi
astfel alveolele în plus sunt încapsulate dar nu eliminate.
Tusea apare în faza de reparaţie, deci după încheierea conflictului. În general
în faza de reparaţie, dacă corpul nu este împiedicat la destrămare de
medicamente şi creşterile celulare nu sunt încapsulate de corp, atunci se
scuipă sânge închegat (mai rar sânge proaspăt). Scuipatul de sânge sperie
aproape orice
om care nu ştie ce se întâmplă, însă corpul ştie ce face şi nu face nimic altceva
decât să elimine ţesuturile destramate din plămâni şi de care nu mai are
nevoie.
Tipic la procesele tuberculoase la care tesutut este destrămat cu ajutorul
micobacteriilor sunt oboseala mărită cu nevoie de odihnă cât şi transpiraţia
nocturnă.
Mai există o tuse cauzată de o insuficientă cardiacă, însă aceea are cu totul
alte cauze.
Aceste 4 feluri de tuse sunt uşor de diferenţiat datorită simptomelor diferite şi
au conflicte cu totul diferite.

Diferentierea cauzelor tusei


Diferenţierea cauzelor tuseiTusea este produsă de procese diferite de la
organe şi ţesuturi diferite.
Când vorbim de „tuse“ e ca şi cum vorbim de „stres“. „Tusea“, fără precizări
exacte, nu ne spune nimic, este ceva prea general. Trebuie să vedem mai întâi
de ce ţesut/organ/proces este cauzată tusea şi pentru aceasta trebuie
diferenţiat între felurile diferite de tuse şi simptomele adiacente.

1. Mucoasa laringelui - conflict de sperietură-fricăÎn faza de conflict activ


se ulcerează (subţiază) mucoasa laringelui în timp ce sensibilitatea acesteia
este redusă la zero. În faza de reparaţie, mucoasa este reparată cu inflamatia
obligatorie dar şi cu sensibilitate mărită a mucoasei.
De aceea, în faza de reparaţie apare iritatie şi mâncărime în laringe care duc
inevitabil la tuse.
Tusea apare deci în faza de reparaţie (începând cu criză epileptoida încolo -
PCL-B). Tusea nu se poate controla. Tipic la laringita este tusea lătrătoare,
răguşeală până la lipsa totală a vocii, nevoia de a drege vocea sau timbrul vocii
schimbat. Gâdilatul din zona laringelui induce tusea. Rareori se poate elimina

~ 91 ~
şi sânge proaspăt prin tuse, datorită ulcerării mai puternice a mucoasei atunci
când conflictul a durat mult.
Dacă pe lângă aspectul senzorial (mucoasa) la conflict a fost prezent şi un
aspect motoric (coardele vocale), în criză epileptoida vor apărea crampe şi
convulsii ale coardelor vocale. Acesta este probabil şi mecanismul care dude
la bâlbâit după sperieturi sau şocuri de genul „am rămas mut de uimire/am
rămas fără cuvinte/am rămas masca“

2. Celulele producătoare de mucus din bronhii – frică de asfixiere


Aici apar secreţii în faza de conflict activ.
Ele sunt produse de celulele speciale („goblet“) bronhii şi corpul o face în urmă
unui pericol real sau imaginar de sufocare : corp străin în trahee sau bronhii,
intubarea plămânilor în spital la bronşite şi alte afecţiuni, înecat cu mâncare,
frică de asfixiere din cauza nasului înfundat, etc. Tubul băgat în plămâni pentru
a aspiră secreţiile declanşează des acelaşi proces pe care medicină vrea să îl
elimine.
În general, mai ales la copiii şi nefumători secreţiile produse sunt transparente
şi „curate“, ca gelul de Aloe vera (culoarea galbena sau verde a expectoraţiilor
sunt de regula mereu semne pentru prezenva bacteriilor si procese de
destramare sau de reparaţie cu ajutorul microbilor).
Acest proces devine activ când apar probleme cu respiraţia sau recidivează o
frică de asfixiere. De aceea toate procesele care împiedică respiraţia normală
pot duce la activarea acestui proces. Nasul înfundat la copii este unul din
cazurile frecvent întâlnite.
Producţia de mucus este mai mare ziua decât noaptea căci este un proces
simpaticoton al fazei active.
Dacă conflictul ţine mult timp celulele goblet se înmulţesc şi cresc pentru a
produce mai multă secreţie. Când conflictul se încheie, celulele in plus sunt
destrămate cu ajutorul microbilor şi eliminate prin tuse. Aceasta este de fapt
cauza pentru tusea fumătorilor. Remediul homeopat pentru un astfel de conflict
activ este Aloe socotrina sau Aloe vera (in dilutii joase) din cauza similitudinii
intre secreţia din bronhii si gelul la Aloe.
3. Mucoasa bronhială – frică/grijă pentru „teritoriu“
În faza de conflict activ se ulcerează (subţiază) mucoasa bronşica în timp ce
sensibilitatea acesteia este redusă la zero. În faza de reparaţie, mucoasa este
reparată cu inflamatia obligatorie dar şi cu sensibilitate mărită a mucoaselor.
De aceea, în faza de reparaţie apare iritatie şi mâncărime în bronhii care duc
inevitabil la tuse.
Este în general o tuse uscată, iritantă, sacadată, prin care nu se elimina nimic,
căci nu este produsă de secreţii. Ca şi la laringe, dacă ulceratia a fost profundă,
se poate expectora sânge proaspăt.

~ 92 ~
În general dacă se elimina secreţii, nu sunt multe şi de abia în faza finală (PCL-
B). Iar secreţiile sunt produse des de alt conflict succesiv şi anume de frică de
lipsa de aer care stimulează celulele goblet din bronhii să producă secreţii.
Dacă pe lângă aspectul senzorial (mucoasa) la conflict a fost prezent şi un
aspect motoric (muşchii netezi al canalelor bronşice), în criză epileptoidă vor
apărea crampe şi convulsii ale muşchilor canelelor bronşice.

4. Alveolele pulmonare – frică de moarte (TBC)


În faza de vindecare a alveolelor, începând cu criză epileptoida (PCL-B) apare
de regulă tuse.
La acest proces, tusea poate fi controlată de voinţă bolnavului căci nu există o
iritatie care să o provoace. Se expectorează de regulă sânge închegat şi resturi
de ţesut din alveolele care se destramă în această faza cu ajutorul microbilor.
Tot ce este destrămat tuberculos are în general miros urat. Din cauza sângelui
închegat apare uneori un gust de fier în gură. Faţă de procesele mucoasei
bronşice, unde sângele este proaspăt, aici este de regulă un sânge mai „vechi“,
închegat. Tipic la procesul de vindecare al procesului de destrămare cu ajutorul
bacteriilor, este transpiraţia nocturnă, ceva binecunoscut şi la TBC. Faza de
vindecare, mai ales la TBC mai este carecterizata de oboseală şi nevoie de
somn. Alimentaţia ceva mai bogată în proteine accelerează vindecarea.
Proteine multe se găsesc nu numai în carne, dar şi în nuci, alune, migdale,
fasole, păstăi.
5. Pleura – comflict de atac asupra pieptului / plămânilor
În faza de reparaţie a unui atac asupra pieptului apar simptomele
pleureziei/pleuritei: „inflamatia“ pleurei. Pleură este pieliţă care înveleşte
plămânii şi care are două straturi între care se află un lichid cu rol de lubrifiere
şi care reduce frecarea.
Atacul perceput asupra pieptului poate să fie unul imaginar (fraze gen „aveţi
ceva la plămâni“ sau „trebuie să va operăm“ „o să-ţi bag un cuţit în piept“) sau
unul real (operaţie la plămâni, accident în zona pieptului, atacat cu cuţitul).
În faza de conflict activ corpul îngroaşă pleură într-o anumită zona ca să reziste
atacului, în faza de reparaţie creşterea este destrămată cu ajutorul bacteriilor.
Din cauza procesului de destrămare apare disconfort sau durere şi des şi
greutăţi la respiraţie.
Tusea cauzată de pleurită apare de la presiunea pleurei asupra plămânilor,
lucru care este perceput similar cu un corp străin. Tusea aceasta se agravează
în poziţia întins, din cauza efectului gravitaţiei asupra plămânilor. Dificultatea
de a respira poate declanşa un conflict al celulelor producătoare de secreţii. Şi
aici, ca la toate procesele tuberculoase de destrămare, apare des transpiraţie
nocturnă in faza de reparaţie.

~ 93 ~
Dacă există un conflict activ al tuburilor colectoare renale – care măreşte
retenţia de apă în corp prin faptul ca ele se maresc si absorb mai mult apa –
se poate aduna şi „apă în plămâni“ care produce sau agravează tusea.
6. Miocardul – conflict de suprasolicitare legat de o persoană
Miocardul stâng produce în faza PCL-A datorită funcţiei reduse o congestie de
sânge în plămâni în care plasmă sângelui difundează în plămâni datorită
presiunii. Aşa se ajunge la „apă în plămâni“ şi se aude gâlgâit în timpul
respiraţiei. Acest lucru induce tuse. În acelaşi timp tensiunea din plămâni este
mărită şi cea arterială este scăzută.7. Corpuri străine în căile respiratorii

Corpurile străine din căile respiratorii duc imediat la tuse, lucru pe care în
cunoaşte oricine care s-a înecat vreodată cu mâncare sau băutură. Şocuri
legate de blocarea cailor respiratorii pot duce la activarea unui conflict legat de
celulele goblet din bronhii care secretă în mucus pentrua a elimina corpul străin
din gât. Dacă la DHS se instalează o şină, producţia excesivă de mucus poate
redeclanşa producţia de mucus de îndată ce apare şină. Chiar dacă pericolul
nu este real. La şine corpul reacţionează automat şi „preventiv“ căci se crede
din nou în acelaşi pericol ca şi la DHS.

Febra si valurile de caldura


Deşi atât medicina alternativă cât şi Dr. Hamer şi cunoscătorii NMG cred că
febra este un simptom din faza de vindecare şi că de febra este nevoie la
vindecare, am descoperit că în mod evident şi dovedibil nu este deloc aşa.
Febra este şi ea doar un mit, o dogmă pe care nici măcar Dr. Hamer nu a ajuns
încă să o destrame.
Există copii care nu au decât febra şi nimic altceva. Asta nu a dat de gândit la
nimeni.
Există multe boli la care unii copii au febră înalta şi alţii deloc. Nici asta nu a
dat de gândit la nimeni.
Febra este mereu ceva secundar, opţional şi nu ceva obligatoriu. Dacă febra
ar fi fost un proces necesar la reparaţii atunci ar fi fost mereu prezenta, ca şi
durerile sau inflamatiile. Însă apariţia febrei este pur şi simplu o loterie. O găsim
peste tot dar nicidecum mereu şi la toţi. Iar la adulţi aproape că lipseşte cu
desăvârşire, mai ales la bărbaţi.Fiziologia febrei
Temperatura corpului este reglată de talamus, mai precis de partea numită
hipotalamus.
Dr. Hamer a depistat un conflict legat de o tumoare la talamus (renuntare totala
„mai bine as fi mort“). Un alt terapeut NMG a făcut o altă asociere cu talamusul
şi anume „mă aflu într-o situaţie fără ieşire“ însă fără a asocia febra cu
talamusul. In plus Dr. Hamer a depistat 2 conflicte care afectează funcţii ale
hipotalamusului - hormonii de creştere şi de lactatie) - însă nu a depistat nici

~ 94 ~
un conflict legat de reglarea temperaturii corpului. Conflictul care duce la
febră
În urma observaţiilor proprii, după mai multe cazuri clare, febra este în mod
evident şi irefutabil urmarea unui conflict separat, independent, ce poate
apărea oricând. Acest conflict poate apărea atât în timpul unui proces de
reparaţie al altui ţesut cât şi ca si conflict separat şi unic. Sau apare simultan
împreună cu alte conflicte sau după alte conflicte.
De aceea pare că febra ar fi un simptom din faza de vindecare, căci o găsim
des împreună cu alte simptome din faza de reparaţie.
Cei mai mulţi oameni fac greşeala să creadă că o „boală“ are ca si cauza un
SINGUR conflict. În realitate însă se petrec des mai multe conflicte simultane
sau consecutive şi care de multe ori nici nu se rezolva în acelaşi moment –
deci ele au durate diferite. În plus unele conflicte pot recidiva.
E ca şi cum avem mai multe trenuri care merg în direcţii diferite, care opresc şi
repornesc la momente diferite şi ajung la destinaţie în momente diferite. Iar
unele trenuri pleacă de mai multe ori pe zi din aceeaşi locaţie.
Conflictul care duce la febra se numeşte "mă aflu într-un pericol sau într-o
situaţie neplăcută din care nu pot scăpa. Sau: „mă aflu într-o situaţie fără
ieşire“.
Temperatura mărită, deci febra produsă de talamus apare în faza de conflict
activ şi se încheie odată cu încheierea conflictului.
Sensul biologic este mărirea metabolismului pentru a scăpa din situaţia
respectivă, fie că situaţia este încă prezenta sau că a trecut deja, că este o
situaţie reală sau imaginară de pericol.
Cum nu există modificări celulare la acest proces, după încheierea conflictului
nu există faza de reparaţie căci singura schimbare a fost o
comandă la hipotalamus ca să se mărească metabolismul.
Singurul lucru care se poate produce după rezolvarea conflictului este o
transpiraţie care duce la răcirea mai rapidă şi mai efectivă a organismului.
Evenimente care duc la acest conflict sunt de exemplu: accidente, sperieturi,
situaţii periculoase ca muşcături sau înţepături de animale/insecte, atacurile
unui câine, atacul unui om sau al unui medic, o bătaie sau un atac al unei
persoane, inchiderea intr-un loc neplacut sau periculos, injecţii şi vaccinari, luat
de sânge din vene.
De asemenea pot fi şi situaţii pur şi simplu neplăcute pentru persoana
respectivă, îndeosebi însă pentru copiii: certuri cu alţi copii, controlul efectuat
de un medic, internarea în spital sau chiar şi tunsul părului la frizer. Mersul la
frizer este pentru copiii mici de regulă o mică teroare căci trebuie să stea pe
loc nemişcaţi mai mult timp în timp ce oameni străini îi tund. Chiar şi forţatul
unui copil să stea la masă până termină de mâncat poate duce la acest conflict.

~ 95 ~
De asemena întâlnirea cu Moş Crăciun sau cu o persoană cu barbă sau una
mascată poate duce la mulţi copiii mai mici la un astfel de conflict. Tobogane,
caruseluri şi locuri de joacă în care copilul se simte într-un pericol din care vrea
să scape pot fi deasemena sursa unui astfel de conflict. Copiii se află mult mai
des în astfel de situaţii decât adulţii şi de aceea febra este ceva tipic la copii şi
se răreşte de la sine odată cu înaintarea în vârstă. Adulţii fricoşi sau cei sensibili
la dureri de asemenea sunt mai predispuşi la acest tip de conflict.
De exemplu o sperietură poate cauza două conflicte simultane : conflict de
sperietură/“am rămas mut“ (laringe) şi dorinţa de a scapă din acel loc (febra).
Sau pot fi trei conflicte simultane: frică/am rămas mut (laringe), dorinţa de a
scapă din acel loc (febra) şi imposibilitatea de a fugi din acel loc (convulsii,
criză epileptică, adică conflict motoric).
Foarte rar de fapt un eveniment negativ creează doar un singur conflict. În
general se poate spune că cu cât mai puternic a fost un şoc cu atât mai multe
conflicte simultane sunt posibile.
De asemenea febra este mai înalta după un conflict mai puternic decât de la
unul minor.O febra înalta de 40-41 de grade arată mereu un şoc/conflict
puternic. Deci a existat înainte o sperietură mare sau un pericol mare. Febra
şi extremităţile reci La unele febre extremităţile sunt reci pe când la altele
sunt calde. Ştim deja de la NMG că extremităţile reci sunt simptomele unei faze
de conflict activ. Presupun că atunci când extremităţile sunt reci în timpul febrei
mai există cel puţin încă un conflict activ (sperietură/laringe, etc. ) şi acest lucru
face că extremităţile să fie încă reci deşi organsimul a dat comandă de febra.
Mâinile reci sunt tipice la conflicte active. Comanda de febra nu anulează pe
cea a mâinilor reci căci mâinile reci sunt cauzate cel mai probabil de îngustarea
vaselor de sânge pe perioada de conflict activ
astfel încât să fie mai mult sânge în creier pentru a rezolva conflictul
(presupunere).
Se ştie că la unele febre copiii sunt şi foarte agitaţi. Ştim deja de la NMG că şi
agitaţia psihică este un simptom al unei faze de conflict activ. Deci febra cu
agitaţie arată clar cel puţin un conflict activ şi febra cu mâini reci arată cel puţin
două conflicte active.
Dovada că febra este faza de conflict activ
Având în vedere faptul că febra este un simptom din faza de conflict activ al
acestui proces din hipotalamus înălţimea febrei depinde de cât de puternic a
fost perceput pericolul respectiv.
Remediile homeopate pentru urmările sperieturilor, ca Aconitum sau remediul
floral Bach Rock rose, opresc de regulă imediat febrele cauzate de sperieturi
după care apare des şi laringita.
Acest lucru este dovada evidentă că remediul a rezolvat sperietura oprind febra
şi declanşând procesul de reparaţie al laringelui. Acest proces a fost observat

~ 96 ~
de milioane de ori în homeopatie şi este cunoscut oricărui homeopat sau
utilizator al homeopatiei cu ceva experienţă.
Remediile homeopatice NU pot ajuta brusc în faza de reparaţie a unui conflict,
ci numai în faza de conflict activ căci in faza de reparatie nu pot exista
schimbări bruşte. Reparaţia trebuie facuta oricum.
Dispariţia febrei în urma unui remediu homeopatic potrivit sau al unei convorbiri
de liniştire a copilului este cea mai evidentă dovadă că febra este un simptom
al fazei CA şi nu al fazei PCL şi în plus că este un simptom independent de alte
procese.
Dacă febra ar fi întradevăr un simptom ale fazei de vindecare (pcl) şi deci ceva
necesar unei reparaţii , atunci o discuţie sau un remediu homeopatic nu ar avea
deloc puterea şi nici rostul să o oprească căci faza de vindecare nu se termină
când vrea medicul/terapeutul/pacientul/remediul ci numai când vrea
organismul, ea fiind necesară.
Remediile homeopate sau Bach pentru urmările sperieturilor Aconitum, Bach
Rock rose sau Bach rescue funcţionează şi pot opri instantaneu febra, lucru ce
ne arată că ele, acţionând de fapt la suflet, reuşesc să facă sufletul să treacă
peste sperietura suferită. Că urmare dispare instantaneu febra. Acelaşi lucru
se întâmplă şi prin conştientizarea faptului că nu te mai afli în aceea situaţie.
Dacă febra este cauzată de dureri, de frică de boală, de alte situaţii neplăcute
care recidivează astfel de remedii NU au cum să ajute, starea sufletului fiind
cu totul alta.
Evident că o febra declanşată de dureri sau de statul în spital sau de sperietură
suferită după auzitul unui diagnostic negativ („aveţi peritonită, puteţi muri“) nu
poate dispărea decât atunci când dispar durerile, internarea
în spital sau frica respectivă. Aici nu mai este vorba de un eveniment trecut şi
unic ci de o stare de urgenţă care întâi trebuie să dispară.
Un alt motiv pentru care febra apare sau reapare noaptea – chiar în ciuda unui
remediu potrivit administrat înainte este din cauza viselor în care copilul sau
adultul retrăieşte situaţia periculoasă sau neplăcută din starea de veghe. În
acest caz trebuie repetat remediul care a ajutat mai înainte.
De aceea la copii vom întâlni des febra după ce a copilul a adormit deşi
evenimentul cu pricina s-a terminat şi a fost depăşit. În timpul visului conflictul
recidivează. Pentru suflet nu există o diferenţă între real şi vis.
Motivul pentru care copiii fac mult mai des febra decât adulţii nu are nimic cu
acel „sistem imunitar“ care nu există decât în teoriile alopate ci doar cu
sensibilitatea emoţională mult mai mare a copiilor. Copiii ajung mult mai uşor
şi mai frecevent în situaţii neplăcute sau periculoase decât adulţii. Şi este
cunoscut faptul că chiar şi la copii, odată cu trecerea anilor fazele cu febră se
reduc cu fiecare an. Copilul înţelege mult mai multe şi face experienţe pozitive
care îl fac să nu-i mai fie frică de banalităţi ca mersul mă frizer sau la medic.

~ 97 ~
În plus, cu cât un copil este mai sensibil sau mai fricos cu atât mai mare este
probabilitatea de a face febra. Bineînţeles că cel mai important lucru este
conflictul, situaţia respectivă căci copiii, oricât de „curajoşi“, tot copii rămân şi
sunt mult mai sensibili decât adulţii.
Dacă febra nu apare la debutul bolii, ci de abia mai târziu este probabil din
cauza fricii de boală, a durerilor produse de procesul de reparaţie sau a
injecţiilor. Orice boală este o situaţie neplăcută din care copilul doreşte să
scape. Cu cât un pacient are mai mare frică de boală sau este speriat mai tare
de cuvintele medicului cu atât mai probabilă şi mai mare este febra.
De exemplu dacă unei mame i se spune că copilul are „mononucleoză“ sau
„septicemie“ sau „peritonită“ şi copilul se sperie din cauza că simte frica mamei
şi preia conflictele acesteia chiar dacă el nu înţelege cuvintele medicului.
O rana periculoasă duce de asemenea la o situaţie periculoasă şi poate cauza
febra din cauza că sufletul va dori să scape din această situaţie periculoasă.
Transpiraţia bruscă la încetarea febrei este normală şi chiar necesară căci prin
transpiraţie corpul se poate răci cel mai efectiv şi mai rapid. Transpiraţia
aceasta subită este de asemenea un indiciu că febra nu este neapărat ceva
folositor corpului altfel corpul nu ar încerca să o oprească atât de rapid.
Homeopatia ştie că în cazul febrei cauzate de o sperietură anumite remedii că
Aconitum (remediu tipic urmărilor sperieturilor) reduce de regulă imediat febra,
lucru urmat des de nevoie de somn (rezolvarea conflictului, intrare în stare de
vagotonie) şi de transpiraţie (răcirea rapidă) şi des şi de laringita
(conflict de sperietură).
Dacă este vorba de un copil care are febra ar trebui să-l trezim şi să-i explicăm
cumva că de fapt totul s-a sfârşit şi că nu mai există situaţia respectivă. Sau să
vorbim în timp ce doarme cu sufletul lui.
Prin conştientizare, sufletul se linişteşte realizând că s-a terminat situaţia
respectivă şi febra dispare de la sine. Însă acest lucru nu este mereu posibil şi
de aceea remediile homeopate (Aconitum) sau Bach (Rock rose + White
chestnut sau Rescue remedy) sunt foarte utile în astfel de situaţii.
Dacă copilul este prea mic şi nu înţelege se vorbeşte cu subconştientul lui în
timp ce doarme.
Febra poate apărea şi din cauza internării în spital sau a unui control neplăcut
pentru pacient.
Multe febre apar de fapt de abia după contactul cu medicii tocmai din cauza
pericolelor în care acum pacientul sau copilul se crede. Pentru un copil infuziile,
luatul de sânge, injecţiile, operaţiile, şi multe analize sunt terifiante.
Febra fiind de la un conflict separat, poate apărea oricând şi la orice boală, în
funcţie dacă a existat conflictul "vreau să scap de aici/din pericol/din situaţia

~ 98 ~
asta". La aproape orice boală din lexicoanele medicale se găseşte febra că
simptom opţional.
Febra poate apărea la debutul bolii, la mijlocul ei sau la sfârşit, în funcţie de
când apare conflictul sau recidiva lui.
Putem categorisi de fapt febra după cauze sau momentul apariţiei:
- febra în urma unei spaime;
- febra în urma durerilor;
- febra în urma unui accident;- febra în urma imposibilităţii de a pleca dintr-un
loc neplăcut/periculos;
- febra în urma unui vis sau coşmar care aminteşte de un conflict suferit;
- febra după internarea în spital (nu îmi place aici şi nu pot scapa);
- febra după un diagnostic inspaimantator („mă aflu într-o situaţie periculoasă“)
- febra după o intoxicaţie, infecţie sau de la ieşitul dinţilor
Când cineva este internat într-un spital există două posibilităţi: ori este liniştit
ori speriat de ceea ce aude sau ceea ce i se face. La cei care au încredere în
medicină şi se simt bine şi în siguranţă la spital febra poate scădea odată cu
internarea („mă aflu în siguranţă, am scăpat de primejdie“).
La cei care sunt speriaţi de diagnostic sau proceduri febra se poate mari sau
apărea odată cu internarea în spital, caz că mai înainte nu a existat. Deci
depinde de felul omului şi de ceea ce se întâmplă în spital. Blocarea pur şi
simplu a febrei cu substanţe chimice nu ajută cu nimic la cauza, dar este totuşi
ceva care se poate face dacă febra este prea înalta şi exista temeri din cauza
ei. Mult mai eficient şi înţelept ar fi însă un remediu sau o metodă care elimina
cauza ei.
Febra la infecţii, intoxicaţii, toxinfectii alimentare şi ieşitul dinţilor
Infecţiile, intoxicatiile şi toxinfecţiile alimentare duc pentru suflet tot la un
conflict de tipul „mă aflu într-un pericol de care nu pot scapa“. Şi asta se
întâmplă chiar dacă conştientul încă nu realizează aceste pericole.
Subconştientul, adică sufletul, le ştie exact şi în acel moment sufletul măreşte
metabolismul celular ca să poate neutraliza mai bine agenţii patogeni şi să iasă
din pericol.
La fel şi la ieşitul dinţilor, atunci când nu sunt prezente dureri: corpul măreşte
metabolismul celular ca să producă dintele în mod rapid.Convulsiile şi febra
Febra nu aparţine de convulsii şi convulsiile nu au nimic de a face cu febra pe
plan organic sau cerebral. Există sute de afecţiuni în care este prezenta febra
fără convulsii şi în plus există milioane de oameni care au convulsii (epilepsie)
fără să aibă deloc febra. Însă există şi ambele lucruri simultan sau consecutiv.

~ 99 ~
Majoritatea oamenilor au fost programaţi să creadă că febra înalta măreşte
pericolul de a face convulsii. Există o legătură, însă aceasta nu depinde deloc
de înălţimea febrei. Se fac convulsii şi fără nici un pic de febra. Deci care este
misterul mitului precum că "febra înalta duce la convulsii" ?
Atât febra cat şi convulsiile au în realitate acelaşi tip de conflict: "m-am aflat
într-un pericol/situaţie neplăcută şi am vrut să scap/fug dar nu am putut."
Dacă persoana percepe conflictul de "vreau să scap de aici şi nu pot" pe plan
motoric (musculatura) atunci va reacţiona cu musculatura iar aceast tip de
conflict are în criză epileptoida convulsii musculare (criză epileptică).
Când un medic şi mama ţine cu forţa un copil să-l vaccineze sau să-i ia sânge
şi acesta vrea să fugă dar nu poate fugi, atunci copilul poate suferi acest tip
conflict. Sau când îl atacă un câine sau un alt copil şi nu poate fugi la timp.
Dacă persoana a perceput conflictul pe plan „metabolic“, atunci reacţionează
cu talamusul, care în faza de conflict activ măreşte temperatura corpului şi
metabolismul ca să ajute corpul să scape din pericol.
Febra apare mereu în faza de conflict activ iar convulsiile apar de abia în faza
de reparaţie.
Ca urmare, dacă un copil a suferit ambele conflicte atunci va apărea întâi febra
şi pe urmă convulsiile.
Aceasta este singura legătură de fapt, dar în realitate sunt două conflicte
separate provocate de regulă de acelaşi şoc.
Deci legătură între febra şi convulsii există, însă este de cu totul altă natură
decât se crede.
Cea mai freceventa cauza de convulsii la sugari si copii este in cazuri ca: luat
sânge/injecţii/infuzii/vaccinarea/operaţie. Acest lucru este şi mai probabil dacă
copilul nu poate să vadă mama în timpul vaccinării, este separat de mamă sau
chiar mama dă copilul din braţe asistentei căci nu poate să vadă cum este
copilul traumatizat.Situaţiile neplăcute sau pericolele subiective din care un
copil vrea să fugă dar nu poate, cresc exponenţial în spitale.
Nu există un singur copil căruia să-i placă să fie ţinut cu forţa undeva, să i se
ia sânge, să stea în pat cu perfuzia în mâna sau să i se facă injecţii. Toate
aceste lucruri sunt nebiologice.
Diagnosticul de "crize epileptice" sau „convulsii“ se referă deci la un conflict
motoric care recidivează frecvent sau periodic din cauza unei şine (un factor
care aduce aminte de şocul iniţial). Un singur episod de convulsii nu înseamnă
în mod automat că aceastea vor recidiva iar analizele făcute de medicină
pentru a depista epilepsia NU au cum să funcţioneze căci cauza recidivei este
în suflet şi nu la creier.
Dacă avem deci "convulsii febrile", atunci pe lângă conflictul motoric a mai
existat şi un conflict "metabolic" care face talamusul să mărească temperatura.

~ 100 ~
Şi trebuie văzut pe urmă dacă convulsiile recidivează sau nu şi atunci trebuie
depistată şi eliminată şina sau recidivele. Caz de crize epileptice recidivante
la un sugarUn copil a fost vaccinat. Mama a dat copilul asistentei şi s-a ascuns
în spatele asistentei că să nu vadă cum este înţepat copilul. Copilul traumatizat
de asistentă şi de înţepătura a asociat această trauma cu plecarea mamei din
câmpul vizual. Când a ajuns acasă copilul a început să facă crize epileptice.
Cu greu a descoperit că crizele apăreau după ce mama revenea în urma unei
plecări din câmpul vizual al copilului. La crize copilul trăgea cu ochiul către
partea stânga, partea mamei.
Deci şina conflictului era „nu mai văd mama“.
Valurile de căldură
Oamenii fac diferenţa între febra şi "valuri de căldură" (de exemplu ca cele de
la menopauza care apar la unele femei). Însă este de fapt acelaşi lucru. Şi
valurile de căldură sunt controlate tot de hipotalamus.
Când ne înfuriem ne încălzim şi devenim roşii la faţă. Este acelaşi proces.
Valurile de căldură apărute în urmă trecerii la menopauza la unele femei arată
că pentru aceea femeie menopauza este o situaţie neplăcută din care ar dori
să scape, dar nu poate. Vreau să scap de menopauza sau de simptomele ei
neplăcute şi nu pot. Cum astfel de femei nu accepta situaţia, cel puţin
inconştient, valurile de căldură se vor menţine până la acceptarea menopauzei
sau obişnuirea cu situaţia.
Conştientizând cauza, valurile de căldură pot dispărea rapid.
CazuriFebra şi laringita după o sperietură
Un băiat de vreo 3-4 ani este dus de mama la piscină ca să înveţe să înoate.
Acolo aproape ca se scufundă sub apă speriat la încercarea de a ajunge singur
la scară. Când iese din apă îi spune mamei că nu-i place înotul şi că nu mai
vrea. După ce ajung acasă noaptea băiatul face febra înalta. Realizând
sperietura şi febra la care Aconitum se potriveşte, mama îi da 1-2 doze de
Aconitum CH30 după care febra scade brusc şi se instalează transpiraţia (care
răceşte corpul cel mai efectiv). Deci cu Aconitum s-a rezolvat primul conflict
(vreau să scap din pericolul de inec) şi odată cu trezirea, peste câteva ore s-a
rezolvat şi al doilea conflict suferit (spaima-sperietură) care a dus imediat la
laringita (răguşeală, ceva durere).
Copilul suferise 2 conflicte diferite de la acelaşi eveniment care s-au incheiat
la momente diferite, dar la scurt timp unul după altul.
Febra înalta şi bruscă la un pacient aflat în comă de pe urma unor arsuri
grave
"Alex Pascu, liderul trupei Goodbye to Gravity, a făcut ieri temperatura mare,
aproape 41 de grade Celsius, iar medicii nu şi-au dat acordul pentru a fi
transferat în străinătate. Alex este unul dintre cei 6 tineri răniţi la clubul

~ 101 ~
"Colectiv" încă internaţi la Floreasca. Medicii i-au povestit mamei că, în cursul
dimineţii de IERI, Alex a avut şi un coşmar. A fost ca o scenă de film, care i-a
luat pe toţi prin surprindere. "A deschis ochii şi a început să strige « Foc! Foc!
Fugiţi oameni!» Am înţeles că nici medicii nu şi-au putut explica această
întamplare, ştiind că pacienţii aflaţi sub sedative puternice şi morfină nu
visează. Ana (mama lui) mi-a povestit totul în hohote de plîns. Am simţit că nu
mai poate", a mărturisit pentru Gazeta o persoană apropiată Anei Pascu.
Strigătul a fost atît de puternic încît tot personalul medical a înţepenit. A strigat
ca şi cum are coşmaruri, ca şi cum ar vedea şi acum flăcările care l-au cuprins
pe el şi pe ceilalţi."
Coşmarul/visul este pentru suflet ca o realitate şi sufletul a intrat imediat în
panică încercând să scape de foc şi ca urmare s-a declanşat imediat febra
înalta. Cu cât mai mare pericolul - fie real sau imaginar, cu atât mai înalta şi
febra. Din păcate orice coşmar viitor va redeclansa febra şi medicina nu va şti
de ce. Din păcate Alex a decedat cu 1-2 zile mai tarziu când medicii au încercat
să-l transfere în străinătate.
Febra la un copil de 3 ani
„Fiul meu în vârstă de trei ani, se joacă în parc cu un alt băiat mai mare decât
el, pe care îl cunoaşte , s-au mai jucat şi altădată . Eu am o discuţie foarte
interesantă cu o doamna şi urmăresc doar cu privirea copilul ( să mă asigur că
e în siguranţă ), dar nu ştiu ce joc fac ei. Jocul a durat câteva minute bune şi
văzând că ceva îl deranjează pe fiul meu, am încheiat discuţia cu doamna . El
aleargă spre mine strigând la celălat copil :"Lasă-mă să ajung la mama!".
Îmi povesteşte că nu se mai joacă cu acel băiat, că l-a ameţit! Au jucat "ameţită"
şi lui nu-i place. Din discuţiile cu el părea speriat de prietenul lui, jocul era că
cel mare îl trăgea, îl învârtea, îl oprea în încercarea lui de a veni la mine. Am
plecat acasă şi următoarele 2 zile nu am mai fost în acel parc. A treia zi mergem
în parc, se joacă şi totul era normal. Ne ducem spre zona unde s-a petrecut
incidentul cu băiatul mai mare şi rămânem acolo să se joace cu alţi copii şi
jucării. Acel copil nu era prezent acum. Aici la scurtă vreme începe să se simtă
rău şi să-mi zică că îl doare burta. Au urmat 2 zile în care a făcut febra (nu ştiu
cât, că nu am măsurat-o) fără nici un alt simptom. Am asociat febra cu
sperietura pe care a trăit-o în acel loc în jocul cu prietenul lui. Am tot discutat
depre ce s-a întâmplat atunci, că a fost doar un joc, că acel copil nu a vrut să-
i facă rău, că şi el e copil, etc. Discuţii de genul ca să înţeleagă că nu este nici
un pericol real şi că totul a fost un joc. Febra a trecut (doar 2 zile a ţinut) iar
acum are nasul uşor înfundat (conflict de adulmecare).
Febra la copil de 8 ani cauzată de colegii de clasa
„Acum două săptămâni copilul meu de 8 ani vine de la şcoală şi îmi spune că
a fost închis la duşul de lângă vestiarul băieţilor, îmi spune despre frica intensă
pe care a avut-o, cum lovea cu mâinile şi picioarele în uşa să îi deschidă colegii

~ 102 ~
care vroiau să radă de el, cum simţea că nu are pe unde fugi, cum duşul era
un monstru. Noaptea, somn agitat, am presupus ca dacă am vorbit totul s-a
rezolvat. A doua zi suntem sunaţi de învăţătoare să mergem că are febra mare,
durere de cap şi burtă. A ţinut această febra două zile, ardea tot corpul lui mai
puţin de la gambe în jos picioarele erau reci ca şi gheaţa şi îl dureau de nu se
putea mişca. Doar împachetat cu haine umede şi hidratat. De atunci a rămas
cu nasul înfundat“.
Febra şi conjunctivită la un copil 5 ani
„Duminică am mers în vizită la nişte prieteni. În baie pe chiuvetă, de data asta
aveau un acvariu mic rotund cu un peste albastru frumos. Fiica mea s-a dus
singură să folosească toaleta dar a ieşit spunând că-i este frică de peste şi să-
l ia cineva de acolo. Din fire nu e sperioasă, de aceea am mers cu ea, i-am
explicat că peştele ăla nu are cum s-o mănânce nici nu poate trăi dacă sare
din bolul acela, care deforma, marea imaginea ca o lupa. Nu a reuşit să-şi facă
nevoile până cand nu l-a mutat cineva de acolo. Am crezut c-am rezolvat-o cu
discuţia, dar seara a făcut febra, nu ştiu cât, n-am măsurat-o, doar că înainte
de somn am mai discutat o dată că s-o lămurim, iar altă situaţie din care să
vrea să iasă în ziua aia nu fusese. Până dimineaţa febra a trecut fără nici un
remediu. Luni seara i-a apărut pe ochiul stâng roşeaţa, ca o conjunctivită, care
a durat inclusiv şi azi, când de dimineaţă iar am întrebat-o ce-a văzut şi nu i-a
plăcut, ea fiind dreptace, şi iar a amintit că peştele ăla se uită încruntat la ea
(la cât era de mic abia i se vedeau ochii). Iar am discutat cu ea şi acum, la
prânz deja e mai bine, cred că până diseară trece ”curentul”
de la ochişor. Mulţumesc lui Dumnezeu că în sfârşit am auzit şi ascultat şi eu
despre NMG, şi că bag la cap şi înţeleg, leg o febra c-o conjunctivită în mod
logic şi real, aşa cum a fost!“
Febra la un copil de 4 ani din cauza fricii mamei
„Aş vrea să va scriu o poveste amuzantă despre NMG şi fiica mea. Fiica mea
având otita merge într-o scurtă vizită la nişte vecini. Acolo mama familiei
sperioasă peste măsură, când află că fiica mea are otita, o face pachet şi o
trimite acasă urgent că doamne fereşte poate iau şi copiii ei. A doua zi fiul ei
de 4 ani vine de la grădiniţă cu febra. Suntem informate de acest aspect.
Reacţia fiicei mele a fost de 1000 de puncte: "normal că Filip a făcut febra, din
cauza mamei lui. Pentru că mamei lui i-a fost frică că va lua (otita) de la mine.
Din cauza fricii mamei are Filip febra acum! Aşa e, mami ? Oamenii astia nu
citesc nimic!". Are 7 ani. Familia a dus copilul la doctor. Nici doctorul nu știe de
ce a făcut febra Filip. Nu are nimic. El a făcut febra și atât.
Febra la mai mulţi copii
„Caz de rezolvare de conflict în masă. Luni seară are loc şedinţa cu părinţii la
clasa a 6 a, mult anunţată şi mult ameninţaţi copiii zile la rând că "lasă că vedeţi
voi la şedinţa câte vom spune părinţilor voştri". La şedinţa nu a fost bau bau

~ 103 ~
atât de mare cum se anunţase. Începând de miercuri, rând pe rând copiii au
început să lipsească, febra, tuse coaptă, mucozitati, tot tacâmul. Azi lipseau nu
mai puţin de 10 copii. Desigur că circulă explicaţia "este un virus printre copii".
Fiica mea a înţeles imediat când noi i-am spus: a, e clar, v-aţi rezolvat conflictul
fricii că vine şedinţa cu parintii. Bine că măcar unii înţeleg“.
Febra recurentă la un copil
Un băiat care se află în faza de autoreparaţie a oaselor după un un conflict de
devalorizare făcea în fiecare seară febra la ora 19. Mama a raportat de abia
după 3 săptămâni această febra şi credea că este ceva util şi normal în
procesul de reparaţie. Însă i-am spus că nu este deloc ceva normal şi i-am
spus să afle când exact a început şi în urma la ce pericol a început febra, căci
este un pericol pe care sufletul băiatului l-a asociat cu ora 19 căci atunci trebuie
să se fi întâmplat evenimentul. Şi mama a întrebat băiatul care i-a spus că la
ora 19 a fost lovit la picior de sora mai mică în urmă cu trei săptămâni. I-am
spus mamei să asigure băiatul cumva că nu se mai întâmplă şi că sora nu mai
reprezintă un pericol şi febra a dispărut imediat fără să mai revină. Dacă ar fi
fost o febra necesară la vindecarea oaselor nici nu ar fi apărut aşa de ciudat
(zilnic la aceeaşi ora) şi nici nu ar fi dispărut după o astfel de discuţie.
Febra la un copil de 7 ani
„Bună seara! Băiatul meu de 7 ani a făcut febra: arde foarte tare în zona
pieptului (nu i-am luat temperatura dar efectiv frige). Eu am fost plecată şi ieri
după-amiază şi azi toată ziua la un curs, iar cei doi copii au rămas cu soţul.
După-amiază, pe la 5, au venit după mine şi am mers la cumpărături, iar când
am pus mâna pe băiat, frigea. L-am întrebat dacă îl doare ceva şi mi-a zis că
nu, doar că îi e frig. L-am întrebat dacă s-a supărat de ceva, sau dacă s-a
speriat şi a zis că nu. Am ajuns acasă şi s-a băgat în pat şi a adormit. Acum
doarme liniştit. Soţul mi-a zis că azi dimineaţă copiii au avut o divergenţă şi s-
au certat, dar că după aceea s-au împăcat“.Febra şi dureri de cap din cauza
frizerului
„Ieri seară pe la 9 copilul meu s-a trezit spunând că-l doare capul (la frunte). L-
am luat în braţe, frigea. După 5 minute a început să-l doară şi burta.
Am întrebat-o pe soţie şi pe copil dacă a fost atacat de cineva şi ce s-a
întâmplat în ziua respectivă. Cică nu s-a întâmplat nimic şi au fost doar la joacă
câteva ore.
Durerea de cap a început pe la ora 18 şi s-a culcat cu ea, dar era uşoară atunci.
Însă nu se poate să nu se fi întâmplat nimic. Îmi bat capul ce s-a putut întâmpla.
Ceva trebuie să fi fost. Bănuiesc un "atac frontal". Îmi este şi clar că "durerile
de burtă" erau produse doar de supărarea de a avea dureri de cap şi că febra
era de la un pericol din care nu pot scapa. Ceva trebuie să fi fost şi mă uit
gânditor la ei cum se uită nedumeriţi la mine.

~ 104 ~
Deodată remarc că copilul are părul mai scurt!
"L-ai tuns, de ce nu îmi spui? ", îi zic soţiei!
"Da, îmi spune soţia, am fost azi dimineaţă la ora 11 la frizer şi l-a tuns un pic".
"Păi şi de ce nu-mi spui când te întreb CE AŢI FĂCUT AZI ?"
"Păi la frizer nu s-a întâmplat nimic."
"Şi ce dacă, nu asta a fost întrebarea."
Îl întreb pe copil "te-a deranjat ceva la frizer?"
"Da, îmi spune, mă durea când mă tundea" şi face un semn că de pieptănat.
"Când te tundea sau când te pieptăna ?"
"Când mă pieptăna".
Una este ce simte copilul şi alta ce crede soţia. Pe copil l-a durut pieptănatul şi
a vrut să scape de acolo dar nu putea. În plus nici nu a povestit nimănui ce a
simţit.
Bun, atunci conflictul e clar: copilul s-a simţit atacat de frizer, atac frontal din
direcţie cunoscută, deci dureri de cap la frunte şi a dorit să scape dar nu a putut
(febra).
Este neobişnuit pentru un copil să aibă dureri de cap şi mai ales aşa bruşte.
În plus dureri de burtă din cauza durerilor neplăcute de cap, deci un conflict
secundar.
În homeopatie este cunoscuta legătură între spălat pe cap mers la frizer/tuns
şi remediul Belladonna. Îi dau 2 granule de Belladona CH30 şi îi spun aşa la
băiat:
"Spune după mine : „am scăpat de frizer, nu mă mai tunde nimeni, nu mă mai
doare nimic,
nu mă mai deranjează nimeni, este totul ok, sunt acum acasă în siguranţă".
Copilul spune cu voce tare după mine şi imediat dispare febra, roşeaţa din
obraji, faţă chinuită de durere şi durerile de burtă iar durerile de cap scad cu
95%. Băiatul îmi arată cu degetele cât îl mai doare, cam doi milimetri între
arătător şi degetul mare.
Nu ştiu cât a fost de la remediu şi cât de la conştientizare dar a funcţionat
minunat. Însă nu cred
că a fost de la Belladonna. Soţiei nu-i vine să creadă de această schimbare în
numai 1-2 minute.
Zici că nu a fost nimic cu copilul.
După asta jucăm "memory" pe jos amândoi vreo jumătate de ora şi pe urmă îl
duc din nou la culcare. Peste noapte revine o febra uşoară din cauza viselor în

~ 105 ~
care revede întâmplările de peste zi. Dar nu se mai trezeşte până dimineaţă. A
două zi totul e ok, nu se plânge de nimic.
Vreau să va atenţionez din experienţa mea să nu subestimaţi mersul la frizer
cu copii mici, mai ales dacă sunt sub 7-8 ani. Copiii mici cam au frică de frizer
de regulă, nu înţeleg ei prea bine ce se face iar chiar dacă înţeleg, o mică
durere la pieptănat poate să-i deranjeze şi să creeze un conflict. Chiar şi dacă
mama îi tunde le poate produce un conflict căci nu sunt obişnuiţi să stea
nemişcaţi. Un frizer, ca şi un pediatru are nevoie de mult tact şi multă răbdare
ca să nu creeze conflicte unui copil.
Copilul meu nu e deloc fricos, nici plângăcios şi suportă bine durerile şi totuşi
s-a simţit atacat de piaptăn şi ţintuit pe scaun (situaţie din care nu pot scăpa)
de către frizer. Un conflict între dorinţa şi realitate apărut brusc şi neaşteptat,
mai ales că nu a spus nimănui despre ce s-a întâmplat (conflict trăit în izolare).
Şi mersul la doctori pentru injecţii sau vaccinuri sau analize de sânge
generează des acelaşi tip de conflicte. Acesta este şi motivul pentru febra după
vaccinare de fapt sau pentru crizele epileptice sau convulsii după traume
induse de injecţii, vaccinări şi luat sânge.
Febra, faza de conflict activ : "nu pot scapa din acest pericol/situaţie
neplăcută".
Dureri de cap frontale: am fost atacat de un duşman din faţă/lateral. În orice
caz îl văd şi ştiu de unde vine, nu vine din spate şi pe neaşteptate.
"Dureri de burtă" - probabil crampe intestinale - supărare indigerabilă cauzată
de dureri sau de alte supărări. În cazul de mai sus un conflict ulterior în urma
durerii de cap ce îl supără.“

LUCRURI IMPORTANTE

Cele doua scheme ale pieilor si mucoaselor


Cele doua schemele pielii și a mucoaselor
Pielea şi mucoasele ectodermului (mucoasele sunt pieile canalelor) aparţin de
două scheme diferite care duc la simptome diferite în cele două faze.
Prima schemă se numește „schema pielii externe (SPE)” iar a doua se
numește „schema gâtlejului” și a tractului digestiv (SGT).Cum în corp
există mai multe mucoase şi zone cu piele, trebuie să ştim de care schemă
aparţine țesutul respectiv ca să ne putem da seama după simptomele
prezente, în ce faza se află conflictul.
Mucoasa ureterelor face de exemplu simptome diferite în cele două faze faţă
de mucoasa căilor biliare, deşi au funcţii și forme similare.

~ 106 ~
Aceste cunoştinţe sunt absolut necesare la analiza cazului, căci numai aşa
putem să ştim exact dacă conflictul se află în faza de vindecare sau în cea de
conflict activ. Iar dacă conflictul este încă activ, atunci trebuie găsită o
modalitate de a-l rezolva.Următoarea imagine arată toate pieile şi mucoasele
din corp, inclusiv epidermul, care este reprezentat însă din cauza spaţiului,
numai la bucăţile de lângă orificiii.
Schema este valabilă şi pentru femei şi pentru bărbaţi. Uretra a fost desenată
numai la penis, dar la femei este similar că la barbati. Şi bărbaţii au canale şi
glande galactofore ca şi femeile, chiar dacă nu produc lapte. Epiderma, adică
pielea externă, aparţine bineînţeles de schema pielii externe, care ia dat și
numele.
Apartenenţa unui ţesut la una din cele 2 scheme este foarte uşor de făcut cu
următoarea logică: pielea externă cât şi toate mucoasele care se pot vedea
din afară, aparţin de schema pielii externe.
Singura excepție o reprezintă gura, care aparţine de schema gâtlejului” și a
tractului digestiv (SGT). Gura este în principal pentru digestie și deci aparține
de tractul digestiv. Nasul este pentru respirat.În plus, de schema pielii externe

~ 107 ~
mai aparține și restul tractului uro-genital ca și tot ce se afla sub buric și are
mucoase. Acest lucru este din cauză că lichidele care trec prin ele precum
spermă, urină, laptele, secreţiile vaginale au de a face cu contactul cu ceilalţi
şi cu sexul opus, similar pielii externe. De asemenea bronhiile şi laringele sunt
folosite la urlat şi vorbit şi au de asemenea de a face cu contactul cu ceilalţi,
aşa cum este şi pielea externă. Mucoasa ureterelor face de exemplu simptome
diferite în cele două faze faţă de mucoasa cailor biliare, deşi au funcţii
similare.Rectul, ca și vezica urinară și uretra este folosit la marcarea teritoriului
cu excremente și e legat deci de asemenea de contactul cu ceilalți.Deci pielea
şi canalele care transporta aerul şi secreţiile legate de reproducere şi marcat
teritoriu aparţin de schema aceasta. Nu găsim aici nimic legat de digestie.
Următoarele ţesuturi apartin de schema pielii externe:
- mucoasa canalelor lacrimale;- mucoasa nazală și a faringelui; - mucoasa
laringelui;- mucoasa traheii;- mucoasele bronhiilor;- mucoasele canalelor din
sâni;- mucoasa vezicii seminale și urinare;- mucoasa pelvisului renal, al uretrei,
a ureterelor;- mucoasa vaginală și a colului uterin;- sensibilitatea clitorisului și
a penisului; - partea exterioară a mucoasei rectale(care apare sub forma de
rozetă);SCHEMA GÂTLEJULUI ŞI A TRACTULUI DIGESTIV
Gura şi esofagul împreună cu restul de mucoase din tractul digestiv aparţin de
schema gâtlejului şi a tractului digestiv (SGT). Singura excepţie logică de aici
sunt vasele coronare, aorta şi carotida, care aparţin de sânge şi deci de
digestie cumva.??????- mucoasa bucala;- smaltul dintilor(este „pielea
dintilor”);- mucoasa esofagului;- mucoasa canalelor glandelor salivare(nu sunt
în imagine);- canalele tiroidei;- mucoasa curburii mici a stomacului;- mucoasa
canalelor biliare și pancreatice;- mucoasa duodenului, a intestinului subtire și
gros(dar nu și rectul extern);- invelisul arterelor coronare(aorta), al venelor
coronare și al carotidei;
A doua excepție, lipsa mucoasei rectului din aceasta schema, care aparține
de schema pielii externe, din cauza că rectul nu trebuie privit ca aparţinând la
tractul digestiv, ci trebuie privit ca țesut de eliminare şi în particular la marcarea
teritoriului prin eliminarea de excremente. Deci nu este ceva folosit în digestie,
în sensul de asimilare.Esofagul este căptuşit cu ţesut ectodermal în partea
superioară. În treimea inferioară această căptuşeală ectodermală lipseşte pe
o bucată, că să revină ceva mai încolo şi ca urmare acolo nu simţim nimic.
Când înghiţim ceva fierbinte remarcăm acest lucru: nu arde decât în partea
superioară a esofagului şi la capătul inferior.
Rezumat: Gura este în principal pentru digestie, aparține de tractul digestiv și
împreuna cu acesta deci de schema gâtlejului și a tractului digestiv (SGT).
Rectul este folosit la eliminare și marcarea teritoriului, nu aparține de tracul
digestiv-asimilarea.Pielea externă cât şi tot ce se vede din afară prin orificii (cu
excepţia gurii), ca şi toate mucoasele care se află sub buric, tot ce transporta
aer și secretii legate de reproducere aparţine de schema pielii

~ 108 ~
externe.
SCHEMA PIELII EXTERNE
Diferenţa între cele două scheme ale pielilor şi mucoaselor este sensibilitatea
diferită.
La schema pieli externe avem în faza de conflict activ o
amorţeală/insensibilitate şi în faza de reparaţie o sensibilitate
mărita/hipersensibilitate.

Amorţeala din faza CA se măreşte cu cât ţine mai mult timp conflictul. La
început probabil că nici nu este remarcată. După încheierea conflictul,
sensibilitatea care apare acum brusc este însă de regulă uşor de remarcat.
Însă în faza PCL-A, poate să apară, în ciuda graficului, şi o amorţeală puternică
din cauza dereglării funcţionale cauzate de releul cerebral corespunzător, care
începe să se umfle. Din cauza aceasta nu se mai transmit impulsurile și nu se
simte nimic, deși ar trebui.
„Sensibilitatea” nu este echivalentă cu „durerea”, căci de multe ori nu doare de
la sine. Sensibilitate înseamnă că doare la atingere. Dacă nu există atingere
nu trebuie să doară. Durerea la atingere poate să fie arzatore, tăietoare,
înţepătoare sau să se simtă că o tragere. În ţesuturile din noul mezoderm
durerile se simt altfel: dureri continue, pulsatile sau ca o presiune.
Criză epileptoida poate fi percepută din cauza schimbărilor în sensibilitate.
Aceste schimbări în sus şi în jos pot să ducă de exemplu în mucoasa nazală
la strănut, căci aceste schimbări sunt percepute des ca şi cum ar există corpuri
străine în nas. Probabil că strănuturile sunt cauzate de trecerea în faza PCL-
B, de la amorţeală la sensibilitate. La epiderm și mucoasa rectală remarcăm
criză epileptoida din cauza mâncărimii. Şi la mucoasa bronhială sau a laringelui
apare mâncărime care produce tuse.SCHEMA GATLEJULUI SI A
TRACTULUI DIGESTIV (SGT)

~ 109 ~
Aici sensibilitatea se manifestă invers decât la schema pielii externe.

În faza de conflict activ (CA), ţesutul este hipersensibil şi la atingere cauzează


înţepături, senzaţie de tragere sau arsură.
Acest lucru se poate întâmpla la vasele coronare(ale inimii), unde fiecare puls
cu sânge duce la frecare şi înţepături. La mucoasa curburii mici a stomacului
acidul gastric şi mâncarea din stomac vor produce senzaţia de arsură. Acelaşi
lucru se petrece şi în criza epileptoidă (care poate să ţină în ectoderm până la
20 de secunde), numai că aici simptomele sunt mai intense. În cazul vaselor
coronare este o înţepătura mai puternică(a nu se confunda cu crampele
miocardului din criza epileptoidă, care aparţine de mezodermul nou!. Crampele
sunt tipice miocardului și înţepăturile vaselor coronare/aortă! ).
În faza de vagotonie, PCL-A şi PCL-B, ţesutul amorţeşte/devine insensibil.
Această amorţeală bruscă se simte de exemplu atunci când e afectată
mucoasa bucală: brusc aftele nu mai dor.Schema canalele şi vaselor
Canalele şi vasele căptuşite cu ţesut din ectoderm sunt:- vasele coronare
(arterii și vene, aorta)- carotida- bronhiile- canalale lacrimale- canalele
glandelor salivare- canalele glandelor galactofore din sâni - uretra și ureterele-
căile biliare și pancreatice - canalele tiroideiToate aceste canale și vase conţin
un strat de musculatura netedă care reglează lărgirea lor.
În faza simpaticotonă (CA ), căptuşeala ectodermală a acestor cai şi canale
reacţionează împreună cu musculatura netedă. Acest lucru determină o lărgire
a căilor şi a vaselor, lărgire care permite un flux mai mare de aer sau lichide
(sânge, urină, secreții, etc.).
În faza PCL-A ,din cauza inflamaţiei şi a umflăturii se poate ajunge la o
închidere completă sau cel puţin la o strâmtorare în acestea şi deci la o oprire
sau reducere a fluxului. Inflamaţia care apare depinde mult de activitatea
canalelor colectoare renale. O activitate mărită a acestora înseamnă în general
o retenţie mărită de apă în corp și celule care duce la mărirea tuturor edemelor
şi a inflamațiilor din corp. Acest lucru însă nu este valabil pentru

~ 110 ~
toate ţesuturile. La unele canale, din cauza înfundării, apare o schimbare a
direcţiei fluxului (căile biliare → hepatită şi mărirea ficatului). La bronhii
înfundarea poate costa uneori viaţa din cauza lipsei de aer iar la pancreas,
înfundarea canalelor pancreatice duce la distrugerea(autodigestia)
pancreasului din cauza sucului produs de pancreas care se reîntoarce în
acesta din cauza înfundării.
În criza epileptoidă apare o lărgire scurtă a canalelor/vaselor, ceea ce duce
scurt timp la un flux brusc mărit. Acest flux brusc se percepe ca fiind foarte
dureros, în funcţie de care ţesut este afectat. Aşa este la vasele coronare sau
la căile biliare. În plus, musculatura netedă respectivă produce în acest timp
crampe (tonice sau/şi clonice) care măresc de asemenea fluxul din
canale/vase.
În faza PCL-B totul se normalizează, chiar dacă mai există o uşoară inflamaţie
care se reduce treptat la zero.

În imagine se vede în stânga vasul/canalul în stadiul normal. În faza CA se


mărește diametrul acestuia. În faza PCL-A se observă inflamaţia și înfundarea
urmată de criza epilepdoidă în care apare lărgirea(și crampele). În faza PCL-B
inflamaţia și largirea se reduc și funcţia se normalizează.
Procesele celulare din ambele scheme
În ambele scheme în faza CA celulele mor și se oprește reproducerea celulară
și ca urmare apare o ulceraţie, o subtiere a tesutului superficial. Ulceraţia e
mereu la suprafața ţesutului. Necroza, tot o moarte celulară comandată de
creier, este mereu în mijlocul ţesutului. Cum în ectoderm nu există decât piei
și mucoase, aici vorbim mereu de ulcer, nu de necroză. Practic, ceea ce se
întâmplă la ulcerul gastric se întâmplă și la bronhii, laringe, vezica urinară,
pelvis renal, aortă, etc.
În faza PCL ţesutul este reparat prin înmulţire celulară şi acest lucru se petrece
mereu cu o inflamaţie obligatorie. În faza PCL-B apar şi cicatrizările în care
este uneori depus ţesut conjuctiv. În faza PCL-B înmulţirea celulară şi

~ 111 ~
creşterea poate să se facă ceva mai mult decât a fost nevoie, astfel încât pot
apărea mici excrescenţe în ţesutul reparat. Însă acestea sunt de regulă mici,
spre deosebire de ţesuturile din mezodermul nou.
Sensul biologic al ulceratiilor
Dr. Hamer spune că sensul ulceraţiei este mărirea volumului vaselor/canalelor,
însă cum mucoasele acestora sunt foarte subţiri şi ulceratia durează ceva timp,
ea nu aduce schimbări deloc semnificative în fluxul din ele şi schimbarile nu
apar nici în timp util. Această interpretare se pare că este cea corectă. O
explicație mai plauzibilă al sensului biologic ar fi schimbarea sensibilităţii cât şi
schimbările funcţionale ale musculaturii netede.
Inflamaţiile din ectoderm nu pot deveni atât de mari ca cele din mezodermul
nou, însă ele pot apărea mult mai rapid. Pot apărea inflamaţii considerabile în
decurs de numai câteva minute după rezolvarea conflictului, aşa cum se poate
observa des la procesele din bronhii sau de la pleoape.

Diverse aspecte importante din NMG


Respectaţi formulările dr. Hamer cu privire la descrierea tipului de conflict, ele
sunt foarte bune şi din ele se poate dezvolta. Aşa veţi găsi mai uşor cauza
conflictului decât dacă încercaţi să inventaţi din nou roata şi să interpretaţi
conflictele pe cont propriu.Deşi tipul de conflict este definit în noua medicină,
evenimentul care a dus la declanşarea unui DHS este interpretat în mod
subiectiv de fiecare individ.Exemplu: - un copil de 4 ani cu neurodermită – şoc
de despărţire. Cu 2 ani în urmă au închiriat un autobuz în care copilul şi-a uitat
ursuleţul. Acesta fost de neuitat pentru copil. În ochii copilului acel ursuleţ de
pluș era viu, trăia. Fiecare îşi are propria lui realitate.Aceeaşi întâmplare odată
devine conflict, odată nu. Ceea ce pentru un sugar a fost foarte conflictiv pentru
copil nu mai este. Ceea ce pentru un copil a fost foarte conflictiv, ca adolescent
sau adult nu mai este. Neurodermita dispare de regulă între 8-16 ani de la sine
căci copilul se maturizează, devine independent şi nu-i mai pasă de
despărţirea de mama, depăşind singur conflictul. Dacă din întâmplare copilul
face taman în timpul acestei rezolvări, datorate maturizării emoţionale, un
tratament oarecare, toată lumea va crede că tratamentul l-a vindecat.
Tratamentul va fi recomandat şi la alţii copii, însă acelaşi efect vindecător nu
va mai apărea şi la alţii. Ex.: Prima zi de grădiniţă a copiilor. Copiii plâng cu
lacrimi de crocodil după mama. Conflict de despărţire copil-mama şi o şină
continuă. Începând de acum, copilul va acţiona alergic la plecarea mamei.
Copilul e pe şină, despărţit de mama, pielea lui e groasă, exfoliază, e rece, nu
se poate observa imediat. Ajunge acasă la mama – faza de vindecare – pielea
prin inflamare se vindecă, doare, e înroşită, fierbinte. A doua zi iar merge la
grădiniţă – activ, acasă –

~ 112 ~
vindecare. Asta e neurodermita. Copilul are 16 ani şi îi spune mamei că merge
la discotecă şi va fi fericit dacă merge fără mama. Se desface natural de mama
lui şi astfel se pierde neurodermita. Ceea ce a fost foarte conflictual ca şi copil,
acum nu mai are nici o importanță. Dar la maturitate ai conflicte pe care nu le-
ai avut ca şi copil: sex, bani.Tipul de simptome ale pielii în urma unui conflict
de separare depind de vârstă şi sunt posibile numai la o anumită vârstă
emoţională. De aceea apar aproape în ordine cronologică: neurodermita, bolile
copilăriei - pojar, vărsat de vânt, rubeolă, scarlatină, urticarii, păduchi şi pe
urmă mătreaţa, albirea şi căderea părului. Deşi e acelaşi conflict de separare,
şi e afectat exact acelaşi strat de piele, în funcţie de vârstă simptomele şi locul
afectat diferă mult astfel încât par aparent boli diferite. De aceea aceste
afecţiuni se şi numesc „bolile copilăriei“, căci reacţia la conflict este dependentă
de vârsta la care apare conflictul de separare şi deci de vârsta emoţională.
Când adulţii fac şi ei simptomele bolilor de copii înseamnă că au reacţionat
emoţional ca nişte copii. Mulţi adulţi au vârsta emoţională a unor copii mici. Un
adult care joacă jocuri pe calculator este emoţional încă un copil.Conflictul este
rezultatul combinaţiei dintre evenimentul petrecut şi percepţia personală
influenţată de personalitate, frici, conflicte deja avute, etc. Nu toate persoanele
fac conflicte de durata în urma aceluiaşi eveniment. Acelaşi eveniment negativ
produce conflicte diferite la indivizi diferiţi, căci fiecare are altă percepţie, alte
frici, altă personalitate. O concediere în masă creează un conflict de pierdere
teritorială la un angajat(locul de muncă era teritoriul lui căpătat după multă
muncă şi lupte), la altul un conflict de înfometare(„din ce o să trăiesc, ce o să
mănânc?“), la altul o devalorizare cu osteoliză în oase(„nu sunt bun, de aceea
am fost dat afară) şi la altul nici un conflict căci oricum nu-i plăcea serviciul şi
lipsa salariului nu-i face mari griji căci are o mama înstărită care îl va
ajuta.DIFERENŢA ÎNTRE O PROBLEMA PSIHOLOGICĂ ŞI UN CONFLICT.
TREBUIE SĂ ÎNVĂŢAM SĂ DEOSEBIM ÎNTRE UN CONFLICT BIOLOGIC ŞI
O PROBLEMA PSIHOLOGICĂ.Exemplu de problemă psihologică: „cum îmi
plătesc eu datoriile?” Dacă ai prevăzut criza economică, nu te-a luat pe
nepregătite. Dacă o femeie îţi spune pe neaşteptate: „eşti slab la pat”, acesta
va fi un conflict.DUREREA ÎMPĂRTĂŞITĂ E NUMAI JUMĂTATE DE DURERE.
Dacă ai cu cine discuta, poţi trece mai uşor peste un şoc decât dacă eşti
singur.Un medic care este în stare să caute şi să găsească conflictele
emoţionale şi să facă pacientul să vorbească despre ele poate ajuta involuntar
la rezolvarea lor, mai ales când medicul spune „vedeţi, asta a fost cauza
simptomelor”. Discuţiile liniştitoare şi care clarifica elimină des şi frica
pacientului de a avea o boală gravă sau necunoscută. Nimic nu e mai grav
pentru pacient decât să creadă că are cancer sau să nu ştie deloc cauza bolii.
Practic acest lucru se întâmplă numai în cabinetele homeopaţilor buni şi ale
psihologilor căci ceilalalti medici şi terapeuţi nu sunt interesaţi de problemele
sufleteşti ale pacientului. Des, nu remediul homeopat prescris ci discuţia avută

~ 113 ~
cu medicul şi împărtăşirea problemelor sufleteşti sau clarificarea simptomelor
sunt
cauzele schimbărilor care apar în urma consultatiei. Efectul de placebo cât şi
inversul lui, cel de nocebo(simptome şi boli de pe urma credinţei şi a sugestiilor
negative) există practic şi în cabinetele medicilor homeopati şi alternativi. Orice
lucru liniştitor pentru psihicul şi grijile pacientului poate ameliora, cel puţin
temporar, orice lucru care produce frică, panică, agitaţie sau neîncredere poate
agrava starea sau anula efectul unui remediu dat inainte cu efecte pozitive.
Orice medic şi terapeut care face frică şi panică pacientului este practic un
medic prost, indiferent de calificările lui, căci vorbele unui medic au greutatea
unei săbii atârnate asupra capului. Şi cu cât medicul este mai renumit şi cu cât
pacientul are mai mare încredere în vorbele lui, cu atât mai mare impact va
avea frica produsă de afirmaţii negative. Însă chiar şi dacă pacientul nu are
deloc încredere in medicul care îl consulta, orice diagnostic negativ şi
neaşteptat va produce un DHS şi deci o boală nouă. Cele mai puternice şocuri
sunt acelea când primeşti un diagnostic negativ din senin, când nu te aştepţi
deloc, de exemplu când te duci la control crezand că ai ceva banal şi primesti
un diagnostic de cancer. Sau când se descoperă din întâmplare. Un astfel de
diagnostic neaşteptat este că o otravă pentru sufletul pacientului sau ca un
trăznet din senin.Acest lucru se întâmplă des gravidelor căci gravidele fac
regulat controale şi la cel puţin o treime din ele li se creaza panică pe
neaşteptate de ceea ce vede sau crede că vede medicul la ecograf: „aveţi prea
puţin lichid amniotic(de fapt urina copilului)!“, „oh, aveţi RH negativ, puteţi
pierde sarcina următoare !“, „am văzut o anomalie, copilul se poate naşte
handicapat!“, „ceva nu e în regulă cu plămânii copilului“, etc. Controalele
sarcinii sunt un adevărat iad pentru bieţii copiii şi pentru gravide. Anual miloane
de gravide trăiesc sarcina în frică din cauza fricii create inutil de medicina
moderna. Iar dacă e să fie ceva cu copilul, medicina nu poate face oricum
nimic, dovadă fiinda faptul că aproape toate mamele care au născut copii
handicapaţi fizic şi psihic au făcut toate controale de rutină şi medicii nu au
văzut nimic. Nu numai că nu se poate evita aproape nimic, dar multe conflicte
care afectează copiii apar de abia în urma controalelor şi a cuvintelor medicilor.
Deja ecografia este o teroare pentru copil şi îl sperie şi îi produce conflicte
auditive. Amniocenteza, la care se bagă un ac în burta mamei că să-i ia lichid
amniotic pentru analiză este şi mai periculoasă pentru copil. Cine a înţeles cu
adevărat NMG nu face nici un ecograf şi nici amniocenteza sau idioţenia cu
testul sângelui pentru compatibilitatea RH, care nu este decât o modatlitate de
a face panică şi nu are nici o relevanţă, fiind o fraudă medicală. Oamenii cu
încredere în corpul lor nu au nevoie de teste că să ştie că sarcina este în regulă
şi nici nu vor să selecteze copiii în funcţie dacă sunt handicapaţi sau nu. Ce
vine, vine. Toate bolile copiilor, inclusiv cele aparent „genetice“ ca sindrom
Down, sunt doar urmarea conflictelor suferite de mamă în timpul sarcinii.
Sindromul Down este legat des de frica de ultrasunete sau galagia de la

~ 114 ~
concerte, discoteci si masini electrice care au speriat copilul.UN VIS CARE SE
TOT REPETĂ NE TRIMITE ÎNAPOI CĂTRE UN CONFLICT
NEREZOLVAT.Un astfel de vis ne
indică nu numai că avem un conflict nerezolvat, dar şi tipul de conflict. Astfel
de vise au fost mereu interpretate greşit. Deşi conţinutul lor arată în mod direct
conflictul, acesta a fost mereu interpretat simbolic şi deci greşit. Vise cu apă
arată de exemplu mereu un conflict legat de un pericol de inec, inundaţie,
etc.Visele urâte cu câini arată o sperietură din trecut cu un câine, şamd. Vise
frecvente cu examene arata frica din trecut de la examene.Nu este nimic
simbolic şi interpretabil, ci exact conţinutul conflictelor avute.Cu ajutorul viselor
putem depista conflictul mult mai uşor, căci ne indică direct conflictul. O femeie
visează des un val uriaş ce vine sprea ea. Şi exact asta i s-a întâmplat odată
când a fost pe mare pe un vaporaş: un val brusc şi uriaş era să le răstoarne
ambarcaţiunea.Şansa de a face un conflict depinde de viaţa pe care o duci şi
de personalitatea individului.Accidentele de sport sunt mai dese într-o familie
unde se practică sportul. În rândul prostituatelor carcinomul colului uterin se
întâlneşte mai des decât la călugăriţe.O persoană ambiţioasă va avea mai
multe şanse să facă conflicte de pe urma unei pierderi/înfrângeri/picării unui
examen decât o persoană puţin ambiţioasă.Un şcolar care ia mereu 10 la
şcoală va fi şocat să ia odată nota 6, conflictul îl prinde pe picior greşit. Dacă
mai este şi ambiţios şi mândru, nota 6 îl va şoca şi mai mult. Cea mai bună
rezolvare a unui conflict e rezolvarea reală a conflictului. Ex: - copilul are un
accident – cancer la san – cea mai reală rezolvare – însănătoşirea copilului.
Dacă copilul moare, căutăm o altă reală rezolvare şi căutăm în natură.
Naşterea unui alt copil. Dacă nici aceasta nu merge, căutăm o altă rezolvare:
una religioasă.COPIII MICI ŞI ANIMALELE POT REZOLVA CONFLICTE
NUMAI REAL, NU ŞI INTELECTUAL.Ex: - un copil de 6 luni – neurodermită
din cauza despărţirii de mama. Nu poţi explica unui copil de 6 luni motivul.
Copilul are nevoie reală de mama. Pentru oameni rezolvarea reală este cea
mai bună. Cea intelectuală nu e deloc recomandabilă. Putem rezolva conflicte
şi prin consolare. Ce mai funcţionează este vorbitul în somn cu copiii, cu partea
subconştientă, care înţelege mult mai mult decât partea conştientă.
Funcţionează chiar şi la sugari şi se poate folosi la încheierea unor conflicte,
în special cele mai vechi, din sarcină sau de la naştere. DESENSIBILIZAREA.
Îl aduc conştient pe pacient pe şină iar terapeutul trebuie dinainte să poată să
recunoască dacă va putea trece astfel peste conflict. Dr. Hamer sfătuieşte să
evităm sinele, să nu mergem pe desensibilizare. Mai sunt şi excepţii. Ex: - o
fetiţă de 2 ani cade în apă. Are gura plină de noroi. Conflict de scârbă, frică –
săritura calului – diabet de tip 1. Şină: cadă de baia de acasă, capul sub apă.
Există posibilitatea de a evita cada, dar e foarte greu. Există 2 posibilităţi:
desensibilizarea. Părinţii încearcă asta, îi pun apă călduţă, jucării, să se simtă
bine. Aici ar avea sens desensibilizarea. Dar cu epilepticul care a căzut de pe
stâlpul de telegraf – dacă tot timpul îl trimit pe scară nu ai ce rezolva, îi creezi

~ 115 ~
recidive. Această greşeală o fac de multe ori începătorii.Ex: - o bunica suferea
că nu prea era lăsată cu nepotul ei. Tot timpul povestea cu soţul despre asta.
Aşa îşi menţine activ conflictul. Nu e bine. Ajungerea la
maturitate – conflictele din copilărie devin fără obiect. Avem altele noi, prin
modificarea nivelului emoţional şi hormonal.CRIZA EPILEPTOIDĂCRIZA
EPILEPTOIDĂ NU E ALTCEVA DECÂT O FAZĂ NECESARA DE REPARAŢIE
A CREIERULUI ŞI DE SCHIMBARE A CURSULUI REPARATIEI.Cafeaua este
o substanţă care aduce corpul în simpaticotonie, opreşte procesul de
vindecare, scoate corpul din vagotonie.Şi la copiii programele speciale se
desfăşoară ca la un adult. Atunci când s-a constatat primul simptom la nivelul
organelor, atunci trebuie căutat conflictul. Dacă copilul e agresiv – conflict de
identitate sau supărare legată de teritorialitate(de tipul istericului). Putem şti
când a început acest conflict, stand de vorba cu mama. E posibil să fie un
conflict al mamei şi să se transfere asupra copilului.Un om aflat într-o criză – îl
iei în braţe să îl linişteşti. Cel mai periculos lucru e panica.CRIZA NU VINE
ÎNTOTDEAUNA LA MIJLOCUL PERIOADEI DE VINDECARE. Alegaţia că cele
două faze sunt egale la conflictele care ţin mai puţin de 3 săptămâni nu este o
lege ci un punct de reper.CRIZĂ EPILEPTOIDA NU SE POATE EVITA, ODATĂ
ÎNCHEIAT CONFLICTUL VA ÎNCEPE FAZA DE REPARAŢIE. MAI BINE ESTE
SĂ ŞTII CĂ VINE ŞI SĂ TE PREGĂTEŞTI.Rolul crizei: odată cu rezolvarea
conflictului, pacientul e în vagotonie: obosit, moale, fără chef, vasele se
deschid, va avea mâini foarte fierbinţi, edemul din creier e tot mai mare,
simptomele din creier vor fi tot mai mari, inflamatiile organelor tot mai mari,
durerile tot mai mari, merge tot mai rău. Cu un avant pacientul este smuls afară
din vagotonia cea mai adâncă, în sensul însănătoşirii. Prin comprimarea
vaselor se stopează edemul din creier, umflătura de la nivelul organelor şi
edemul se expulzează. La scurt timp de la criză apare nevoia de urinare, pentru
a scapa de lichidul produs de edem.Dr. Hamer recomandă la crizele ce pot fi
periculoase sau chiar letale (de exemplu infarctul coronar sau embolia
pulmonară la criza de pierdere teritorială, atunci când conflictul a durat mai
multe luni şi mai ales mai mult de 9 luni) administrarea de cortizon în cele 2-3
săptămâni dinaintea momentului când trebuie să apară criza. Cortizonul
reduce vagotonia, face simpaticoton şi aşa pacientul are o şansă mai mare de
a supravietui crizei, căci nu cade atât de adânc în vagotonie din cauza
cortizonului. Bineîneţeles că de îndată ce apar primele simptome ale crizei sau
chiar înainte de asta cortizonul trebuie oprit căci criza e simptaticotona şi
cortizonul ar accentua-o şi mai mult.Moartea de la infarctul coronar este de fapt
cauzată de creier şi nu de inima, aşa cum se crede. Cafeaua poate fi folosită
şi în loc de cortizon, în lipsa acestuia, pentru a evita căderea prea adâncă în
faza de vagotonie, deşi cofeina are şi alte efecte secundare pe lângă trecerea
în simpaticotonie.Mâinile reciCând este numai un conflict activ mâinile în
general sunt reci sau mai reci, pe lângă alte simptome ca gânduri compulsive,
lipsa de apetit şi somn mai prost. Dacă se suprapun însă mai multe programe,

~ 116 ~
e o combinaţie: nu am mâini reci, dar nici calde. Undeva la
mijloc.COMPUTERUL TOMOGRAF / CTAvem nevoie de CT, nu de rezonanţă
magnetică. CT e o fotografie Roentgen, aparatul e ca un
inel pe care se roteşte o rază, pe când rezonanţă e un tunel, un magnet uriaş
şi cum moleculă de apă e un bipol şi în acest câmp magnetic moleculele sunt
dirijate şi aruncate ici-acolo. Cu CT se pot face vizibile foarte uşor lucruri
calcifiate, cu RMN mai mult lichide.Avem nevoie de CT pentru a vedea focarele
Hamer active care se pot vedea numai în CT, nu şi în RMN. Edemele se văd
cu ambele, mai bine cu RMN.CT are legătură cu structura acestui focar. Nu se
ştie ce e un focar Hamer.CE SĂ ÎI SPUNEM RADIOLOGULUI ÎN MOMENTUL
ÎN CARE AVEM NEVOIE DE UN CT: - să fie un CT, nu RMN, o imagine
standard a stratului – paralel cu baza craniului, 30 de imagini, fără substanţă
de contrast. Asta pentru că pacienţii vin în faza de vindecare şi atunci au
obligatoriu un edem în creier. Şi substanţa de contrast maximizează edemul şi
se pune diagnosticul de tumoare cerebrală. Pentru a nu i se pune acest
diagnostic, se recomandă fără substanţă de contrast. Nu e nepericuloasă
această substanţă, poate apare şocul anafilactic. Să se spună radiologului că
au intoleranţă la substanţă de contrast; - imaginile să fie transpuse pe hârtie:
ori pe folie, ori pe CD. Dacă aveţi probleme cu corneea, maxilarul, cervicală –
să se facă tomografie completă, pentru a se fotografia şi acele zone.Pentru a
se putea interpreta bine, se va vedea că scrie stânga sau dreapta. Scrisul e în
oglindă. Trebuie ţinut în poziţie corectă. Ex: începând cu creierul mic există
bifurcatie la nivelul organelor. Ceea ce la organ e în stânga, la creier e în
dreapta.Focarul Hamer poate fi semirotund, atârnat undeva în regiunea calotei,
poate avea o formă neregulată, poate încorpora un edem.E posibil, când
evoluţia bolii e cronică, să se repete CT la fiecare 14 zile.Tipic la focarul Hamer:
cercuri concentrice, desenate cu un creion ascuţit. Unde cercurile nu mai sunt
clare, ia naştere un edem. După câteva zile nu s-ar mai recunoaşte structura
inelelor – faza de vindecare.Focarul e o construcţie 3D. Poate fi sferic, cilindric,
semisferic. În faza activă: cercuri concentrice, nu există lipsa de spaţiu. Când
se rezolva conflictul, apare edemul. Edemul cere spaţiu. Odată cu criza el se
opreşte şi după apare ţesut cicatrizant, celule glia.La sfârşitul perioadei de
vindecare releul din craniu e complet cicatrizat. Cicatricile rămân toată
viaţa.Dacă urmăm o şină, e tot activ-vindecare-activ-vindecare-activ-
vindecare, apar mai mult cicatrici. E posibil ca ţesutul să se rupă. Ex: 2 bărbaţi
cad de la înălţime. Au suferit un conflict motoric, de a nu se putea ţine agăţat
de ceva. Au rezolvat conflictul şi au suferit prima criză epileptică. La ambii după
CT au fost diagnosticaţi cu epilepsie şi tumoare cerebrală. CT-urile erau
aproape identice. Unul a acceptat să fie operat şi a mai trăit 6 luni, celălalt este
catalogat epileptic. El e pe şină că atunci când se urcă, ar putea să cadă din
nou. Evita să se urce la înălţimi. A fost pensionat anticipat. După 5 ani, la un
control de prelungire a pensiei, doctorul îi spune că are o tumoare pe creier.
Taie peste diagnostic şi scrie „carcinom benign”. Fiind pe o şină, rămâne acea

~ 117 ~
cicatrice şi e pe o cale bună.Indiferent cum e denumit, e întotdeauna în faza
de vindecare.
Conflicte secundareEx: - cancer la ficat – conflict de înfometare. Pot avea
cancer la ficat, pentru că am cancer la intestine sau ocluzie intestinală şi nu
mă mai pot hrăni. Sau fiindcă am fost operat la stomac. Pot avea cancer la
ficat pentru că am dat faliment sau am pierdut serviciul – nu mai ştiu cum să
mă hrănesc. Sau din cauza căţelului meu, care are cancer la ficat. Din grijă
pentru câine pot face cancer la ficat. A te îngrijora de tine însuţi provoacă mai
multe găuri, a te îngrijora de alte persoane provoacă o singură gaură în
ficat.HORMONII Dacă o femeie ia anticoncepţionale balanţa hormonala
devine mai masculină. În momentul în care renunţă la pilulele
anticoncepţionale, devine din nou mai feminină. Dacă o femeie are ovulatie e
feminină. Dacă nu are – e masculină. Dacă pilulele împiedică nidarea – e tot
masculină. În timpul menstruaţiei femeia este mai masculină şi de aceea şi
tendinţa la certuri cu bărbaţii în timpul menstruaţiei. Dacă există o boală şi deci
un releu activ pe o emisfera cerebrală şi se schimbă brusc balanţa hormonală
prin intrarea la menopauza, administrarea de pilule hormonale sau lăsarea lor,
releul „sare“ pe emisfera cealaltă afectand cu totul alt organ. Brusc unele
simptome dispar şi apar altele cu totul noi. De exemplu la o persoană cu
hipoglicemie apare hiperglicemie, adică diabet, căci aceste două relee sunt pe
emisfere diferite în aceeaşi poziţie. De curând o femeie a relatat că după o
operaţie la colecist a făcut simptome puternice la mucoasa rectală. Întâmplarea
face ca imediat după operaţie a încetat să mai ia nişte pastile hormonale pentru
o altă afecţiune şi era deja la menopauza, ambele fac masculin. Releul rectului
şi al căilor biliare se află în acelaşi loc dar pe emisfere diferite. Lipsa bruscă de
hormoni care fac masculin i-a produs săritură pe cealaltă emisfera cerebrală.
Se ştie în homeopatie că dacă ameliorezi anumite boli psihice reapar
simptomele unei boli fizice avute înainte. De exemplu reduci schizofrenia sau
o psihoză şi reapare un astm care a fost cândva dar dispăruse. La toate bolile
psihice este prezenta conform NMG o aşa-zisa „constelaţie“. Adică pe creier
sunt cel puţin 2 relee active blocand ambele emisfere. Eliminând un releu
constelaţia dispare dar reapar simptomele fizice legate de restul de relee
active, de ex. reapare astmul, nevindecat de fapt niciodată şi care mai înainte
a fost blocat de constelaţie.ALIMENTAŢIA. E foarte importantă, fără ea nu
putem trăi. Însă nu există nici o alimentaţie care te poate proteja de cancer! Nu
există nici o alimentaţie care poate să-ţi vindece cancerul! Nu există nici o
alimentaţie care ar putea genera un cancer, pentru că nu există substanţe
cancerigene! Mâncaţi ceea ce va place!Iar cancer este şi o amigdalita sau o
laringita sau o otita. Este acelaşi proces că la multe „cancere”.Experientele
făcute pe animale la care au depistat substanţe cancerigene sunt absurde. De
ex. se iau şoareci cărora li se injectează sub piele o anumită substanţă in mod
repetat. Corpul se simte atacat în acel loc însă, indiferent dacă se injectează
apă, aer sau o toxina şi face un melanom, adica o ingrosare ca sa reziste la

~ 118 ~
atac. Pe urmă „savanţii“ scriu : „substanţă X produce melanom“. Nu pricep ca
nu substanta, ci injectia in sine este cauza conflictului. Toate experimentele
pe animale pleacă de la concluzia greşită că animalele nu au sufletci sunt doar
nişte roboţei fara sentimente şi că toate bolile apar de la microbi, toxine şi
carenţe alimentare. Bineînţeles că contează ce mâncăm pentru că corpul este
o maşinărie complicată cu multe canale fine şi acestea se pot înfunda de la
mâncarea greşită (gras, prea multe proteine, amestecturi de zahăr cu grăsimi
sau prea mult zahăr, chimicale). Iar un ficat poate obosi de la prea multe
chimicale toxice sau toxine naturale(din cartofi, vinete, ceapă crudă, etc,) pe
care trebuie să le neutralizeze mereu. Şi celulele cu grăsimi(ţesut adipos) pot
conţine de asemenea multe toxine pe care corpul nu le-a putut elimina în timp
util şi care atunci când aceste celule sunt arse (slăbit), toxinele ajung din nou
în circulaţie. Substanţele chimice, cafeaua, hormonii din carnea de porc şi alte
animale nesănătoase, drojdia şi alţi fermenţi ne afectează nu numai corpul dar
mai ales creierul şi psihicul. Chiar dacă aceste substanţe nu pot produce
cancer şi nici alte modificări de ţesut directe, alimentaţia nesănătoasă face
orice proces de reparaţie mai anevoios şi mai îndelungat. Transpiraţia, atât de
necesară la multe procese poate fi redusă din cauza înfundării finelor canale
sudoripare. Şi fluxul sanguin poate fi afectat de alimentaţia greşită. Într-o fază
de vindecare cu ajutorul micobacteriilor – TBC şi toate procesele de
destrămare (de regulă cu transpiraţie nocturnă şi cu miros urat) e nevoie de
hrană bogată în proteine.Aici de regulă trebuie să ne ascultăm corpul şi
instinctele şi să nu ne luăm după medici şi terapeuţi care cred în basme gen
crudităţile şi sucurile vindecă cancerul şi carnea este ceva toxic. Nu este aşa.
Dacă cineva este vegetarian trebuie să consume fasole, linte şi alte legume
similare care au 20% proteine vegetale sau trebuie să renunţe la vegetarianism
o perioada până se vindecă. Ex: - Psiholog, de 30 de ani e vegetarian. A avut
o frică de moarte legată de fiica sa – cancer pulmonar. Avea o poftă de carne.
A mâncat. A ieşit din faza de vindecare – e din nou vegetarian. A te comportă
aşa e un mod isteţ. Decât să te abţii cu forţa din cauza nu ştiu căror reguli, ar
trebui să fim atenţi şi să ne ascultăm pe noi.În NMG, pacientul e singurul şef.
Nimeni nu a fost prezent la conflictul lui, nimeni nu-i poate trăi viaţa şi nimeni
nu poate să-l vindece. Doar el o poate face. Terapeutul Hamer e un ajutor, un
prieten bun al pacientului. Punctul de baza e conflictul – cauza. Asta trebuie
descoperit. Terapeutul trebuie să stabilească anumite lucruri: îi da mâna,
aplauze, nivelul hormonal. Apoi caută conflictul. Trebuie privite toate cele 3
nivele.90% dintre pacienţi ajung în faza de vindecare. Din 100 pacienţi cu
cancer, la 80% nu ar trebui să se facă nimic conform Dr. Hamer. Ei sunt deja
în faza de vindecare şi ar trece peste ea, cu condiţia să nu le fie frică şi să facă
conflicte suplimentare. La 20% din ei însă e nevoie de medicina de urgenţă.
Din 20% - 10-15% se menţin în viaţă. La restul, nu se mai poate face nimic.
Există conflicte la care nu avem soluţie sau masa conflictului e aşa de mare
încât e imposibil să supravieţuiască. Sau apar prea multe conflicte ulterioare

~ 119 ~
de pe urma diagnozei şi a fricii de moarte. Informaţi-va cât timp sunteţi
sănătoşi! Încă nu sunteţi în panică şi puteţi cugeta în mod liber şi
fără emoţii acute! Cu frică nu se mai poate gândi limpede.
CAZUISTICA

Epiderm - cazuri
Cazuri legate de epiderm si conflictele de separare Epidermul este
controlat de scoarta cerebrala și s-a format din foita embrionară externă, din
ectoderm.CONFLICT: conflict de separare in ambele „directii“: suferinta in
urma separarii de cineva și dorinta de separare de cineva/ceva neplacut. Se
poate suferi un conflict de separare fără a se separa real de cineva. Se
întâmplă ceva şi îmi închipui doar că partenerul mă părăseşte. Fiecare îşi are
propria realitate. Corpul nu face diferența intre realitate, ficțiune, simbolic și
imaginatie.FAZA DE CONFLICT ACTIV: ulceratie (invizibila) a pielii (mor
celule la comanda creierului) și lipsa de durere din cauza insensibilitatii pielii la
comanda creierului. Practic nu se vede sau simte mai nimic in aceasta faza,
cu exceptia poate a unei pieli puțin aspre sau a lipsei de sensibilitate.FAZA DE
REPARATIE: sensibilitate marita a pielii, inflamatie cu inrosire și
mancarime.CRIZA EPILEPTOIDA : maxim 20 de secunde. Simptome:
insensibilitatea pielii și absenta(uitare, amnezie, slabirea memoriei, teoretic și
pierderea cunostiintei sau leșin, dar rar.)Sensul acestui program e uitarea
conflictului, de aceea amnezia. Ca să nu mai suferim din cauza separării și
să mergem mai departe. Să uitam despărțirea. Aici ne ajuta natura în faza
activă. Însă cu telefoane și aparate de fotografiat și poze sau filme, separarile
dureroase din trecut nu mai pot fi uitate definitiv și așa conflictul va recidiva.
Un om cu instincte bune va elimina tot ce e legat de separarea traumatica de
o persoana, caci orice poza și amintire îl poate pune pe șina (aduce aminte de
durerea de atunci). Nu e deloc înțelept să mergem des la cimitire sau să punem
poza fostului sau fostei pe undeva sau să păstram lucruri de la ei, dacă am
suferit la despărțire.
CAZURIEczema cu urticarie de la contactul o cineva care mirosea a
urinaUnei femei ii apar brusc eczeme cu mancarime extrema și care se plimba
pe tot corpul. Piciorul drept chiar se umfla și femeia se duce la spital unde i se
ofera cortizon. Cortizonul este refuzat insa femeia suna la telefon o terapeuta
in NMG care, dupa ce ascultat descrierea simptomelor, ii spune "vrei să scapi
de fata ta ?" Nu raspunde, femeia. "Vrei să scapi de mama ta?" Nu raspunde
femeia. Mama ei insa sufera de parkinson și este ingrijita de ea de cativa ani.
A doua zi cand conduce spre casa mamei iși da seama că incepe să o
manance mult mai tare eczemele.Cand ajunge in casa iși da seama ce o
deranja de fapt: mirosul de urina din casa caci mama ei facea des pe ea. A
aruncat lenjeria și i-a cumparat pampersi și din acel moment mirosul a disparut

~ 120 ~
și odata cu el și eczemele. Pe femeie nu o deranja de fapt mama ci numai
mirosul de urina asociat cu mama.

Neurodermita la copil mic caci mama l-a pus în alt patUn băiat de 4 luni
avea obrajii rosii și crapati. Copilul dormise pana la 4 luni în patul părinților.
Mamei însă i-a fost teamă că băiatul ar putea cădea din pat și l-a pus în alt.
Din acel moment copilul a început să fie agitat și să se se trezească mai des
noaptea și la ceva timp au apărut și simptomele la obraji. Simptomele au ținut
pana când, după câteva săptămâni au plecați cu toții în concediu și părinții au
dormit zilnic împreuna cu copiii timp doua săptămâni. Conflictul nu a mai
recidivat în acest timp și vindecarea a putut fi incheiata.”NeurodermitaPrima
zi de grădiniţă a copiilor. Copiii plâng cu lacrimi de crocodil după mamă. Conflict
de despărţire copil-mamă şi o şină continuă. Începând de acum, copilul va
acţiona alergic la plecarea mamei. Copilul e pe şină, despărţit de mamă, pielea
lui e groasă, exfoliază, e rece, nu se poate observa imediat. Ajunge acasă la
mamă – faza de vindecare – pielea prin inflamare se vindecă, doare, e înroşită,
fierbinte. A doua zi iar merge la grădiniţă – activ, acasă – vindecare. Asta e
neurodermita. Copilul are 16 ani şi îi spune mamei că merge la discotecă şi va
fi fericit dacă merge fără mamă. Se desface natural de mama lui şi astfel se
pierde neurodermita. NeurodermitaUn copil de 4 ani cu neurodermită – şoc
de despărţire. Cu 2 ani în urmă au închiriat un autobuz în care copilul şi-a uitat
ursuleţul. A fost de neuitat pentru copil. În ochii copilului acel ursuleţ de pluş
era viu, trăia. Fiecare îşi are propria lui realitate.Eruptie pe obraji la sugar„Cel
mai mic copil tocmai fusese născut și prima saptamana am stat in cea mai
mare parte a timpului la etaj în pat împreună cu copilul. Imediat după ce
asistenta postpartum a plecat(după o săptămână), i-au aparut celui de-al
treilea copil al nostru, care avea doar 2 ani, eruptii foarte rosii pe obraji(conflict
după un conflict de separare, în acest caz de mama). După câteva zile, roseata
si iritatia dispărut. Înainte de nașterea bebelusului, ea a fost mereu cu mine.
De-a lungul acestei saptamani ea a venit doar din cand in cand în camera de
sus și apoi s-a întors în camera de zi cu asistenta. Probabil ea a experimentat
această situație ca un conflict de separare, cu toate ca ori de câte ori ar fi vrut,
ar fi putut sa vina sus la mine. Faptul ca eruptia și roșeața au aparut pe obraji
i-a provenit din faptul ca eu intotdeauna la despartire o sărutam și o mângâiam
acolo.”Eczema„A treilea copil, o fetița, a mers la puțin peste doi ani, timp de 2
zile la cresa. Deja după prima zi a avut obrajii roșii și o ușoară erupție, care
dispărut după câteva zile. După ce s-a dus din nou la cresă simptomele au
reaparut. După câteva săptămâni, am retras-o de la cresă. Mi se părea că nu
este în interesul copilului să o aduc tot timpul în aceste situații de conflict. Ea
mergea cu placere la cresă(cele două surori mai mari mergeau la grădiniță, iar
ea nu a vrut să fie mai prejos). Atunci cand o lasam singură cu educatoarea și
ceilalți copii, mă ruga mereu să rămân cu ea. Ea nu era pur și simplu incă
pregatita și pielea ei mi-a arătat ce se întâmplă în interiorul ei, cum se simte.

~ 121 ~
Pur și simplu ea avea nevoie încă de mama ei.”Vărsatul de vânt la doua
surori O mama cu doua fete – de 2 și 4 ani – este de craciun in vizită la parintii
sai. Parintii trebuie însă să lucreze la targul de craciun și fiica
trebuie să-i ajute, caci nu are cine să-i ajute. Ca urmare mama ia copii cu ea
la targ. Copii doreau insa că mama să stea cu ei tot timpul, dar mama trebuie
acum să lucreze, asa că se separau des de mama, chiar daca erau în același
loc. Dupa 2 saptamani au facut amandoi varsat de vant. Mama nu era sigura
daca faza din ziua de craciun a fost conflictul de separare, insa fata cea mare
i-a spus de la sine intr-o seara că a fost foarte trista atunci că mama nu a putut
sta numai cu ea. Simptomele aparute au fost diferite la cei doi copii. Cea mica,
pe care o purta inca des in brate, avea cele mai multe vezici pe fata și cap,
zona unde era contactul cel mai des cu mama. La fata cea mare erau mai multe
vezici acolo unde o atingea mai des. Desi fata cea mare mergea la gradinita
cand i-au aparut vezicile, nici un alt copil nu a luat de la ea varsatul de vant.
Vărsatul de vânt – varicela E faza de vindecare a unui conflict de despărţire.
O grădiniţă a fost închisă pentru că era vărsat de vânt. De la grupa de copii
infectaţi plecase educatoarea lor – acesta fusese conflictul, nu aşa intens
pentru toţi. Când educatoarea lor s-a întors, asta a fost rezolvarea pentru copii
şi au făcut vărsat de vânt.
ScarlatinaO familie cu 2 copii se afla intr-un magazin cu jucarii, caci cel mare
are curand ziua de naștere și vor să caute o jucarie. Cel mic vede un cart și se
urca imediat pe el. Mama ii spune „nu, asta nu e pentru tine, ci pentru fratele
tau, caci el are curand ziua de nastere“. Cel mic izbucneste in plans și este
foarte dezamagit, mai ales că asta i-a spus chiar mama. Cateva zile mai tarziu
apar simptomele de scarlatina. Tatal cunoaste insa NMG, nu il duce la doctor
și ii explica mamei cum stau lucrurile conform NMG. Mamei ii vine o idee buna:
se duce in pivnita și aduce o mașina mai veche pe care cel mic nu o stia și i-o
pune in fata cu cuvintele „asta e a ta și iti aparține numai TIE. Numai daca tu ii
dai fratelui voie poate să mearga și el cu ea. El are acum cartul și daca vrei să
mergi cu el trebuie și tu să-i ceri voie intai“. Deodata ochii copilului au redevenit
stralucitori și simptomele de la piele au disparut rapid, ca și febra de
altfel.Eczema in zona genitala de la spalatul de catre o tanaraUnui batran
care este ingrijit ii aparuse o micoza in zona genitală. Un specialist in NMG ii
spune fiicei "batranul nu vrea să fie spalat!" Ciudat, se gandeste fiica, că doar
este spalat de 3 ani de zile de un ingrijitor. Fiica s-a dus a doua zi in vizita la
tata in timpul cand venea ingrijitorul și a vazut că acesta adusese cu el o
practicanta de 16 ani care il asista. Dupa ce au plecat, fiica și-a intrebat tatal.
"tata, cum te simti cand esti spalat de o fata tanara?" Tatal nu a putut decat să
dea din cap dezaprobator și plin de rușine, caci nu-i placea din cauza rușinii să
fie spalat de o fata tanara. Fiica a sunat ingrijitorul și i-a spus să nu mai aduca
practicanta cu el. Cand batranul a aflat că fata nu o să mai vina eczema a
inceput să dispara și in 3 zile a disparut complet.

~ 122 ~
Afte bucale de la nuciO femeie a avut toata viata afte in gura. Intr-o zi s-a
gandit să noteze ce manancă să vada daca nu cumva sunt produse de vreun
aliment. A descoeprit că apareau dupa ce manca nuci. A renuntat la nuci și
aftele nu au mai aparut. Intr-o zi cineva i-a dat să citeasca cartea Dr-lui Hamer
și și-a adus aminte de conflictul din copilarie legat de nuci: in curtea vecina era
un nuc și vecina le interzise copiilor să culeaga nuci.Intr-o zi ea si sora ei au
cules niste nuci și le-au aruncat de ciuda in curtea vecina, dar fiind vazuti de
vecina și parați la parinti, au primit o bataie strasnica de la acestia, cu batatorul
de covoare. Ca urmare bataia sau socul legat de eveniment a fost asociata cu
nucile care au devenit o „șina“ de avertizare. In urma constientizarii conflictului
și mai ales a faptului că acesta nu se mai putea repeta - vecina murise intre
timp iar mama nu o mai putea bate caci avea 90 de ani - femeii ii dispare
complet reactia la nuci. La prima nuca mancata a aparut o afta care a disparut
dupa o singura zi iar dupa aceea nu au mai aparut, chiar daca manca nuci.
Piele crapata la maini de la dat mana cu o persoana neingrijitaUn angajat
e nevoit să lucreze o iarna in alta filiala. Printre colegii de la filiala noua este
unul foarte neingrijit și murdar astfel incat dupa primul dat de mana, care il
dezgusta enorm, acesta incearca orice truc posibil să nu aibe contact cu el. Isi
inchide și farfuriile intr-un dulap. Dupa cateva luni revine acasa. De atunci
incepand, in fiecare iarna i se crapa pielea pe mana dreapta și il mananca
pielea. Sina care s-a construit este "dat mana cu colegi iarna." De fiecare data
cand da mana cu un coleg acel conflict de separare recidiveaza, chiar daca
colegii sunt in regula. Candva realizeaza conflictul conform NMG și le spune
colegilor că nu mai poate da mana cu ei din motive de sanatate. Acestia
accepta. De indata ce nu mai da mana cu colegii simptomele dispar. Conflictul
nu a fost eliminat, dar asta e o solutie acceptabila pentru moment .
Paduchi Nici păduchii nu apar intamplator și nici nu se iau ci sunt cauzați tot
de o despartire(epidermul scalpului). Cel mai des din cauza despartirii copiilor
de parinti sau invers. De regula apar cand copiii sunt despartiti de parinti atunci
cand incep scoala sau gradinita, pleaca in tabere sau sunt internați in spital
sau internate. Sau cand oamenii sunt inchisi in inchisori, pleaca la lucru in tari
straine, fiind despartiti de cei dragi. Acest tip de coflict apare cel mai des intre
4-10 ani, caci la aceasta varsta apar primele despartiri iar cu timpul copilul
maturizandu-se, nu mai reactioneaza la fel la despartiri sau face simptome in
alte locuri.Mai jos un caz de păduchi povestit de un terapeut NMG cu 26 de ani
de experienta."Fiica mea s-a ars și a trebuit să o ducă la o clinica speciala
pentru arsuri din alt oras și nu am putut să stau și eu acolo cu ea, deci a trebuit
să ne despartim. De cand am nascut-o folosim niste perne umplute cu graunte
de cereale. Si fata a luat perna ei cu ea dar dupa ceva timp m-a rugat să
schimbam pernele că să-mi poata mirosi mirosul cat sta acolo că să nu se
simta singura. I-am indeplinit dorinta dar a doua zi eu am facut păduchi desi
nu era nimeni in preajma cu păduchi.Fiica era rasa in cap deja dinainte caci
doctorii doreau să-i transplateze o bucata de piele din cap.

~ 123 ~
Doctorii au spus că am luat păduchii de la perna infectata in prealabil de niste
pacienti din Turcia. Pentru mine insa a fost clar că despartirea de fiica mea a
fost cauza păduchilor."
Bataturi de la o despartire in urma cu 63 de aniO femeie merge la un curs
de NMG și din ce invata acolo iși da seama că poate gaseste vindecare și la
bataturile care o fac să sufere de 63 de ani. Citeste in cartea lui Hamer că
bataturile sunt cauzate de un conflict de separare/despartire. Incearca să-și
aduca aminte dar nu resuseste. Cu ajutorul unui tensor incepe să verifice anii
și gaseste ca an pozitiv anul 1947.Si brusc iși aduce aminte de despartirea din
acel an. La scurt timp dupa razboi mama a trimis-o cateva sapatamani intr-un
lagar de vacanta cu trenul, singura. Fata a suferit de dor de casa cat a stat
acolo și orice mașina venea spera că vine mama să o ia. La scurt timp dupa
asta i-au aparut și bataturile. Femeia a facut acum o scurta ceremonie de
eliberare a emotiilor de atunci constientizand faptul că depărtirea s-a terminat
demult. A doua zi a inceput să o intepe in bataturi și dupa cateva zile bataturile
au disparut. Si asta dupa 63 de ani!
Comentariu: socurile emotionale nu sunt uitate și produc de regula amintiri vii,
de parca s-ar fi intamplat ieri, chiar daca omul nu iși aminteste de prima data
de eveniment.

Negi
Un elev avea pe partea de lovire a palmei, a partenerului, un lanţ de negi. Era
tot timpul atacat în clasă şi trebuia să se apere: „lăsaţi-mă în pace!”. Când
învăţătoarea şi mama au rezolvat conflictul, negii au dispărut.Negi in talpa O
familie se mută de la bloc la casa. Copiii, intre 1-4 ani au acum o camera a lor
insa cu fereastra catre o alta curte. In curtea vecina este un caine de care le
este frica. La scurt timp dupa mutare le apar negi in talpa. Nu se simteau deci
in siguranta in camera/casa noua și ar fi vrut să se desparta de ea.O femeie
trebuie să foloseasca o soba care ameninta să explodeze oricand. Are mereu
frica să se ducă să-i dea drumul. Ii apare un neg in talpa. Dorinta de separare
de acel loc periculos.
Neg de la tuns iarba
Un baiat a avut un neg 2 luni, vara. Baiatul trebuia să tunda gazonul și nu-i
plăcea. A facut negul exact in locul unde avea contactul cu maşina de tuns
iarbă. Când a început şcoala, a ştiut că nu mai trebuie să tundă iarba şi negul
a trecut.
Neg pe pleoapă
Soţul obliga sotia să faca un curs de calculatoare. Ii apare un neg pe pleoapa
ochiului asociat partenerului. L-a avut până în ultima zi a cursului. Dorea să se
desparta de ceea ce a obligat-o sotul să faca.
Neg la mană Fata mică împlinise 18 ani şi iși prezintă prietenul tatalui, fără să
îl anunţe in prealabil. Tatal ieşea din baie şi o vede pe fata lui cu un bărbat

~ 124 ~
de 30 de ani, care semăna cu un unchi al soţiei lui, pe care nu-l suporta.
Conflictul de separare l-a avut pe interiorul mâinii mamă-copil: „acesta îmi ia
mie fata!”.

Negi mici, maronii, pe spate, mai mulţi: Conflictul este: „vreau să fiu
separat”. Poate fi „acela mă tot bate pe spate” şi multora nu le place această
intimitate.
Veruci în jurul gâtului – vreau să îmi iau ceva de pe gât.
Pete maronii – înmulţirea numărului de pigmenţi ai pielii. „Pete de culoarea
cafelei cu lapte” – e un fel de program, dar e o excepţie – e un conflict mai
intens de contact, neplăcut. De exemplul sărutul bunicii.
Un neg in talpaCateaua Ema, care e mereu cu el, fuge brusc din rulota, pe
strada. El fuge și o ia pe Ema de acolo. A doua zi dimineaţa – băşică de apă
pe talpă, foarte adânc sub piele – un neg care creşte spre interior. A suferit un
conflict de separare, mamă-copil, pe laba piciorului: „nu pleca de aici!” Trebuie
să aibă grijă de câine ca de un copil mic. A realizat imediat care e conflictul de
separare, a recunoscut şi a împiedicat pericolul. N-o mai lasă să alerge liberă
în parcare.Vitiligo - Depigmentare in zona genitala și saniO femeie are act
sexual cu partenerul ei, care îi spune: „tu nu ai orgasm”. Ea realizează: el a
avut o altă experienţă, probabil m-a înşelat. Vitiligo în zona genitală şi în zona
sânilor – pentru fiecare deget în zona mamelonului unde o mângâia el, i-au
apărut negi, pentru fiecare deget al bărbatului.Vitiligo după moartea tatălui
în accidentO fata primeşte vestea că tatăl ei a avut un accident urât de
motocicletă, cu creierii pe asfalt. Conflict brutal, urât. Faza activă – ulcerează
stratul interior al epidermei – pete albe, insensibilitate a conflictului de
separare, dar acum se simte mai bine. Faza de vindecare – petele albe se
retrag, piele curată la sfârşit. In India, vitiligo e numit „lepra albă”.VitiligoO
tămăduitoare spune că fata ei de 11 ani are de 7 ani pete albe pe piept, spate
stânga-dreapta şi partea interioară a picioarelor. Îşi aminteşte că a fugit câinele
fetiţei de acasă, când fata avea 7 ani şi bunica îi spune copilului: „precis câinele
tău a fost transformat în cârnaţi la restaurantul chinezesc” – separarea de câine
in mod brutal. Când se juca cu câinele, îi sărea pe piept, spate sau îl călărea.
Acele părţi au fost asociate cu despărţirea. Dacă vitiligo e de 4 ani, trebuie să
existe un motiv. De ce nu rezolvă fetiţa acest conflict de separare? Şi-a luat alt
câine, dar şi acesta fuge de acasă, pentru că au găuri în gard. Când câinele
fuge de acasă, automat fetiţa e pe şină: ar putea fi făcut şi acesta cârnaţi. Scris
pe reţetă: „reparaţi gardul!” Încercaţi să explicaţi asta unui dermatolog! Repară
gardul, fata realizează că animalul nu mai poate fugi şi după 6 luni aproape
totul dispăruse. Scarlatina e o formă generalizată, faza de vindecare uşoară a
unui vitiligo generalizat. La fetiţă nu era generalizat. Faza activă de multe ori
nici nu se observă, se observă faza de vindecare.Vitiligo în jurul gâtului2
puşti fumează pe ascuns. Sora unuia îi spune: te spun lui tata. Băiatul se

~ 125 ~
spânzură. Prietenului care era cu el îi apare un vitiligo în jurul gâtului: - ar vrea
să fie separat de funie – urât, brutal. Vitiligo la un cupluO pereche de 70 de
ani – el vitiligo generalizat, ea – la încheietura mâinilor. La amândoi –
concomitent, în urmă cu 2 ani. Se despărţiseră de o pasăre care le ţinuse loc
de copil, 20 de ani. Bărbatul găseşte păsărea moartă, cade în genunchi şi are
o criză de plâns, vine şi femeia şi vede scena. Ea ţinea pasărea pe încheietura
mâinii. A asociat partea urâtă a separării cu acea zonă a corpului. Cauza a fost
pasărea. I-a sfătuit să-şi ia altă pasăre. Nu au vrut.Herpes la buzeO fata face
herpes când vede paianjeni. E întreabătă dacă i s-a aşezat un păianjen pe gură
in trecut. Îşi aminteşte că avea 12 ani şi simte că i se târăşte ceva pe obraz. Îl
aruncă pe jos şi vede un păianjen. Ştie ce are de făcut, când mai vede un
păianjen, va accepta că e acolo, nu pe buza ei. Aşa a scăpat de conflict.
Herpes de la o halba murdara
E la cârciumă şi bea dintr-o halbă de bere. Vede ruj de buze şi resturi de
mâncare pe halbă nespalata bine și face herpes. Şina va fi halba de bere din
cârciumă. Ori de câte ori va bea o bere la halbă – apare un herpes.Herpes
Bunica îşi vizitează fata şi nepoţii odată la 4 săptămâni. Când ajunge acasă,
dă telefon şi spune că a ajuns cu bine. În fiecare seară când ajunge acasă face
herpes. Se gândeşte că la fata ei nu e prea curat.
Herpes O chelneriţă îi întinde obrazul unui domn de 70 de ani pentru a o pupa
de rămas-bun. Bărbatul îi bagă limba în gură. Face herpes pe urma. Herpes
nazalSlefuieste un dulap că să-l vopseasca. Vopseaua miroase puternic și o
deranjeaza. A doua zi face herpes la nas. Realizeaza conflictul și ii trece
repede; de obicei dureaza destul de mult cand ii apare.Herpes dupa febra
Atât la buza superioara și inferioara, precum și pe bărbie, așa numitele
herpesuri sunt clar vizibile. Cu toate acestea, febra nu este cauza acestei boli.
Febra nu are nimic de-a face cu herpesul. Herpesul dupa o febra sau o alta
boala poate aparea în cazul în care un bolnav s-a simțit separat în timpul bolii
sale, de o persoana draga sau de un animal .Situația a fost asa: unul dintre
copii a fost bolnav și a vrut să fie mereu cu mama in timpul bolii. Noaptea venea
la mama în pat și cand adormea, o ducea in patul ei. Apoi statea inca o vreme
cu ea, cu mâna sub capul și bărbia fetei. Cand am vrut să plec, mi-a spus
mereu: "Mamă, mai stai un pic cu mine." Ea apoi se ghemuia cu capul în mâna
mea că să mă țină așa cu ea. În cele din urmă, am plecat, dar după ce ne-am
mai dat cate un sărut. După câteva zile, cand era mai bine și nu mai venea
noaptea la noi în pat, au aparut veziculele herpetice. Separare de mama. Dacă
ar fi lasat-o inca cateva nopti să doarma în patul mamei, probabil nu ar mai fi
facut.

Herpes genitalHerpes în zona genitală de 40 de ani a unui bărbat de 58 de


ani. Se cunoaşte cu soţia lui de când erau foarte tineri. Erau la soţia lui acasă,
la „treabă”. Brusc, bate socrul la uşă. A sărit din pat în pantaloni – conflict de

~ 127
126 ~
separare asociat cu penisul. Şina – făcea sex cu soţia. După 40 de ani
realizează că nu mai există socrul care să bată la uşă.

Căderea parului, matreată, păr albit


Epidermul e întotdeauna asociat cu un conflict de separare. Si scalpul aparține
de epiderm. La pierderea părului, încărunţire, mătreaţă – conflict de separare
asociat la cap – pentru că ai fost mângâiat pe cap, ai asociat în acel loc
separarea. Sau pentru că la 16 ani ai mângâiat pe cap prima mare
dragoste.Atenţie! Prima mare iubire e întotdeauna ceva deosebit!Sau îmi
mângâi câinele pe cap. Dacă fuge, voi avea probleme pe cap.Mulţi sunt pe
şina căderii părului, rezolvă conflictul de separare şi căderea părului
diminuează. Contează mult cum a ajuns pe şină. Funcţionează numai atunci
când conflictul nu mai are obiect. Dacă conflictul rămâne de actualitate, nu mai
creşte părul înapoi.

Faza activă – pierderea părului sau mătreaţă. În acest timp memoria de scurt
timp e diminuată (absenta).
Părul alb – asocierea la cap a unei separări brutale şi urâteUn bărbat cu
păr grizonat – separare brutală şi urâtă – „vitiligo al părului”. A rezolvat conflictul
şi şi-a recăpătat culoarea părului.
Păr albit Gravida îi spune prietenului: „eu te părăsesc, copilul nu e al tău”. Într-
un an prietenul a fost alb la păr.
Păr albit Fată de 16 ani cu păr alb. La 14 ani trebuise să renunţe la cal, pentru
că părinţii nu-şi mai permiteau. Calului i se pune un sac pe cap. Fata plânge
toată noaptea. De atunci a început să încărunţească. La 50 de ani, are o pajişte
şi 2 ani şi-a reconstruit legătura ca la primul cal. Pe măsură ce îşi va reface
legătura, poate îi va reveni culoarea părului.
Mătreată și mâncarimea scalpului Când conflictul de separare e rezolvat, se
ajunge la înroşirea pielii în jurul capului, te mănâncă, părul începe să crească,
mătreaţa dispare. Mâncărimea e în faza activă, e afectată memoria pe termen
scurt, desensibilizarea – pentru a putea uita persoana – acesta e sensul
biologic.Căderea părului la o fată din cauza morții pasării O tânără fată de
25 de ani, foarte frumoasă, suferă de căderea părului de când ţine minte.
Conflict de separare de la 4 ani: avea o pasăre cântătoare, care îi stătea pe
cap. Într-o zi se aşează pe pasăre şi moare. Are un şoc. Se ascunde în spatele
tomberonului vecinului. Instinctiv mama îi cumpără altă pasăre. 25 de ani a
avut tot timpul aceeaşi pasăre. Hamer spune că ar trebui să găsească o pasăre
care să i se aşeze pe cap, pentru a scăpa de conflictul de separare.Căderea
părului din barbăCăderea bărbii într-un cerc, pe partea partenerului – conflict
activ de separare de partener. Acum 3 ani se
despărţise de prietena lui, nu a reuşit să treacă peste asta, o visează, plânge,
o sună. Îl întreabă de ce nu se căsătoreşte cu ea. Spune că nu s-a

~ 128 ~
gândit.Căderea părului la un turcUn turc avea la 20 de ani păr negru, foarte
ondulat. La 40 de ani mai are o urmă mică deasupra urechilor. Turcul trăia cu
o turcoaică de 16 ani, aveau relaţii sexuale şi la turci asta e o promisiune de
căsătorie. Fata s-a reorientat, pentru că el nu vroia să o ceară în căsătorie.
Fata îi trecea degetele prin păr. Separarea – de atunci îi cade părul. S-a
recăsătorit. Hamer îi spune că ar fi vrut şi un copil de la fată, pentru că părul îi
cade pe partea mamă-copil. I-a spus să o roage pe soţie să-i mângâie părul
care nu mai este, că să treacă conflictul.Căderea parului de la gândul de
separare de soție O soţie îi spune soţului: „nu te mai iubesc ca la început!” A
doua zi soţul are mătreaţă. Pielea reacţionează foarte repede.Căderea parului
sub forma de cerc de la moartea buniciiBunica moare și nepotul, încă tânăr,
face Alopecia areata, cădere de par în cerc în creștetul capului. Bunica
obișnuia să-și treacă mana prin parul nepotului. A rezolvat conflictul și parul a
început să crească din nou. Conjuctivita – nu mai văd mama „Acest exemplu
nu este, probabil, considerat ca o problemă a pielii, însă conjuctiva și corneea
sunt parte din epiderm și sunt afectate de un un conflict de separare (vizuala),
în cazul în care nu mai putem vedea o persoana dragă, datorită unei despartiri.
Un exemplu pe care l-am trait cu ceva timp în urmă cu copiii cei mai mici.
Dimineața am avut o altercație cu unul din copii, pentru că nu fusese cuminte,
iar cei doi copii mai mici au fost acolo și s-au uitat puțin afectati. La pranz a
trebuit să plec cu cei mai mari și i-am lasat pe cei mici acasa, caz în care soțul
meu ar fi trebuit să aibă grijă de ei. Amandoi copiii mici s-au uitat de la fereastra
dupa noi, plagand. În dimineața următoare, al treilea copil, o fata, s-a trezit cu
ochii rosii purulenti. Deoarece am stiut de unde a venit acest lucru, am fost în
stare să o calmez și i-am spus că ochii ei vor fi mai bine în câteva zile.
Simptomele au aparut deci pentru că ei nu au văzut ieri mama pentru o vreme.
Neplacerile au disparut într-adevăr după câteva zile, ea s-a calmat și a
observat că mama ei a avut dreptate. În acest fel, copiii știu că pot avea
încredere în mama lor și nu se produce o situație de panică, care conduce doar
la noi conflicte de cele mai multe ori. Celui mai tânăr nu am putut să ii ofer
explicația de mai sus, atunci cand, o zi mai târziu s-a trezit cu o infecție la ochi;
la el a ajutat un pic mai multă atenție și mangaieri, după care simptomele au
dispărut în câteva zile, de asemenea.”Conjuctivita, guturai și bronsita în
urma unei călătorii cu sugarul
„Stiind de la babe ca nu este bine sa calatorim cu sugarii, am stat în mod voit
acasă cu copilul timp de 7-9 luni evitand orice călătorie în afara orașului cât și
musafiri. Pana când, într-o zi nefastă, soția a ținut neapărat să facă o călătorie
cu pruncul la o prietenă de-a ei cu 2 copii și 2 căței, situata la câțiva sute de
kilometri. Deși nu am vrut sa o las sa plece, pana la urma am cedat, pe atunci
necunoscand încă NMG și consecințele unei astfel de călătorii
pentru un sugar. După 3-4 zile de stat acolo m-a anunțat ca trebuie să vină
acasă mai devreme caci copilul s-a „contagiat” de la ceilalți copii cu „gripa”. În
casa prietenei erau intre timp toți bolnavi pana lasoția mea, copilul meu și

~ 129 ~
prietena soției. S-a întors acasă cu copilul și saracutul arata deplorabil: era plin
de muci în nas și în bronhii care îl impiedicau sa respire și în plus ochii plini de
secretii purulente. A fost un calvar primele 2-3 zile și groaznic să-ți vezi pentru
prima data copilul bolnav, dar după aceea s-a mai ameliorat. Însă secretiile
erau acum mai mult în bronhii. Toată boala a ținut cam 2 săptămâni
ameliorandu-se din zi în zi.
Ce se intamplase de fapt:1) conflict de adulmecare: mucoasa nazala cu muci
în faza de reparație. Fiind într-o casa nouă, cu oameni noi și câini și în plus și
vizite prin oraș și chiar mersul cu trenul pana acolo, copilul a fost într-o continua
stare de adulmecare de situații noi, necunoscute, posible primejdii, etc. De aici
mucii din nas. Copiii mici sunt ca niște căței care adulmeca tot ce văd nou și
așa nasul se ulcreaza dacă durează prea mult și pe urmă trebuie reparat: cu
secretii nazale.2) Conflict de despărțire vizuală de tatăl său, care a rămas
acasă: conjuctivita cu secretii purulente în faza de vindecare. Copilul era foarte
obișnuit cu tata, caci tata nu lucra atunci și stătea acasă, era ca o mama pentru
el și a suferit imediat cum a disparut din câmpul vizual mai mult timp.3) Conflict
de lipsa de aer/frica de asfixiere. În bronhii(și intestin) exista niște celule goblet
care produc mucus ca sa poată fi eliminate ușor corpurile străine. Aceste celule
primesc comanda de la creier sa secrete mucus când exista un pericol real sau
imaginar de asfixiere, când ne-am înecat cu ceva sau caile respiratorii sunt
blocate. Copilul a avut la naștere un astfel de pericol. Deși nu s-a întâmplat
nimic grav, nașterea a fost cam socanta psihic la urma, caci copilul era mare
și cam vreo ora nu se știa dacă o să iasă. Soția a fost probabil speriată și cu
ea și copilul. Ca urmare copilul a suferit un DHS la naștere și nasul infundat și
mucii din nas au redeclansat acum la 7 luni frica aceea traită la naștere.
Programul a început sa ruleze.Ca urmare corpul a început sa secrete secretii
bronhiale, deși nu era nevoie de ele, caci nu era nimic real în gât sau bronhii
în afara mucilor care curgeau din nas în gât. Dar corpul nu știa ca mucii din
nas nu pot duce la lipsa de aer. Guturaiul a redeclanșat la rândul lui un alt
conflict mai vechi legat de frica de a rămâne fără aer, de a se îneca cu mucii.
Exista multe cazuri cu astfel de copii cu conflicte de la lipsa de aer de la naștere
sau de mai târziu, de exemplu după inecatul cu mâncare sau cu apa. Tipice
sunt secretii bronhiale multe și curate: arata ca un gel transparent lipicios (ca
gelul de la Aloe vera) care îneacă copilul caci sunt greu de tusit afara ca sunt
multe și ele în sine recidiveaza conflictul. Este ca un cerc vicios: mucii din nas
declanseaza mucii din bronhii și acestia redeclanseaza frica de a fi înecat și
corpul produce mai departe muci în ideea ca mucii ar ajuta la scoaterea
mucilor. E un program tâmpit dar asta este.
Matreata timp de 25 de ani
„Sufar deja din clasa a 7 de matreata puternica. Îmi amintesc exact ziua când
a

am văzut prima data matreata. Uneori erau perioade de câteva luni fără
matreată, apoi apărea foarte puternica. Am încercat tot felule de remedii, dar
fără succes. După un seminar în NMG am înțeles ca provine de la un conflict

~ 130 ~
de separare și ca trebuie sa existe o sina care duce la recidiva conflictului. M-
am chinuit câțiva ani sa găsesc sina, și oricat de mult m-am gândit la trecut, nu
am găsit nimic. Însă într-o zi, la toaletă mi-am adus aminte și în același timp
am remarcat ca din toamna trecută matreaza nu mai aparuse. În școala eram
îndrăgostit de Alexandra, cea mai frumoasa fata din școala, însă nu am avut
niciodată curajul să-i marturisesc asta. Dar în clasa 7-a i-am scris o scrisoare.
Nu numai ca m-a refuzat, dar mi-a spus-o și de așa natura încât să fie sigura
ca nu mă mai voi apropia niciodată de ea. Pentru mine răspunsul ei a fost
foarte dramatic și acut, astfel ca îmi aduc aminte și acum de toate gândurile
din acele secunde. Exact de atunci am matreata. După ce s-a terminat școala
nu ne-am mai văzut, însă când intalneam un coleg de atunci il întrebam mereu
ce face Alexadra. Iar când vedeam o fata într-o revista care ii semana sau la
care îmi imaginam ca așa ar trebui sa arate astăzi, incepeam sa visez la marea
dragoste din timpul școlii.Anul trecut în septembrie am găsit o scrisoare de la
Alexandra în cutia postală: o invitație la reintrunirea de clasa. Pana la aceea
întâlnire am fost iarăși cu gândul mereu la ea și plin de matreata. Când am
intrat în restaurant însă nici nu am recunoscut-o. Nu ma așteptam sa aibe 38
de ani și să se ingrase, sa aibă dinți puși – în plus și foarte prost făcuți – și sa
arate ca o femeie care să nu ma atragă deloc. De atunci s-a încheiat conflictul
și sina nu mai exista. De aceea îmi disparuse matreata deja din toamna. Acum
este prima iarna de atunci în care nu am matreată. Și asta după 25 de ani!
Ceea ce mi se pare remarcabil este ca deși am încercat timp de 3 ani sa găsesc
conflictul nu am reușit, deși era omniprezent. Și de abia la câteva luni după
reîntâlnirea care pusese capăt conflictului mi-am dat seama de la ce
provenea.”

Carcinom intraductal la sanul de pe partea parteneruluiCanalele prin care


curge laptele sunt asociate de asemenea unei separări, dar separare fată de
san: copil sau partener. Mi-a fost luat copilul sau partenerul de la san. Soțul mi-
a plecat cu alta sau copilul mi-a fost luat de asistente după naștere: se face
mastită sau "carcinom intraductal" (acelaşi lucru). Inflamatia este faza de
reparatie. In faza de conflict activ se ulcereaza canalele și nu se simte mai
nimic.
Antibioticele nu fac nimic la mastita decat sa reduca din simptome, caci sunt
otrava si la otrava corpul reactioneaza simpaticoton, reducand din faza de
vagotona de vindecare. Sunt absolutinutile caci nu este o infecție ci o
inflamatie, adică reparația necesara a canelelor.
Greseala medicilor in maternitati de lua copilul de la sanul mamei duce des la
mastita iar aceasta, din cauza fricii de infectie, a socului si a fricii de a „da
microbi sau antibiotice” prin san la copil duce des la pierdea laptelui sau
alimentarea cu lapte praf(un cocktail chimic). De la o singura greseala apar
multe urmari nefaste pentru copil și cea mai rea urmare este când mama
rămâne fără lapte din aceasta cauză.

~ 131 ~
Carcinom intraductal la o mamă – rezolvarea unui conflict de despărţire de
partenerul ei – faza de vindecare. Când află diagnosticul îi spune cumnatei,
care o sfătuieşte să aprofundeze tematica Hamer. Respinge tratamentele
clasice. După 3 luni merge la control şi medicii îşi retrag diagnosticul.
Vindecare spontană.
Lucrează cu soţul ei la o bancă. Vine o colegă nouă, sexi. Mai avusese o
întâmplare – o blondă îi furase un iubit. Acum e foarte sensibilă. Într-o zi toţi
colegii au mers la un curs, mai puţin ea. Soţul vine de la curs şi spune „a fost
de vis” şi ea suferă o recidivă totală cu carcinomul intraductal. Soţul jură că nu
are nimic cu blonda. După câteva săptămâni blonda îşi dă demisia şi pleacă.
Urmează faza de vindecare.
Eczema pe dosul palmeiTatăl dorise să se despartă de fiica lui – probleme
pe partea exterioară a pielii – de multe ori se fixează pe locul despărţirii – ca şi
cum i-ar fi dat o palmă, cu dosul palmei. Eczema – e faza de vindecare. Dacă
simptomele nu dispar atunci conflictul se repetă și faza de de vindecare se
repetă.
Neurodermită pe gât O doamnă trecea printr-un divorţ. Dar avea pe ambele
părţi ale gâtului neurodermită – era vorba şi de copil. Sora ei are un câine, care
latră până se întoarce ea de la serviciu. I-a pus zgardă cu uleiuri eterice pentru
câine, să nu latre. Sora suferea că era nevoită să îi pună zgardă. Aşa a suferit
un conflict datorită câinelui, în zona gâtului. După ce a luat zgarda câinelui, s-
a vindecat.
Alergie la soare cu simptome la epidermAlergie la soare a unei terapeute.
Era stângace, avea alergie numai pe partea partenerului: soare – părinţi, soare
–cal. Soare – soţ – nu avea nici o reacţie. Dacă ieşea la o plimbare cu calul
sau părinţii în soare, avea nevoie de factor de protecţie 50. Ea îngrijeşte o
pacientă bolnavă grav, care vroia să se sinucidă. La o plimbare pe lac, pacienta
îi spune terapeutei să o omoare, să o arunce în apă. Aceasta refuză. În acea
clipă, terapeuta vroia să se separe de pacient – conflict de separare. A
programat – soare – cal – părinţi. Pentru că pacienta i-a făcut scandal în faţa
părinţilor şi a calului terapeutei. În urmă cu ceva timp pacienta a apelat la
eutanasiere în Elveţia. Asta înseeamnă „aşa ceva nu se mai poate repeta”. Şi
alergia a dispărut.
Eczeme la degetele de la picioare Ani de zile Helmut a avut eczeme la
degetele de la picioare. Părinţii lui erau la o emisiune TV şi plângeau. Mama
medicului care îi acuza pe ei îi adusese flori şi cozonac, tatăl lui spunea că fiul
lui probabil că e sectant. Pe vremea aceea, dacă mergea la părinţi în
vizită, izbucnea scandalul. Autorităţile vroiau să dea bunicilor tutela asupra
fiicei lui. Le-a spus părinţilor să nu se amestece. A vrut să se separe de tată şi
de mamă – cu picioarele. În anul 2000 merge cu tatăl lui într-un magazin de
electronice pentru a cumpăra un computer. Atunci a realizat că tatăl lui a

~ 132 ~
îmbătrânit, tremura, era mai mic. Atunci s-a putut separa de părinţi, din acel
moment nu l-a mai interesat dacă îl înţeleg sau nu, nu s-au mai certat. De
atunci nu mai are eczeme. DETAŞAREA!!!
CÂND AVEŢI UN CONFLICT CU UN OM – CONFLICTUL E LA
DUMNEAVOASTRĂ! Poţi să-i spui „poţi să te schimbi”, dar asta nu rezolvă.
POŢI SĂ TE SCHIMBI TU, SĂ-ŢI SCHIMBI OPINIILE. CÂND SPUI „NU MĂ
INTERESEAZĂ” NU MAI EXISTĂ CONFLICT.Eczeme pe pleoapeSecretara
lui Hamer din Elveţia avea eczeme pe pleoape (conflict de separare în timpul
somnului!). Hamer a întrebat-o dacă partenerul i-a impus vreun copil. Într-
adevăr, ea dormea şi vine soţul ei şi se năpusteşte peste ea în pat și îi face un
copil.
PsoriazisFormarea de solzi pe antebraţe – neurodermita dublă - are la bază
un conflict dublu, unul activ iar al doilea în faza de vindecare. Descuamarea pe
teren roşu – psoriazis.Acest dublu conflict de separare – vreau şi nu vreau – e
valabil numai cu o singură persoană. În acelaşi timp de aceeaşi persoană aş
vrea şi nu aş vrea să fiu despărţit. „Dacă te comporţi aşa, nu te mai vreau, deşi
îmi place de tine”. Dacă persoana a plecat – activ în faza conflictuală. Nu te
mai suport – am rezolvat conflictul. Se întoarce persoana – nu am rezolvat
conflictul. Totuşi te iubesc – intru în faza de vindecare. ATENŢIE! Există
conflicte la care nu există rezolvare. Atunci nu poţi nici să scapi de pe şine.
Dacă există persoane de care nu poţi scăpa, se transformă în cronic. E
recomandat să se evite şinele, dar s-ar putea ca şi situaţia de a fi separat să
fie şina. Dacă de exemplu sunt cu un partener, acela ar putea să se separe de
mine. Conflictul nu e rezolvat. Dacă credem că aceasta e şina, ajunge ca
partenerul să facă o singură remarcă şi eu sufăr o recidivă. Dacă persoana e
de mult plecată – şina de a fi separat există în continuare.Basaliom („cancer
la piele”, „cancer alb”, e afectat epidermul) O femeie are basaliom
deasupra buzei – 5 mm înălţime, 2-3 mm lăţime, care creşte foarte încet. A
asociat cu acel loc un conflict de separare, însoţit de sărut. A fost sărutul de
despărţire pe care nu l-a dat tatălui ei care se afla pe moarte. A avut o luptă
dacă să-l sărute sau nu. Ştim conflictul, dar ce putem face? Tatal este in
mormânt şi ea a încercat să rezolve mental problema. Nu s-a rezolvat. S-a dus
la un terapeut care joacă rolul tatălui ei – îi dă sărutul – după câteva zile negul
cade.Basaliom în vârful cheliei unui bărbat. Basaliom pe vârful capului.
Când e sub duş, poate să-l zgârie jos, dar apoi reapare şi doare. E o separare.
Mutare în cadrul firmei. L-a luat pe nepregătite. Se obişnuise la noul loc de
muncă şi se gândea că se va reduce mărimea basaliomului. Dar separarea
trebuie legată de ceva viu, nu de locul de muncă. Îl întreabă dacă la locul de
muncă l-a mângâiat cineva. Da, era secretara! A suferit un conflict
de separare de secretară, care tot timpul îl mângâia pe chelie. Corpul nu poate
să mintă! Dacă ştiţi să interpretaţi limba organelor, nu mai puteţi fi
minţit.Vacanţă în Spania, la Hamer. Hamer e vegetarian, nu fumează, nu bea
alcool. Hamer a spus că nu îl deranjează că fumează, dar tot timpul strănuta

~ 133 ~
(conflict de adulmecare).SclerodermiaSclerodermia – pielea întărită – cel mai
grav conflict de separare. Când se ajunge în faza de vindecare – pielea se
desface în fâşii de pe mâini. Conflict la gemenii separaţi.Crăpături în piele –
faza activă a unui conflict de separare.Bărbat avocat, crăpături adânci la 3
degete – stânga, dreapta, mai puţin inelarul şi degetul mic. El a asociat la
aceste trei degete un conflict de separare. Avea de 10 ani crăpături adânci. A
ajuns la cântatul la pian – nu merge. După 1 lună crăpăturile au dispărut – şi-
a găsit conflictul. În urmă cu 10 ani, când avea 20 de ani, a ieşit cu prietenii la
un foc de tabără. Au aruncat gudron peste foc şi a scos mult fum. Şi-au făcut
o ţigară din haşiş, au răsucit ţigara, care se face cu 3 degete. Cineva sună la
poliţie şi pompieri. Apar exact când răsucea ţigara. A vrut să fie separat de
poliţie, a aruncat ţigara şi a fugit. 10 ani a durat şina, care era…locuia într-o
zonă apropiată de un spital, unde auzea sirenele salvărilor. Conflictul devenise
fără obiect, crăpăturile au dispărut. Azi nu-şi mai răsuceşte ţigări cu haşiş, altfel
nu şi-ar fi rezolvat conflictul. Stari de absenţă de la criza epileptoidaCriza
la capitolul „senzorică” este absenţa, a nu fi prezent.O fetiţă de 8 ani are zilnic,
de la naştere, stări de absenţă, care au şi fost măsurate la creier. Mama spune
că încă de când era gravidă şi-a propus să nu-şi lase niciodată copilul. Naşte
cu cezariană. Când se trezeşte i se spune că tot timpul copilul a urlat. Când se
uită la mamă, adoarme. Acea ridicare a privirii, însoţită de absenţă, o are şi azi.
Şina e mama. Cât e la faza copilăriei, conflictul nu se poate rezolva. Doar la
pubertate, conflictul devine fără obiect. Atenţie! Poţi rămâne fixat în această
constelaţie de teritorialitate! Copilul are 16 ani, dar ca varsta emoţională are 5
ani şi pentru el mama e foarte importantă. Conflictul continuă.
Derm - Cazuri

Dermul este stratul doi al pielii și conține vase de sânge, nervi, foliculi pilosi,
mușchii firelor de păr, glandele sebacee (produc grăsimi) și glandele
sudoripare. Aceste glande au însă alte conflicte decât derma în sine. Tesut
afectat: dermul este controlat de cerebel/creierul mic și s-a format din foita
embrionară mijlocie numită mezoderm. Afectiuni: alunite și negi,
cosuri/acnee, zona zoster, cuperoză, transpiratia picioarelor,melanom sau alta
forma de „cancer de piele“, micoze, „ciupercă“ la unghie, „ciupercă la picior”,
sarcom Kaposi, lepra, ciuma și orice alt nume de boala atunci când stratul
afectat este derma.
Conflict: de tip "murdărire, desfigurare", "ne simtim atacati", se atenteaza la
integritatea noastră, la curatenia noastră, etc. Atacul poate să fie verbal sau
real: „băi ce urat mai esti!“ sau „esti un porc mizerabil“. Poate să fie și o
desfigurare după o operatie sau o amputare. Poate să fie o atingere nedorită,
neplacută dar surprinzatoare. De ex. Un sărut sau mangaiat nedorit și
neasteptat. Sau o lovitura, tăietura(bisturiu). Poate să fie o insulta, o umilire, o
învinuire pe nedrept, deci și atac la integritatea morală a cuiva. Poate să fie
frica de a „lua o ciupercă” de la piscină, de a se murdări/contagia cu ceva la

~ 134 ~
piele. Vorba unuia, „ticălosule” – mă loveşte ca o săgeată în spate –> melanom
în spate. Intrăm într-un cerc vicios, mai ales la diagnostic de cancer al pielii. M-
a scuipat în obraz – melanom – medicul spune cancer de piele. Abia acum mă
simt murdărită şi creşte, şi creşte, şi mă simt şi mai murdărită. Atunci se spune
„lasă să fie operat”, să nu se taie prea adânc. Persoanele sensibile sau care
ţin mult la curăţenie, cele care se scârbesc uşor sunt mai succeptibile la astfel
de conflicte.
Explicatie: atacul poate să fie un atac fizic (lovitura, contuzie, palma), atac prin
murdărire (murdărie, fecale, urina ca semn de marcare de teritoriu etc.) sau
atac prin cuvinte.
Faza activa de conflict: întarirea și îngrosarea dermei, plus de celule,
creștere, marirea functiei respective. Apare ori o crestere pigmentata(„alunite“)
sau una nepigmentata (melanaom amelanotic). Daca creșterea celulara e
mare se poate observa o umflatura sub piele, asa cum este cazul la melanom
sau la un cos care crește. De abia în faza de vindecare apare puroi și
destramarea tesutului crescut înainte. De aceea mai toate cosurile cresc în
volum sub piele înainte să se descarce.Sens biologic: Sensul biologic e
întotdeauna în faza activă. Intarire, pt. a bloca mai bine încercarile de murdărire
sau atacurile(de desfigurare, distrugere, atacuri verbale, insulte) percepute
dinspre exterior(de la alti oameni, se întelege).
Faza de reparatie: deconstructie și descompunere branzoasa și cu puroi, cu
ajutorul
ciupercilor sau micobacteriilor (bacterii TBC).
Exemplu: mă duc la ştrand şi văd pe unul cu ciuperca piciorului. Mă gândesc
pe unde a călcat şi mă simt murdar la picioare. Conflict – pielea se îngroaşă –
se ajunge pe şină – ştrandul şi derma proliferează celulele. Părăsesc ştrandul,
sunt în siguranţă –> faza de vindecare. Proliferarea celulelor e descompusă
prin tuberculoză –> ciuperca piciorului.
Rezolvarea: 1. evitarea şinei. Nu mai merg la ştrand. 2. să înţeleg că nu există
nici o ciupercă contagioasă, pentru că microbii lucrează doar în faza de
vindecare, nu există nici o infectare. Există un conflict la ştrand. Dacă învăţ să
înţeleg asta, dispare ciuperca piciorului. Trebuie să înţeleg că eu nu pot să iau
boala. Trebuie ştiinţă prin experienţă. Din credinţă poţi cădea uşor.La cuperoză
(rozacee) sunt afectate vasele sanguine din piele. Acestea se găsesc în derm,
nu în epiderm. Deci nu este un conflict de separare ci un conflict de atac.
Vasele se îngroasă ca să reziste mai bine unui atac. Rozaceea pe obraz este
exemplul tipic pentru palma primită pe obraz.
Recidivele şi şinele împiedică de regulă vindecarea. Vad des persoana care
m-a pălmuit! Recidivă căci mă uit în oglindă şi îmi aduc aminte!
ATENTIE: toate simptomele care afecteaza aspectul fizic sau miscarea sau
performanta fizica (mers, alergat, a putea practica o meserie, etc.) duc de
regula la recidiva conflictului care le-a declansat. Totul poate să devine un cerc

~ 135 ~
vicios. Un adolescent face cosuri de pe urma unor cuvinte urate și desi cosurile
ar trece de la sine, căci sunt faza de reparație, ele ii produc acum un nou
conflict de desfigurare când se uita în oglinda. Pe urmă ii apar și mai multe
cosuri sau cele dinainte se fac și mai „urate“.Evitarea uitatului în oglinda și a
remarcilor altora facute despre cum arata pacientul în faza aceasta ajuta mult
la terminarea vindecarii. Cercul vicios din cauza recidivelor cauzate de
simptome poate ține uneori toata viata!
Terapie: Când apar simptomele conflictul este deja(nu neaparat definitiv)
rezolvat, dar de regula apar recidive sau conflictul se repetă din cauza şinelor.
Trebuie depistat conflictul primar și şinele și evitate recidivele. Dacă conflictul
nu mai are importantă că e demult trecut, atunci prin constientizare de poate
rupe „vraja.”
Conflictul glandelor sudoripare din derma: prinderea într-o stramtoare cu
dorința de a scapa din aceasta. Prin producerea de transpiratie, pielea omului
devine alunecoasa și așa se poate scapa din stransoare. Conflictul glandelor
sebacee din derma: atac sau frica că se usuca pielea, piele prea uscata.
Corpul produce mai multă grăsime pentru a menține pielea în stare elastica,
unsuroasa.Exces de ceara în ureche : conflict de atac sonor. Corpul mărește
productia de ceara cu glandele sebacee din ureche. Toți cei care au prea multă
ceara în ureche trebuie să fie deranjați de o gălăgie sau de vorbele cuiva.
Exista diferența intre urechea stânga și cea dreapta. Urechea stânga este
legată de eliminarea unei imbucaturi sonore. Deci cel mai des se poate observa
exces de ceara în urechea stânga dacă exista gălăgie care ne deranjează.
Cazuri
Cos pe obraz de la un pupat
Unei fete ii apare un cos pe obraz, lucru care nu i se întampla niciodata. Cu o
zi înainte fusese la masa la unchiul ei, care, în timpul mesei, cu buzele pline
de resturi de pește, o trage catre el și o pupa pe obraz, într-un gest de tandrete
spontana. Desi il place pe unchi, a avut o senzatie neplacuta de la acest sarut
neasteptat, mai ales că gura unchiului nu arata prea bine cu pește atarnand
înca de buze. In faza activa se produce un surplus de celule, în faza de
vindecare acest surplus este demolat prin procesul tuberculos, cu ajutorul
bacteriilor. De aceea la coșuri apare mereu întâi umflătura și pe urma puroi și
miros urât. Dacă conflictul durează mult, și umflătura este mai mare iar pe urma
dezmembrarea tuberculoasa durează mai mult.
Cos pe fesă de la un wc murdar„In weekend am fost la un festival(de
muzica). Când m-am dus la toaleta am realizat că nu e deloc curata. Am curățat
colacul dar când m-am așezat m-am gândit „O doamne, ce scarbos”. A doua
zi aveam un cos pe fesa dreapta. Am mai fost la festivaluri înainte dar nu am
mai reactionat niciodată cu un cos pe fesa”Eczema la picior de la pantofi la
mana a doua

~ 136 ~
O femeie cumpara de la un targ o pereche de pantofi la mana doua. Când
ajunge acasa barbatul ii spune "au fost sigur purtati de o baba cu ciuperci la
picioare". Cuvintele acestea neasteptate ii provoaca un DHS (soc) dar ea se
hotareste să-i poarte totusi. Dupa o singura zi de purtat pantofii ii apare ceva
la picior ce pare să fie întradevar o eczema(conflict de separare de pantofi).
Stiind de NMG nu isi face mari griji, caci stie că va trece la fel de repede de
cum a aparut însa se duce la medic să vada daca acesta gaseste întradevar o
micoza. Se constata ce nu e ciuperca, ci Stafilococ auriu (un microb normal la
piele!) și i se da antibiotic, pe care nu il ia. Pune acum pantofii în dulap și nu ii
mai poarta. Desi se astepta să-i treaca în 1-2 zile, acest lucru nu se întampla.
Insa pantofii stau în dulap și zilnic femeia se gandeste totusi să-i poarte mai
departe. Dupa mai multe zile isi da seama că pantofii stand în dulap ii
recidiveaza conflictul. Arunca pantofii la gunoi și în 2 zile ii dispar simptomele.
Daca femeia nu ar fi stiut de NMG s-ar fi luptat probabil ani de zile cu eczema
de la picior.
Eczema la picior de la secretia caineluiAcum 2 luni o familie a cumparat un
caine. Din penisul cainelui curge de ceva timp o secretie galbena purulenta
care cade pe parchet. Femeii i se face scarba de ea caci trebuie să stearga
parchetul și se gandeste că o va murdări pe picioarele. Dupa cateva zile ii
apare o eczema ca o micoza la picior. Sotul, care cunoaste NMG o întreaba
daca nu cumva s-a scarbit de secretia cainelui. Da, isi da seama femeia, de
acolo trebuie să fie. Solutia: purtatul de pantofi în casa atata timp cat cainele
are secretia asta. Eczema dispare în cateva zile.
Eczema de la atingerea unui homosexualUn barbat merge la sauna. Acolo
era si un homeosexual care, în gluma, il atinge la penis și la piept și ii spune
"oh, ce frumos te-ai ras!“. Omul se scarbeste enorm de atingerea neasteptata,
caci stia că este homosexual. Atingerea l-a surprins nepregatit. Când ajunge
acasa, povesteste foarte revoltat sotiei ce s-a întamplat. Peste ceva timp apare
o ciuperca pe piele în zona pieptului și de care omul nostru nu mai scapa timp
de 3 ani de zile în ciuda la multe tratamente. Ducându-se mereu la sauna
asocierea cu sauna ii redeclanseaza de fiecare data conflictul. De îndata ce
este în concediu și nu se duce la sauna, ciuperca dispare. Dupa 3 ani apeleaza
la NMG și sotia ii aminteste de întamplarea din sauna, pe care o și uitase.
Terapia a constat din faptul că pacientul s-a dus la homosexual, l-a imbratisat,
l-a iertat și chiar s-au imprietenit. Dupa numai 3 saptmani ciuperca a disparut
fara să revina.
Melanom de la cuvintele urate ale fiuluiUn fiu ii spune unei mamei că este o
mama rea. Cuvintele neasteptate o marcheaza puternic și la scurt timp ii
apar niste puncte negre pe soldul drept, deci pe partea mama-copil, fiind
dreptace dpdv biologic. Punctele se maresc din ce în ce mai mult și fac în mijloc
un varf galben. Erau melanoame. Cu timpul se extind catre sus. Dupa ce se
gandeste la o posibila cauza isi da seama că numai cuvintele spuse de fiu pot
să fie cauza. Când era mic copilul a fost purtat de catre mama mult timp pe

~ 137 ~
soldul drept. Acel loc avea deci o legatura mai puternica cu acest copil și exact
acolo au aparut și simptomele (faza de vindecare a conflictului). Rezolvarea
conflictului a fost facuta de mama inconstient imprumutand fiului o suma mare
de bani pentru a-și consolida firma pe care doar ce o facuse. Prin acest
imprumut relatia între mama și fiu s-a normalizat și mama a simtit că acest
conflict a fost rezolvat. Melanoamele au început să dispară tot asa cum au și
aparut.
Picioare cu miros uratUnui barbat ii miros picioarele de multi ani. Spalatul,
oricat de des, nu ajuta deloc. Cum se descalta de pantofi picioarele emana un
miros foarte urat. Afla de NMG dar dureaza cativa ani pana realizeaza cum
poate rezolva problema(declansata de un „conflict de murdărie”). Insa într-o zi
de primavara ii vine urmatorul gand: „oare nu cumva ma simt „murdărit“ chiar
de mirosul în sine?“ „Se poate ca de fiecare data când ma descalt să am o
recidiva a conflictului?“ Acest gand nou ii place. Când se hotaraste că daca
este așa, conflictul și deci și simptomele ar trebui să înceteze. Indiferent ce
conflict a fost initial, acesta nu mai are oricum relevanta după atatia ani. Si ce
s-a întamplat a doua zi dupa aceasta revelatie? Simptomele au disparut! Dintr-
o data! O vindecare spontana, deloc spectaculoasa. Fara doctori, fara remedii,
fara aparatura. Oricum nu vorbise niciodata cu vreun doctor despre aceste
simptome, caci i-ar fi fost penibil. O situatie tipica: un conflict trait in izolare.
Simptomele au dispărut doar realizand că recidiva o produce mirosul în fiecare
zi. Mirosul recidiva zilnic același tip de conflict ca și cel initial. Un cerc vicios
pornit odata de cine stie ce întâmplare, dar care nu s-a încheiat pana când nu
a realizat cercul vicios.
Toate simptomele care ne afecteaza negativ aspectul fizic, mirosul corporal
sau posibiltatea de a face o mișcare necesara ne creeaza de regula același
conflict și un cerc vicios. De îndată ce mirosim urat, în urma unui proces
necesar de reparație, dacă cumva ne speriem de acest miros, putem avea
ghinionul, în funcție de gândirea noastră, să mirosim urat zilnic de acum
înainte. Groaznic, dar adevărat. Oare câte milioane de oameni au astfel de
probleme ?
Acnee rozacee(zona zoster)La Herpes Zoster (Zona zoster, Acnee rozacee)
cauza este dorinta de separare din cauza unei senzatii de murdărie. Focarul
este în creierul mic la dermă. Este similar cumva cu herpesul, însă se pare că
este afectat dermul și nu epidermul."O colega a facut acneea rozacee. Am
întrebat-o daca a avut vreun conflict de scarba și a spus că a trebuit să doarma
într-un hotel "scarbos" și imediat s-a gandit: "sper să nu fac herpes la
buze"....am întrebat-o unde au aparut simptomele de piele și a spus "umarul
drept, o parte din spate și la piept", adica exact acolo unde a stat întinsa pe
cearceaful "scarbos" din hotel. Si m-a întrebat "dar de unde stii tu astea ?" Si
i-am explicat în mare NMG și cum functioneaza corpul nostru ca un computer
și cum apare un program special ca să vindece organul. Acum colega nu mai
are teama că o să ramana cu dureri".Rozaceea – cuperoza pe obraz La

~ 138 ~
cuperoza sunt afectate vasele sanguine din piele. Acestea se găsesc în derma
și nu în epiderma. Deci nu este un conflict de separare ci un conflict de atac.
Vasele se ingroasa ca sa reziste mai bine unui atac. Rozaceea pe obraz este
exemplul tipic pentru palma primită pe obraz de la cineva. Cel care dă palma
poate sa devină şina care duce la recidiva. O adolescenta este bătută la școala
de 3 fete. Este iarna. Ii dau palme peste fata și o freaca cu zăpada. Face
cuperoza puternica care se agraveaza iarna. Se agraveaza iarna doar din
cauză că conflictul s-a întâmplat iarna. Dacă ar fi fost vara, atunci s-ar fi agravat
vara. Temperatura nu are nimic de a face cu agravarea simptomelor. La unii
care au cuperoză, se agravează vara, când s-a întâmplat conflictul.
Fetei nu-i trece cuperoza caci încă mai merge la acea școală și poate se mai
și întâlnește cu fetele acelea din când în când. În plus, uitatandu-se zilnic în
oglinda și ingrijorandu-se de cum arata fața, își produce probabil singură
recidivele. Tot ceea ce ne afecteaza aspectul fizic ne face sa recidivam
conflictul. Ar trebui sa nu ne mai pese o perioadă de cum arătăm, așa ar putea
trece. Dar asta e greu pentru cei mai mulți. Cuperoza poate să apară și pe alte
părți ale corpului, depinde unde a fost bătută sau lovită persoana.Melanom la
san Soţia unui medic care mergea la simpozionale lui Hamer îşi observă un
nodul la sân. Hamer constată că îşi soluţionase conflictul şi îi spune că va
observa că nodulul va dispărea. Şi aşa a fost. Ea lucra în administraţia
cabinetului soţului ei şi colegii i-au zis că nu e normală că merge la Hamer. În
acel loc s-a simţit murdărită şi a reacţionat cu un melanom. I-a spus soţului că
el şi colegii lui nu sunt în toate minţile– şi melanomul i-a trecut. Soţul avea
cancer – chimioterapie - şi a murit.
Noi suntem ţinuţi în panică prin mas-media: gripă porcină, aviară. Când femeia
simte un nodul la sân, când face duş, brusc se simte urâţită prin acel nodul –
brusc face melanom. La fel cu cicatricea urâtă care rămâne în urma operaţiei.
Melanom la san din cauza cicatricei după o operație la san Dr. Hamer
citeşte CT-ul, vede cancerul la sân dar vede şi un melanom. Presupune că e
din cauza acelei cicatrici rămase în urma operaţiei. Conflictul ei de murdărire
era – când după operaţie şi-a văzut prima dată operaţia s-a gândit că arată ca
naiba. Nu s-a mai arătat soţului dezbrăcată. Când vedea lenjerie, se gândea
că nu le va mai putea purta. Se simţea urâţită. Hamer a sfătuit-o să încerce să
rezolve cât de repede conflictul. L-a lăsat pe soţul ei să o vadă dezbrăcată,
soţul ei a îmbrăţişat-o şi cu asta s-a terminat conflictul.

La multe ştranduri vin dermatologi care oferă consultaţii gratuite. Aluniţă pe


umăr de la naştere. Nu a deranjat-o niciodată. Doctorul îi spune că trebuie să
fie atentă la asta. Din acea clipă se simte murdărită şi se alege cu un melanom.
Melanom la deget de la o semnatura Un consilier de impozite are 80 de
angajaţi, câştigă pe lună 40-60.000 euro, circulă în ultimul model de Mercedes,
e mândria mamei sale. Firma lui dă faliment. Trebuie să ridice mâna, să declare

~ 139 ~
falimentul, nu are voie 7 ani să lucreze ca şi consultant de impozite, i se pusese
sechestru. Mama lui este în vârstă, dar cu o situaţie materială bună. Dacă în
aceşti 7 ani moare mama şi moşteneşte, valoarea masei succesorale va
alimenta masa credală. Merge la notar şi dă o declaraţie că renunţă la
moştenire. Când răsfoieşte şi semnează declaraţia a fost un conflict de
murdărire, pe partea dreaptă a mamei şi la acel deget va face melanom. S-a
ales praful de „mândria mamei”. Melanomul se micşorează, mai are 6 luni de
interdicţie, va reclădi firma şi asta se poate prevedea. Totul arată foarte bine,
deşi medicii ar fi vrut să-i taie degetul.Melanom pe obraz Helmut purta
pantaloni de piele la seminarii iar dr. Hamer il ironiza, ii spunea că femeile au
ovulaţii prelungite la seminariile lui. Şi-a schimbat imaginea, ca să evite şina.
De un an de zile o au pe căţeaua Ema, care nu e compatibilă cu costumul de
stofă. A început să poarte pantaloni de piele, care cu timpul devin unsuroşi,
lucesc. Şi-a făcut pantaloni scurţi din ei. Băiatul râde de el, că arată ca un latex.
După 2-3 zile îi apare o întăritură în dermă, pe obrazul stâng, care doare. Se
gândeşte: murdărire, ce o fi fost…A aruncat imediat pantalonii. Dacă nu ştia ce
se întâmplă, s-ar fi ales cu un melanom. Dar se poate cu un singur cuvânt să
faci o recidivă. Pronunţi „pantaloni de piele” şi eşti din nou pe şină. Să nu vă
deziluzionaţi! Puteţi merge şi într-un sens şi în altul.
Dacă ar proveni de la soare, melanoamele ar trebui să fie pe faţă, pe dosul
mâinii. Dar majoritatea apar unde purtăm haine.
Ciuperca sub unghie O doamnă de 60 de ani îşi îngrijeşte mama de 90 de
ani, care suferă de incontinenţă. Fata reacţionează cu ciuperca-piciorului la
acest conflict de murdărire. Şi soacra e bolnavă, care defechează de 2 ori pe
zi. Ciupercă la unghie pe piciorul partenerului. Îngrijeşte mai mulţi ani. După ce
mor, ciuperca dispare. Un conflict e rezolvat atunci când nu se mai poate
întâmpla.
Ciuperca la picior Relaţie nouă cu un partener nou, care vine cu un câine cât
un viţel, de la care picură urină. Era obişnuită să umble desculţă – ciuperca
piciorului. A umblat cu papuci prin casă şi ciuperca s-a retras. Va rămâne
ciuperca atâta timp cât câinele va rămâne în locuinţă. I-a sfătuit să scoată
câinele în curte. După 1 an încă are ciuperca, deoarece câinele era tot în
locuinţă.
Ciuperca la unghieO femeie are de când se știe o ciuperca la unghiile de la
degetele mari de la picioare. Pe stânga e mai rău. Soțul afla de NMG și o
întreabă dacă își aduce aminte de ceva ce a „murdarit-o” la picioare, poate
ceva legat de pantofi. Își aduce aminte destul de repede ca pe la 7-8 ani mama
ii cumparase niște pantofi ortopedici oribili, caci avea un picior un pic mai scurt.
Cel puțin așa credea ortopedul. A trebuit sa poarte acei pantofi pe care i-a urât.
Mai târziu mama ii mai cumpăra din când în când pantofi care nu-i placeau.
Trebuie sa fi suferit un conflict de murdărie legat de acei pantofi și de pantofii
următori urati pe care trebuie să-i poarte și sa aibă încă câteva șine active.
Căci la 2-3 luni după discuția cu soțul și revelatia că acei pantofi urati au fost

~ 140 ~
cauza, realizeaza ca unghia e complet schimbată! Înainte era toată galbenă,
acum a crescut o bucată nouă care arata normal. Are deja vreo 3-4 mm de la
rădăcina și numai o mica parte a mai rămas galbenă. În câteva săptămâni nu
va mai rămâne nimic din bucata galbenă. Se pare ca a eliminat conflictul
constientizand cauza de atunci, care astăzi nu mai exista.
Sarcom Kaposi – o ciuperca la piele „Boala” numită Sarcom Kaposi(numele
unui medic evreu) se spune că ar apărea la cei infectati cu HIV și homosexuali.
Însă HIV ca virus nu exista, nu s-a putut dovedi, ca nici un alt virus de altfel.
Un basm medical, ca și majoritatea. Un homosexual a fost găsit HIV pozitiv,
dar era sănătos tun. Medicii caută şi găsesc la un loc mic de tot ciuperca
piciorului. Dacă ai HIV sau ești homosexual și ai o ciuperca de acest tip atunci
botează ciuperca „sarcom Kaposi” și îți creeză frică. Așa i-au spus acestuia că
are Kaposi. Imediat s-a ales la tot piciorul cu un melanom. S-a simţit urâţit prin
asta, a simţit că s-a prăbuşit tot pământul prin asta.
Acnee pe spate Conflictul care spune „se vorbeşte rău despre mine”. Te simți
atacat de la spate de colegi la școala sau de colegii de serviciu. Te barfesc în
spatele tău. Ai colegi rai în spate.
Melanom
In 1994 Helmut Pilar, care este cunoscut public din cauza scandalului cu Olivia,
la care statul a ținut să-i facă chemoterapie împotriva voinței părinților, s-a
mutat la socri. În 1995 erau ciudaţii satului. În faza activă se formează noduli
de melanom. Acesta e sensul biologic – să-mi întăresc zidul de apărare. Faza
de vindecare – descompus tuberculos – coşul care se poate stoarce.
Melanom Caz tipic de pe frontul contra cancerului: - pereche tânără – el –
pacient cu melanom pe spate, de 1 an. Soţia – asistent medical. Se spune că
soarele provoacă melanom. El nu îşi cunoştea corpul. Într-o zi – pată de sânge
pe cămaşă. Intră în panică, merge la medic – melanom foarte rău, 20% şanse
minime de vindecare. A fost operat, i s-au îndepărtat 10 noduli limfatici, pentru
a nu se ajunge la răspândire. Dacă un nodul limfatic e activ, el necrozează şi
e considerat bun. Dacă rezolvăm conflictul de devalorizare, se ajunge la o
mitoză – divizare celulară – nodulul e considerat bun. Cei 10 noduli erau buni.
A refuzat chimioterapia. După o lună apar noduli limfatici mari – i se extirpă 12
noduli. Doi erau „răi”. S-a lăsat convins să facă o
terapie cu interferoni – o stare indusă de febră. I s-au descoperit metastaze la
creier. I s-a spus că la melanom se afla în faza de vindecare. Trebuie să aibă
minim 1 edem în partea din spate a creierului mic. Cu cei 2 noduli era în faza
de vindecare. În materia cenuşie stânga-dreapta – cel puţin un focar Hamer.
Asta e temporar până la criză după care edemele se retrag. După 14 zile vine
şi spune că l-a surprins că nu i-a povestit toate terapiile. A fost iradiat la creier
cu terapie gama, o dată, la creierul mic, în partea din spate. A rămas uimit că
i-a spus unde sunt localizate metastazele în creierul mic. Avea mâna dreaptă,
partener, paralizată. Trebuise să înapoieze maşina firmei unde lucra. Era

~ 141 ~
manager, avea un Volvo. Firma l-a „păstrat” 1 an de zile, apoi l-a concediat şi
i-a luat maşina. N-a putut să-şi ţină aproape colegii de firmă. Nu i-a spus că
urma o criză epileptică dacă îşi rezolva acest conflict. Peste 2 săptămâni – 3
crize epileptice puternice. Acum are edemele în creier – orice i se spunea,
accepta. După alte 3 săptămâni – tratament de antiepileptice, scotea sunete
vagi, o cruce neagră la capătul patului, primise ultima împărtăşanie. Soţia
spunea că nu mai e nici o şansă pentru el. După câteva săptămâni, a murit.
Pentru ce? Pentru un melanom mic, aflat în faza de vindecare. Dacă ar fi ştiut
cum funcţionează corpul lui…
Faza activă – diminuare de celule, faza de vindecare – sub inflamaţie se
vindecă tuberculos. Sensul biologic e întotdeauna în faza activă. Indiferent
dacă e vorba de parenchim, alveole, etc.
Organele care sunt înrudite cu acel strat embrionar nu au relee în creier
formate de la acel strat embrionar, nu au asemenea conflicte formate, în funcţie
de conflicte îşi au stratul embrionar şi microbi înrudiţi celui embrionar.

Urechea medie - Cazuri


La „otita medie“ este afectatata „urechea medie“, care consta din tesut ca si
dermul, fiind al doilea strat de la pielea internă a urechii.Şi urechea internă
conţine piele şi deci şi epiderm şi derm.
Dermul creşte mereu în faza de conflict activ şi este destrămat prin moarte
celulară şi cu ajutorul bacteriilor în faza de reparaţie cu secreţii si puroi.

Dermul nu doare, căci nu este inervat, însă din cauza umflăturii care apare ca
urmare a creşterii de ţesut, doare epidermul şi alte ţesuturi din ureche.
Ca şi la amigdalite, durerile la otita medie/urechea medie apar deci de regulă
în timpul fazei de conflict activ din cauza creşterii de ţesut, a umflăturii. Puroiul
apare de abia după ce s-a rezolvat conflictul.
Deci când încep durerile în ureche trebuie să ştim că conflictul este activ si
durerea este din cauza creşterii/umflaturii şi că ar fi bine să găsim şi să
eliminăm cât mai repede conflictul, dacă dorim să reducem simptomele. În faza
de vindecare/reparaţie orice remediu „ajută“, căci trece oricum totul de la sine.

~ 142 ~
A da antibiotic în faza de reparaţie este o greşeală căci aici este nevoie de
bacterii pentru a destrama ţesutul crescut.
În plus, antibioticul fiind simptaticoton, că orice otravă, măreşte şi mai mult
simptomele în faza activă, fiind de fapt o faza de „inflamaţie“ datorită creşterii
celulare şi nu una de „infecţie”.
Iar faza de reparaţie, care este vagotona, antibioticul o opreşte sau reduce şi
lungeşte deci destrămarea. Simptomele de otita deci durează mai mult cu
antibiotic şi în plus se împiedică destrămarea completă a ţesuturilor crescute
înainte.Conştientizarea şi găsirea conflictului însă este lucrul cel mai efectiv
pentru a reduce creşterea.
La adulţi se poate folosi technica EFT în faza activă, chiar dacă nu se cunoaşte
exact cauza.
La copii ajută să discutăm cu ei despre conflictele avute

Secreţiile din ureche sau fisurarea timpanului apar în faza de reparaţie.


Peste tot unde apare puroi sau secreţii urat mirositoare trebuie să ne gândim
că nu poate fi de regulă decât ţesut endodermal şi că acestea provin doar din
faza de reparaţie, unde tesutul crescut înainte este destrămat cu ajutorul
bacteriilor. Deci nu poate fi ceva legat de ectoderm sau mezoderm.Puroiul
apare bineînţeles numai atunci când conflictul a durat mult timp. Dacă conflictul
a durat puţin apar numai ceva dureri şi ţesutul crescut este distrus fără să se
observe mare lucru. Timpanul este fisurat prin ulceratia lui la cererea creierului,
pentru a permite eliminarea cât mai eficientă a puroiului, atunci când este prea
mult.Conflictul la derm este unul de „atac“ sau „murdărie“.
Dermul din ureche are acelaşi tip de conflict ca şi acneea de exemplu, numai
că la ureche este vorba de ceva sonor, de nişte cuvinte, de o informatie anume,
de o „îmbucătura auditivă” de care vrem să scăpăm sau pe care am dorit să o
obţinem.La toate ţesuturile din cap care îşi au originea în endoderm(tractul
digestiv), nu contează lateralitatea mâinilor şi nici de cine este legat conflictul.
Este vorba doar de asimilare sau eliminare.
Asimilarea se face pe dreapta, eliminarea pe stânga.
Urechea dreapta : am vrut să aud ceva, sa ascult ceva, sa primesc niste vorbe
Urechea stânga: nu mi-a placiut ce am auzit/am vrut să nu mai aud ceva(un
refuz, o critica, o gălăgie)Un copil nu primeşte cadou o jucărie foarte dorită şi
când aude refuzul mamei, face otita medie
pe stânga. Un copil vrea mult să audă vocea mamei, lucru imposibil cât este la
creşă/grădiniţă şi face otita medie pe dreapta. Un băiat este bătut la cap de
mama şi face otita pe stânga.SimptomeleDureri, senzaţie de presiune,
senzaţie de ureche înfundată, scăderea auzului sunt simptome din faza de
conflict activ.Senzaţie de apă sau lichid în ureche, puroi, miros urat din ureche,
timpan fisurat, etc. sunt simptome din faza de vindecare.Un caz de otita la

~ 143 ~
urechea dreaptaO familie cu un copil mic, care locuia la ţară, într-o zona cu
puţine distracţii, discuta mai multe zile în cursul săptămânii în ce parc de joacă
să se ducă la weekend. Copilul este mereu martor la aceste discuţii. Mama
dorea să meargă cu maşina în Hamburg la un parc de joacă mare şi frumos,
tatăl dorea să meargă la cel plictisitor din apropiere. Între timp copilul percepe
această discuţie că o îmbucătura auditivă. Sâmbătă se hotaresc să meargă la
parcul cel mare şi frumos. În clipa când a auzit acest lucru conflictul auditiv trăit
de copil în tot acest timp s-a încheiat şi urechea dreapta a intrat în faza de
vindecare câteva ore mai târziu şi anume deja pe drumul de întoarcere acasă,
producând durere şi inflamaţie. Copilul şi-a dorit de fapt tot timpul să audă că
"mergem în Hamburg la parcul acelea de joacă minunat".
Deci atenţie părinţi, ce vorbiţi în preajma copiilor. Nu este deloc bine să ţii un
copil mult timp în aşteptarea la ceva rău dar nici ceva care îl bucură mult.Otita
la urechea stanga„Totul a început cu un seminar despre metodele de
vindecare ruseşti însă la care au ieşit la iveală şi multe minciuni şi dogme cu
care este suprimat adevărul în medicină şi politică. Toate aceste lucruri le
auzeam pentru prima oară şi au fost pentru mine un adevăr foarte amar.
Seminarul a ţinut exact 6 zile şi în ziua 7-a, către seară, a început să-mi scadă
puternic auzul şi să am dureri în urechea stânga şi în canalul auditiv. În ziua
8/9 deja toată urechea era umflată cu dureri, inflamaţie şi aproape surzenie
totală la urechea stânga. Cum nu ştiam încă de NMG pe atunci şi urmă să zbor
curând către casă, am început să iau un antibiotic(în total 5 zile). Acasă am
fost surdă partial, timp de 2 săptămâni, probabil din cauza lichidului adunat în
urechea medie datorită presiunii din avion.
Acum îmi dau seama că a fost vorba de un conflict foarte clar de “nu pot scapa
de îmbucătura auditivă”. Adevărurile pe care le-am auzit la seminar au fost
prea mult pt. mine şi deci subconştient vroiam să nu mai aud. Dacă nu aş fi
luat antibioticul reparaţia ar fi durat tot 6 zile, cât a durat şi conflictul, şi totul s-
ar fi terminat deci în ziua 13-a.“Otită la urechea stânga"Mi s-a întâmplat
înainte să aflu de NMG când alergăm pe la medici. Mă durea gâtul şi ORL-
istul după ce m-a chinuit cu analize şi endoscopie nazală mi-a zis că am nişte
secreţii ciudate. L-am întrebat dacă e ceva grav şi a zis că din câte vede nu
dar o dată s-a întâmplat să fie totul aparent bine şi pacientul să aibă „cancer
nazofaringian“. Evident în momentul ăla m-am speriat de moarte. Un aceaşi
seară am făcut otita la urechea stânga. Este un exemplu bun că să vadă toată
lumea cât rău îţi poate face un medic alopat din nimic.

Otită pe dreapta
Fetiţa de 9 ani a unei femei de 36 de ani, este foarte slabă la şcoală. Într-o zi,
învăţătoarea discuta cu mama fetiţei şi îi spune că rezultatele acesteia la
şcoală lasă de dorit.

~ 144 ~
Această informaţie îi produce un conflict auditiv căci mama ar fi dorit să audă
altceva, anume că faţă a făcut progrese. Cum simptomele apar pe dreapta, nu
vestea negativă a fost conflictul de fapt ci dezamăgirea pentru lipsa informaţiei
pozitive! Deci mama aşteptase cu sufletul la gură să audă că faţă e mai bine
la şcoală. Dacă copilul ar fi fost bun la şcoală şi ar fi primit o veste proastă de
la învăţătoare, atunci ar fi făcut-o pe stânga. Percepţiile sunt des individuale şi
numai simptomele arată natura lor reală.
Rezolvarea conflictului: se întâlneşte cu o prietenă care are 3 copii. Această
relatează că are aceleaşi probleme la şcoală cu copiii ei. Are loc o conversaţie
profundă şi vindecătoare, în care mama fetiţei îşi poate spune pasul şi îşi poate
goli sufletul de povara. Otită pe stanga O femeie află de la prietena ei că
prietenul ei a flirtat cu o femeie. Conflict de a nu dori să audă acea informaţie,
sau „am auzit o veste proasta“. Este afectată urechea stânga.
Otită scurta pe stangaUn tip se întâlneşte la plajă întâmplător cu un cunoscut.
Acesta din urmă, un tip sincer care îţi spune tot ce gândeşte, chiar dacă nu e
ceva plăcut, îi spune deja din prima că „wow, te-ai îngrăşat!“.
Pe tip trebuie să-l fi afectat această directă „aluzie“, chiar dacă spune ca nu-i
pasă dacă e mai gras sau mai slab, căci a doua zi urechea stânga este
înfundată(„nu mi-a plăcut deloc ce am auzit“). După încă o zi în ureche se simte
ca şi cum ar fi apă. Conflictul deci nu a durat mult. Dureri nu au fost deloc. În
plus, a apărut un coş exact pe vârful nasului de la senzaţia de atac/murdărie
percepută în urma contactului cu acel cunoscut.

Bronhii si laringe - Cazuri


Pseudo-Krup după sperietură„Fetiţa mea de 2 ani a fost acostată brusc de
un Moş Crăciun într-un magazin într-un culoar strâmt la începutul lui decembrie
şi s-a speriat de această făptură roşie cu barbă albă care în plus şi vorbea. La
început noi părinţii nu ne-am făcut prea multe griji de reacţia ei, deşi aceasta a
fost mai mult decât evidenţă. În următoarele zile fetiţa a evitat toate cărţile şi
figurile cu Moş Crăciun şi cum vorbea cineva de Moş Crăciun
fetiţa avea imediat o mină speriată. După circa 3 săptămâni s-a împăcat cumva
cu Moş Crăciun însă pe care nu îl numea că atare ci “păpuşă de crăciun”. După
discuţiile cu bunica ei despre Moş Crăciun se pare că frica i-a dispărut şi fetiţa
a intrat din faza de conflict activ în faza de vindecare. Ca urmare i-au apărut
brusc simptomele unui pseudo-krupp care se manifestă cu o tuse care sună
ca un lătrat.Acest pseudo-krup este, conform medicinei alopate, cauzat de
inflamatia laringelui. Inflamatia laringelui împiedică respiraţia şi schimbă tonul
vocii. Conform Dr. Hamer inflamatia laringelui este cauzată de o sperietură
însoţită de frică sau cineva „rămâne fără cuvinte”.În cazul fetiţei mele de numai
2 ani, această sperietură a fost cauzată în mod evident de apariţia neaşteptată
a lui Moş Crăciun în magazin şi frica după sperietură a durat aproape 3
săptămâni. De abia după ce frica a dispărut au apărut simptomele la laringe.

~ 145 ~
Oare câţi copii sunt speriaţi anual de acest Mos Crăciun, voluntar sau
involuntar, mai ales că multi părinţi îşi ameninţă copiii că dacă nu sunt cuminţi
vine Moş Crăciun şi le face ceva? Mie această experienţă cu Moş Crăciun mi-
a devenit o învăţătură pentru toată viaţa.Comentariu: Fetiţa trebuie să fi fost
dreptace, căci dacă ar fi fost stângace ar fi reacţionat la sperietură cu o bronşită
spastică şi ar fi devenit ulterior depresivă.Copiii mici nu înţeleg deloc că sub
măşti se ascund oameni, deci mare atenţie cu tot felul de oameni mascaţi
indiferent în ce sunt mascaţi. Copii mici pot fi speriaţi şi şocaţi şi de zane
fermecătoare sau de personaje din filme şi desene animate.Ceea ce nu
înţelegem şi nu cunoaştem produce de regulă teamă, mai ales când e ceva ce
nu arată uman. Pe unii copii şi un simplu aspirator îi poate speria. Sperietură
urmată de laringită si otităO mamă care are un copil de 3 ani şi jumătate este
silită să facă o operaţie la cap. La copil nu i se spune unde este mama. După
câteva zile mama revine acasă de la spital rasă în cap şi cam slăbită şi îi spune
copilului de operaţie. Copilul se sperie de la vestea pe care o aude şi mai ales
de felul cum arată mama şi face a două zi laringita(sperietură) cu tuse
măgărească şi cu wheezing şi are şi dureri la ureche(de la vestea auzită).
Sperieturile duc ori la bronşită cu tuse seacă ori la laringita, în funcţie de
lateraliteata copilului(stângaci/dreptaci) şi modul în care a
reacţionat(feminin/masculin). Cel mai des însă este întâlnită laringita(cu febra
sau nu). Febra este un simptom produs de un alt conflict simultan(„nu pot
scapa din acest pericol“) şi este produsă de talamus în ideea de a mări
metabolismul ca să se poată ieşi din pericol.Laringita şi febra după o
sperieturăUn copil de 4 ani este dus de mamă la un curs de înot. Acolo
profesoara de înot şi mama văd cum copilul vrea să ajungă la bară dar nu
poate si se panichează. Profesoara de inot nu face nici un gest să-l ajute.
Copilul apropoape că se scufundă, dar ajunge totuşi la bara scării. Însă ajunge
deja gata speriat. În momentul sperieturii copilul este singur, izolat, nu îşi poate
exprima frica şi nici alerga la mama în braţe. Cele 3 caracteristici ale conflictului
DHS sunt date: in izolare, surpinzător şi dramatic. După ce pleacă de la bazin
îi spune mamei imediat că el nu mai vrea la înot şi că lui "nu-i plac
scufundările".A doua zi seara copilul face febra subită de 39,6, o febra uscată,
are faţa roşie ca racul şi frisoane. Febra este urmarea unui conflict care
afectează talamusul: „nu pot scapa din acest pericol“ şi este un conflict care
apare des în urma sperieturilor care duc la laringita, dar numai dacă există
senzaţia că nu se poate scăpa dintr-un pericol, aşa cum a fost şi cazul de mai
sus, copilul aflându-se în apă.O sperietură apare chiar dacă evenimentul
durează numai 10 microsecunde. Înotul este un sport foarte periculos din acest
punct de vedere şi chiar dacă şti să înoţi te poţi speria când te duci la fund. Şi
situaţiile periculoase la înot se petrec foarte rapid.A doua zi a apărut o laringita,
urmarea celui de-al doilea conflict, conflict de sperietură-frică.Febra din senin
fără nici un alt simptom este aproape mereu urmarea unei astfel de sperieturi
de tipul „mă aflu în pericol şi nu pot scăpa de aici“. Talamusul duce la ridicarea

~ 146 ~
temperaturii şi la alte simptome ca roşeaţă, puls mărit. Scopul biologic este de
a ajuta corpul prin accelerarea metabolismui de a ieşi din acel pericol(real sau
imaginar). La animale nu există decât pericole reale. Acest proces al
talamusului legat de febră l-am descoperit după multe observaţii şi experienţă
cu homeopatia şi nu este practic cunoscut de nici un specialist în NMG. Toată
lumea crede că febra poate să apară numai în faza de reparaţie, însă acest
lucru nu este adevărat. Febre recidivante cauzate de imposibilitatea de a scapa
de un pericol apar des şi se pot observa uşor. Astm „moştenit“ , în CipruÎn
Cipru există un astm deosebit, care se moşteneşte numai pe linie masculină.
Băiat de 11 ani – tata l-a aruncat în mare. În Cipru există un ritual. Bărbaţii fac
din băieţii lor „bărbaţi“ aruncându-i la 2 ani în apă, ceea ce îi sperie de moarte.
Astmul este un conflict puternic de frică pentru teritoriu sau conflict de
sperietură-frică şi apare de la criza epileptoidă a releului musculaturii bronhiale
(astm bronşic) sau a musculaturii laringelui(astm laringeal) sau a ambelor. Nu
se specifică ce fel de astm este exact. Aruncatul în apă a cuiva, mai ales dacă
e vorba de copii este un act foarte periculos, căci sperietura şi conflictul de apă
sunt aproape sigure iar conflictul de apă rămâne de regulă pe viaţă! Botezul cu
scufundarea în apă a sugarilor este traumatic pentru toti copiii şi la unii răman
conflicte active pe viaţă. Un astfel de botez este o prostie din toate punctele de
vedere, este inutil si periculos. Astm bronşic„În primăvara anului 2003, şeful
m-a invitat la masă. În timpul mesei mi-a spus că în firmă se va înfiinţa un nivel
nou de conducere, din cauza dezvoltării mari a firmei. Eu aveam funcţia de şef
de divizie. Şeful mi-a explicat că se va introduce un şef de secţie peste cei ca
mine.La acel moment lucram de 5 ani în firma şi eram foarte implicat. Toate
concediile mi le lăsam plătite în loc să le fac. Un lucrător implicat nu-şi poate
dori nici un şef de fapt.Aşa că eu m-am aşteptat că şeful să mă întrebe dacă
eu voi prelua aceea funcţie de şef de secţie. Însă în loc să spună asta el a spus
„tu o să primeşti un nou şef !“.Bineînţeles că m-a supărat acest lucru, mai ales
că hotărârea s-a luat fără să mă întrebe înainte pe mine. Asta a fost pentru
mine o mare dezamăgire şi am fost furios.În acest timp sufeream de alergie de
fan. În medicina alopată se crede că această
alergie produce astm. De aceea nu m-am mirat când în într-o seară am avut
probleme mari cu respiraţia, în special seara. A trebuit să-mi cumpăr un spray
cu Salbutamol în farmacie, spray pe care l-am folosit 4 săptămâni. Alergia mea
durează numai din martie până în iunie. Astm am avut numai 4 săptămâni.
Acest lucru s-a întâmplat şi în anii următori, de fiecare dată numai primăvara.
Numai în 2008 nu a mai apărut astmul.De abia când după ce am cunoscut
NMG mi-am dat seama că astmul mea nu avea nimic cu alergia la fan şi că
avea o cauză independenta. De abia după ceva căutări mi-am adus aminte de
această poveste legată de serviciu. Însă de ce nu a mai apărut astmul în 2008
? În anul 2007 în octombrie am părăsit firma dar tot atunci a părăsit firma şi
şeful meu nou care a fost pus în 2003 . De aceea teritoriul pierdut de mine în
favoarea noului şef nu a mai avut nici o însemnătate pentru mine.“

~ 147 ~
Comentariu: cauza la astm este o constelaţie(mai multe conflicte active) legată
de frica pentru teritoriu la care unul din conflicte crează o criză epileptică la
musculatura bronhială(astm bronşic) sau în musculatura laringelui(astm
laringeal). Cauza este ori o sperietură ori o teamă de a pierde teritoriul, în
funcţie de lateralitate(dreptaci sau stângaci) şi de stadiul hormonal.Aşa cum
vedem din acest caz, vindecarea spontană de astm este regula şi nici un
medicament nu-l poate vindeca. Prin schimbări în viaţă(servici nou, şcoală
nouă, etc.) cândva se schimbă circumstanţele sau teritoriul şi deci dispare
conflictul. Ca urmare dispare şi astmul. Crize de astm cauzate de o şinăO
pacientă suferea de mic copil de crize sporadice de astm. Cândva i s-a
diagnosticat o alergie la părul de pisică care a fost atribuită că fiind cauza
crizelor. În ciuda acestei alergii pacienta se simţea atrasă de pisici pe care le
mângâia din când în când. Însă în ciuda mângâiatului nu făcea decât rar o criză
astmatică din cauza asta. Pe de altă partea făcea crize astmatice când nu intra
în contact cu nici o pisica. După ce a început să caute conflictele a remarcat
că reacţiona numai la pisici negre de o anumită mărime sau când vedea o
pisica moartă pe stradă. Până la urmă și-a amintit că atunci când era copil a
văzut cum pisica ei iubita a fost călcată de o maşină pe stradă (DHS,
sperietură). De această întâmplare însă nu şi-a mai adus aminte conștient și
totuşi reacţiona de fiecare dată când mângâia sau vedea o pisica neagră de o
anumită mărime sau o pisica călcată de maşină pe stradă. Această era şina
ei.Bronşită Un călugăr franciscan care locuia în apropiere de Assisi a început
să reconstruiască cu mare efort o mănăstire dărăpănată. Însă visul lui a fost
ameninţat de alţi călugări şi acesta a dezvoltat o bronşită(cu tuse uscată) ca
urmare a conflictului legat de pericolul de a-şi pierde "teritoriul"
(mănăstirea).Tuse la copil"Citind NMG, şi analizându-l atent în ultimele zile pe
băieţelul meu am descoperit cauza tusei lui. Nu e grădiniţa aşa cum credeam
ci faptul că e gelos pe sora lui. Mi-a reproşat că stau mai mult cu fiica mea, că
numai ei îi dau atenţie, am observat că plânge când mă duc doar cu fata
undeva, dar
numai dacă e ceva bun pentru ea(o festivitate, o serbare). Dacă mă duc la
injecţii sau la doctor cu ea nu plânge.Când vine ea şi îmi citeşte o compunere
el vine imediat şi începe să plângă că nu e la fel de bun ca ea. Când vine ea şi
mă ia în braţe, vine şi el şi o dă la o parte şi îmi spune că el mă iubeşte mai
mult. Când o ascult ce îmi povesteşte ea de la şcoală, imediat începe şi el să
spună de la gradi şi nu ne lasă să vorbim. E mare diferenţa între ei, 8 ani, au
preocupări diferite şi mi-e greu să mă împart între ei. Fiica-mea îmi reproşează
pe cealalată parte că stau mai mult cu el şi că lui îi dau mai multă atenţie. De
mic ea, fiind mai mare, nu prea l-a luat în seama şi l-a privit că pe un inamic al
camerei ei şi al jucăriilor ei(nici acum nu îl primeşte la ea în camera) iar el
mereu s-a ţinut ea.Observând acestea am început să stau de vorba cu băiatul
să îi explic că îl iubesc, să îi arăt prin exemple concrete că sunt alături de el,
să îl laud pentru desenele făcute de ex. şi să ştii că s-a calmat. Noaptea nu

~ 148 ~
mai tuseste deloc. Asta era durerea lui. " Tuse la copil „Şi eu am avut o
perioada de tuse cu băiatul(ei fiind gemeni) şi la îndemnul lui Scarface mi-am
dat seama că o favorizăm pe ea fiind mai cu personalitate în detrimentul lui
care este o fire mai uşor de manipulat. Când am fost corectă cu el şi am
încercat măcar să o păcălesc pe ea, tusea a încetat. Acum după 1 an el a
început să aiba acelaşi comportament care îl vede la sora lui, adică vrea şi el
să-i dau atenţie maximă şi se impune prin plâns şi milogeala, linguşeală(te rog
mama mea cea bună şi preferată) să fac ce vrea el. Am doi copii cu
personalitate de fier care vor să faci ca ei, dar înţeleg dacă le explici calm şi
fără să te enervezi şi mai ales când folosesc afirmaţii ca ,,înţeleg că'', ştiu că
îţi doreşti''.... „Tuse uscată în urma fricii că la serviciu lucrurile nu sunt în
regulă„În urma unor beţişoare parfumate pe care le-a folosit secretara la birou
am făcut o „rinită alergică” acută, adică un conflict „îmi pute acest
miros”(submucoasa nazală, secreţie în faza de conflict activ, strănuturi dese).
Am sunat a doua zi la birou şi am spus că rămân acasă până îmi trece. A doua
zi însă mi-am adus brusc aminte de un proiect important la care lipsa mea
putea crea probleme şi am început să-mi fac ceva griji din cauza aceasta, deşi
nu prea sunt genul să mă îngrijorez cu treburile de la servici. Conflictul a fost
neaşteptat, nu am putut vorbi cu nimeni despre asta şi deşi nu a fost ceva
dramatic, m-a preocupat. Deci a fost un DHS în toată regulă. După încă o zi
de stat acasă am ajuns la birou unde am constatat că grija mea a fost
exagerată, totul fiind ok. Pe la ora 16-17 a început „din senin” o tuse uscată şi
sacadată care se simţea în piept. O tuse de care nu îmi mai amintesc să fi avut
vreodată. În drum spre casă am realizat şi conflictul avut. Tusea m-a ţinut toată
seara şi toată noaptea. A doua zi tusea a început se se rărească şi cred că
după 24 de ore a trecut de tot. Cam atât trebuie să fi durat şi frica/grija mea
înainte de rezolvarea conflictului. Nu am luat nici un remediu ca să văd ce se
întâmplă.Sunetul tusei mele era identic cu tusea şefului meu care este în
acelaşi timp managerul firmei. Tușește așa de ani de zile. Îl apucă mereu
toamna şi câteva săptămâni tuşeşte zilnic, aproapre toată ziua. Şi nimic nu-l
ajută. Deci
cândva toamna şeful meu trebuie să fi avut un DHS legat de frică pentru
teritoriu, probabil ceva legat de faptul că firma a fost vândută de proprietar unei
bănci cu câtiva ani înainte. El a rămas după vânzarea firmei mai departe
managerul firmei, însă probabil a stat cu frică/grijă dacă va rămâne şef mai
departe sau nu. Acum conflictul recidivează regulat toamna. Însă am remarcat
că tusea îi apare şi în alte anotimpuri, deşi nu ţine atât de mult cât îl ţine
toamna. Bănuiesc că vremea de toamna a fost asociată cu conflictul şi este
acum şină. Nu putem însă ști exact fără sa știm conflictul, pe care îl ştie numai
el."

Curs 2

~ 149 ~
Glandele suprarenale

Glandele suprarenale, aşa cum spune şi numele se află situate pe partea


superioară a rinichilor, unde stau ca o „căciulă“.
Prin secretia unor hormoni foarte importanţi ca cortizolul şi adrenalina, ele sunt
responsabile cu reglarea stărilor de stres, a metabolismului şi a
sexualităţii(echilibrul dintre hormonii androgeni - „masculini” - şi estrogeni -
„feminini” determina sexul animalului, ca aspect şi ca activitate sexuală).

Glandele suprarenale constau din două părţi distincte cu funcţii diferite:


a) zona corticală (cortexul, scoarţa) în care este produs cortizolul şi
aldosteronul.
Alte celule din zona aceasta secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe
baza de colesterol):
- mineralocorticoizii, care acţionează la nivelul rinichilor stimulând reabsorbtia
apei şi a sodiului şi eliminarea potasiului;
- glucocorticoizii, cu rol hiperglicemiant, hiperlipemiant;
- sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală prin două tipuri de
hormoni: androgeni şi estrogeni.
Cortexul este reglat de hormonii neuroendocrinici secretati de hipofiză şi
hipotalamus şi de sistemul renin-angiotensin.
b) zona medulară (măduva, miezul) unde este produsă adrenalina,
noradrenalina(hormoni hidrosolubili). Aceşti hormoni acţionează sinergic cu
sistemul nervos simpatic.

Aceste două zone au două conflicte diferite, tot aşa cum au şi două funcţii
diferite.
Conflictul care afectează cortexul suprarenal

~ 150 ~
Conform Dr. Hamer, cortexul suprarenal este afectat de un conflict de
devalorizare legat de o hotărâre greşită. Conflictul se poate numi: “Am mers în
direcţia greşită”, “am pariat totul pe calul greşit”, ”m-am mutat în casa greşită”,
“m-am căsătorit cu partenerul greşit”, “am luat hotărârea greşită în legătură cu
ceva”, “nu ştiu ce partener să aleg”, “am ales un job nepotrivit, la care nu fac
faţă sau nu sunt bun”, „am deschis o firma care nu merge“, etc. Semnificaţie
biologică: pentru a creşte producţia de cortizol care prevede condiţia de
„intoarcere pe drumul cel bun”

Faza de conflict activ


În faza de conflict activ apare o necroză (diminuare celulară, gaură) a cortexului
suprarenal care diminuează producţia de cortizol.
Cortizolul acţionează asupra majorităţii organelor şi este important pentru
funcţionarea normală a organismului.
Cortizolul este un hormon steroidian care controlează capacitatea
organismului de a transforma alimentele în energie ajutând corpul să
reacţioneze la stres. Cortizolul este implicat şi la creşterea tensiunii arteriale şi
a glicemiei. Acţionează că un antagonist al insulinei, crescând
gluconeogeneza(procesul de sinteză a glucozei din proteine realizat la nivelul
ficatului) şi lipoliză (descompunerea grăsimilor în procesul digestiei), reduce
activitatea de formare a oaselor şi creşte eficacitatea adrenalinei şi a
noradrenalinei produsă de medulara suprarenală.
Datorită scăderii nivelului de cortizol apare senzaţia de oboseală. Acest lucru
stopează organismul de a o lua pe o cale greşită. Reducerea semnificativă a
nivelului de cortizol(şi mai rar de aldosteron) este numită de medicină „boala
Addison”, dar medicina nu ştie cauza ei.

Faza de reparaţie, faza postconflictuală:


După incheierea conflictului în locul găurii(necrozei) se formează un chist.
Chistul poate atinge chiar mărimea unui pumn. Formarea unui chist durează 9
luni de zile, ca la orice alt organ unde se fac chisturi.
După o perioadă chistul se întăreşte şi poate apărea supraproducţie de cortizol
(+ aldosteron).
În pofida vagotoniei, organismul(în colaborare cu hipofiza) creşte nivelul de
cortizol, care prevede condiţia de „întoarcere pe drumul cel bun”.
Din cauza măririi producţiei de cortizol poate apărea uneori si
hirsutism(pilozitate excesivă) sau Sindromul Cushing, numit şi hipercorticism.
Trei simptome importante ne pot indica că ne aflăm pe "un drum greşit" sau
am luat o hotărâre pe care o regretăm:
- trezire dificilă dimineaţa, chiar fără activităţi care ne suprasolicită sau nu ne
putem ridica din pat dimineaţa;

~ 151 ~
- oboseală fără efort evident sau lipsa de chef pentru activitate;
- tensiunea arterială scăzută (tensiunea arterială depinde şi de miocard şi
conflictele miocardului);
- hipoglicemie - însoţită în mod firesc de poftă şi nevoia de dulciuri;
Având în vedere faptul că mulţi oameni sunt în ziua de astăzi uşor dezamăgiţi
de alegerile făcute cu privire la parteneri, la serviciu şi de multe alte lucruri,
acest proces de necroză a cortexului suprarenal trebuie să fie foarte des întâlnit
şi probabil este şi tipul de conflict care duce la renumitul „sindromul de burn-
out”(oboseală cronică).
Ajunge practic o singură ceartă cu soţul pentru că soţia să realizeze că a făcut
de fapt o alegere greşită şi acest proces se activează ducând la simptomele
enumerate mai sus dintre care cel mai evident este incapacitatea de a se scula
din pat dimineaţa.
Cortizolul este un antagonist al insulinei şi măreşte nivelul de zahăr din sânge
punând prin acest lucru zahăr la dispoziţa muşchilor pentru a fugi din pericolul
iminent sau de a putea lupta cu duşmanul.
Hipoglicemia – care ca un simptom izolat apare de la un conflict de frică-
repulsie - merge de fapt mâna în mâna cu conflictul de a se afla pe un drum
greşit /de a fi luat o hotărâre greşită căci glicemia este influenţată şi de nivelul
de cortizol.
Stadiul mai avansat al necrozei cortexului suprarenal este cunoscut în
medicină sub numele de Morbus Addison şi care este caracterizată prin
reducerea aproape completă a producţiei de cortizol.
AldosteronulAldosteronul este pe langa cortizol un alt hormon produs de
cortexul suprarenal, fiind numit şi „hormonul setei“, deoarece este produs în
cantitate mărită atunci când apare o lipsa de apă (deshidratare). Acest hormon
reglează echilibrul dintre sodiu şi potasiu la nivel celular şi ca urmare apa din
corp şi din celule.Se ştie că administrarea medicamentelor cu cortizon duce
printre altele şi la o retenţie mărită de apă în corp. Este posibil să existe o
legătură încă necunoscută între cortizol şi aldosteron, acesti hormoni să se
influenteze reciproc sau ca administrarea de cortizon să
afecteze in mod negativ nivelul de aldosteron producand retenţia de apă.
Conflictul măduvei suprarenale
Măduva suprarenală este partea centrală (miezul, medulară) a glandei
suprarenale şi produce adrenalină, noradrenalină şi dopamină, hormoni care
acţionează sinergic cu sistemul nervos simpatic.

Conţinutul conflictului biologic


Măduva suprarenela este asociată cu un stres intens. Acesta poate fi
declanşat de certuri de lungă durata, de un serviciu foarte stresant, stres legat
de plata unor rate bancare sau de exercitarea unei meserii cu riscuri mari sau

~ 152 ~
a unor activităţi sportive competitive, jucatul la calculator de jocuri care produc
suspans/adrenalină, etc.

Faza activă a conflictului" - aici are loc o creştere de tip adenocarcinom, o


„tumoare“.
Semnificaţie biologică: pentru a îmbunătăţi performanţa într-o anumită
situaţie de stres acut. Tumoarea este numită medical "Feocromocitom"(tumoră
neuroendocrină) şi măreşte producţia de noradrenalină, dopamină şi
adrenalină.
ATENŢIE! Creşterea adrenalinei poate cauza dependenţă datorită efectelor
sale asupra sistemului nervos şi asupra întregului organism. Astfel persoana
în cauză va căuta situaţii conflictuale de stres intens, intrând într-un cerc vicios.

Faza rezolvării conflictului= faza postconflictuală Tumoarea este


destrămată cu ajutorul micobacteriilor TBC şi poate apărea o cavitate în
măduvă. Eventual poate apărea o reducere a funcţiei sau oprirea efectivă, de
scurtă durată, a funcţionalităţii glandei şi o durere puternică în zona rinichilor.
Fiziologia glandelor suprarenale
La orice stres corpul produce în glanda suprarenală cortizol (a nu se confundă
cu "cortizonul", care este numele substanţei artificiale care imită acest hormon
natural dar nu este identic conţinând şi anumite toxine în plus).
Comanda de a produce cortizol se da în creier în hipotalamus şi în hipofiză,
care recunoaşte necesitatea acesteia.
Cortizolul are următoarele funcţii principale:
1. Cortizolul împiedică sau reduce inflamatiile, ceea ce este util în anumite
situaţii de pericol pentru ca omul să poată ieşi din acel pericol. Cortizolul amână
deci anumite reacţii fizice care ar apărea imediat, dacă nu ar fi produs, însă
asta nu înseamnă vindecare, ci doar amânarea vindecării pentru o perioada
de linişte propice vindecării. Efectul cortizolul se poate traduce cu “nu pot
repara acum gaura din curte căci tocmai îmi arde casa, dar după ce
sting focul mă duc să repar gaura.” Motivul pentru care se dau medicamente
cu cortizon la inflamaţii şi reacţii alergice, este deci că acestea inhibă sau reduc
reacţia care apare în mod normal. Bineînţeles că acest lucru se intamplă cu
efecte secundare, căci atât doza dată cât şi forma de cortizon nu sunt normale
şi nici naturale.Un nivel mare de cortizol în sânge pe timp îndelungat sau
folosirea de medicamente cu cortizon împiedică organismul să lucreze cum
trebuie căci acest hormon se află în mod natural numai scurt timp în sânge şi
destul de rar, numai cand ne aflăm în pericol. Nu este o stare biologică normală
ca cineva să se afle des sau permanent într-o stare pericol sau de competiţie.

~ 153 ~
Glanda suprarenală şi creierul lucrează împreună. Hipofiza măsoară nivelul de
cortizol din sânge şi dacă este suficient opreşte producţia lui. Însă dacă este
prea puţin cortizol în sânge şi glanda suprarenală nu poate produce suficient
cortizol, atunci nivelul rămâne scăzut, căci nu este posibil să se producă mai
mult din cauza insuficienţei cauzată de necroză(gaura) din cortexul suprarenal.
Producţia normală de cortizol este diferită şi depinde de ritmul zilnic. Nivelul
este cel mai mare între orele 5-8 dimineaţa când corpul se trezeste şi se
pregăteşte pentru o nouă zi. După aceea el scade şi ajunge la un minim între
0-4 dimineaţa.

La orice situaţie de stres corpul reacţionează ca şi cum am fi atacaţi de un


duşman sau am fi în pericol de moarte. Prin producerea de cortizol digestia se
încetineşte, se măreşte aportul de sânge în muşchi, glicemia creşte şi des
apare şi transpiraţie.

2. Cortizolul reglează împreună cu insulina glicemia(nivelul de glucoză din


sânge). Cortizolul este un antagonist al insulinei şi măreşte nivelul de zahăr din
sânge punând zahăr la dispoziţa muşchilor pentru a fugi de pericolul iminent
sau de a putea lupta cu duşmanul.
Dacă lipseşte cortizolul, metabolismul glucozei poate să se deregleze de
durată, ceea ce duce la hipoglicemie. Creierul reacţionează foarte sensibil la
lipsa glucozei din sânge.
La stres se consumă multă energie şi ca urmare este nevoie de multa glucoză
într-un scurt timp (pentru a dispune de energia necesară ca să fugi de pericol).

3. Cortizolul duce la contracţia vaselor de sânge, ceea ce ridică automat


tensiunea arterială. Oamenii cu glandele suprarenale slăbite sau epuizate au
în general puţin cortizol în sânge, ceea ce duce la o tensiune arterială
scăzută.Corpul reduce cortizolul când nu mai este nevoie de el, însă dacă
stresul apare zilnic, atunci nivelul mare de cortizol din sânge dereglează şi alte
funcţii. Nici un animal sălbatic nu este atacat zilnic.
Lipsa de cortizol se caracterizează prin: oboseală, trezire dificilă dimineaţa, se
ajunge cu greu la stadiul nominal de energie.
Când se ajunge in acest stadiu oamenii încep de regulă să bea cafea, ceai
negru sau băuturi energizante ca să iasă din starea de oboseală, însă acest
lucru este greşit şi are urmări negative.
Adrenalina
Adrenalina produsă în măduva suprarenală măreşte pulsul şi dilată arterele ca
să transporte mai repede sângele.
Legatura dintre hipofiză(glanda pituitară) şi glandele suprarenaleAvând în
vedere că hormonii produşi de glandele suprarenale sunt controlaţi la rândul

~ 154 ~
lor de hormonii produşi de către hipofiză, conflictele care afectează partea
respectiva din hipofiză pot influenţa indirect hormonii suprarenalelor. Din
păcate însă Dr. Hamer nu a descoperit încă conflictele care afectează această
parte a hipofizei. Dr. Hamer a descoperit numai conflictul care duce la
dereglarea producerii hormonilor de creştere a hipofizei si care duc la
gigantism sau nanism.

Tiroida, paratiroida si ductele tiroidei


Afecţiuni: guşă, struma, Hashimoto, Basedow, noduli tiroidieni, hipotiroidism
şi hipertiroidism, mixedem, Hashimoto, dureri de cap frontale, senzaţie de nod
în gât
Anatomie şi fiziologie
Tiroida şi paratiroida – sunt glande endocrine şi au rolul de a secreta hormoni
în sânge.
Tiroida este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutate
de 18-60g la adulţi şi este situată în regiunea antero-laterală a gâtului sub
laringe şi în faţa traheii.
Tiroida are doi lobi, lobul stâng şi lobul drept care sunt uniţi de o punte subţire
în partea inferioară.Glanda tiroidă produce doi hormoni principali, tiroxina și
tironina (triiodotironina), care:
- stimulează metabolismul general;
- au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a producerii
de proteine;
- influențează asupra termoreglării organismului;
- stimulează la copii creșterea scheletului;
- influențează compoziția sângelui;
- intensifică excitabilitatea sistemului nervos față de alți hormoni.
Cei doi hormoni sunt depozitaţi în foliculi, unde sunt legaţi de o proteină,
formând tiroglobulinele. Pentru elaborarea hormonilor e nevoie de iod, care
este furnizat prin alimentaţie.
De asemenea, tiroida produce calcitonină, un antagonist al hormonului
paratiroidian, ce scade nivelul calciului din sânge şi stimulează
osteogeneza(formarea oaselor).
Prin hormonii pe care îi produce, tiroida influenţează foarte multe procese
metabolice din organism şi influenţează şi dezvoltarea copiilor.
Conform medicinei clasice, pacienţii care suferă de afecţiuni ale glandei
endocrine au:- variații ale nivelului energetic;- intoleranță la frig sau căldură;-
variații ale tonusului muscular;- labilitate emoțională;- probleme cu greutatea
corporală.

~ 155 ~
Afecțiunile tiroidei se manifestă prin modificări calitative sau cantitative ale
secreției hormonale, mărirea tiroidei(gușă) sau ambele.
Secreția insuficientă de hormoni tiroidieni este denumită hipotiroidie sau
mixedem, însotită de scăderea consumului caloric (hipometabolism).
Secreția excesivă de hormoni tiroidieni se numeste hipertiroidie sau
hipermetabolism.Simptomele hipertiroidiei conform medicinei alopate sunt:
- tahicardie(puls rapid) si palpitaţii;- valuri de caldură;- transpiraţie excesivă;-
neliniste, agitaţie fizică si psihică;- uneori diaree si dezhidratare;- in stadii
avansate, comă.
Mărirea glandei tiroide(gușa) poate fi asimetrică, un lob fiind mai mare decat
altul si poate fi asociată cu o secreție hormonală crescută, normală sau
scăzută. Mărirea glandei nu inseamna neapărat si mărirea producţiei de
hormoni. Gușa tiroidiană poate comprima structurile învecinate de la nivelul
gâtului sau ale mediastinului.

Nodulii si radiografiaExista doua feluri de noduli la tiroida: cel „rece“ si cel


„cald“.
Nodulul rece(hipofuncţional nu produce hormoni tiroidieni, prin urmare, la
radiografia cu substanţă de contrast (iod radioactiv), acesta nu absoarbe iodul
apărând „rece” pe film, adică deschis la culoare. Un nodul care produce o
cantitate semnificativă de hormoni tiroidieni(hiperfuncţional) va apărea mult
mai închis la culoare şi va fi numit „nodul cald”.Ceea ce medicina clasica nu
ia in considerareCum medicina nu cunoaşte exact procesele ţesuturilor din
corp, multe lucruri esenţiale nu sunt cunoscute sau nu sunt luate în
consideraţie. De exemplu, medicina nu ia în considerare decât glanda tiroidă
dar nu şi ductele tiroidiene prin care hormonii se varsă în sânge. E ca şi cum
un mecanic auto ar ignora ţevile din maşină şi s-ar ocupa numai de pompe.
Ductele tiroidiene sunt un ţesut separat de glanda tiroidă şi au un conflict
separat.
Blocarea lor în faza de reparaţie – care este numai temporară - împiedică
hormonii tiroidei să ajungă în sânge, lucru care produce nişte simptome pe
care medicina le crede ca fiind de la glanda tiroidă şi des crede că acestea vor
persista toată viaţa. În plus în faza de reparaţie apar chisturi care duc la guşă.
Ductele tiroidiene si branhiale
Senzitivitatea acestor ducte este în concordanţă cu „modelul mucoasei
esofagului arhaic” şi deci apare hipersenzitivitate şi durere în faza de conflict
activ(CA) şi lipsa senzitivităţii în faza de reparaţie (PCL).
Acelaşi lucru este valabil şi pentru mucoasele gurii, a buzelor, a limbii,
faringelui, smalţului dinţilor, ductele glandelor salivare şi a parotidei, partea
superioară a esofagului, curbura mică a stomacului, vezica biliară şi ductele

~ 156 ~
intrahepatice, ductele pancreatice, arterele şi venele coronare, carotidele,
mucoasa sinusurilor paranazale.

Spre deosebire, pielea externă cât şi următoarele mucoase au senzitivitate în


concordanţă cu modelul învelişului exterior (lipsa de senzitivitate şi durere în
faza de confict activ şi hiperestezie în faza de reparaţie).- epidermă si păr;
- mucoasa laringelui si a bronhiilor;- membrana nazală; - canalul auditiv
extern;- mucoasa vezicii urinare + ureter + uretră;- canalele galactofore
(mamare);
- mucoasa vaginală + mucoasa colului uterin;
- mucoasa rectală;Deşi în ambele cazuri avem o ulceraţie în faza de conflict
activ, senzitivitatea este inversată pentru cele două modele. Acest lucru este
important de ştiut.

Conflictul ductelor tiroidiene si branhiale Partea stângă – ductele


tiroidiene (secreţie)Este un conflict legat de sentimentul de neputinţă:
„Mâinile mele sunt legate“.
„Nu pot face nimic în această situaţie.”, „Mă simt neajutorat.” sau „trebuie făcut
ceva urgent, dar nimeni nu face nimic”, „aş vrea să ajut dar nu pot face nimic“.
Un astfel de conflict ia naştere des când asistăm la un accident sau la o
calamitate sau la leşinul/moartea cuiva şi nu putem face nimic.

Sensul biologic: lărgirea prin ulcerare a ductelor astfel încât să poată fi


eliberată mai multă tiroxină în sânge ducând astfel la un surplus de energie şi
activitate. Partea dreaptă – ductele branhiale (absorbţie):
Conflictul fricii frontale: frica de un pericol care se îndreaptă direct spre noi şi
de care nu putem scăpa. De ex. conflictul produs de frica de un atacator, frica
de cancer, frica de o anumită boală sau de un diagnostic, frica de concediere,
frica de medic, frica de spital, frica de frizer, frica de Moş Crăciun la copiii mici,
frica de profesor sau de ascultat, frica de şcoală, frica de a fi batut de cineva,
frica de durere, etc.
Acest conflict este un conflict foarte frecvent întâlnit atât la copii cât şi la adulţi
şi produce de regulă dureri de cap în zona frunţii, acolo unde se află releul
Hamer corespunzător.
Când apar dureri de cap frontale trebuie mereu analizat dacă am avut frică de
ceva. Prin conştientizarea cauzei reale simptomele se pot reduce mult mai
repede căci durerea de cap poate produce iarăşi frică de durere de cap.
Sensul biologic: lărgirea prin ulcerare a ductelor arhaice astfel încât să poată
trece mai multă apă şi aer caci aceste ducte aveau în faza embrionară o funcţie
de absorbtie. Acum ele nu mai au nici o funcţie dar sunt încă legate de frica
frontală.

~ 157 ~
Faza de conflict activ
Ulceratiile nu sunt vizibile însă pot fi simţite ca o tensiune/întindere dureroasă
căci mucoasa este sensibilă în faza de conflict activ conform modelului
mucoasei esofagului arhaic.Faza de reparaţie: în ducte se inflamează
mucoasa, ceea ce duce la formarea de chisturi tiroidiene apoase. Aceste
chisturi nu se limitează la nivelul gâtului ci pot ajunge până la nivelul diafragmei
şi în spatele sternului. Din cauza localizării aceste chisturi sunt diagnosticate
în mod greşit de medicina alopată fiind considerate de regulă un „limfom
centrocistic – centroblastic Non-Hodgkin.“
Chisturile se reduc în volum în faza de reparaţie atunci când nu apar recidive.
Ductele se pot uneori şi lipi şi deci închide, însă nici acest lucru nu este
periculos conform Dr. Hamer şi astfel de pacienţi pot trăi 100 de ani.Astfel de
chisturi, atunci când sunt situate la gât sunt numite „struma eutiroidiana(struma
=guşă)“ sau „guşă benignă”.
Guşile mai pot fi numite de medicină şi „guşi nodulare“, „guşi voluminoase
compresive“, „guşi hipertiroidizate“, „guşi maligne“.
Tratamentul alopat al guşilor este greşit căci se crede că este ceva legat de
lipsa de iod.
Tratamentul este de regulă medicamentos(suplimentare cu iod sau cu hormoni
tiroidieni) sau chirurgical pentru a elimina compresiile din gât sau chiar întreagă
glanda tiroidă, care de fapt nu are nimic de a face cu simptomele
prezente.Senzaţia de nod în gât si dureri de cap
La procesele recente sau scurte apare de regulă senzaţia de nod în gât. Des
se poate palpa un nod care în general nu este tare sau prea tare. Se ştie de
fapt că la frică apare un „nod în gât“ însă până acum nimeni nu a putut explica
această legătură. Acest nod în gât este practic un simptom al unei frici
încheiate după un „atac frontal“. Când o femeie este bătută de soţ sau un
copil bătut de părinţi, acest conflict apare aproape sigur.În plus, din cauza
edemului care apare în releul Hamer situat în partea frontală a creierului în
timpul procesului de vindecare apar des dureri de cap care se simt de regulă
numai în zona frunţii.Edemul este mai mare şi deci durerile de cap sunt mai
puternice dacă mai există şi un conflict al refugiatului activ care măreşte
retenţia de apă în corp.Astfel de dureri de cap apar des şi la copii, chiar şi la
copiii mici căci există multe situaţii în care copii se simt atacaţi de cineva sau
ceva (medic, educatoare, frizer, alţi copiii, părinţi).
Cazuri
Dureri de cap după atac frontal cauzat de frizer
Un băiat de 5 ani a fost la frizer. Acolo a stat liniştit şi nu s-a întâmplat nimic
vizibil.

~ 158 ~
După ce s-a culcat seara a început însă o febra înalta şi dureri de cap în zona
frunţii, ceva ce nu mai avusese. Când copilul a fost întrebat dacă nu i-a plăcut
la frizer a spus că la frizer l-a durut când îl pieptăna. Copilul dorea de fapt să
fugă de acolo(febra, nu pot scapă de aici ) căci s-a simţit atacat de frizer (frică
de pieptanatul frizerului - dureri de cap frontale). După o mică discuţie în care
i s-a arătat că frizerul nu-i mai poate face nimic şi că totul s-a terminat şi că nu
mai are de ce să-i fie teamă febra şi durerea de cap au încetat brusc, în decurs
de câteva minute. De parcă nu ar fi avut nimic înainte. În timpul somnului, din
cauza viselor despre cele întâmplate febra a revenit uşor dar a trecut după
ceva timp. Visele duc de regulă la recidiva conflictului, căci în vise se vede de
regulă din nou ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă şi frica este retrăită că
şi cum ar fi reală.
Dureri de cap frontale după un atac cu cuţitul.
„Am fost atacat cu cuţitul pe neaşteptate de un arab. Din fericire l-am făcut
imediat K.O. cu o lovitură cu piciorul însă timp de vreo 10 secunde am fost într-
un pericol iminent şi letal care venea din faţă. Atacatorul ascundea cuţitul sub
mânecă, la spate şi înainta spre mine pas cu pas. Nici nu ştiam sigur dacă are
un cuţit în mâna, dar bănuiam. A doua zi am avut nişte dureri groaznice de cap
pe care nu mi le puteam explica pe atunci deloc căci nu mă lovisem la cap şi
astfel de dureri de cap nu avusesem niciodată înainte“.

Caz: senzaţie de nod în gât


Discuţie pe un forum NMG:
Întrebare: „sunt femeie, am 40 de ani. În fiecare zi de vreo 3-4 luni simt ca un
nod în gât, o presiune uşoară. Poate să fie de la naştere, căci am avut cordonul
ombilical în jurul gâtului ?”
Răspuns: “după părerea mea este ceva legat de tiroidă. Este un conflict de
genul „trebuie să se facă ceva“. De ex. fiul tău vrea să se arunce de la etaj cu
umbrela în mâna. Pentru o secundă nu ştii ce să faci (DHS).“
Răspunsul femeii: „mulţumesc pentru răspuns. Cred că ai dreptate cu conflictul
căci acum un an jumătate soţul meu a avut un accident în faţa casei noastre,
în toiul nopţii. Eu am fost prima la locul accidentului. Şi îmi amintesc foarte viu
de situaţia în care eram, pe partea cealaltă faţă de locul accidentului şi l-am
văzut întins pe jos, nemişcat. Gândurile mele au fost exact cele spuse de ţine:
“la naiba, trebuie ca cineva să facă ceva”. Şi în acelaşi timp aveam o frică mare
să traversez dincolo. L-am liniştit şi pe prietenul lui, care a fost şi el rănit, dar
mai uşor. Până la urmă m-am dus dincolo, dar acestea au fost gândurile mele
la început. Soţul meu a murit câteva ore mai târziu în spital de pe urma rănilor.
Îmi dau lacrimile când scriu astea, cred că ai nimerit exact conflictul.”
Caz de nodul/chist la ductele tiroidei.“Într-o dimineaţă m-am trezit şi m-am
pipăit la gât căci aveam o senzaţie de presiune. La pipăit am simţit o bilă tare
de 1 cm mărime. Apăsatul era dureros. M-am speriat şi am pipăit de mai multe

~ 159 ~
ori, ceea ce a mărit frica şi durerea. Am fost atât de speriat încât am sunat
imediat medicul şi am cerut o programare. Pe lângă un chist/nodul de 4 mm la
tiroidă medicul a mai constatat la ecograf şi altele mai mici.După câteva zile
însă chistul/nodulul s-a retras astfel încât nu am mai putut să îl simt. Am primit
de la medic hormoni (L-THYROXIN) pe care i-am luat regulat. În următorii 2
ani la fiecare 6 luni am făcut un control. Valorile din sânge erau normale. La
acest moment credeam că asta se datorează pastilelor luate. Însă în 2004 am
luat parte la un seminar despre Noua medicină şi am început să mă întreb de
la ce mi-a apărut acest nodul şi de ce iau zilnic medicamente. Aşa că am
început să caut conflictul care a declanşat boala. Singur însă nu am putut să-l
găsesc. L-am găsit mai târziu cu ajutorul unui terapeut care practica Noua
medicină şi era exact ceea ce Dr. Hamer a spus despre acest tip de simptome
„senzaţia de neputinţă, senzaţia că mâinile îţi sunt legate şi că nu poţi face
nimic“.
Conflictul meu: Într-o zi cineva m-a sunat să-mi spună că un cunoscut are
cancer. Această veste m-a surprins foarte tare şi îmi aduc şi acum aminte
situaţia de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Nu am mai putut să vorbesc după
această veste, m-am aşezat pe sofa şi am rămas şocată. Aş fi dorit atât de
mult să-l ajut, să pot face ceva pentru el. Zile în şir m-am gândit la acest
cunoscut, gândurile mele erau mereu la el. Cam la 6 luni după operaţie
cunoscutul a început să meargă din nou la serviciu şi îi mergea din nou bine.
Această veste m-a liniştit foarte mult şi exact după această a veste
imbucuratoare am pipăit pentru prima oară nodulul de la gât. Deci totul a fost
exact aşa cum a descris Dr. Hamer. Am renunţat la pastile dar mi-am mai făcut
de câteva ori analize de sânge. Şi acum, fără pastile, valorile de la analize erau
normale, spre marea uimire a medicului meu. De atunci nu mai am fost la
medic.“
Comentariu: simptomele ductelor tiroidei sunt de regulă „noduli“ sau senzaţie
de nod în gât sau chisturi moi care produc umflături vizibile (guşă). „Guşă
tare“ sau „struma tare“ este de regulă un simptom al glandei tiroide.Glanda
tiroidăGlanda tiroidă are şi ea două părţi: stânga şi dreapta.
Fiind un ţesut controlat de trunchiul cerebral(zona galbenă) acest conflict nu
depinde de lateralitatea mâinilor. Partea dreaptă este legată de
primirea/îngurgitarea/obţinerea unei „îmbucături“ iar partea stânga este legată
de a scapa/vomita/elimina o „îmbucătura“(similar la amigdale, urechea medie,
faringe, esofag, glandele salivare, gladele lacrimale şi restul ţesuturilor
controlate de trunchiul cerebral)
Conflictele glandei tiroide
Partea stângă: Conflict de a nu fi suficient de rapid pentru a scapa de o
„îmbucătura“ datorită secretiei hormonale insuficiente. De exemplu: nu am
terminat la timp lucrarea de diplomă, nu am vândut stocurile devalorizate în
timp“, „nu am reusit sa opresc la timp falimentul/accidentul“,

~ 160 ~
Partea dreapta: Conflict de a nu fi suficient de rapid pentru a
apuca/prinde/obţine o „îmbucătura“ dorită pentru că individul a fost prea lent.
De exemplu: vânzătorul trebuie să facă repede afacerea, că să fie mai rapid
decât concurenţa; trebuie să predau la timp contabilitatea altfel voi fi amendat;
trebubuie să cumpăr rapid acţiuni fiindcă le creşte valoarea. A nu fi capabil de
a dobândi/captura un lucru, un partener, un obiect, idee, patent.

Semnificaţie biologică: numai tipul secretor: creşterea producţiei de tiroxină


îmbunătăţind astfel metabolismul, ceea ce permite individului să fie mai rapid
în a apucă „bucăţica” dorită.
Faza de conflict activ: apare o creştere adeno compactă de tip secretor, sub
formă de conopidă, aşa-numită „strumă(guşă) tare cu hipertiroidie“ sau boala
Basedow.
Hipertiroidismul îmbunătăţeşte metabolismul care devine mai accelerat,
provocând pierderea în greutate, tahicardie(ritm cardiac rapid) sau aritmie(ritm
cardiac neregulat), hipersudoratie (transpiraţie abundentă), nervozitate şi
irascibilitate.

Faza de reparaţie: Adeseori tumori tiroidiene noduroase, încapsulate. Dacă


sunt prezente ciuperci sau micobacterii TBC, are loc o
descompunere(necrozare) a nodulilor cazeosi tuberculoşi.
Acest lucru reprezintă cursul biologic natural. După faza postconflictuală,
nivelul hormonal revine la normal.
În cazul recidivelor şi în prezenţa micobacteriilor şi a ciupercilor - situaţie fals
diagosticata ca tiroidita Hashimoto - apare hipotiroidia ca urmare a necrozărilor
succesive.
În cazul în care, prin tratamente medicamentoase se distrug bacteriile TBC,
vor apare numeroase tumori încapsulate.
Ulterior, aceste tumori nu se mai necrozează, determinând apariţia hipertrofiei
tiroidiene. Timp de nouă luni, până la încapsularea completă, aceşti noduli sunt
în conexiune cu restul glandei şi secretă hormoni tiroidieni(hipertiroidie). În
acest caz NMG recomandă îndepărtarea chirurgicală a nodulilor.Diferenţiere
hipotiroidie
In faza de conflict activ la glanda tiroidă apare hiperfuncţie din cauza tumorii
care produce mai mulţi hormoni iar dacă apar multe recidive şi glanda îşi pierde
din funcţie/volum datorită necrozărilor repetate apare hipotiroidie.
Dacă cineva are hipotiroidie atunci trebuie văzut dacă este de la necrozele
repetate ale glandei tiroide sau de la inflamatia ductelor tiroidiene în faza PCL.
În ambele cazuri în faza de conflict activ cantitatea de hormoni a fost mărită.
Dacă a fost afectată glanda tiroidă atunci cantitatea de hormoni produsă este
mult mai mare datorită tumorii crescute.

~ 161 ~
Caz de hipertiroidie
Un medic anestezist de 32 de ani trebuia să-şi facă lucrarea de doctorat, pe
care şi-a imaginat-o că fiind uşoară. Însă de 4 ani lucrează deja la ea şi încă
trebuie să amâne predarea ei.
A făcut o hipertiroidie pe ambele părţi: stânga: pentru că nu este destul de rapid
că să predea lucrarea şi pe dreapta: pentru că nu este destul de rapid că să
obţină titlul de doctor
Se tratează cu medicamente care blochează funcţia tiroidei. Soluţia reală ar fi
să predea cât mai rapid lucrarea de doctorat. Atunci tumoarea din tiroidă ar fi
destrămată printr-un proces cazeos şi funcţia tiroidei s-ar normaliza.
Caz de hipotiroidie
„La scurt timp înainte de a 49-a aniversare aveam ca mamă şi angajată
senzaţia că nu mai pot face faţă la tot. În plus mă îngrăşasem 5 kg în ciuda
faptului că făceam sport. Am făcut o analiză a hormonilor de la care a reieşit
că hormonii T3 şi T4 ai glandei tiroide erau sub normă iar valorile hormonului
TSH produs de hipofiză erau de 20 de ori mai mari decât cele normale. ..
Specialiştii au presupus o „autodigerare a glandei tiroide“, care însă nu a fost
confirmată, dar glanda era la jumătate de volum. Ca medicaţie am primit
hormoni artificiali (L-tyroxin 100 ug).
Pe urmă m-am dus la un specialist în NMG şi am făcut un CT cerebral şi mi-
am adus şi aminte că pe la 16-18 ani am fost tratată pentru glanda tiroidă. La
un seminar la Dr. Hamer l-am întrebat dacă mă poate ajuta să depistez
conflictul. Dr. Hamer m-a întrebat ce „îmbucătura“ nu am primit.
După mai multe încercări mi-am amintit: când eram tânara am fost îndrăgostită
de un băiat care era agricultor şi avea o fermă în locul unde făceam concediul.
Dar mama a încercat să mă convingă să-mi caut pe altcineva ca să nu rămân
la ţară ca ea. Mama a scris o scrisoare pe care eu nu am putut să o opresc şi
băiatul acela a aflat ce dorea mama şi a început să mă ignore.
Dr. Hamer a spus că au fost 2 conflicte:
Tiroida dreaptă: nu am fost destul de rapidă ca să obţin băiatul dorit;Tiroidă
stângă: nu am fost destul de rapidă pentru a putea scăpa de scrisoarea trimisă
de mama. Dr. Hamer a spus că din cauză că m-am mai dus în concediu în
acea zonă în care trăia băiatul au existat mai multe recidive ale conflictului
iniţial."Glandele paratiroide
Glandele paratiroide sunt glande endocrine având dimensiunile unui bob de
linte şi sunt de regulă în număr de 4, fiind situate pe faţa posterioară a glandei
tiroide. Glandele paratiroide secretă doi hormoni: parathormonul (PTH) care
măreşte nivelul de calciu în sânge(prin creşterea reabsorbtiei calciului din
intestin) şi tirocalcitonină care reduce calciul din sânge.Hipocalcemia
Simptomele unui nivel mic de calciu în sânge(hipocalcemia) sunt crampe
musculare şi hiperexcitabilitatea sistemului nervos. Este vorba de musculatura

~ 162 ~
striată, deci musculatura scheletului. Mai rar se pare că apar şi crampe ale
musculaturii netede.
Un alt simptom este un spasm laringian cu blocarea laringelui. Un simptome
tipic ar fi o crampă a mainii care se contracta ca laba unui căţel atunci când se
măsoară tensiunea arterială.
ATENŢIE! Crampele pot fi cauzate şi de conflicte motorice(vreau să fug/scap
dintr-un pericol/situaţie sau vreau să merg undeva/să joc fotbal şi nu pot) .

Hipercalcemia
Hipercalcemia nu produce la jumătate din pacienţi simptome sau acestea nu
sunt cunoscute încă căci valorile mărite de calciu din sânge se depistează cu
ajutorul analizelor de sânge.
Ca simptome medicina enumeră: cantitate mărită de urină, dereglări ale
ritmului cardiac, slăbiciune musculară, somnolenţă sau chiar comă. Conflictul
Partea dreapta: Incapacitatea contracţiei musculare(activitatea musculară),
deoarece nivelul de calciu este prea scăzut. Îmbucătura/ bucăţica dorită nu
poate fi ingerată din cauza lipsei de secreţie. De exemplu: “Acest lucru nu pot
să-l înghit“.
Partea stânga: Conflict legat de incapacitatea de a scuipa ceva. Incapacitate
de contracţie musculară(activitate musculară), deoarece nivelul de calciu este
prea scăzut.
A fi incapabil de a expulza îmbucătura/bucăţica nedorită din cauza lipsei de
secreţie (secreţia stimulează muşchii). De exemplu: persoana care trebuie să
vândă cât mai repede un imobil pentru a primi banii de care are nevoie.
Semnificaţie biologică: numai tipul secretor: nivel ridicat de calciu pentru a
îmbunătăţii contracţia musculară, în special a musculaturii netede din partea
dreapta a „gâtului”, care absoarbe îmbucătura/bucăţică alimentară.
Faza de conflict activ: apare o creştere adeno compactă de tip
secretor(„tumoare”), sub formă de conopidă, aşa-numită struma tare cu
hiperparatiroidism(producere în exces a hormonului paratiroidian), care
reglementează nivelul de calciu.Faza postconflictuală: Dacă sunt prezente
ciuperci sau micobacterii are loc o descompunere (necrozare) a nodulilor
cazeosi tuberculoşi, acest lucru reprezintă cursul biologic natural.
Dacă acestea lipsesc, apar tumori tiroidiene noduroase, capsulate.
După faza postconflictuală – PCL, nivelul hormonal revine la normal. În cazul
recăderilor şi în absenţa micobacteriilor, apar numeroase tumori încapsulate
ce determina hipertrofia glandei tiroide.
Acţiunea micobacteriilor de destrămare a tumorilor determină, în cazul
recidivelor, scăderea secretiei de hormon paratiroidian. În acest caz pot apare
crampe musculare si spasme uşoare până la forma gravă cu blocarea
laringelui.

~ 163 ~
Conform medicinei alopate hiperfunctia paratiroidei este mai frecventă decât
hipofuncţia ei şi este datorată tumorilor benigne sau maligne. Interesant este
faptul că şi câinii fac des tumori la glanda paratiroidă. Şi nu este de mirare
având cele două tipuri de conflicte „ Acest lucru nu pot să-l înghit sau să-l
scuip“.
ATENŢIE!
A nu se considera osteoporoza(conflict de devalorizare care duce la necroză
osoasă) că fiind o consecinţă a hiperparatiroidismului, deoarece hormonul
paratiroidian creşte nivelul calciului în sânge prin intensificarea reabsorbtiei
intestinale.

Hipofiza: nanism, gigantism, exces de lapte


Hipofiza este o glandă endocrină mică (500 mg), situată median la baza
creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „șaua turcească”. Ea se afla
sub hipotalamus.
Hipofiza are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Lobul anterior sau
adenohipofiza sau antehipofiza reprezintă 75% din masa glandei, lobul
intermediar 2% iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Cei trei lobi se
numesc: adenohipofiza, lobul intermediar și neurohipofiza.

Hipofiza secretă hormoni care eliberează sau inhibă alţi hormoni produşi în alte
glande:Hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Stimulează producția de hormoni
a corticosuprarenalei, crescând concentrația sangvină a glucocorticoizilor și a
hormonilor sexuali. Are efecte reduse asupra secreției de
mineralocorticoizi(nivel prea mare = boala Cushing).Hormonul foliculostimulant

~ 164 ~
(FSH). Rol în recrutarea foliculilor primordiali la femeie, iar la bărbat rol în
spermatogeneză. (nivel prea mare = menopauza)
Hormonul luteinizant (LH). Rol major în steroidogeneză. Declanșează ovulația.
Stimulează producția de testosteron din celulele Leydig testiculare(nivel prea
mic = insuficiența gonadică secundară).
Hormonul tireotrop (TSH). Rol în asigurarea secreției adecvate de T3 și T4.
Proliferarea și hipertrofia celulelor tiroidiene(nivel prea mic = hipertiroidism și
hipotiroidism secundar(hipofizar) - nivel prea mare = hipotiroidismul primar).
Hormonul melanozitostimulant (MSH). Rol în stimularea
pigmentogenezei(formarea de pigmenti in piele).
Hormonul prolactina(LTH, hormonul luteotrop sau mamotrop). Stimulează
secreția lactată a glandei mamare, este un inhibitor al activității gonaotrope și
este capabilă să prevină ovulația. Nivel prea mare = hiperprolactinemie.

Neurohipofiza depozitează:
- hormonul antidiuretic(ADH sau vasopresina). Contracţia vaselor de sange.
- oxitocina - Produce contracţiile uterine la naştere şi produce şi ejacularea
laptelui din sâni.
Oxitocina este produs la mângâieri plăcute ale pielii şi la contactul copilului
cu sânul mamei.
Deja dacă mama aude sugarul plângând sau se gândeşte la alăptat se
produce acest hormon. Oxitocina scade tensiunea arterială, nivelul de
cortizol şi stresul. De aceea mângâiatul copiilor de către mama îi
linişteşte.
Din păcate Dr. Hamer nu a descoperit încă toate conflictele care afectează
hipofiza.Pana acum Dr. Hamer a descoperit numai conflictul care duce la
dereglarea producerii hormonilor de creştere(care duc la gigantism sau
nanism) cât şi pe cel care duce la dereglarea producerii hormonului de
prolactină.Adenohipofiza(numită des şi glanda pituitară)Hipofiza face parte
din endoderm (zona galbenă) şi aparţine embrional tractului legat de
îmbucături(digestive, de aer, etc.) fiind controlată de trunchiul cerebral.
Conflictul:
Adenohipofiza partea dreapta: Conflict de a nu fi în măsură să prindă o
îmbucătură, deoarece individul este prea mic. a) Hormonii de crestere. De
exemplu: nu pot să prind mingea (baschet, volei) caci sunt prea mic. Nu pot sa
ma fac soldat sau politist caci sunt prea mic. Cineva m-a jignit ca sunt pitic.
Sau un bărbat pensionar nu mai simte mirosurile, nu mai aude bine, nu mai
are echilibru, nu poate reţine familia lângă el. Cresc urechile, nasul,
extremitatile. b) Prolactina. Conflict de a nu fi în măsură să hrăneasc copilul
sau familia. De exemplu: femeie care îşi creşte singură copilul şi i se
diminuează salariul sau orele de lucru sau o femeie

~ 165 ~
însărcinată.Adenohipofiza partea stanga: a. Conflict legat de incapacitatea
de a scăpa de o “bucăţică fecală”, îmbucătură urâtă, deranjantă, mizerabilă,
dezgustătoare pentru persoana în cauză, deoarece deschiderea “esofagului
arhaic” este prea mică. De exemplu: Nu pot să scap de porecla care mi s-a
dat.b. Conflict legat de dorinţa de a scăpa de neputinţa de a-şi hrăni copilul,
familia sau persoanele apropiate.Semnificaţie biologică: a. creşterea
producţiei hormonilor de creştere pentru a fi în măsură să prindă îmbucătura.b.
celulele producătoare de prolactină: creşterea producţiei de prolactină pentru
o asistenţă mai bună pentru copil sau partener.Faza de conflict activ 1. Apare
un adenom hipofizar, compact, sub formă de conopidă, cu rol secretor, care
creşte producţia de hormoni de creştere. Rezultatul: o creştere reală la copii şi
adolescenţi(gigantism în conflicte îndelungate) şi acromegalie(dezvoltarea
exagerată a extremităţilor şi viscerelor) la adulţi.2. Eliberare crescută de
prolactină. Rezultatul: creşterea producţiei de lapte. Dacă conflictul este foarte
puternic sau de lungă durată, în faza activă pot apare dureri puternice de cap
ca urmare a comprimării glandei (deoarece hipofiza este situată în şaua
turcească a osului sfenoid).În cazul unei femei însărcinate, nerezolvarea
conflictului până la naştere poate determina hipersecreţie adenohipofizară la
copil(gigantism).Faza de reparatie a. Dacă sunt prezente ciuperci sau
micobacterii are loc o descompunere TBC cazeoasă a adenomului. Conflictul
devine nerelevant pentru că individul a crescut şi poate scăpa de „bucăţică”sau
copilul şi familia
pot fi hrăniţi suficient.În cazul recidivelor la adulţi, vor apare disfuncţii ale
glandei adenohipofizare(hiposecreţie), generând anomalii structurale şi
funcţionale la nivelul glandelor endocrine controlate de hormonii
adenohipofizari.În cazul unei femei însărcinate, recăderile în PBS consecutive
determină naşterea unui copil cu nanism hipofizar (persoană pitică)b. În
absenţa ciupercilor şi a micobacteriilor are loc o încapsulare a tumorii. În cazul
recidivelor apar dureri puternice de cap (deoarece hipofiza este situată în şaua
turcească a osului sfenoid).ATENŢIE! Competiţia oamenilor cu ei înşişi sau cu
cei din jur, retrăită conflictual, determină tulburări hipofizare care, generează la
rândul lor tulburări la nivelul glandelor endocrine (tiroida, gonadele, glandele
mamare, etc.)Hipofiza şi motivele reale pentru care devenim înalţi sau
rămânem scunzi
Dacă cineva suferă un conflict legat de înălţimea să prea mică („uite mă ce pitic
e asta“) atunci acest conflict poate fi unul ascociat cu adenohipofiza şi anume
de partea care produce hormonii de creştere. Atunci acel om va creşte foarte
mult în înălţime căci în adenohipofiză se va forma o tumoare din cauza
conflictului („sunt prea mic că să primesc un job, ca să joc un sport, ca să mă
căsătoresc cu o fată, ca să-i bat pe cei care mă terorizeaza la şcoală”).
Şi cineva care joacă baschet sau volei sau face înot suferă des un astfel conflict
- de a nu fi suficient de mare ca să ajungă la fileu, la coş sau la marginea
bazinului de înot şi acest conflict între dorinţă şi realitate este de fapt cel care

~ 166 ~
duce la creşterea în înălţime peste media normală. Deci nu mişcarea în sine
sau săritul în sus duce la creşterea în înălţime a sportivilor, ci doar dorinţa de
ajunge cât mai uşor la fileu sau la coş sau de a atinge primul cu mâna marginea
bazinului de înot. Un caz medical aparte care dovedeşte acest lucru foarte clar
este cazul lui Adam Rainer nascut in 1899 din părinţi cu înălţime normală, caz
descris mai detaliat în linkul de mai jos. Adam Rainer nu a fost acceptat în
armata căci avea la 18 ani numai 1,38 m. Un an mai târziu avea 1,43 m şi tot
nu a fost primit, fiind de fapt un pitic.
După acest eveniment negativ pentru Adam, el a început să crească în mod
incredibil şi nici nu s-a mai oprit din crescut până când a murit la 51 de ani: de
la 21 până la 32 de ani Adam a crescut la de la 1,43 la 2,18 metri. I s-a
descoperit o tumoare la adenohipofiză şi boala lui a fost numită
„acromegalie“(extremităţile cresc exagerat faţă de restul corpului). Adam purta
numărul 53 la picioare când avea 19 ani.
Deşi medicii i-au extirpat tumoarea, Adam a continuat să crească mai departe,
deşi mai lent (probabil s-a format din nou). La vârstă de 51 de ani când a murit
el avea 2,34 metri. Adam Rainer este singurul om cunoscut în lume care a
suferit întâi de nanism şi pe urmă de gigantism. Însă acest caz aparte ne arată
exact acest conflict care duce la tumoare în hipofiză: suferinţa că cineva este
prea prea mic ca să ajungă undeva sau ca să primească un job(de ex. soldat
în armată).

Meningita şi encefalita
Meningita şi encefalita nu sunt descrise de Dr. Hamer însă se pot înţelege uşor
prin cunoaşterea celor 5 legi biologice.

Meningita
Meningita este conform medicinei o inflamaţie a membranelor de protecţie care
învelesc creierul şi măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de
meninge.
Meningele este format din trei membrane care, împreună cu lichidul
cefalorahidian, cuprind şi protejează creierul şi măduva spinării.
Pia mater este o membrană impermeabilă foarte delicată, care adera ferm la
suprafaţa creierului, urmând toate contururile minore.
Membrana arahnoidă(denumită astfel datorită aspectului asemănător unei
pânze de păianjen) este un sac care adera strâns de partea superioară a
membranei pia mater.
Spaţiul subarahnoidian separă membranele arahnoidă şi pia mater şi este
umplut cu lichidul cefalorahidian.
Membrana cea mai externă, dura mater, este o membrană groasă, rezistentă,
fixată de arahnoidă şi de craniu.

~ 167 ~
Deşi medicina vorbeşte numai de o „inflamaţie“, o tratează de fapt practic ca
pe o infecţie, lucru ce practic nu este adevărat.

Conform medicinei alopate meningita este cauzată de :- bacterii : Neisseria


meningitidis(meningoco) sau Streptococcus pneumoniae(pneumococ) sau
Listeria monocytogenes
- viruşi(cea mai frecventă formă (95%) conform medicinei dar nu prezintă de
regulă simptome grave);
- medicamente(în principal medicamente anti-inflamatorii nesteroidiene,
antibiotice şi imunoglobuline intravenoase);
- traumatisme cerebrale şi fracturi craniene;- mai recent de tumori
craniene(relee Hamer de fapt) – "meningita neoplastica".

„Infecţiile“ apar mai des în rândul copiilor, a adolescenţilor sau adulţilor tineri.
Dacă meningita bacteriană nu este tratată(cu antibiotice) – ne spune medicina
alopată - se poate ajunge la afecţiuni ale creierului sau chiar deces.
Medicina mai crede că meningita este o boală contagioasă iar germenii care
au cauzat-o pot fi uşor transmişi de la o persoană la alta.
Conform miturilor medicale ambele forme de meningită pot fi transmise direct
prin sărut, strănut sau tuse, prin picături de secreţii respiratorii, dar nu se
transmite prin simpla respirare a aerului dintr-un spaţiu în care s-a aflat o
persoană bolnavă de meningită.
Cum de aceşti germeni nu se opresc în nas, gât, plămâni ci ajung tocmai între
pielea creierului şi creier medicina nu se întreabă deloc.
Contagiozitatea este - ca la majoritatea bolilor – în mod evident o teorie greşită,
căci nu se cunosc cazuri în care o meningită să se fi luat în mod evident de la
un copil la altul în familie, la şcoală sau chiar în spital.
Cum nu se cunoaşte cauza reală, se bănuieşte doar că bolnavul trebuie să fi
luat acel microb sau virus de undeva, căci medicina încă nu ştie(nu se vrea să
se ştie) că toţi microbii se formează în corp când organismul are nevoie de ei.
Cele mai frecvente simptome ale meningitei sunt conform medicinei:
- Gât înţepenit şi durere în zona cervicală;
- Febră;
- Dureri de cap;
- Stări de vomă;
- Somnolenţă;
- Dureri musculare;
- Frisoane;
- Fotofobie;
- Delir.

~ 168 ~
Confirmarea diagnosticului de meningită se face practic cu ajutorul unei puncții
lombare prin care se recoltează lichid cerebro-spinal(cefalorahidian) care se
analizează dacă există bacterii(virușii nu se pot depista de medicină căci nici
nu există).Puncția lombară este contraindicată dacă în creier este prezentă o
masă(tumoare sau abces) sau dacă presiunea intracraniană este ridicată,
deoarece poate duce la hernie cerebrală (adica „scurgerea creierului“ printr-un
orificiu). Acest lucru este prezent în 45% din toate cazurile la adulți, conform
medicinei, deci la jumatate din oameni exista tumori sau abcese cerebrale
conform medicinei ! De aceea se folosește des technica de CT sau RMN pentru
a exclude o astfel de situație atunci când trebuie să se facă o puncție. Frecvent,
CT-ul sau RMN-ul se efectuează mai târziu, pentru a evalua complicațiile
meningitei. Medicina „uită“ că microbii niciodată nu sunt cauza ci doar urmarea
bolii, tot așa cum pompierii sunt mereu prezenți undeva unde arde, fără ca ei
să fi dat foc mai înainte. Meningita bacteriană este „tratată“ de medicina cu
panaceele cu care sunt tratate aproape toate bolile :antibiotice şi/sau anti-
inflamatoare. Pacientul necesită conform medicinei „internare şi supraveghere
permanentă pentru observarea evoluţiei bolii şi pentru a identifica efectele
medicaţiei.“Meningita virală, este de regula tratată la domiciliu cu medicamente
antiinflamatoare şi prin consum ridicat de lichide(chiar daca copilul nu are deloc
sete sau chiar are aversiune la băut lichide), care chipurile grăbesc vindecarea.
Tratată corespunzător, această formă uşoară de meningită poate fi vindecată,
conform medicinei în mai puţin
de două săptămâni(de fapt ar trece oricum de la sine).
Contra la meningita exista si vaccinul meningococic, o alta aberatie alopata,
caci pe langa faptul ca principiul vaccinului este gresit, „imunizarea“ - ceva pur
teoretic, se face numai pentru un singur virus. Medicina: „Administrarea
vaccinului nu îi va oferi copilului imunitate pentru tot restul vieţii împotriva
meningitei deoarece aceasta poate fi cauzată şi de alte bacterii şi virusuri.
Acest vaccin se va administra intramuscular si va proteja nou-născutii după 2-
3 doze în proporţie de 95%, fiind în special recomandat celor trecuţi de vârsta
de 2 luni“.Cel mai frecvent simptom de meningită care duce imediat la banuiala
de meningită este durerea de cap severă, „care apare în aproape 90% din
cazurile de meningită bacteriană, urmat de rigiditatea cervicală (incapacitatea
de a înclina capul înainte din cauza înțepenirii mușchilor cefei și a tensiunii
musculare sporite).“ Daca aceste 2 simptome sunt prezente medicul va banui
imediat o meningita si va face probabil o puncţie lombara ca să caute microbi.
In general însă prezenţa a trei simptome specifice arată în mod sigur unui
medic o meningită:- rigiditate cervicală;- febră subită;- stare mintală
alterată(delir, confuzie, stupoare). Totuși, aceste trei semne nu se manifestă
împreună decât în 44–46% din cazurile de meningită bacteriană, deci nu se
poate baza pe ele. Dacă niciunul dintre cele trei semne nu este prezent,
probabilitatea de meningită este extrem de redusă. Însă ea va fi poate
depistată dacă se caută microbi în lichidul racoltat la punctie şi atunci va fi şi

~ 169 ~
tratată.Adesea, copiii mici nu prezintă simptomele menționate mai sus, ci doar
o stare de iritabilitate, însoțită de o stare generală deteriorată. De asemenea,
poate apare hidrocefalie (exces de lichid cefalo-rahidian in creier).
Meningita poate fi diagnosticată în urma decesului. La examenul
anatomopatologic se constată de obicei inflamația generalizată a meningelor
pia mater și arahnoidă.
Adevărul despre meningită conform Noii medici germaniceMedicina
alopată are un mare talent în a confunda cauza cu efectul şi deci simptomele
cu cauza în sine.
Se ştie în NMG că orice conflict duce la o schimbare în releul cerebral asociat
tesutui afectat de acel conflict. În faza de reparaţie se adună lichid în releul
cerebral (edem) lucru care duce la mărirea în volum al creierului în zona
respectivă. De acest lichid este nevoie căci fără el nu se poate repara creierul
şi nici un ţesut. Această dilataţie de pe urma edemelor este şi cauza pentru
cele mai multe dureri de cap. Creierul nu deţine nervi care să simtă durere şi
deci nu poate să doară.Însă meningele, pielea creierului, este foarte sensibil la
durere. Dacă se deschide calota craniană şi se atinge meningele cu o periuţă,
acest lucru deja produce o durere cruntă. Însă tăierea din creier sau incizii sau
cuie băgate în masa cerebrală nu produc deloc dureri. În creier numai unele
vase de sânge mai pot produce dureri dar în rest nimic din cauză că nu există
nervi specializaţi.
Ca urmare dacă din cauza edemelor este strivit meningele între creierul umflat
şi osul craniului, în acea zonă apar dureri de cap. Aceste dureri pot fi groaznice,
astfel încât pacientului îi vine să se dea cu capul de pereţi sau îşi smulg părul
din cap. Există cazuri când pacienţii chiar fac acest lucru. Uneori copii mici si
sugarii se dau cu capul de pereţi.
Cei mai mulţi oameni au mai multe releele Hamer active în creier din cauza la
mai multor conflicte active. Dacă mai multe din procese se află simultan în faza
de reparaţie, atunci mărirea în volum a creierului este mai mare şi în mai multe
locuri.
Dacă există un „sindrom“(tubii colectori renali reţin mai multă apă decât în mod
normal, ceea ce duce la retenţia mărită de apă şi asta din cauza unui conflict
„de refugiat“/existenţial/ sau „singur pe lume“) edemele cerebrale vor fi mai
mari şi vor ţine mai mult timp producând simptome mai puternice/mai severe.
Datorită inflamaţiei/umflării unui releu Hamer sunt afectate des şi releele vecine
astfel încât pot apărea dereglări ale funcţiilor altor organe şi ţesuturi care de
fapt nu au fost afectate de releul primar.
Deci un pacient/copil deja bolnav(cu diverse conflicte aflate în faza de
reparaţie) sau care a fost internat înainte în spital sau care este internat în
prezent în spital(conflict existenţial!) are şanse mult mai mari de a face o
meningită. Ori din cauza retentiei de apă de la conflictul existenţial ori din cauză
că are mai multe edeme în creier.

~ 170 ~
Cu cât mai multe conflicte active în faza de reparaţie, cu atât mai mare este
şansa ca creierul să se umfle atât de mult încât să apese pe meninge.
Dacă pacientul are si hidrocefalie(adunare de apă în creier) aceasta este
urmarea edemelor multiple din releele Hamer din creier sau a unor conflicte
plus sindrom(retenţie de apă datorită unui proces activ la tuburile colectoare
renale) şi deci un factor care poate duce la meningită.
Strivirea meningelui produce probabil numai dureri. Însă astfel de dureri
puternice pot induce noi conflicte: frică de boală incurabilă, frică de moarte, etc.
De fapt simptomele cu adevărat periculoase sunt cele cauzate de releele
umflate din cauza edemelor cerebrale. Pe de o parte, în criza epileptoidă apare
o dereglare scurtă a funcţiei acelui organ/ţesut, pe de altă parte prin afectarea
releelor învecinate apar dereglări în funcţia altor organe. De aceea o
„meningită“, chiar dacă nu este cauza primară ci doar efectul edemelor
cerebrale poate fi periculoasă şi este neapărat nevoie de a reduce din
edeme/inflamaţie.
Un factor care agravează orice edem cerebral şi îngreunează orice proces de
vindecare – îndeosebi la copii – este internarea în spital, adică ceea ce se face
de regulă în 99,99% din cazuri.
Internarea unui copil în spital este ceva nebiologic şi nefolositor în cele mai
multe cazuri. În mod ideal copilul ar trebui tratat acasă aşa cum se facea pe
vremuri şi cum fac şi oamenii foarte bogaţi încă în ziua de astăzi.
Copiii – dar şi adulţii - suferă de regulă în acest caz(de internare într-un loc
străin, cu oameni străini, departe de mediul cunoscut care dă siguranţă) un
„conflict existenţial“ /“al refugiatului“/ “singur pe lume“/“rămas fără casă“/“lipsit
de siguranţă“ care duce ceva mai târziu – în faza PCL de reparaţie - la retenţie
de apă şi alte simptome renale din cauză că unul din rinichi sau ambii reţin mai
multă apă.
Acest efect este şi mai rapid şi mai puternic dacă pacientul are deja un astfel
de conflict activ şi retenţie de apă şi conflictul recidivează afectând acum poate
al doilea rinichi.
Dacă sunt afectaţi ambii rinichi de acest conflict atunci apare şi o stare de
confuzie temporară din cauză că ambele releele ale trunchiuluui cerebral sunt
active. Pacientul nu mai ştie unde se află şi ce este cu el. Medicina bineînţeles
că nu înţelege acest simptom chiar dacă l-a produs prin internarea în spital.
De aceea trebuie văzut dacă există sete sau nu căci dacă un astfel de conflict
este activ setea dispare. Setea dispare şi în timp ce corpul elimina edemele
cerebrale(mijlocul fazei PCL şi criza epileptoidă) şi de aceea hidratarea forţată
prin infuzie şi băut forţat este mereu o greşeală. Corpul simte mereu ce îi face
bine şi ce nu şi lipsa setei arată că corpul nu are nevoie de apă în acel momet
sau că apa nu-i face bine. La multe „meningite“ se recomandă băut de apă
des, lucru ce poate să fie dăunător de fapt.

~ 171 ~
Corpul ştie mai bine de ce are nevoie decât orice medic de pe pământ.
Antibioticele şi anti-inflamatoarele administrate de medicina alopată reduc din
întâmplare din inflamaţii şi automat şi din edeme de aceea ajută la reducerea
simptomelor.
Mult mai eficiente ar fi însă remediile cu efect diuretic, care ajută deci la
drenarea mai rapidă sau mai eficientă a edemelor îndeosebi remedii care
combat retenţia excesivă de apă.Un lucru important în fazele cu edeme
cerebrale este evitarea conflictelor care pot duce la un conflict existenţial nou
sau la recidiva lui(de ex. internarea în spital).
Dacă este prezent un sindrom renal, administrarea de infuzii ca şi băutul cu
forţa sunt mereu dăunătoare şi pot agrava simptomele şi duce chiar la moarte,
mai ales dacă se fac în timpul fazei de eliminare a edemelor.
Faptul că meningita - în mod logic şi necesar - apare sau se agravează des de
abia după externare sau după internarea în spital se găseşte des în cazuri de
decese publicate în mass-media.
Un exemplu: „Un tânăr din Piteşti, de doar 22 de ani, a murit de meningită după
ce a fost tratat de o banală sinuzită. Tânărul a fost trimis acasa "vindecat" după
ce a stat în spital.”"Fiul meu se plângea de dureri de cap. Am plecat cu el la
dispensarul comunal, la medicul de familie. După consult, am
chemat salvarea. Cei de pe salvare l-au luat cu maşina şi l-au dus la spital.
Ajuns acolo, nimeni nu l-a băgat în seamă. A mers din uşă în uşă, din cabinet
în cabinet", a spus mama lui Gabriel. Am mers, am făcut radiografia apoi am
mers din nou la urgenţe. Nu mai era nimeni aşa că ne-au trimis la policlinică.
Cel de acolo mi-a spus că nu are timp să se uite şi ne-a trimis iar la etaj. Cei
de la urgenţă i-au făcut un calmant şi i-au dat o reţetă. Api ne-am întors acasă.
Asta se întâmpla pe data de 21. Pe data de 28 am mers iar la spital la Piteşti.
Medicul de acolo i-a dat aceleaşi medicamente de dinainte şi l-a trimis acasă.
Pe foaia de externare scria că are sinuzită. Pe data de 1 iunie a început să
aibă friguri. Am mers cu el din nou la Piteşti. Am mers cu el la ORL şi l-au
internat. Pe data de 10 a fost externat cu diagnosticul vindecat. Şi cât a fost
internat în spital, copilul avea dureri crunte de cap. Medicii spuneau că aşa se
manifestă boala. Eu am cerut o tomografie şi medicii au văzut că e ceva în
neregulă şi am fost chemaţi de alt doctor, neurochirurg. Neurochirurgul l-a
internat de urgentă. Abia după o lună i s-a pus diagnosticul corect copilului.
Copilul a murit pe data de 26 iunie, în spital". Nu numai ca medicii au avut
probleme in punerea corecta a diagnosticului dar au facut si totul gresit ca să
se poată ajunge la deces.
Caz de meningita declansata de injectii cu steroizi (cortizon)„Autorităţile
din Statele Unite ale Americii au transmis (anul 2012) că 15 persoane au murit,
până în prezent, din cauza unei epidemii de meningită care afectează 13 state
americane, de mai multe săptămâni. În total, aproape 200 de oameni din 13

~ 172 ~
state americane au fost afectaţi de această boală, informează BBC. 15 dintre
aceştia au murit.
Epidemia de meningită fungica(sic!) a fost declanşată de un lot de injecţii cu
steroizi (cortizon). Steroidul este utilizat drept calmant, în special pentru
durerile de spate, şi ar fi putut fi injectat, teoretic, în mii de pacienţi...
Meningita este o infecţie a membranelor care înfăşoară creierul şi coloana
vertebrală, nefiind contagioasă, iar pacienţii care s-au tratat cu injecţiile cu
steroizi au avut simptome în una-patru săptămâni de la tratament, precum
dureri de cap, greaţă şi febră, dar şi dificultăţi în vorbire şi în deplasare.“
Comentariu: Cortizonul, chiar dacă reduce din inflamaţii pentru că este un
medicament simptaticoton, are ca efect advers după o perioada de timp
retenţia mărită de apă, ceea ce agraveaza edemele cerebrale prezente, în mod
dramatic sau chiar letal. Dacă cortizonul produce retenţie de apă efectul este
catastrofal sau letal pentru cei care au deja edeme în creier sau un sindrom
sau ambele. Deci oamenii au murit doar din cauză că au primit injecţii cu
cortizon în timp ce aveau edeme cerebrale şi deci „epidemia“ a fost una
declanşată doar de greşelile standard ale medicinei, greşeală care se face
zilnic în orice spital.
Epidemie de meningita în urma vaccinăriiDe curând (anul 2007) a fost
observată o epidemie de meningită în SUA şi Canada în urma vaccinării. Se
presupune că vaccinul „a fost contaminat cu viruşi“. Însă cum viruşi nu există
şi vaccinarea este o sursă de conflicte şi deci de edeme cerebrale putea să se
fi injectat orice lucru absolut steril şi tot ar fi apărut meningită la acei copii care
aveau deja edeme cerebrale în acel moment şi au făcut altele în plus de la
vaccinare.

Encefalita
Conform medicinei alopate encefalitele „pot fi de cauza virala, bacteriana,
fungica sau autoimuna, de departe cele mai multe fiind de natura virala“. „ Cea
mai frecventă cauză este virusul herpes simplex, acelaşi virus care cauzează
rănile care apar la frig şi herpesul genital. Alţi viruşi care sunt implicaţi frecvent
în producerea encefalitei includ viruşii care determina apariţia oreionului,
rubeolei, rujeolei, gripei şi a mononucleozei (virusul Epstein-Barr). “„Când
creierul se inflamează-devine mai mare in volum şi iritat, circulaţia normală a
sângelui este alterată, conducând la simptome precum: confuzia, febra şi
cefaleea(durerea de cap severă). Encefalită e o boală destul de rară“.Stabilirea
diagnosticului se bazeaza pe:
- anamneza si examen clinic;
- probe de laborator;
- punctie lombara cu analiza LCR;
- examen CT cerebral sau RMN cerebral pentru excluderea altei patologii.

~ 173 ~
Medicina: „Netratata, mortalitatea in encefalita herpetica ajunge la 50-75%, iar
cei care supravietuiesc raman cu sechele neurologice si diferite dizabilitati. In
cea tratata, mortalitatea este de 20% si gravitatea sechelelor este influentata
de durata intervalului de timp scurs de la debut pana la initierea tratamentului.
Alte forme de encefalita au mortalitate diferita - foarte mare pentru encefalita
japoneza si pentru encefalita ecvestra de est si mai mica (2-20%) pentru
encefalita ecvestra de vest. Encefalita rabica are mortalitate de 100%. „Uneori
encefalita cuprinde şi meningele, situaţie în care avem de a face cu o
meningoencefalita. Medicina: „Crizele convulsive sunt frecvente in cazul
encefalitei. Pot sa apara si anomalii focale neurologice, inclusiv hemipareze,
paralizii de nervi cranieni, reflexe exagerate. Pacientii pot fi confuzi, agitati sau
nonresponsivi.”Simptomele encefalitei conform medicinei:
- Febra;
- Dureri de cap;
- Confuzie sau tulburări de gândire;
- Dificultăţi de înghiţire sau de vorbire;
- Vorbire fără sens;
- Neîndemânare sau probleme de mers;
- Slăbiciune musculară la nivelul unei jumătăţi a corpului;
- Convulsii;
Poate fi prezentă o presiune intracraniana crescută care se manifestă conform
medicinei prin: dureri de cap, vărsaturi, scăderea gradului de
conştienţă. Intervenţiile terapeutice standard pentru a scadea presiunea sunt
steroizi(cortizon, reduce inflamatiile!), manitol (o forma de zahăr care se da
pentru a reduce presiunea). Cortizonul, chiar dacă reduce din inflamaţii pentru
că este un medicament simptaticoton, are ca efect advers după o perioada de
timp retenţie mărită de apă, ceea ce poate agrava simptomele în mod dramatic
sau letal. Cortizonul reduce faza vagotonă şi deci reparaţia, dar poate ajuta la
reducerea unor simptome periculoase din faza de reparaţie dacă nu este
tocmai contraindicat. Acest lucru binecunoscut de altfel în medicină este de
regulă ignorat din păcate şi medicii nici nu ştie ce se întâmplă în realitate în
creier.Ignorând aberaţiile cu viruşii şi faptul că medicina crede că umflarea -
adică inflamaţia - se datorează doar viruşilor - după cum poate vedea oricine
care ştie NMG, encefalita nu este nimic altceva decât descrierea procesului
descoperit de Dr. Hamer la care în creier apar edeme în releele cerebrale. Şi
anume după rezolvarea conflictului. Edemele duc la umflarea, inflamatia
creierului şi nu nişte viruşi invizibili şi nedepistabili. Severitatea simptomelor
depinde însă de gradul de inflamare al creierului şi deci de numărul de relee
aflate în faza de reparaţie şi în plus şi de prezenţa sindromului renal cu retenţie
de apa.Medicina nu recunoaşte de fapt că mii de boli pe care le tratatează sunt
„encefalite uşoare“ şi nici nu cunoaşte sau recunoaşte descoperirile Dr. Hamer.

~ 174 ~
Febra, convulsiile şi confuzia nu sunt urmarea directă a acestor edeme,
adică a enfecalitei, aşa cum crede medicina. Doar se ştie că febra apare
aproape la orice boală.
Febra este de fapt un simptom al fazei de conflict activ de pe urma conflictului
„vreau să scap din această situaţie neplăcută/pericol. Câtă vreme psihicul se
crede în pericol va persista febra.
Un om care crede în medici, spitale şi antibiotice în momentul când ajunge în
spital şi se crede în siguranţă îi va scădea automat febra, dar nu din cauza
antibioticelor.
Dacă însă el nu se crede în siguranţă în spital, nu are încredere în medici sau
frica de boală
este încă prezentă, febra nu va scădea de durată, indiferent care sunt
medicamentele pe care le primeşte.
Confuzia are mai multe cauze: presiune prea mare pe meninge, presiunea pe
alte relee cerebrale sau două conflicte existenţiale simultane, pe ambele
emisfere ale trunchiului cerebral. Lucru ce poate apărea în urma unei internări
în spital sau a fricii de boală care produce un conflict existenţial
dublu.Convulsiile apar mereu in urma unui conflict motoric(vreau sa fug/scap
de aici si nu pot).Practic encefalita şi meningita au aceeaşi cauza – edeme
cerebrale multiple din cauza proceselor de reparaţie - şi ca urmare şi multe
simptome similare. Numai că la meningită mai apare în plus o presiune pe
meninge care produce dureri de cap puternice şi alte simptome. De aceea
există şi diagnosticul de meningoencefalită. Singura diferenţă este că la
encefalită medicina mai adaugă şi convulsiile(apar de la centrele cerebrale
motorice) şi dificultăţi de înghiţire sau de vorbire, neîndemânare sau probleme
de mers.Diferenţa este de fapt doar în localizarea edemelor cerebrale şi deci
a conflictelor suferite mai înainte. Dacă de la edeme sunt afectate relee
cerebrale legate de mişcare sau de vorbit este firesc că aceste funcţii să fie
afectate temporar. Din păcate pacienţilor care au avut simptome de encefalită
li se sugerează de către medicină că astfel de simptome pot rămâne toată viaţa
din cauza „daunelor cerebrale“, lucru ce duce la panică şi frică inutilă.

Boala Crohn (Morbus Crohn) , intestin iritabil

~ 175 ~
AnatomieIntestinul subţire este împărţit în trei părţi: duoden (superioară),
jejunul (mijlocie) şi ileon (posterioară).La Morbus Crohn este afectată partea
posterioară a intestinului subţire, adică ileonul.Ileonul este cea mai lungă parte
a intestinului subţire şi are o lungime de 4 metri din cei cca. 5 metri ai
intestinului. Jejunul are maximal 2 metri iar duodenul este cel mai scurt, având
numai 30 de cm. Fiecare din cele 3 segmente diferite intestinului are funcţii
diferite.
În plus în intestin există mai multe ţesuturi cu funcţii diferite: de secreţie
(mucus, enzime), de asimilare/resorbţie, senzorice (analiză toxicitătii), de
mişcare (motilitate intestinală), hormonală, excreţie (eliberarea unor produse
speciale că de ex. mirosuri folosite la marcat teritoriul).Ce spune medicina
alopată despre Morbus Crohn - boala Crohn este o afecţiune inflamatorie
intestinală care determina inflamaţia şi ulceraţia tractului digestiv (conform

~ 176 ~
NMG nu este inflamaţie, nici ulceraţie !)- poate afecta orice porţiune a tubului
digestiv, însă are predilecţie pentru partea terminală a intestinul subţire (ileon)
şi intestinul gros (la intestinul gros si alte ţesuturi sunt alte conflicte)- nu se
cunoaşte cauza (în NMG se cunoaşte)- apare în episoade acute urmate de
pauze fără simptome (dar medicina nu cunoaşte motivul – cele 2 faze diferite
ale bolii)- boala Crohn şi colita ulcerativă (ultima afectează colonul şi rectul)
sunt bolile inflamatorii digestive cel mai frecvent întâlnite.Simptomele bolii
Crohn conform medicinei alopate: - dureri abdominale cronice şi recidivante,
descrise de pacient ca şi crampe intense şi intermitente. Durerea poate varia
între o durere difuza şi mai puţin intensă, până la o durere intensă şi progresivă.
Abdomenul pacienţilor cu boală Crohn, poate fi sensibil la palpare; - diaree cu
un număr mare de scaune, de cele mai multe ori 10 - 20 de scaune moi,
mucoase, mai rar mucopurulente (în cazurile complicate). - scăderea apetitului,
anorexie;- scăderea în greutate, datorată în special diareei şi lipsei poftei de
mâncare;- scăderea numărului de globule roşii din sânge datorită pierderilor de
sânge prin hemoragii intestinale- deficienţe nutritionale, precum deficitul de
vitamina B12 sau fier precum si deficitul de vitamine liposolubile. Aceste
deficienţe apar secundar slabei absorbtii intestinale de alimente, datorată
inflamaţiei. Boala Crohn conform NMG
Conflictul: Supărare indigerabilă. Un conflict de furie legat de incapacitatea de
a asimila/digera o îmbucătura indigesta. De regulă este prezent aspectul de
„infometare“ sau de de frica „de a muri de foame“. Adică este ceva des raportat
la venit/bani/lucruri financiare sau mâncare.„Nu pot rezolva problema banilor“,
„Nu pot rezolva problema cu moştenirea/firma.“ Caz: De exemplu o coafeză
care deţinea un coafor a trebuit să-şi închidă de mai multe ori în mod temporar
al doilea coafor – şi pe urma chiar definitiv – din cauza că cea mai bună
angajată a e ei a părăsit-o – în ciuda afirmaţiilor contrare - ducându-se la
concurenţă. În urmă acestui lucru a pierdut 150.000 mărci.Faza de conflict
activÎn faza de conflict activ apare o tumoare plata de tip resorbtiv care creşte
de-a lungul intestinului astfel încât nu duce la obstrucţia
intestinului, aşa cum este cazul des la tumorile din intestinul gros. Din cauza
formei atipice nu este de regulă categorisita că fiind o tumoare/un „cancer“ de
către medicină, spre norocul pacientului. În faza de conflict activ nu sunt
prezente simptome.Faza de reparaţieDupă rezolvarea conflictului tumoarea
este destrămată cazeos cu ajutorul micobacteriilor TBC. Uneori apar sângerări,
însă acestea nu sunt mereu prezente. În scaun apar de regulă bucăţi
(sângerânde) de mucoasa şi mucus, ceea ce duce la punerea diagnosticului
de Morbus Crohn sau de „intestin iritabil“.Sensul biologic este în faza de
conflict activ: cu ajutorul tumorii care mareste funcţia resorbtivă corpul încearcă
să asimileze îmbucătura (supărarea) indigerabila care se află (aparent) în
intestin. Chiar dacă aceasta nu este dacât îmbucătură imaginară sau
imaterială.

~ 177 ~
Cum această afecţiune este caracterizată de episoade acute urmate de faze
fără simptome este clar că în acest caz conflictul recidivează frecvent sau
regulat producând simptomele tipice numai în fazele de reparaţie.Boala Crohn
nu este diagnosticată ca atare de către medicină decât atunci când se găsesc
simptomele tipice ca de ex. dovada că există segmente intestinale afectate (în
urmă radiografiei cu substanţă de contrast) sau daca există sângerări sau
resturi de mucoasă intestinală în scaun. Altfel se pune diagnosticul de intestin
iritabil sau alt diagnostic greşit sau unul ambiguu. Diagnosticul de intestin
iritabil arată un conflict care durează mai puţin şi este mai puţin intens decat in
cazul unui diagnostic de Morbus Crohn cu simptome evidente.
Medicina crede că boala Crohn poate afecta şi alte părţi ale tractului intestinal,
ca intestinul gros sau gura. Acest lucru este pe de o parte adevărat, pe de o
parte greşit. Căci fiecare ţesut are de fapt un alt tip de conflict. Numai că, în
tractul gastro-intestinal, care este controlat de trunchiul cerebral şi care
aparţine de endoderm, toate ţesuturile fac o creştere (tumoare) în faza de
conflict activ şi o destrămare tuberculoasă în faza de reparaţie şi produc ca
urmare simptome similare (resturi de ţesut în scaun, sângerări, aparente
„leziuni“ sau aparente „inflamaţii“).
Practic supărările legate de bani şi probleme financiare sunt destul de
frecevent întâlnite în ziua de astăzi, cu atât mai mult în România.

Musculara rectului si colonul sigmoid


Simptome musculatura rectului: fisuri anale, defecare involuntară, scaun
sub formă de creion sau cacareze de oaie

Simptome colon sigmoid: în faza de coflict activ adenocarcinom în colonul


sigmoid care poate să crească atât de mult încât să producă o ocluzie
intestinală (ileus), scaun sub formă de creion din cauza tumorii care îngustează

~ 178 ~
colonul. În faza de descompunere a tumorii apar crampe şi dureri abdominale
în partea stânga jos şi sângerări.

Necroza musculaturii rectuluiFecalele şi urina sunt folosite nu numai de


animale ca să-şi marcheze teritoriul, ci şi de oameni.
Ţesut: musculara striată a rectului, sfincterul rectal.
Conflict: conflict de devalorizare legat de incapacitatea persoanei de a-şi
marca suficient teritoriul.
De exemplu: bărbatul deranjat de mutarea soacrei în casa sa. Femeia
deranjată de soacră care se bagă prea mult în viaţa sa.
Copilul care nu-şi poate marca propiul teritoriu (jucării, scaun) la grădiniţă sau
şcoală. Cazul unui angajat la fabrica de pâine care, datorită unor probleme de
sănătate(enterocolită) a fost obligat să-şi schimbe specialitatea de brutar cu
cea de magazioner.
Sau poate fi o devalorizare legată de folosirea anusului, de ex. femeia sau
bărbatul care şi-ar dori dar sunt incapabili să practice un act sexual anal.
Eventual şi probleme legate de eliminarea scaunului(constipaţie, etc.) pot duce
la acest conflict de devalorizare.
Faza de conflict activ: necroza musculaturii rectului(nu a sfincterului) permite o
mai bună relaxare şi o mai bună eliminare a materiilor fecale. Într-un conflict
îndelungat necroza accentuată determina fisurile anale. Muşchiul sfincterului
se deschide(relaxează) în perioada simpaticotoniei precum şi în perioada crizei
epileptice.

Faza de reparaţie: refacerea musculaturii rectului. După faza de vindecare,


musculatura rectului devine mai puternică decât înainte. Muşchiul sfincterului
devine puternic în perioada vagotoniei şi închide anusul. Defecarea involuntară
are loc în timpul crizei epileptoide, nu poate fi evitată.
Semnificaţie biologică: a avea suficiente materii fecale pentru a marca
teritoriul(fecale cu aspect de „creion”, cacareze, din cauza muschiului mai gros)
Pierderea involuntară de scaun se petrece în timpul crizei epileptoide a acestui
proces şi deci este inevitabilă. Trebuie încheiat conflictul ca să dispară de tot.

~ 179 ~
Diferenţiere: şi în faza de conflict activ al colonului sigmoid pot apărea scaune
subţiri de tip creion, dar cauza este cu totul alta: o îngustare a colonului datorită
unei tumori.
Colonul sigmoid
Colonul sigmoid este situat între colonul descendent şi rect. Împreună cu rectul
ajută la împingerea materiilor fecale spre anus. Contracţia acestuia iniţiază de
fapt procesul de defecaţie.

Conflict: conflict “de îmbucătură” urât, perfid, josnic, de care nu pot să scap.
O supărare de “rahat”. De exemplu: persoana care află că nepotul, copilul sau
partenerul vrea să-l interneze la azil/ospiciu pentru a scăpa de el. Persoana
care trăieşte intens emoţia: “Vreau să scap de căcatul ăsta!” sau “M-aş căca
pe …” cu referire la o persoană sau situaţie de viaţă.
Faza de conflict activ: are loc o creştere adeno sub formă de conopidă, de
tip secretor, sau o creştere adeno plată, de tip resorbtiv, la nivelul celulelor
cilindrice ale mucoasei intestinale.
Simptome posibile: scaune frecvente, înguste - “în creion”, senzaţie de
defecaţie incompletă; constipaţie cronică. Dacă tumora este mare există riscul
unei ocluzii intestinale(ileus). Faza de reparatie: Descompunerea tumorii prin
necrotizare cazeoasă TBC. Simptome: crampe şi dureri abdominale în partea
stângă jos, transpiraţii nocturne mai ales spre orele dimineţii, sângerări.

Neurofibroame şi chisturi sebacee

~ 180 ~
Neurofibromul este urmarea unei proliferări a tecilor nervoase care duce la
apariţia de umflături sub piele şi sub mucoase (şi în gură de exemplu).Deşi
aparţine de mezoderm, neurofibromul este o excepţie căci ţesturile
mezodermului(oase, muşchi, cartilagii, tendoane, ţesut conjuctiv, vase
sanguine şi limfatice, nervi) cresc în timpul fazei de reparaţie pe când
neurofibromul creşte în timpul fazei de conflict activ.
Proliferarea tecilor nervoase blochează stimulii senzoriali şi are loc deci o
pierdere de sensibilitate şi acesta este şi sensul biologic: „vreau să nu mai simt
nimic în zona respectivă“.

~ 181 ~
Sensibilitatea poate fi pierdută parţial sau complet(anestezie). În esenţă,
primirea de impulsuri cutanate de la creier nu este eliminată, ci doar redusă.
Este vorba de un conflict legat de „atingere”. Dorinţa de a nu fi atins sau mai
bine zis de a nu simţi când eşti atins, căci probabil atingerea nu o poţi evita.
Atingerea este trăită ca un sentiment neplăcut şi nedorit (opus conflictului de
separare, deşi afectează aceleaşi organe). Impulsul senzorial este “absorbit”
de neurofibrom.
Atingerea nedorita poate fi o durere. Durerea este cel mai intens „conflict de
atingere”. Prin dureri (suferinţe) intense şi bruşte organismul poate bloca
sensibilitatea periferică în acea zonă a corpului. Durerea dispare instantaneu,
dar nu şi sensibilitatea.
După rezolvarea conflictului există mai multe posibilităţi:a. neurofibromul
rămâne şi nu interferează;
b. împreună cu bacteriile implicate, neurofibromul poate forma abcese, aşa-
numitele chisturi sebacee, care pot fi îndepărtate pe cale chirurgicală, inclusiv
capsula lor. Imediat după faza postconflictuală, sensibilitatea se transformă în
hipersensibilitate, mai târziu sensibilitatea revine la starea normală.
Chisturile aşa-numite sebacee de pe scalpul cranian nu sunt altceva decât
neurofibroame cazeificate, încapsulate.

Nu face parte din curs. Este un articol pe aceeasi tema si comentariile la articol.
Guturaiul si raceala din perspectiva Noii Medicini Germanice
~~ Autor: scarface ~~
Cauza adevarata a secretiilor nazale conform NMG - un lucru putin inteles chiar
si de catre expertii in NMG.
Un animal care ajunge intr-un loc nou trebuie sa-l adulmece intai intensiv, ca
sa vada daca e sigur si daca exista rivali sau dusmani. Un animal care aude
sau vede o schimbare sau simte ceva brusc trebuie sa adulmece intensiv, ca
sa vada daca il paste un pericol. Un animal care este vizitat de animale straine
trebuie sa le adulmece, ca sa vada ce-i cu ele.La oameni este la fel. Omul este
si el un animal cu ratiune. Numai ca omul a uitat rolul nasului. In situatii de
alerta sau teritorii noi, si omul va adulmeca exact ca un caine, in mod automat
si uneori chiar si intens.Orice situatie noua si orice schimbare este privita ca

~ 182 ~
un posibil pericol, un loc "strain" si trebuie adulmecat. Un joc nou la gradinita:
“oare ma descurc”? ---Trebuie sa ma duc singur la gradinita: „oare ma descurc“
?Oh, un nou tobogan: „oare nu e periculos“?S-a schimbat gradinita: trebuie
adulmecata noua gradinita. S-au schimbat educatoarele sau copiii la gradinita:
trebuie adulmecat ce este nou.Copilul ajunge la spital sau la medic: trebuie
adulmecat medicul, locul si in plus si situatiile noi ce apar. "Oare ce imi face
medicul sau dentistul" ?Copilul ajunge in vizita la rude sau este intr-un hotel cu
parintii: trebuie adulmecat locul nou.

Cu cat copiii sunt mai mici, cu atat mai des si mai intens vor adulmeca, fiindca
ei nu inteleg imediat despre ce este vorba si orice schimbare duce automat la
adulmecat.Cu cat copiii sunt mai fricosi, mai timizi si mai nesiguri pe ei, cu atat
se nasc mai multe situatii incerte, care trebuie adulmecate mai mult timp pana
se stinge alarma.Adulmecatul intens care tine prea mult timp sau se repeta
prea des, ceea ce in natura nu exista in aceasta forma, duce la eroziunea
mucoasei nazale, lucru necesar si comandat de creier. Asta se face ca sa poata
inspira mai mult aer pe nas si sa se adulmece mai eficient. Cu nari mai largi se
adulmeca mai bine.Cand se termina adulmecatul, nasul trebuie curatat de

~ 183 ~
mirosurile de dinainte, iar mucoasa trebuie readusa la stadiul initial, deci
reparatia se face cu secretii si inflamatie (infundarea nasului, cursul mucilor).

Vor aparea in aceasta ordine: nas putin infundat, stranut pentru curatare si
secretii nazale.Stranutul este criza epileptoida de la mijlocul fazei de vindecare
si duce la curatirea nasului de mirosurile vechi. Nasul infundat este de la
umflarea mucoasei iar secretia este necesara la reparatie.Cand apare un
stranut puteti baga mana in foc ca inainte a fost o situatie periculoasa sau
incerta, o stare de alerta, s-a ajuns intr-un loc nou sau au aparut persoane noi.
Daca adulmecarea a durat de exemplu 4 minute, dupa 2 minute de la
terminarea ei apare stranutul. Dupa stranut apar secretiile nazale. Totul
dureaza 8 minute, 4 minute de stare de conflict activ (adulmecare) si 4 minute
de reparatie."Raceala" trece deci de la sine.Daca insa adulmecatul a durat ore,
atunci va aparea un guturai mai lung.Ulceratia mucoasei nazale si reparatia ei

~ 184 ~
dureaza cam la fel de mult, daca reparatia nu este intrerupta. Insa reparatia
(nas infundat) este intrerupta de orice noua adulmecare si in plus de
medicamente. Adesea mersul la doctor, datul de picaturi in nas sau folosirea
de aspiratoare nazale si "batista bebelusului" sunt situatii care duc la copiii mici
la o noua stare de alerta si deci la o adulmecare noua. Ca urmare nasul curge
din nou dar vindecarea este intrerupta si lungita.Copilul
este ca un animal, mult mai conectat la instinctele sale biologice, si nu stie ce
face mama sau medicul si nu are "ratiune". El reactioneaza la orice lucru nou
sau ce nu-i place in mod automat, biologic.Daca schimbarile la copiii mici sunt
frecvente, de ex. cand mamele isi cara copiii peste tot (bunici, gradinita,
cumparaturi, locuri noi de joaca, sanius, rude, medici, cabinete, spitale) faza
de adulmecare se lungeste si asa apare automat o eroziune si mai mare a
mucoasei. Raceala este deja preprogramata.Lumea crede ca racelile
bebelusilor si ale copiilor mici provin de la frig, curent sau microbii din aer, insa
copiii mici racesc la fel de des si vara daca sunt supusi la atatea schimbari. De
fapt orice mama poate confirma ca sugarii au racit de abia cand au aparut
schimbari si stari de alerta in viata lor.Stranutatul la iesitul brusc in soare, pe
care pana acum nici Dr. Hamer si discipolii sai nu l-au putut explica, este foarte
logic: aceasta schimbare brusca de luminozitate este pentru animal si om ceva
ce te pune in starea de alerta si deci de adulmecat automat. Cand
subconstientul realizeaza ca nu este nici un pericol de la schimbarea brusca
de lumina conflictul se incheie si apare stranutul.Cat timp nu suntem raciti,
mucii curg din nas catre gat. Cand suntem raciti curg de regula invers o
perioada pana se infunda nasul dupa care curg din nou catre inauntru. Putini
stiu acest lucru.Cauza racelilor nu este deci nici un "sistem imunitar" slabit, nici
alimentatia, nici curentul, nici frigul, nici "virusurile" sau alti microbi, ci un
adulmecat prea indelungat datorita unor stari de alerta prea indelungate.Copiii
de astazi au o viata mult mai nebiologica decat cei care de pe vremuri, mai
ales la sat unde viata era monotona. Copiii de astazi sunt supusi la prea multe
situatii, locuri si persoane noi, televizor, medici etc.Daca luati cel mai sanatos
copil mic de la tara si il dati unei mame moderne de la oras, in cateva zile va fi
racit! Copilul se poate pune intr-o camera sterila si temperata si intr-o va face
guturai daca il facem sa stea in stare de alerta si sa "adulmece" prea mult timp.
O mama care isi cara sugarul 3-4 ore prin oras de asa natura incat sa poata
vedea imprejur: dupa cateva ore sugarul va putea face deja guturai (insa nu in
mod neaparat , caci depinde de copil si perceptia lui).In plus copiii nascuti cu
cezariene, traumatizati la nastere sau despartiti de mame dupa nastere, sunt
cu mult mai fricosi, timizi si vor reactiona mai intens la situatii si stari de alerta.
Un astfel de copil adulmeca un pericol si la cele mai banale lucruri. De ex. la

~ 185 ~
un joc la gradinita sau cand se schimba educatoarea. Stranuturile il dau de gol.
Si la adulti este la fel.Orice situatie incerta, stare de alerta sau senzatia unui
posibil pericol duce la stranut imediat ce se incheie adulmecatul. Observati
stranuturile si o sa vedeti.Ca sa prevenim "racelile" la sugari ar trebui: sa tinem
sugarii cat mai mult timp acasa, in special cei sub 6 luni. Fara suprize, situatii
noi, vizitatori, carat prin oras, schimbari de locuri, vizite la bunici, concedii,
controale medicale inutile.Medicamente puse in nas, aspiratoare nazale si alte
chestii ciudate creeaza la sugari de regula o noua situatie de alerta care
recidiveaza conflictul si lungeste reparatia.Cand copiii sunt mai mari, in loc sa
le facem frica de raceala si sa ne vaicarim in fata lor,
mai bine ii incurajam si le aratam ca trece de la sine, asa cum faceau si
strabunicii nostrii. Ii invatam ca nasul nu poate fi reparat fara muci si ca mucii
sunt prietenii nostrii. Antibiotice la raceala nu dadeau acum 30 de ani nici cei
mai prosti medici. Acum antibioticele au devenit ceva standard la orice boala.O
mama fara frica va avea intotdeauna un copil sanatos!

~ 186 ~
In plus, de la un simplu guturai se pot crea noi conflicte. Frica de medic, de
injectie sau de boala poate produce la un copil usor o laringita sau bronsita.
Cine merge la medic cu copilul cand e racit vine de regula acasa cu alte cateva
boli cauzate de fricile copilului fata de tortura medicala, in caz ca a existat. Sau
cat timp se afla in clinica/cabinet copilul mic iese din faza de reparatie si intra
iar in starea de adulmecat, prelungind faza de reparatie.Mama este de ex. 4
ore plecata cu copilul ca sa consulte un medic: toate aceste schimbari din
timpul calatoriei, al asteptatului si al consultatiei ulcereaza si mai mult mucoasa
nazala si lungesc simptomele.Cand nasul se desfunda brusc si incepe sa
curga sau apar noi stranuturi este un semn clar ca conflictul de adulmecare a
recidivat si vindecarea a stagnat si va dura acum si mai mult.In plus, copiii
traumatizati la nastere de la ecografii, cezariana, vaccinare sau injectii sunt
deja 100% sigur "alergici" la medici, la
halate albe sau la miros de cabinet medical si vor adulmeca toata situatia
imediat ce apare un trigger care le aduce aminte de trauma.Oare cum va
reactiona o vita care a scapat printr-un miracol de moartea in abator, cand o
duci din nou la un abator in vizita? Si copiii traumatizati de medicina
reactioneaza la fel cand ii duci din nou la medic. In plus orice seringa este
pentru orice copil aproape un instrument de tortura, daca a facut deja odata
cunostinta cu ea.Ca urmare a acestui proces de reparatie necesar, nici nu are
cum sa existe un remediu naturist, homeopat sau chimic sau vaccin care sa
vindece si previna o "raceala". Nici cel mai bun homeopat sau medic din lume
nu poate vindeca un guturai odata aparut. Il poate doar suprima... adica poate
opri procesul de reparatie.

~ 187 ~
Picaturile nazale impiedica vindecarea, caci atunci cand nasul este infundat
tocmai este reparata mucoasa subtiata mai inainte. Mamele si doctorii cred ca
trebuie neaparat sa "desfunde" nasul astfel incat copilul sa doarma mai bine,
sa respire bine. Cine se ingrijora atata de asta pe vremuri?Conflictul asociat in
mod gresit cu guturaiul in NMG este conflictul "imi pute aceasta situatie". Insa
acest conflict este foarte rar; cel mult se reactiveaza o sina a acestui conflict.
In 99% din cazuri la guturai cauza este necesitatea adulmecarii de ceva nou,
incert, nesigur, periculos, o stare de alerta deci, sau de cautare (cand copilul
si-a pierdut ceva si adulmeca pentru a cauta pe unde ar putea fi obiectul
pierdut).Daca analizati situatia anterioara unui stranut veti remarca mereu un
pericol, o situatie noua sau una de alerta. Cand o rezolvati, incepeti sa
stranutati.O dovada mai clara pentru valabilitatea NMG si explicatia racelilor
nu exista. Chiar putem provoca
stranutul la altii, creand in mod intentionat situatii de alerta.
Feli Popescu at 19:34
Distribuiți

7 comentarii:
1.
Anonim7 septembrie 2015, 10:12
Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc sau intalnesc sunt raciti toamna, iarna
si primavara.Inclusiv eu si copiii mei patim la fel. Racim toamna tarziu si
ne revenim spre primavara.In primele zile ale "epidemiei", sute de
oameni intalniti in metroul din Bucuresti sunt raciti in acelasi timp. Acesti
oameni nu aveau aceasta problema vara.Racesc si se vindeca in acelasi
timp sute de oameni. Personal, cum am spus, observ ca frigul are un rol
foarte important in raceala.Cum explica NMG aceasta realitate? Nu cred
ca se aplica motivul "schimbarea mediului", caci cei mai multi dintre noi
avem aceeasi rutina zilnica.Ce difera insa este frigul de afara care "ne
raceste" in prima faza, pana ne obisnuim cu el.Robert.
Răspundeți

1.
Feli Popescu7 septembrie 2015, 11:05
1.Pai acest adulmecat este legat de orice pericol real sau imaginar, in
functie de cum il percepe fiecare. Daca iti este frica de frig sau de raceala

~ 188 ~
intri automat in stare de adulmecare. De asemenea daca iti este frica de
contagiozitate, avand in vedere ca am fost programati de mici sa asociem
frigul cu raceala.Singura diferenta intra vara si iarna este cantitatea mai
mica de lumina.Altfel ar raci si animalele iarna :-)In cartea sa despre
"Cele 5 legi biologice ale naturii", David Münnich (realizatorul
documentarului de 4 ore, pe care il recomand calduros tuturor celor ce
vor sa inteleaga NMG) explica foarte clar ca aproape toate socurile
conflictuale ne sunt provocate initial de catre parinti sau alti adulti, in
copilaria mica, primele programe biologice speciale ruleaza in vietile
noastre atunci cand suntem mici, iar ca adulti doar le reactivam prin
recidive sau sine.Cine constientizeaza ca frigul nu produce raceala, cine
scapa de frica programata din copilarie, aceluia ii dispar racelile. Copilul
meu nu mai raceste iarna de 3 ani, fiindca nu-l mai hipnotizeaza nimeni
sa-i transmita ca frig = raceli

Anonim27 septembrie 2015, 01:09


Foarte frumos explicat articolul. Multumim! Dar atunci cum procedam cu
sugarii, copii care nu stiu sufla inca nasul? Ii lasam sa se chinuie cu
secretiile? Ca pe al meu (3 luni) nu il pot alapta si nici culca pana nu il
aspir in nasuc pt ca nu poate respira.
Răspundeți
Răspunsuri

1.
Feli Popescu27 septembrie 2015, 01:20
Eu nu l-am aspirat niciodata pe David, ai mare grija ca micutul sa nu perceapa
actiunea ta ca pe un atac frontal, tocmai fiindca el nu intelege ce
vrei tu acolo cu nasul lui!Ce-i drept, David nu a racit cand era asa
mic, dar mai tarziu, cand mai era infundat, noi il puneam sa doarma
la unghi de 30° ca sa poata respira... si se descurca... ne mai
chinuiam un pic, dar ii trecea repede.David a fost foarte rar racit,
iar eu l-am invatat sa-si traga nasul (sa te informezi, este mult mai
sigur si mai inofensiv decat suflatul nasului).Curaj, ai incredere ca
procesele de vindecare decurg minunat si fara interventiile noastre
mecanice sau chimice!Tine-l pe bebe lipit de tine, dormi si tu cu el
cateva zile la 30° sau chiar la 45°, ca n-o fi foc, dar ai sa vezi ca e
mult mai important sa-i fii alaturi sufleteste si cu vibratii
vindecatoare decat cu interventii pe care el le-ar putea percepe

~ 189 ~
chiar ca agresiuni (pe noi David nu ne-a lasat sa-i punem picaturi -
singura data cand am incercat - si de atunci ne-am invatat lectia,
iar el se vindeca mult mai rapid!).Toate cele bune!

1.
Feli Popescu4 noiembrie 2015, 15:29
S-a discutat subiectul asta cu "aspiratul in nasuc" pe un grup de NMG.Iata
cateva opinii si comentarii de acolo:"Voua v-ar place sa va tina
cineva cu forta si sa va scoata mucozitatile din nas? Apoi mama
are apoi tendinta sa tot aspire copilul si astfel se intra intr-un cerc
vicios, cu cat se aspira se formeaza si mai multi.""Nu va complaceti
in situatia si nu va mintiti ca daca se aspira singur este mai putin
traumatizant SAU CA ESTE un lucru bun.""termometrele, aparatele
de masurat tensiunea etc sunt instrumente cu care bolnavul sau
parintii se pun in starea de panica sau li se face frica.""Dar de unde
aveti voi ideea asta fixa ca "vai, nu poate sa respire"? Daca nu
putea sa respire murea, voi credeti ca mama natura e atat de
proasta incat avea nevoie de aspiratorul vostru? Hai nu, pe
bune...Va dau un exemplu si va rog sa va ganditi bine si sa aplicati
pe voi chestia asta.Presupun
ca si voi luati picaturi la raceala si sunteti obsedate sa respirati bine,
nu-i asa?Ei bine, si eu am luat zeci de ani picaturi de nas fiindca
aveam obsesia ca nu pot respira la raceala. Pana in 2012, cand
am racit in vacanta la tara si nu aveam picaturile la mine... Ei, mi-
am zis eu atunci, hai sa daramam si acest ultim bastion de idei
preconcepute si sa vad cum ma simt la o raceala fara
picaturi.Rezultatele??- am putut sa respir, draga, si fara picaturi!!-
nu am mai avut senzatia aia de mazga pe gat care dura zile intregi
din cauza picaturilor!!- raceala mi-a trecut fix in 3 zile (cand inainte,
cu picaturile, ma tinea 8-9-10 zile etc.)Am avut chiar in weekendul
trecut o raceala dupa conflict de adulmecare. 3 zile de nas infundat
si mucoasa in refacere, nasul era infundat in ultimul hal!!Guess
what? M-am pus la somn, m-am intors pe o parte si in 5 minute una
din nari era desfundata si am putut adormi linistita.DECI, va
sugerez, experimentati pe pielea voastra cat de repede scapati de
simptome fara interventionita asta, dupa aceea o sa actionati
altfel".

1.
Feli Popescu4 noiembrie 2015, 15:38

~ 190 ~
Continuare:"De ce sa nu folosim nimic pt secretii? Deoarece prelungim si mai
mult faza de reparatie.....eu stiu asa din nmg... Orice adulmecare
presupune eroziunea mucoasei nazale; sensul biologic e de a
putea trage mai mult aer si a adulmeca mai eficient. Cand terminam
adulmecarea mucoasa trebuie refacuta. Asta presupune secretii si
inflamatii (infundarea nasului) apare in aceasta ordine: nas
infundat, stranut, secretii.... insa reparatia este intrerupta de orice
alta adulmecare...cand alterneaza nas infundat cu nas care curge
au existat noi situatii care trebuie adulmecate...abia acum imi explic
de ce cand mergeam la medic cu fetita pt mucisorii,ajungeam
acasa si in scurt timp avea nasul iar infundat..la fel si tot felul de
sprayuri pe care le foloseam...credeam ca o ajuta dar eu ii
innebuneam mucoasa... adulmecat-reparatie, adulmecat-reparatie
si ne trezim ca nasul curge cu saptamanile...eu una nu mai folosesc
nimic... "Mucii sunt prietenii nostri" (zice fetita mea de
4ani).""atentie si cu ceapa: ceapa afecteaza ochii si in plus este
simtita de corp ca un pericol care il pune in starea de adulmecare
a unui pericol/miros nou/miros nociv. Ca urmare nasul se desfunda,
insa nu din cauza vreunui efect "vindecator", ci prin oprirea
procesului de reparatie la care de regula nasul e infundat. Ca
urmare guturaiul tine mai mult cu ceapa decat fara ceapa""Aspiratul
asta este nociv din mai multe puncte de vedere: poate fi perceput
ca atac si duce la
prelungirea sau recidiva conflictelor, astfel se produc tot mai multi
"muci".Toate mamicile care au incetat sa aspire mucii copiilor au
relatat ca mucii au disparut mult mai repede. Deci se poate verifica
:-)In plus, nici suflatul mucilor nu este recomandat, de mai multi ani
de zile au aparut pana si in mass media mainstream medici care
au explicat de ce este mai bine sa tragi nasul decat sa-l
sufli.""Confirm si eu!Eu foloseam doar o pompita manuala, dar
odata am stat si m-am gândit chiar asa: "daca eu tot ii umblu la
nasuc, el va adulmeca mereu si mucii parca nu se mai termină!"
Ultima dată am folosit f.puțin, doar pt.ca a fost nasucul foarte
înfundat, faza a ținut vreo 2 zile, fara alte simptome, însă nu am
mai insistat ca mai demult. La ser fiziologic am renunțat
demult.""Deci mamici.sunt mama de 3 copii.am aspirat si creierul
din ei (ca o tuta si ignoranta ce am fost). Pe al 3lea copil am incetat
sa-l aspir acu o sapt.in2 zile a fost fara muci.tin sa precizez ca 2
sapt avusese muci.am aruncat si termometrul.si toate

~ 191 ~
medicamentele din casa. E greu dar am dormit cu el in
brate.racoare in camera.baie calda cu aburi si curg toti mucii. eu
cred ca mai mult faceam asta ca eu sa pot dormi bine mersi. amu
gata. doarme cu mine cand are muci si e mai dificil dar
supravietuiesc.""Îmi aduci aminte de mine la primii muci ai lui bebe,
pe la 8 luni. Noi nu avem medicamente în casă, ci doar un aspirator
nazal manual, pe care l-am folosit atunci când vroia să sugă; deși
știu ca mucii au rolul lor, un bebe cu nasuc înfundat nu poate suge,
din păcate. Asta a fost singurul compromis pe care l-am făcut.
Dintr-o săptămână a fost ok. Acum am schimbat mediul, ne-am
mutat, adulmecarea a adus din nou muci - aceeași rețetă. O
prietenă si-a îndopat bebele cu panadol, nurofen și sprayuri saline
- doar pt muci. Și se mira ca după 3 săptămâni nu se face copilul
bine. Sunt fericită ca am descoperit nmg la timp""Interventionita
parintilor este cel mai mare risc de conflicte pentru copii. E greu de
acceptat la inceput, dar daca ai rabdare si calm si lasi un ciclu de
simptome sa se incheie fara interventionita, ai sa traiesti un
miracol. L-am trait si eu cu piticelul meu (care de ani de zile raceste
max. o data pe an si ii trece in 2-3 zile), l-au trait toate mamicile
care mi-au ascultat sfatul".
Răspundeți
1.
Anonim20 ianuarie 2016, 23:07
-Si animalele au ratiune pentru ca au constiinta de sine,inteligenta toate merg
impreuna,arat ce arata oamenii de stiinta nu alopatii avizi de
castiguri,http://www.occupyforanimals.net/scientists-declare-nonhuman-
animals-are-conscious--cambridge-declaration-on-consciousness-from-
july-7-2011.html-Mai departe,eu in ciuda faptului ca mananc natural,bag
la citrice,chefir natural,fac cura de oua de prepelita,ulei de catina toate
minunatiile alimentare,totusi acum am racit....nu observ nici o
adulmecare in activitatile mele,dar un lucru e clar ca raceala e de la
creier.Insa daca ajunge apa rece pe mana mea automat incep sa
stranut,e cred ca de la sugestionarea din copilarie.....Mi-am pus
intrebarea ca animalele tropicale de ce sunt sensibile la frig si racesc
,tocmai de asta in gradinile zoo au amplasamente speciale calde in
timpul iernii....insa totusi sunt rinoceri,elefanti ,girafe care sunt lasati
afara iarna in frig si nu racesc ,tiganii au papagali invatati sa traga bilete
si stau cu saracele pasari in frig si pasarile rezista desi eu zic ca tot nu le
convine frigul.In cazul acesta animalutele tropicale racesc pentru ca

~ 192 ~
adulmeca noul mediu friguros ce nu le este familiar,dar se pot obisnui,pe
ele nimeni nu le invata ca frigul=raceala.
~ 193 ~

S-ar putea să vă placă și