Sindromul Asperger

Hans Asperger, un pediatru austriac, a publicat în anul 1944 un articol într-o revistă
de psihiatrie şi neurologie unde descria un grup de copii cu caracteristici similare foarte
deosebite, pe care nu le mai ştiuse. În prezent, acest sindrom se cunoaşte sub numele de
„Sindromul Asperger” şi este clasificat în cadrul tulburărilor generalizate de dezvoltare.
Caracteristicile despre care vorbea Asperger sunt următoarele: 1. Copiii erau ciudaţi din
punct de vedere social, naivi şidesconectaţi de ceilalţi din punct de vedere emoţional. Pareau
că trăiesc într-o lume izolata. 2. Se exprimau foarte corect din punct de vedere gramatical
şiaveau un vocabular dezvoltat. Discursul era fluent, literal şi pedant, folosit în monologuri şi
nu în conversatii. 3. Comunicarea non-verbală avea un nivel foarte scăzut, iarintonaţia era
monotonă sau ciudată. 4. Erau interesaţi de teme specifice, care includeau colecţii deobiecte
sau fapte legate de acele teme. 5. Deşi majoritatea copiilor erau înzestraţi cu un nivel
deinteligenţă mediu sau ridicat, întâmpinau dificultăţi în studierea temelor şcolare normale.
Totuşi, aveau idei originale şi abilitaţi legate de interesele lor specifice. 6. Coordonarea
motorie era în general slab dezvoltată, deşi unii copii se remarcau în domeniile specifice de
interes (de exemplu, cântau la un instrument muzical).
Deşi în manualele de clasificare-diagnostic a tulburărilor mentale actuale (DSM-IV-
TR şi CIE-10) se introduce diagnosticul de Sindromul Asperger ca o etichetă specifică şi
independentă în cadrul „Tulburărilor Generalizate de Dezvoltare”, în prezent continuă
discuţiile prin care se încearcă să se determine dacă Sindromul Asperger trebuie sau nu
trebuie să fie considerat o tulburare diferită de cea autistă. Unele criterii de diagnosticare a
Sindromului Asperger continuă să fie şi astăzi obiectul discuţiei dintre specialiştii din
domeniul psihologiei, psihiatriei şi pedagogiei. Asta se poate observa la nivelul diferitelor
definiţii oferite de sistemele standardizate de diagnosticare actuale. Nu există niciun indiciu
biologic care să ne permită detectarea „tabloului” Sindromului Asperger în mod absolut.
Astfel, Sindromul Asperger este o tulburare pervazivă de dezvoltare. Se consideră că face
parte din aceeași clasă de tulburări precum autismul. Sindromul Asperger se manifestă prin
întârzieri în dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi a limbajului, precum şi prin dificultăţi în

1
exprimarea emoţiilor. Sindromul Asperger se manifestă cu o frecvenţă de 6 cazuri la o mie de
copii şi este mai des diagnosticat la băieţi decât la fete.
Printre denumirile clinice utilizate pentru sindromul Asperger se numară psihopatia
autistă şi tulburarea schizoidă a copilăriei. Debutul bolii are loc în jurul vârstei de 3 ani.
Cauzele pot fi de două tipuri:
-genetice: Sindromul Asperger este asociat cu mutaţii genetice responsabile de prezenţa
unor deficienţe în funcţionarea creierului, în ceea ce priveşte înţelegerea şi procesarea
stimulilor sociali;
- de mediu: riscul pentru această tulburare creşte ca urmare a consumului de alcool
sau de droguri în perioada sarcinii.
Această tulburare presupune în mod special afectarea comunicării sociale, imaginaţiei
sociale dar şi a interacţiunii sociale. Printre caracteristicile persoanelor afectate de aceast
sindrom Asperger putem enumera: izolarea sociala şi comportamentul excentric, prezenţa
deficienţelor în interacţiunea socială şi în comunicarea non-verbală. Copii şi adulţii afectaţi
întâmpină probleme de relaţionare socială şi în menţinerea relaţiilor pe termen lung,
manifestă interes doar pentru anumite domenii şi reţin mecanic multe informaţii despre
domeniul care îi preocupă. Pot avea domenii speciale de interes asupra cărora se vor
concentra şi vor învăţa mecanic cât mai multe informaţii legate de acestea. Rolul acestor
interese speciale, accentuate este: de a depăşi anxietatea, a oferi plăcere şi relaxare, de a-i
ajuta să înţeleagă lumea fizică, de a crea o lume alternativă, de a crea un sentiment de
identitate, de a facilita conversaţia (chiar dacă aceasta este unidirecţională) şi de a consolida
stima de sine.
Prin comparaţie cu alte forme de tulburări din spectrul autismului, cei care suferă de
sindromul Asperger nu au întârzieri semnificative de limbaj sau de dezvoltare cognitivă. Unii
dintre aceştia deţin chiar un vocabular destul de bogat, de multe ori, care priveşte un domeniu
de interes. Din punct de vedere gramatical, modul în care comunică aceste persoane poate fi
destul de atipic ca urmare a anomalilor de inflexiune şi a repetiţiilor verbale folosite. Uneori
copiii îşi modifică vocea şi pot vorbi prea dramatic sau teatral, prea tare, cu intonaţii
incorecte, vorbesc prea repede sau prea încet, poate avea caracter ritmic sau poate fi
caracterizată de inflexiune. Deseori apar dificultăţi în a declanşa sau încheia o conversaţie şi
de a alege subiectele de discuţie. In anumite cazuri pot fi prezente dislexia şi dispraxia, dar şi
ADHD.

2
 Dezvoltarea motorie poate fi întarziată, fapt care are ca şi consecinţă prezenţa unor
mişcări dezordonate. Copiii diagnosticaţi cu sindromul Asperger nu posedă capacitatea de a
rezona afectiv şi de a fi empatici. Din punct de vedere emoţional, persoanele cu sindrom
Asperger au o întârziere de aproximativ trei ani faţa de vârsta lor reală.
Următoarele comportamente sunt asociate deseori cu sindromul Asperger (dar ele
totuşi variază în intensitate de la un individ la altul):
- interacţiuni sociale limitate sau inadecvate
- imposibilitatea de a înţelege sarcasmul, metafora sau mesajele subtile
- susţinerea unui discurs repetitiv, a monologului şi implicit relaţionare socială unilaterală
fără să se înţeleagă frazele şi cuvintele complexe utilizate
- tendinţa de a comunica mai degrabă despre sine
- probleme de comunicare non-verbală însoţite de abilităţi verbale avansate
- prezenţa unor posturi aparte
- lipsa de contact vizual sau privirea persistentă
- reacţie exagerată la anumiţi stimuli vizuali, olfactivi, tactili
- tendinţa de a se concentra asupra detaliilor unei situatii şi de a pierde imaginea de ansamblu
- absenţa conversaţiei reciproce
- obsesia pentru subiecte neobişnuite
- dependenţa de o rutină şi inflexibilitate în modificarea acesteia
- empatie scazută
- dificultăţi în a asimila competenţe organizatorice
- conversaţii unidirecţionale
- vulnerabilitate la stres
- rigiditate şi rezistenţă la schimbare
- dificultăţi în înţelegerea normelor sociale convenţionale
- lipsa folosirii gesturilor sau greutate în interpretarea acestora
- prezenţa mişcărilor necoordonate şi dezordonate, neîndemanare şi stângăcie.

In clasele primare copiii cu sindrom Asperger vor putea obţine rezultate bune,
bazându-se pe învătarea mecanică. Totuşi ar putea să întâmpine dificultăţi la citit şi în
înţelegerea cerinţelor scrise ale pedagogilor. Copiii diagnosticaţi cu tulburarea Asperger pot
necesita un timp mai lung de a procesa informaţiile sociale întrucât ei işi folosesc mai
degrabă inteligenţa şi logica în acest proces, decât intuiţia. Este util să fie reţinut faptul că
micuţii diagnosticaţi cu sindrom Asperger se maturizează deseori mai lent şi părinţii nu ar

3
trebui să se aştepte să acţioneze conform vârstei lor reale. Gimnaziul, învaţământul secundar
şi cel superior pot fi solicitante pentru cei cu sindromul Asperger întrucât calendarul
cursurilor diferă zi de zi, cadrele didactice sunt diferite şi uneori cursurile au loc în săli
diferite de clasă. Toate aceste modificări pot fi dificil de suportat şi stresante pentru o
persoană care nu agrează schimbările. Interesante ar putea fi cercurile şi grupurile implicate
în domeniul de interes al celui cu tulburarea Asperger. Uneori, adolescenţii cu Asperger se
pot simţi diferiţi de alţii, ar putea fi izolat social de colegii săi. Spre deosebire de copii mai
mici, adolescenţii cu sindrom Asperger au posibilitatea de a gestiona mai bine factorii de
stres. Totuşi, oboseala după o zi de şcoală devine o problemă. Indicat ar fi să se poată discuta
cu profesorii pentru a reduce cantitatea temelor sau ca sarcinile pentru acasă să fie extinse pe
o perioadă mai lungă de timp. La maturitate, simptomele bolii se pot stabiliza, iar apoi se va
observa o mai bună înţelegere a punctelor proprii forte şi slabe. Ca adulţi, multe dintre
persoanele care suferă de sindrom Asperger pot avea legături puternice cu câţiva prieteni, se
vor căsători şi ar putea avea chiar copii. Cu toate acestea, dificultatea de a percepe
subtilităţile relaţiei pot fi supărătoare atât pentru parteneri cât şi pentru copii. Totuşi va exista
posibilitatea învăţarii abilitaţilor sociale. Chiar dacă creierul persoanelor cu tulburarea
Asperger procesează informaţiile şi stimulii senzoriali diferit, totuşi acestea pot avea multiple
calităţi care îi pot ajuta să ducă o viaţă independentă şi chiar împlinită. In cazul acestora
atenţia pentru detalii vizuale, onestitate, ingeniozitate, originalitate, vocabular bogat, etică,
memoria logică ar putea fi utile în multe profesii. Important este să nu intervină perfecţiunea
şi obsesia pentru detalii.

Tratamentul pentru Sindromul Asperger include:

- psihoterapie – participarea dumneavoastră şi a copilului la şedinţe de terapie cu un

psiholog/psihiatru; evaluarea gradului de dezvoltare a abilităţilor sociale,
cognitive şi de învăţare, care permite dezvoltarea unor planuri de intervenţie
individualizate care urmăresc îmbunătăţirea capacităţii copilului de a se integra în
grup şi de a face faţă cerinţelor şcolare; de asemenea, parintele este învăţat
strategii prin care să susţină dezvoltarea socială şi adaptarea şcolară a copilului;
- logopedie – participarea copilului la şedinţe cu un logoped, şedinţe care au rolul
de a dezvolta limbajul;
- fizioterapie – participarea copilului la şedinţe cu un fizioterapeut, pentru
îmbunătăţirea coordonării membrelor.

4
Bibliografie
Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiţia Dobranici – Tratat de psihopatologie şi psihiatrie
pentru psihologi, Ed Trei, 2011
Tony Attwood - The completed guide to Asperger's syndrome, 2007
Bjørklund G. - Asperger syndrome: a literature study. Prezentare la cinferinţa "Evidence
Based Assessment and Intervention in Autism and Comorbid Disorders". Cluj-Napoca:
Universitatea Babes-Bolyai, November 12-14, 2009.