Sunteți pe pagina 1din 76

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PROSTATEI

1.1. ELEMENTE DE ANATOMIE


Prostata este o glandă situată în spaţiul pelvisubperitoneal, dedesubtul
vezicii urinare, dezvoltată în jurul porţiunii iniţiale a uretrei.
Numele îi vine de la grecescul „prostates”= care stă înainte.
Într-adevăr, în cazul când organele pelviene se abordează anatomic sau
chirurgical – pe cale perineală, primul organ care „stă înaintea celorlalte” este
prostata.
Culoarea prostatei este cenuşie-roşiatică.
Consistenţa este elastică, dar fermă, uşor de perceput prin tactul rectal. In
stare normală, suprafaţa ei este netedă, în anumite împrejurări patologice, prezintă
porţiuni indurate şi neregularităţi.

Dimensiuni. Prostata este puţin dezvoltată la naştere. Creşte exploziv la


pubertate şi continuă să crească la adulţi. La bătrâni prostata se poate atrofia, dar

7
de cele mai multe ori se hipertrofiază şi comprimă uretra. Ea măsoară 3 cm în sens
vertical, 4 cm în sens transversal şi 2,5 cm în sens sagital. La adult are o greutate
de 20-25 g.
Conformaţie exterioară. La nou născut are formă sferică. La adult se
compară de obicei cu o castana uşor turtita antero-posterior, sau cu un con uşor
recurbat înainte.
Prostatei i se descriu :
 faţa anterioară;
 faţa posterioară;
 două feţe inferolaterale;
 baza proiectată în sus;
 un vârf care priveşte în jos;
 uneori prezintă o proeminenţă transversală, care o împarte în două
zone.
Forma clinică pe care medicul o găseşte prin tactul rectal, este cea a unui as
de pica ale cărui extremitati superioare – coarnele – continuă cu veziculele
seminale, iar vârful cu uretra. Un sanţ median, uşor de perceput, situat pe faţa
posterioară, marchează limita dintre cei doi lobi laterali ai prostatei.

8
Prostata este situată sub vezica urinară, înapoia simfizei pubiene, înaintea
ampulei rectale, deasupra diafragmei urogenitale si a muşchilor ridicători anali.
Cum aceşti muşchi separa pelvisul de perineu, rezultă că prostata se găseşte
profund în pelvis, în spaţiul pelvisubperitoneal.
Axul prostatei este oblic, orientat de sus în jos si dinapoi înainte, formând
cu verticala un unghi de 20º-25º. Prostata este conţinută într-o lojă, limitată de şase
pereţi :
 peretele anterior – format din oasele pelviene;
 peretele posterior – format din septul rectore si coprostatic
Denovilliers;
 doi pereţi laterali – constituiţi din muşchii ridicători anali tapetaţi de
fascia pelviana parietala;
 peretele inferior – constituit de diafragma urogenitală;
 peretele superior – format din ligamentele puboprostatice şi fundul
vezicii urinare.
Loja comunică în sus şi înainte prin fisurile dintre ligamentele
puboprostatice, cu spaţiul prevezical, iar în sus şi înapoi cu spaţiul retrovezical.
Între pereţii lojei şi glandă se delimitează spaţiul periprostatic. Îngust,
înapoia şi pe părţile laterale ale prostatei, acest spaţiu este destul de larg înaintea
glandei. El este umplut cu ţesut conjunctiv lax, dependent de ţesutul pelvisului
peritoneal. În vecinătatea prostatei, ţesutul conjunctiv se condensează în lame
dispuse concentric în jurul ei formând capsula periprostatică. Aceasta se îngroaşă
mai mult pe părţile laterale şi fuzionează cu lamele sacrorectogenitopubiene.
În ţesutul conjunctiv periprostatic se găsesc numeroase vase sanguine – mai
ales vene. Pe parţile laterale, aceste vene sunt largi, bogat anastomozate şi se
împletesc intim cu lamele fasciei prostatice, din care este imposibil să fie separate.
Ele formează cele două plexuri venoase vezicoprostatice. Din cauza abundenţei
acestor vene, enudarea glandei din capsula periprostatică este extrem de
hemoragică.

9
Fascia prostatei sau capsula periprostatică, nu trebuie confundata cu
capsula proprie a glandei, care face parte din stoma conjunctivo-musculară.
În spaţiul periprostatic se pot dezvolta abcesele periprostatice. Cum loja
prostatei comunică cu spaţiile pre- şi retrovezical, flegmoanele pot difuza în aceste
spaţii.
Mijloace de fixare. Prostata este solid fixata prin perineu, care îi formează
un important mijloc de susţinere. Acestuia i se adaugă aderenţele la organele
învecinate – vezica şi uretra – precum şi la formaţiunile fibroase înconjurătoare (în
primul rând ligamentele puboprostatice).
Cu toată fixitatea ei, prostata poate fi ridicată împreuna cu vezica prin
introducerea in rect a balonului Petersen sau a degetului înmănuşat, procedeu
folosit curent în prostatectomia transvezicală.
Raporturile prostatei sunt următoarele :
 faţa anterioară – este verticala, convexa şi priveşte spre simfiza
pubiană, de care este distanţată cu aproximativ 2cm. Spaţiul dintre simfiza şi
prostată – limitat în sus de ligamentele şi muşchii puboprostatici, iar în jos de
ligamentul transvers al perineului – este ocupat de ţesut conjunctiv în care se
găseşte plexul venos prostatic. Reamintim ca pe aceasta faţă este acoperită de
sfincterul uretrei (striat sau extern);
 faţa posterioară – este înaltă, orientată oblic dinapoi înainte. Am văzut
că prezintă un sanţ median, vertical, care o împarte în doi lobi laterali. Faţa
posterioară este mai largă în partea superioară, iar marginile laterale se rotunjesc pe
măsură ce urcă. În partea superioară, pe linia mediană, prezintă o incizură, iar
vârful este ascuţit. Aceste caracteristici au făcut ca faţa posterioară să fie asemănată
cu un „as de pică”. Are următoarele raporturi importante: este acoperită parţial de
sfincterul striat al uretrei; răspunde ampulei rectale; între ampula rectală şi prostată
se găseşte o formaţiune conjunctivă fibroasă, septul rectovezicoprostatic
Denonviliers care permite cu usurinţă separarea chirurgicală a celor două organe.
Raporturile posterioare ale prostatei cu rectul sunt importante pentru aplicaţiile
practice: dau posibilitatea explorării digitale (tuşeu rectal), şi al abordării

10
chirurgicale a glandei; explică fenomenele rectale în prostatite şi cele
vezicoprostatice în rectite, hemoroizi; explică emisiunile de lichid la unii indivizi
la trecerea bolului fecal.
 feţele inferolaterale – sunt convexe şi răspund muşchilor ridicători
anali, acoperiţi de fascia lor. Între ridicători şi prostată se găseşte porţiunea
corespunzătoare a lamei sacrorectogenitopubiene. Lateral de ridicători se află
prelungirile anterioare ale foselor ischioanale. Acest raport explică posibilitatea
deschiderii unui abces prostatic sau periprostatic în fosa ischioanala, după ce
perforează muşchiul ridicător. Tot aşa se explică fenomenele vezicale în cazul
flegmoanelor ischioanale. La unirea feţelor inferolaterale cu baza se găseşte hilul
glandei, adică locul pe unde pătrund sau ies vasele ei.
 baza – a fost comparată cu un acoperiş cu doi versanti, separaţi printr-
o uşoară creastă transversală. Versantul anterior răspunde colului vezicii urinare,
versantul posterior veziculelor seminale şi ductelor deferente. Creasta transversală
răspunde porţiunii fundului vezicii situate imediat înapoia colului. Creasta este
ridicată de lobul mijlociu al prostatei care e cel mai frecvent interesat în hipertrofia
glandei. Separând prin disecţie prostata de organele suprajacente, cele trei zone
apar foarte desluşit. În zona anterioară se distinge orificiul intern al uretrei
înconjurat de fibrele sfincterului vezicii. Zona mijlocie variază ca aspect. La copii
şi tineri e foarte redusă, la bătrâni ea se poate dezvolta foarte mult datorita
hipertrofiei lobului mijlociu, care ridică trigonul vertical şi mai ales buza
posterioară a orificiului intern al uretrei. Uretra se deformează, orificiul e îngustat,
iar micţiunea devine anevoioasă. Zona posterioară este de fapt o depresiune
transversală, prin care pătrund în glandă ductele ejaculatoare. Vârful sau „ciocul
prostatei” se sprijină pe diafragma urogenitală, de care aderă prin sfincterul uretrei.
El se găseşte sub linia ce trece prin marginea inferioară a simfizei pubiene, la 2 cm
de aceasta şi la 3 cm de anus.
Structura prostatei
Reamintim că prostata este învelită la exterior de sfincterul uretrei , iar în
interiorul ei uretra este înconjurata de sfincterul vezicii. În afara sfincterului extern

11
se găseşte fascia prostatei sau capsula periprostatică, provenită din fascia pelviană
viscerală. Toate aceste formaţiuni nu fac parte din prostată.
Structura prostatei este predominant glandulară. Glandele prostatice
formează parenchimul şi sunt dispuse în mai multe grupe, separate în lobi. Pe
lângă glande, mai găsim o stromă musculo-conjunctivo-elastică, în care predomină
fibrele musculare netede, particularitate care constituie o caracteristică a organului.
Prostata este o glandă de depozit, iar musculatura ei abundentă îndeplineşte
rolul biologic de a evacua extrem de rapid secreţia în timpul ejaculării.
Ontogenetic, funcţional şi arhitectonic, glandele prostatice se grupează în
patru lobi: doi lobi laterali, legaţi printr-un istm, lobul mijlociu şi lobul posterior.
Lobii laterali – drept şi stâng – formează cea mai mare parte a glandei. Ei
se găsesc pe laturile şi înapoia uretrei, dedesubtul unui plan oblic care trece prin
ductele ejaculatoare. Pe linia mediană posterioară ei determină şanţul deschis la
faţa respectivă.
Istmul prostatei – este o punte glandulară subţire, situată înaintea uretrei,
care leagă cei doi lobi laterali. Poate conţine ţesut glandular, dar cel mai deseori
este format numai din stromă conjunctivo-musculară. Sunt cazuri rare când istmul
lipseşte. În aceste cazuri, uretra învelită în sfincterul vezicii se situează într-un
jgheab de pe faţa anterioară a prostatei.
Lobul mijlociu – formează partea postero-superioara a glandei. El ocupă
partea de bază situată înapoia colului vezicii şi se întinde în jos până la planul ce
trece prin ductele ejaculatoare. Acest plan e oblic descendent de sus în jos şi
dinapoi înainte. De remarcat că ductele ejaculatoare nu străbat de fapt substanţa
glandulară, ci se insinuează între grupul de glande laterale şi cel mijlociu. Sunt
autori care înteleg prin „istm” lobul mijlociu.
Lobul posterior – nu este omologat în nomenclatura anatomică, dar este
recunoscut de clinicieni datorită marii importante pe care o are în patologie. Ocupă
partea periferică postero-inferioară, depărtată de uretră, dar învecinată cu rectul.
Parenchimul – este format din două tipuri de glande, care după mărimea şi
situaţia lor topografică sunt:

12
- glandele periuretrale – mici, mucoase, lipsite de canalicul sau cu un
canalicul foarte scurt, sunt situate în ţesutul din jurul uretrei. Se deschid prin mici
orificii dispuse circular pe pereţii uretrei, deasupra colicului seminal. Aceste glande
sunt subjacente sfincterului vezicii, care la separă de glandele propriu-zise.
- glandele prostatice – sunt de tip tubulo-alveolar, lungi şi puternic
ramificate. Sunt în număr de 30-50, dar canalele lor excretoare se pot uni, astfel că
până la urmă rezultă 15-20-30 canalicule prostatice. Acestea se deschid prin nişte
orificii punctifirme, situate – cele mai multe – în sinusurile prostatice, care
flanchează coliculul seminal. Glandele propriu-zise sunt situate în afara
sfincterului vezicii. Sunt formate dintr-un canal excretor şi dintr-un segment
secretor. Acesta din urmă are formă alveolară cu un epiteliu uni- sau bistratificat, în
raport cu starea funcţională. Aceste glande sunt atât formaţiuni secretorii, cât şi
depozit al lichidului prostatic.
Stroma fibro-musculară – caracteristic pentru structura prostatei, este
prezenţa unei importante componente de musculatură netedă – atât în structura
capsulei şi a septelor dependente de ea, cât şi în cea a stromei interglandulare.
Substanţa musculară constituie circa 1/3 din masa totală a glandei.
La suprafaţă, prostata posedă un strat e ţesut conjunctiv dens, care conţine
numeroase fibre elastice şi un mare număr de celule musculare netede. Este
capsula proprie, capsula de organ, care nu trebuie confundată cu capsula
periprostatică (aceasta din urmă provine din ţesutul conjunctiv pelvisubperitoneal).
De pe faţa profundă a capsulei proprii se desprind septe sau travee desparţitoare
conjunctivo-musculo-elastice, care împart parenchimul glandular în lobuli.
Un lobul corespunde unei glande prostatice propriu-zise. Septele se
întâlnesc într-un nucleu central, care este străbătut de ductele ejaculatoare şi
utriculul prostatic; uretra se găseşte înaintea lui.
Stroma interglandulară e formată din puternice fascicule de celule
musculare netede, întreţesute cu fibre colagene şi elastice.

13
Vascularizaţia şi inervaţia prostatei
Arterele provin din vezicalele inferioare si rectalele mijlocii. Din acestea se
desprind ramuri capsulare şi trabeculare, ambele emit arteriole care se
capilarizează în jurul glandelor.
Venele provenite din aceasta reţea capilară urmează un traiect paralel, însa
invers arterelor. Ele se deschid în largul plex venos prostatic, care înconjoară
glanda şi se varsă înapoi în vena ruşinoasă internă.
Limfaticele se formează din plexuri perialveolare, ajung la un plex
periprostatic şi de aici la nodurile iliace externe, interne şi sacrale.
Nervii provin din plexul nervos prostatic, situat pe feţele posterioară şi
laterală ale glandei. Plexul nervos prostatic provine din plexul hipo-gastric inferior
(plex mixt: simpatic şi parasimpatic). Nervii merg de-a lungul vaselor şi se termină
prin fibre senzitive, secretorii şi motoare.
1.2. FIZIOLOGIA PROSTATEI
Glandele prostaticeproduc un lichid lăptos, fluid si tulbure care constituie
cea mai mare parte a spermei. Au un miros care dă mirosul specific ejaculatului.
Reacţia slab alcalină a secreţiei prostatice, favorizează motilitatea
spermatozoizilor. Este bogată în fosfataza acidă, acid citric, zinc. Enzimele
(fibrinogenaza, fibrinoliza, veziculaza), au un rol important pentru fluidificarea
ejaculatului şi prin aceasta permit spermatozoizilor să-şi desfăşoare motilitatea.
Lichidul prostatic poate fi obţinut prin exprimarea glandei prin masaj rectal.
Lichidul prostatic este depozitat în glandele propriu-zise, mai ales în
segmentul lor alveolar, şi de aici este expulzat în timpul ejaculării printr-o
contracţie puternică a substanţei musculare, căreia i se adaugă şi acţiunea
muşchilor perineali.
Prostata ar avea rol genital. Extirparea ei, (cel puţin la animale), le reduce
capacitatea reproducătoare.
După vârsta de 20-25 de ani în alveolele prostatice se constituie concreţiuni
formate din straturi concentrice, uneori calcifiate numite simpexioni sau corpi

14
amilacei, care constituie aşa – numitul „nisip prostatic”. Sunt formaţi din proteine
(cristale de sparmina) si numărul lor creşte odată cu înaintarea în vârstă.
Prostata este o glandă hormonodependentă fiind puternic influenţată de
hormonii sexuali. Prezenţa la naştere, ea se dezvoltă „exploziv” la pubertate. În
decursul vârstei adulte, lobii laterali sunt stimulaţi de producţia de testosteron, pe
când lobul mijlociu şi glandele periuretrale stau sub influenţa estrogenilor. Odată
cu înaintarea în vârstă, în condiţii obişnuite, scade producerea de testosteron şi
prostată se atrofiază. Aceasta atrofie senilă interesează întreg organul, atât
componenta glandulara cât şi cea musculo-conjunctivă.
Dacă odată cu diminuarea secreţiei de testosteron se instalează o creştere a
nivelului estrogenilor, se va produce „hipertrofia de prostată”. Aceasta interesează
în special glandele periuretrale şi lobul mijlociu. În schimb o creştere a
concentraţiei de testosteron produce cancerul de prostată, care cuprinde mai ales
lobul posterior.
De aici se desprinde aplicaţia practică a hormono-influenţării tumorilor
prostatei: adenomul se tratează cu testosteron, iar cancerul cu estrogeni şi castrare.

15
CAPITOLUL II
NEOPLASM DE PROSTATĂ

2.1 DEFINIŢIE
Cancerul de prostatã este o tumorã dezvoltatã din acinii prostatei sub
forma histologicã de adenocarcinom.

2.2. ETIOLOGIE
Etiologia nu este complet elucidata, dar observatiile epidemiologice
sugereaza ca posibili factori cauzali în CP: predispozitia genetica, influente
hormonale, factori alimentari si de mediu, factori infectiosi.
Cel mai important factor de risc pare sa fie ereditatea: daca o ruda de linia
întâi (frate sau tata) are boala, riscul este dublu; daca doua sau mai multe rude de
linia întâi sunt afectate, riscul creste de 5-11 ori. CP poate fi considerat ca ereditar
(circa 9%) atunci când exista trei sau mai multe rude afectate sau cel putin doua la
care boala apare înainte de 55 de ani.
Influenta androgenilor în CP pare sa fie esentiala, fiind sugerata de mai
multe observatii: CP nu apare la eunuci; CP creste rapid sub influenta
androgenilor; castratia produce o regresie a CP; CP poate fi provocat experimental
16
la sobolan prin administrarea de testosteron. În 1941, Huggins a demonstrat
experimental ca testosteronul stimuleaza dezvoltarea cancerului iar castratia sau
estrogenii o inhiba.
Importanta dietei si a factorilor de mediu este sugerata de incidenta diferita
a CP la grupuri rasiale similare care locuiesc în arii geografice diferite. S-a sugerat
ca dieta bogata în grasimi animale favorizeaza aparitia CP iar un regim bogat în
fructe, cereale, legume si vin rosu ar reduce acest risc.
Datele privitoare la rolul bacteriilor sau virusurilor sunt contradictorii.
În concluzie, se considera ca factorii genetici si de mediu joaca un anumit
rol în etiopatogenia CP, în timp ce hormonii androgeni reprezinta promotorul
indispensabil în geneza acestui cancer.
2.3. CLASIFICARE

Clasificarea TNM (UICC, 1997) a înlocuit sistemul Whitmore-Jewett si


presupune: examen clinic, explorari imagistice, teste biochimice, endoscopie, etc.
Neconcordanta între stadierea clinica si cea patologica este posibila si
evidentiaza limitele evaluarii clinice.
T – Tumoarea primara
Tx – tumoarea primara nu a fost evaluata.
T0 – nu exista evidenta tumorii primare.
T1 – tumoare inaparenta clinic, nepalpabila si nedecelabila imagistic

17
T1a – tumoare descoperita incidental, histologic, interesând maximum
5% din tesutul rezecat.
T1b – tumoare descoperita histologic, interesând mai mult de 5% din
tesutul rezecat.
T1c – tumoare decoperita prin punctie biopsie (valori crescute ale
PSA).
T2 – tumoare limitata la prostata
T2a – tumoarea intereseaza un lob.
T2b – tumoarea intereseaza ambii lobi.
T3 – tumoarea extinsa extracapsular.
T3a – extensie extracapsulara (uni- sau bilaterala).
T3b – tumoarea invadeaza veziculele seminale.
T4 – tumoarea este fixata sau invadeaza structurile adiacente, altele
decât veziculele seminale: col vezical, sfincter extern, rect, muschii ridicatori
si/sau peretele pelvin.

18
2.4. TABLOU CLINIC
Majoritatea pacientilor diagnosticati cu cancer prostatic au peste 60 de ani.
Simptomatologia urinara, caracterizata în primul rând prin polakiurie si
disurie, tradeaza obstructia cervico-prostatica si extensia tumorii spre vezica si
uretra. Polakiuria nu se deosebeste semnificativ de cea observata în adenom, fiind
la început predominent nocturna; se accentueaza odata cu invazia colului si
trigonului. Odata instalata, disuria devine permanenta, progresiva, fara remisiuni,
evoluând spre retentie de urina, incompleta sau completa.
Hematuria se observa atunci când este invadat colul si trigonul.
Durerea este observata deasemeni în stadii avansate. Durerea perineala,
însotita sau nu de senzatia de corp strain rectal, e provocata de extensia
extracapsulara a tumorii si de infiltratia neoplazica perineurala. Durerile lombo-
sacrate, deseori de tip sciatic, tradeaza prezenta metastazelor vertebrale. Prin
compresiune medulara, metastazele vertebrale pot determina paraplegie. Durerile
osoase, fracturile patologice, expresie a metastazelor, pot completa tabloul. Edemul
scrotului sau al membrelor inferioare, mai rar observat, semnifica adenopatie
regionala extinsa, care determina compresiune venoasa. Obstructia ureterala
bilaterala determina oligurie si, în final, anurie.
2.5. METODE DE INVESTIGAŢIE
Examenul digital rectal (EDR) ramâne examenul clinic fundamental.
Practicat sistematic dupa 50 de ani, este apt sa descopere boala în stadiul incipient,
intracapsular (T2), în mod obisnuit fara expresie clinica evidenta. Trebuie precizat
ca EDR descopera în primul rând cancerele din zona periferica. Urmatoarele
aspecte pot fi evidentiate prin EDR:
– nodul dur, de marime variabila, încastrat în glanda, situat la periferie si
caudal, în mod obisnuit unic; trebuie luata deasemeni în consideratie orice
induratie sau asimetrie de consistenta;
– prostata mare, dura, fara sant median, cu limite si mobilitate pastrata fata
de structurile vecine, eventual cu suprafata neregulata;

19
– masa tumorala care bombeaza în ampula rectala, cu limite pierdute si
prelungiri laterocraniale în directia veziculelor seminale înglobate în procesul
neoplazic („cap de taur”);
– masa tumorala dura, aderenta la peretii ososi ai pelvisului cu rect
comprimat sau îngustat (carcinomatoza prostato-pelvina).
Desi EDR este si ramâne un examen esential pentru ca sugereaza
probabilitatea cancerului de prostata, exista si situatii în care, datorita volumului
redus al leziunii si/sau localizarii în zona de tranzitie, prostata apare normala sau
hipertrofiata, fara modificari sugestive ale consistentei. Acest aspect explica
surpriza diagnosticului histologic de cancer dupa o rezectie endoscopica pentru
ceea ce examenul clinic a etichetat drept „adenom” (T1a, T1b). Odata cu
introducerea în practica clinica a determinarii PSA, s-a dovedit ca exista cancere de
prostata inaparente clinic si imagistic (T1c), ceea ce i-a determinat pe unii sa
afirme, probabil pe nedrept, ca utilizarea doar a EDR pentru depistarea precoce a
CP se aseamana cu încercarea de a diagnostica hipertensiunea arteriala doar prin
palparea pulsului.
Examenul clinic poate evidentia deasemeni globul vezical, nefromegalia
consecutive obstructiilor ureterale, adenopatii extraregionale (inghinale,
supraclaviculare).
Antigenul prostatic specific (PSA) este o glicoproteina secretata numai de
celulele epiteliale prostatice, fiind un marker specific tesutului prostatic. Se elimina
în sperma si sânge. Valorile normale ale PSA, la adult, sunt cuprinse între 0 si 4
ng/ml. Cresteri ale PSA se înregistreaza si în adenomul de prostata, în prostatite,
dupa EDR sau dupa biopsia prostatica.
De aceea se recomanda ca determinarea PSA sa se faca la 7-8 zile dupa
EDR si 14-15 zile dupa biopsie. Comparând secretia PSA în cancer si HBP, s-a
constatat ca aceasta este mai mare în CP: 1cm³ de cancer ridica nivelul PSA-ului
seric cu 2,3-3,6 ng/ml, de aproximativ 10 ori mai mult decât HBP. Secretia PSA de
catre celulele maligne este variabila si dependenta de gradul de diferentiere,

20
cancerul bine diferentiat producând mai mult PSA decât cel nediferentiat. Exista
deci cancere de prostata cu valori normale ale PSA-ului seric (20-25%).
Dar în cele mai multe cazuri de CP se înregistreaza valori ridicate ale PSA,
ceea ce faciliteaza diagnosticul. În depistarea precoce a CP, chiar atunci când EDR
nu este sugestiv, trebuie luate în considerare valorile care depasesc 10 ng/ml. Mai
dificila este decizia de biopsie prostatica atunci când valorile PSA seric sunt între
4,1-10 ng/ml iar EDR este negativ. În aceasta situatie sunt utile densitatea PSA
(PSA seric/volum prostata > 0,15), velocitatea PSA (cresteri Z 0,75 ng/ml/an), PSA
corelat cu vârsta (nivelul seric creste cu înaintarea în vârsta), raportul PSA
liber/PSA total, modificari la US transrectala. Daca EDR este pozitiv, indiferent de
nivelul PSA, biopsia prostatica este necesara. Determinarea PSA este utila
deasemeni în stadiere si în evaluarea tratamentului. Astfel, dupa prostatectomia
radicala nu se mai detecteaza PSA seric (< 0,1 ng/ml). Cresterea PSA dupa o
cadere initiala la zero indica recidiva bolii, dupa cum persistenta sugereaza boala
reziduala. Dupa radioterapie sau tratament hormonal, scaderile PSA sunt variabile
si deseori semnificative.
Ultrasonografia transrectala (TRUS) poate fi utila în diagnosticul pozitiv
al cancerului de prostata. Se apreciaza ca 60% din cancerele de prostata pot fi
identificate astfel, chiar daca nu sunt palpabile, datorita aspectului hipoechogen.
Restul cancerelor sunt izoechogene si, mult mai rar, hiperechogene. TRUS
evidentiaza corect si mai bine decât EDR extensia extracapsulara a cancerului, dar
nu este utila în aprecierea adenopatiei pelvine.
2.6. DIAGNOSTICUL POZITIV de cancer de prostata este sugerat de
EDR si/sau PSA, eventual de TRUS, dar nu poate fi confirmat decât prin examenul
histopatologic al unor fragmente tisulare recoltate fie prin rezectie endoscopica, fie
prin biopsie. De obicei se practica punctia biopsie prostatica transrectala, ghidata
digital sau echografic, dupa prealabila pregatire mecanica a rectului si sub
antibioprofilaxie. Se vor recolta mai multe fragmente, de preferat câte trei pentru
fiecare lob prostatic. Un examen histopatologic negativ nu exclude cancerul si,
daca suspiciunea clinica este bine motivata, punctia va fi repetata.

21
2.7. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Până la confirmarea prin punctie biopsie prostatica a diagnosticului pozitiv
de cancer de prostata, sunt de luat în considerare si alte afectiuni:
HBP1 este asociata de obicei cu o lunga perioada de simptomatologie
obstructiva, cu exacerbari si ameliorari periodice, iar la EDR prostata este de
volum mai mare decât în cancer si are caracteristicile deja descrise. Nu trebuie
uitat ca exista cancere care determina doar hipertrofia glandei.
Tuberculoza prostatei poate face parte din tabloul complex al tuberculozei
uro-genitale (piurie acida si amicrobiana, epididimita, etc) si se înregistreaza
antecedente patologice sugestive (tuberculoza pulmonara).
Prostatita cronica are un istoric clinic de lunga durata iar în urina si
secretiile prostatice se identifica numeroase leucocite; culturile microbiene ar putea
fi pozitive.
Litiaza prostatica: prostata marita de volum sau relativ normala, de
consistenta dura la nivelul calculilor care determina crepitatii (semnul „sacului cu
nuci”). Echografia si, mai ales, radiografia simpla (opacitati de dimensiuni reduse,
proiectate retrosimfizar) sugereaza diagnosticul.
La pacientii cu dureri osoase, fracturi patologice si sindroame compresive
medulare (lombosciatica, paraplegie), determinarea PSA, efectuarea EDR si a
punctiei biopsie vor contribui la identificarea leziunii primitive.
Boala Paget (osteodistrofia cronica deformanta progresiva) apare mai
frecvent la barbati, între 50-60 de ani; datorita sclerozei, oasele (bazin, vertebre)
apar vatuite, iar fosfatazele acide si alcaline sunt crescute în ser. La acesti pacienti,
EDR si PSA sunt normale iar pe radiografie se constata o îngrosare subperiostica a
corticalei osoase.
2.8. EVOLUŢIE. PROGNOSTIC
Cancerul de prostată (CP) rămâne şi astăzi cea mai frecventă boală
neoplazică şi cea de-a 2-a cauză de deces neoplazic la bărbaţi. Depistată precoce în
stadii intraglandulare, poate fi vindecată prin mijloacele terapeutice actuale dintre

1
HBP- hipertrifia benignă a prostatei

22
care prostatectomia radicală efectuată prin chirurgie clasică sau celioscopică este
cel de bază.
În stadiile precoce boala fiind asimptomatică nu poate fi depistată decât
prin supraveghere anuală a întregii populaţii masculine trecută de 50 de ani, prin
tuşeu rectal (TR), ecografie şi dozarea PSA-ului seric.
2.9. TRATAMENT
a. Tratament igieno-dietetic constă în evitarea condiţiilor de muncă
dificile ce includ: poziţia şezândă prelungită, a frigului, a umezelii; a alimentaţiei
picante, a băuturilor alcoolice si carbogazoase ( apele minerale, sucuri ). De
asemenea este recomandat păstrarea igienei intime stricte pentru prevenirea
infecţiilor urinare.
b. Tratamente medicamentos
Estrogenii blocheazã secreţia hipofizarã de LH şi prin aceasta , secreţia de
testosteron testicular. Efectele secundare sunt fie dezagreabile (ginecomastie şi
impotenţã sexualã), fie invalidante (flebite, embolie pulmonarã, accidente
vasculare cerebrale, infarctul de miocard). Se poate folosi: Sintofolin im 1 f/zi, 10
zile urmat de Dietilstilbestrol 3 mg/zi toatã viaţa sau Etinilestradiol 0,05 mg/zi. Se
mai poate folosi Estradurin 1 fiolã de 80 mg/lunã sau 1 fiolã de 40 mg/lunã timp
îndelungat.
Tratament anti-androgenic non-estrogenic
Anti-androgenele împiedicã penetrarea dihidrotestosteronului în nucleul
celulelor din cancerul de prostatã. Medicamentele anti-androgene pot fi:
steroidice: acetat de cyproteron (Androcur) 2x2 tb de 50 mg/zi. În
folosinţã îndelungatã îşi pierde eficienţa dar nu şi efectele secundare:
non-steroidice:
Flutamida 250 mg/zi cu mai puţine efecte secundare (libidoul şi
potenţa de regulã neafectate, dar ginecomastia poate apare din cauza creşterii
transformãrii testosteronului în estradiol.
Nilutamid 400 mg/zi.
Casodex 150 mg/zi.

23
Finasterid 5 mg/zi.
Episterid.
Eficienţa ultimelor 2 medicamente asupra cancerului de prostatã sunt încã
în curs de evaluare.
Chimioterapie
Cel mai des folosit este Estracyt-ul care are incorporat în aceeaşi moleculã
muştar-azotat şi estrogen. Poate fi eficace în 30% din cazurile hormono-rezistente
de la început sau devenite rezistente. Se mai poate folosi: Ciclofosfamida 200
mg/zi 5 zile succesiv. Cura se repetã de 3 ori la sãptãmâni interval. Rezultatele
sunt rareori spectaculare sau durabile.
Radioterapia externă sau interstiţială (brachiterapia) cu intenţie de
radicalitate este folositã în unele ţãri, ca alternativã la prostatectomia radicalã, în
leziunile canceroase strict intraglandulare. Rareori pot apare urmãtoarele efecte
secundare:
cistitã radicã.
iritaţie rectalã (rectul este inclus inevitabil în câmpul de iradiere).
impotenţã sexualã (30-50%).
c. Tratamentul chirurgical
Poate fi radical sau paleativ.
Chirurgia radicalã este asiguratã prin prostatectomia totalã cu condiţia ca
leziunea canceroasã sã fie strict intraglandularã. Este cea mai bunã metodã
terapeuticã care de regulã este singularã, fãrã castraţie şi fãrã un tratament adjuvant
sau neoadjuvant. Complicaţia de temut este incontinenţa urinarã, dar care astãzi nu
depãşeşte 5%. Ea poate fi realizată prin chirurgie clasică sau celioscopică (trans-
sau extraperitoneală)
Chirurgia paleativã poate fi:
rezecţie endoscopicã a unei pãrţi din ţesutul canceros prostatic
pentru a reda micţiune normalã bolnavului intens disuric sau în retenţie completã
de urinã.
în caz de invazie ureteralã se poate recurge la:

24
sonde Cook montate ante- sau retrograd (cu rezultate bune pentru
scurtă perioadă).
uretero-cistoneostomii pe cale chirurgicalã clasicã.
nefrostomie percutanată unilaterală (cea mai logică).

25
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EXAMINAREA CLINICA
SI PARACLINICA

3.1. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EFECTUAREA


TUŞEULUI RECTAL
Tuşeul (tactul) rectal, reprezintă o metodă de explorare clinică ce constă în
introducerea indexului prin orificiul anal în rect, dupa obţinerea relaxarii aparatului
sfincterian prin excitarea mecanică a mucoasei anale şi a tegumentelor perianale
(reflexul Bensaude), în scopul palparii pereţilor rectali, a mucoasei rectale şi a
unora din formaţiunile anatomice învecinate.

Pentru tactul rectal, asistenta medicală va culca bolnavul în decubit lateral


stâng, cu coapsele flectate pe abdomen, sau, dacă starea generală a bolnavului o
permite, în poziţie genupectorală. Ea prezintă apoi medicului mănuşa de cauciuc, îl
ajută la imbrăcarea acesteia, lubrefiază cu vaselină degetul cu care se face tactul şi
solicită bolnavul să-şi relaxeze musculatura anală respirând profund în cursul
examinării. Degetul medicului va explora:
Anusul, cercetandu-se pe de-o parte tonusul sfincterului anal şi eventual
alte afecţiuni ale canalului anal. La pacientul normal se constată o contracţie

26
reflexă a canalului anal. Un tonus slab sau o lipsă a reflexelui canalului anal
constatată prin tuşeu trebuie să orienteze spre o suferinţă neurologică.
Totodata alte afecţiuni ale canalului anal pot fi constatate la inspecţie şi
prin tuşeu: hemoroizi interni, fistule anale, abcese ale marginii anusului şi nu în
ultimul rând fisuri anale.
Ampula rectală trebuie examinată digital pentru a se evidenţia o eventuală
tumoră rectală.
Prostata reprezintă ţinta principală a tuşeului rectal. La adultul tânăr
prostata are forma unei castane din care putem percepe doar faţa posterioară a celor
2 lobi laterali desparţiţi printr-un sanş median. Se constată mobilitatea ei în sus, în
jos şi lateral precum şi consistenţa ferm elastică.
Este de dorit ca în momentul tuseului, vezica să fie goala iar mâna stângă
să exercite o compresiune pe abdomenul inferior, delimitând astfel baza prostatei.
3.2. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RECOLTAREA DE
PRODUSE BIOLOGICE PRIN PUNCŢIE VENOASĂ
Obiectivele procedurii
 recoltare de sânge pentru examene de laborator
Pregătirea materialelor
- Garou;
- Mănuşi de unică folosinţă;
- Seringi, ace, sistem vacutainer (după scop);
- Tampon;
- Alcool;
- Muşama, aleză;
- Etichetă;
- Eprubete;
- Bandă adezivă non alergică;
- Formulare pentru laborator;
- Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală;
- Recipient pentru colectarea materialelor;

27
Pregătirea pacientului
Se verifică indicaţia medicului privind scopul puncţiei venoase.
a) Psihică:
- Se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;
- Se explică pacientului cum poate participa la procedură, anunţându-l
că e puţin dureroasă, în funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient);
- Se încurajează pacientul pentru a reduce anxietatea;
- Se întreabă dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin,
transpiraţie, stare de greaţă, vărsătură;
- Se obţine consimţământul informat;
b) Fizică:
- Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea
pacientului, scopul şi locul puncţiei (decubit dorsal);
- Se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul;
Efectuarea tehnicii:
- Se identifică pacientul;
- Se spală mâinile şi îmbrăcăm mănuşile pentru a preveni contaminarea;
- Se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de
la plica cotului, mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;
- Se pune muşamaua sub braţul pacientului;
- Se aplică garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele
garoului fiind direcţionate departe de zona de puncţie;
- Se palpează vena;
- Se verifică prezenţa pulsului distal, radial;
- Se montează seringa şi se ataşează acul;
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul;
- Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare se încearcă
următoarea tehnică:
a) Pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;

28
b) Se dă drumul la garou şi se roagă pacientul să-şi coboare mâna sub
nivelul inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe
venă pentru a deveni mai vizibilă;
c) Se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă timp
de 10-15 minute;
- Se dezinfectează tegumentul (cu un tampon cu alcool), folosind
mişcări circulare de la centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea
potenţialei flore de pe piele în interiorul vaselor pe perioada efectuării procedurii;
- Se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi
cu policele se întinde pielea dreaptă pe venă;
- Se ţine acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi se introduce la un
unghi de10-30°, deasupra venei sau dintr-o parte a venei, în poziţie oblică;
- Se urmăreşte cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul
acului avansaţi cu acul în venă 1-2 cm;

- În cazul recoltării se continuă puncţia conform obiectivului;


- Se aspiră sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea
analizelor indicate de medic);
- Dacă curgerea sângelui este rapidă se dezleagă garoul pentru a preveni
staza şi hemoconcentraţia care pot modifica rezultatele testelor de laborator;

29
- Dacă curgerea sângelui este lentă, nu se dezleagă garoul decât înainte
de a retrage acul cu seringa cu sânge (dacă tehnica nu impune altfel);
- Se plasează un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor se
retrage acul cu seringa;
- Se aplică o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei
2-3 minute sau până se opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în
ţesuturile din jur, cu cauzarea hematomului;
- După oprirea sângerării se aplică o bandă adezivă peste tampon;
- Se transferă sângele din seringă în eprubete, după ce s-a detaşat acul
de la seringă;
- Se aplică etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele
bolnavului, proba recoltată, secţia care trimite proba de sânge la laborator;
Îngrijirea pacientului
- Se aşează pacientul în poziţie comodă;
- Se observă faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi se măsoară
pulsul;
- Se întreabă pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă;
- Se verifică şi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a
dezvoltat un hematom;
- Pacientul să nu flecteze antebraţul pe braţ;
Reorganizarea locului de muncă
- Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale;
- Se îndepărtează mănuşile;
- Se spală mâinile;
Notarea procedurii
Notarea procedurii în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
- Data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la
laborator;
- Orice observaţie legat de starea şi reacţia pacientului;
- Se specifică ce probe s-au recoltat, când au fost trimise la laborator;

30
Rezultate nedorite
- Leşinul, starea de greaţă sau voma: se anunţă medicul;
- Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur;
- Hematomul:
Hemoliza sângelui recoltat: se repetă recoltarea cu acordul pacientului.
Tipuri de analize sânge:
- Hematocrit: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe
cristale E.D.T.A. 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare.Valorile normale sunt: la
bărbaţi 46±6%, la femei 41±5%.
- PSA (antigenul prostatic specific) puncţie venoasă pe nemâncate, 5-
10 ml sânge fără anticoagulant. Valorile normale stabilite în funcţie de vârstă:
 Barbaţi sub 40 de ani: mai puţin de 2.5 ng/mL
 Barbaţi între 40 şi 50 ani: 0-2.5 ng/mL
 Barbaţi între 51 şi 60 de ani: 0-3.5 ng/mL
 Barbaţi între 61 şi 70 de ani: 0-4.5 ng/mL
 Barbaţi peste 70 ani: 0-6.5 ng/mL
- Fosfataza acida de origine prostatică - puncţie venoasă, 5 ml sânge
fără anticoagulant. Valori normale: < 3.5 U/L
- Examen biochimic - puncţie venoasă pe nemâncate, 5-10 ml sânge
în seringă heparinizată.
• ureea sangvină: valorea normala 20-40 mg%;
• acidul uric: V.N.3-5 mg%;
• creatinină: V.N.0,6-1,3 mg%
• Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;
• K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;
• Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;
- V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sînge pe 0,4 ml
citrat de sodiu 3,8%. Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm, 2 ore 7-15 mm.
- Hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge
pe E.D.T.A.Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5mil/mm³ iar la femei

31
4,2-4,8 mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei 13±2g/100ml,
leucocite 4000-8000/mm³.
3.3. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RECOLTAREA DE
URINĂ
a. Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină se face prin emisie
spontană, 150 ml urină dimineaţa în recipiente curate, dupǎ care etichetǎm şi se
transportǎ la laborator.
b. Urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor in urinǎ. Se recolteazǎ urina
de dimineaţǎ. Se pregǎteşte pacientul psihic şi se informeazǎ asupra tehnicii.
Prima cantitate de urină emisǎ » 50ml se eliminǎ. Apoi, fǎrǎ sǎ întrerupem
jetul urinar se recolteazǎ aproximativ 5 ml de urinǎ într-o eprubetǎ de unicǎ
folosinţǎ, dupǎ care etichetǎm. Se transportǎ la laborator unde se însǎmânţeazǎ şi
se pune la termostat.
3.4. UROGRAFIA
Definiţie:
Urografia prevede explorarea radiografică cu substanţă de contrast a
veziculei seminale, uretrei posterioare şi a prostatei,

Scop: explorarea radiologică a veziculei seminale, uretrei posterioare şi a


prostatei,
Pregătirea materialelor:
32
-substanţă de contrast: Odiston 30-60-75%;
-medicamente de urgenţǎ: antihistamice, adrenalină, miofilin, calciu,
-seringi de 20, 10, 2 ml de unicǎ folosinţǎ;
-ace de unicǎ folosinţǎ pentru injecţii intravenoase şi intramusculare.
Pregătirea pacientului psihică şi fizică
Pregătirea psihică
I se va explică pacientului tehnica şi regimul alimentar necesar pentru
reuşita tehnicii.
Pregǎtirea alimentarǎ a pacientului.
Cu 2-3 zile înaintea examenului va avea un regim alimentar fǎrǎ alimente
ce conţin celulozǎ (adicǎ fǎrǎ fructe, legume, zarzavaturi, paste fǎinoase, pâine) şi
ape gazoase.
În ziua precedentǎ examenului regimul va fi hidric: supe, limonade, ceai,
apǎ.
În seara precedentǎ examenului va consuma o canǎ cu ceai şi o felie de
pâine prǎjitǎ.
În dimineaţa examenului nu mǎnâncǎ şi nu consumǎ lichide.
Dupǎ examen regimul alimentar este obişnuit.
Pregǎtirea medicamentoasǎ a pacientului
Cu 2-3 zile înaintea examenului se administreazǎ cǎrbune şi triferment de 3
ori pe zi câte 2 tablete.
In dimineaţa şi seara precedente examenului se administreazǎ 2 linguri de
ulei de ricin şi se efectueazǎ clisma evacuatoare simplǎ.
Efectuarea tehnicii:
Se face testarea sensibilitǎţii organismului la substanţa de contrast.
Se injecteazǎ un ml Odiston intra-venos prin omogenizare cu sânge.
Se comunicǎ pacientului sǎ nu se sperie la unele simptome ce pot sǎ aparǎ:
ameţeli, greturi sau dureri abdominale care dispar repede şi fǎrǎ consecinţe.
Dacǎ pacientul prezintǎ reacţii hiperalergice se întrerupe administrarea şi se
anunţǎ medicul.

33
Dacǎ toleranţa este bunǎ se administreazǎ intra-venos substanţe de contrast:
-pentru adulti: -20 ml Odiston 75%
-25 ml Odiston 60%
-pentru copii: - în functie de vârstǎ
-5-15 ml Odiston 60% sau 50%
La 8-10 minute de la efectuarea injecţiei se executǎ radiografii în serie,
aproximativ la 30; 60; 90; 180 minute.
Îngrijiri după tehnică:
Dupǎ examen pacientul este condus la salon.
Examenul se noteazǎ în Foaia de observatie.
3.5. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EFECTUAREA
ECOGRAFIEI
Obiective
- Evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, structurii,
poziţiei;
- Monitorizarea terapeutică.
Pregătirea materialelor
- Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
- Prosop textil sau din hârtie;
- Foaia de observaţie a pacientului sau biletul de trimitere (când
examenul se face ambulator).
Pregătirea pacientului psihică şi fizică:
a) Psihică:
- Se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii examenului;
b) Fizică:
- Se iau măsuri de îndepărtare a gazelor în cazul în care acestea se
interpun în faţa fluxului undelor ultrasonice;
- Se inspectează zona pentru a nu exista răni sau bandaje; (Examenul nu
se poate face, fiind necesară aplicarea gelului pe pielea integră);
- Dacă se impune examinarea la un pacient operat se examinează plaga;

34
Efectuarea procedurii:
- Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitată de medic în funcţie
de organul examinat;
- Se supraveghează copiii să stea nemişcaţi în timpul examenului;
- Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între
transductor şi tegument, la nevoie se mai aplică gel;
- Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări
digitale;
- Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării;
- Se transportă la salon.
Îngrijirea pacientului dupa examinare:
- Nu este necesară, examenul fiind netraumatizant, se poate face şi
ambulator;
- Se acordă îngrijirile impuse de starea generală a pacientului şi de
afecţiunea pentru care este spitalizat;
- Se urmăreşte dacă nu apar cumva fenomene alergice la latex în
ecografia transvaginală şi în echografia de prostată şi rect.
Notarea procedurii:
- Se notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se
completează în buletinul de examen;
3.6. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EFECTUAREA
SONDAJULUI VEZICAL
1) Pregătirea materialelor:
- de protecţie: muşama, aleză, mănuşi sterile de cauciuc;
- sterile: sondă vezicală sonda tip: Foley cu 2 si 3 căi ( autostatice), sonda
Tieman, sonda Nelaton (fixate cu benzi de leucoplast), eprubete pentru urocultură,
ser fiziologic, tampoane de vată, pense;
- nesterile: tăviţă renală, bazinet, paravan, materiale pentru toaleta
organelor genitale;

35
- ulei de parafină steril.
2) Pregătirea fizică şi psihică a pacientului:
- se explică pacientului necesitatea efectuării tehnicii;
- se protejează patul cu muşama şi aleză;
- se izolează patul cu paravan;
- spălarea mâinilor;
- se aşează pacientul în decubit dorsal cu membrele inferioare întinse şi
uşor depărtate;
- regiunea genitală rămâne liberă, restul corpului se acoperă;
3) Efectuarea tehnicii:
- spălarea organelor genitale, dezinfecţia glandului cu Betaizadona;
- se selectează cateterul necesar după dimensiune ( 10, 12, 14, 16, 18, 20,
22, 24 Ch) – alegerea calibrului se face în funcţie de patologie ( stricturi uretrale –
calibru mic, adenom de prostată - calibru mediu, hematurie masivă –calibru mare,
eventual sonda cu 3 căi)
- se injectează lubrifiantul – anestezic pe uretra masculină;
- se tracţionează penisul la zenit pentru a reduce unghiul peno-scrotal,
după care se introduce sonda de bărbat de tip Tiemann sau o sondă Foley prinzând
glandul între police, degetul index şi mediu al mâinii stângi, desfăcând cât mai
bine meatul uretral cu primele două degete; cu mâna dreaptă se manevrează sonda
uretrală cu blândeţe pe meatul uretral, depăşind fosa naviculară se împinge sonda
până în vezica. Nu se forţează manopera. Dacă se întâmpină rezistenţă bolnavul
este rugat să inspire profund, iar în momentul expirului se împinge uşor sonda;
- sonda se împinge până apare urina pe sondă;
- pentru fixarea sondei se aspiră 5 – 10 ml ser fiziologic, care se introduc
pe capătul lateral al sondei ( în acest mod se umflă balonaşul din capătul sondei) şi
astfel sonda rămâne fixată în vezica urinară. Dacă apar dureri balonaşul se află
într-o poziţie incorectă , probabil pe uretra prostatică şi trebuie repoziţionat;
- se recoltează urina în eprubete sau recipientele pregătite în funcţie de
examenele cerute de medic;

36
- se conectează punga colectoare în circuit închis;
- se conectează circuitul de spălare dacă este cazul;
- se recalorează glandul pentru a preveni edemul prepuţial;
- se notează în foaia pacientului tipul si calibrul sondei, cantitatea de lichid
în balonaş, aspectul urinii şi volumul rezidual.
Incidente. Accidente
 Cale falsă uretrală cu uretroragie;
 Balonul incorect plasat cu dureri;
 Infecţii de tract urinar;
 Obstrucţia sondei;
 Ischemia uretrei cu stricturi uretrale secundare;
 Hematurie ex vacuo sau prin lezarea uretrei prostatice sau a vezicii
urinare;
 Spasm vezical;
 Spargerea balonului şi exteriorizarea sondei;
 Blocarea apei în balon
Sfaturi utile:
 Probleme – după 2 săptămâni de sonda infecţia simptomatică sau
asimptomatică apare inevitabil. Profilaxia şi tratamentul infecţiei urinare trebuie
făcut cu antibiotice.
 Nu se vor face masaje la nivelul hipogastrului, conţinutul vezical
trebuie să se evacueze singur datorită elasticităţii şi contracţiilor vezicii urinare. La
persoanele în vârstă se evită golirea bruscă sau rapidă a vezicii urinare, deoarece
poate provoca hemoragie;

CAPITOLUL IV
ACORDAREA INGRIJIRILOR SPECIFICE

4.1 INTERNAREA
37
Internarea în spital se face pe baza documentelor de identitate ale
bolnavului.
biletul de trimitere / internare de la medicul de familie ;
dovada calitǎţii de asigurat / neasigurat pe baza cǎrora se întocmeşte foaia
de observaţie.
- de la biroul de internǎri bolnavul este însoţit la garderobǎ / baie / duş
pentru predarea hainelor si pentru îmbǎiere, apoi se va schimba în hainele de spital;
- dupǎ aplicarea mǎsurilor specifice pentru prevenirea infecţiilor
intraspitaliceşti, bolnavul va merge în secţia unde i s-a facut internarea, însoţit de
personalul auxiliar şi cu foaia de observaţie,
- pe secţie el va fi primit de asistenta sefǎ, aceasta il va informa asupra
regulamentului spitalului şi ii va da primele elemente de educaţie sanitarǎ.
IV.2 ASIGURAREA CONDITIILOR DE MEDIU
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare
care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică.
Secţiile cu paturi, cu ceea ce intra în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă
un aspect plăcut.
Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de igienă cerinţele
estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau
sud-vest. Paturile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii, dau
posibilitatea respectării cubajului indicat de normele de igienă (3-4 metri pătraţi
pentru un bolnav).
Aerisirea se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta
bolnavului, după tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte
ori este cazul.
Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut
obligatoriu să se facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii
superioare.

38
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel
puţin ¼ din suprafaţa salonului. Lumina solară are şi rol de a distruge agenţii
patogeni, dar uneori trebuie redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza repaosul
bolnavului. Lumina artificială indirectă, difuză contribuie la starea de confort a
bolnavilor.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează
continuu cu termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele de adulţi o
temperatură de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC.
Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi,
pentru că pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor
terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel
obişnuit. Se vor înlătura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu
efecte negative asupra sistemului nervos.
4.3. SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI
 asistenta medicală va vizita bolnavul cât mai des, chiar fara
solicitare;
 va urmari si nota manifestarile patologice cum sunt: hemoragii,
manifestari de comportament, contractii sau convulsii si le va raporta
medicului;
 va nota volumetric eliminarile de lichide;
 asistenta medicala va determina densitatea fiecarei emisii de urină şi o va
nota în F.O.;
 va urmarii TA, P, R, T°, iar în cazurile de constipatie va face clisma
evacuatoare.
4.4. ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale
corespunzătoare înălţimii pacientului.
Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese, variată şi bogată în
vitamine, regim hipocaloric la obezi. Fumatul trebuie interzis.

39
Alimentaţia trebuie să fie săracă în ioni de sodiu pentru a împiedica
reţinerea apei în organism. Lipsa clorurii de sodiu din alimente trebuie corectată cu
alte substanţe sapide, lipsite de sodiu ca: lămîia, într-o oarecare măsură ceapa sau
oţetul.
În cazul în care pacientul suportă regimul hiposodat este permis cantitate
normală de lichide pe 14 de ore între 1,5-2 litri.
Este important eliminarea alimentelor cu conţinut de colesterol. Dacă
pacientul primeşte diuretice trebuie asigurată o alimentaţie bogată în potasiu ca:
bananele, ceaiurile.
În cazuri mai grave se va pregăti pacientului şi pîine fără sare sau se va
acorda un regim format numai din orez 300g, fructe şi dulciuri care nu aduc mai
mult de 0,5g de sodiu pe zi.
4.5. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI HIDRATAREA
ORGANISMULUI
Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci
orice întîrziere cît de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi anxioşi.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore
prin ingerarea şi eliminarea lichidelor.
4.6. PREGATIREA PREOPERATORIE
Pregătirea generală:
- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- evacuarea intestinului, clismă (daca nu sunt contraindicaţii);
- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
Pregătirea locală:
- se curăţă pielea pe regiuni; pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se
să se producă mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea
dezinfecţiei);
- se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter

40
- se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
- se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.
Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:
- se întrerupe alimentaţia; bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore
înaintea intervenţiei chirurgicale;
- îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama
(pentru bărbaţi) şi şosete în picioare;
- protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi
puse în noptiera bolnavului;
- bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
- îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa
lor face dificilă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la nivelul
extremităţilor);
- golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se
efectuează sondaj vezical;
- se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric
(fenabarbital). Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora injectării
sunt indicate de medicul anestezist.
4.7. SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea
completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accordă pentru restabilirea
funcţiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea
complicaţiilor. Bolnavul operat sub anestezie generală, trebuie supravegheat cu
toată atenţia până la apariţia reflexelor (de deglutiţie, tuse, faringian şi cornean),
până la revenirea completă a stării de conştienţă cât şi în orele care urmează, de
altfel transportul din sala de operaţie se execută după revenirea acestor reflexe.
Postoperator, se are în vedere, urmărirea clinică a bolnavilor gravi,
realizându-se astfel o terapie optimă şi o depistare precoce a complicaţiilor care pot
surveni.
Principalii parametri monitorizaţi sunt:

41
- Aparatul cardio-vascular: pulsul periferic, tensiunea arterială, alura
ventriculară, presiunea venoasă centrală, EKG.
- Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor
respiratorii.
- Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, în mililitri pe oră,
densitatea urinei, ureea sangvină si ureea urinară.
- Aparatul digestiv: starea abdomenului, staza gastrică (cantitate, calitatea).
- Curba febrilă.
Îngrijirea postoperatorie obişnuită constă în:
 pozitia bolnavului în pat- decubit dorsal.
 calmarea durerii postoperatorii- intensitatea durerii postoperatorii
urmează o curbă ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează operaţiei, pentru
ca apoi să diminueze progresiv, la 48 de ore postoperatorii.
4.8. MĂSURAREA FUNCŢIILOR VITALE
Funcţiile vitale includ: respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, temperatura.
Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Rolul asistentei medicale în măsurarea funcţiilor vitale:
 Să pregătească material şi instrumentar corespunzător şi în stare de
funcţionare;
 Să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziţie
corespunzătoare şi în acelaşi timp comodă);
 Să pregătească psihic pacientul, explicându-i tehnica;
 Să asigure condiţii de microclimat care să nu influenţeze funcţiile
vitale (linişte, temperatură, umiditate corespunzătoare);
 Să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor vitale în funcţie de
vârstă;
 Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului şi tratamentele
prescrise;
 Să respecte frecvenţa de evaluare a funcţiilor vitale în raport cu starea
pacientului;
42
 Să comunice medicului modificările semnificative ale funcţiilor
vitale.
a. Respiraţia
Pe foaia de temperatură se notează cu verde,fiecare linie orizontală
reprezentînd două respiraţii.
Valorile normale la adult:seara 20 respiraţii/minut,dimineaţa 18
respiraţii/minut.
Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă
prezintă în general dispnee care poate fi uneori intensă,cu respiraţii bruşte,rapide
şi superficiale.
b. Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe
un plan osos: artera radială, temporală, carotidă, femurală, humerală, pedioasă
posterioară.
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de
numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.
Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu,pentru fiecare linie
orizontală socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
c. Tensiunea arterială
Se noteaza în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală de
culoare roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur.Se
unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de:tensiune arterială maximă 115-140
mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

43
Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale.Pot să
apară modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă,care vor fi
notate şi va fi atenţionat medicul în privinţa lor.
d. Diureza
Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune,în mod normal
în decurs de 24 de ore este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei. Se
notează in foia de temperatură cu albastru o linie orizontală corespunde unei
cantitati de 100 ml urină.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai
mare 1200-1800 ml/24 de ore,la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
4.9. ÎNGRIJIRI PROFILACTICE
Asistenta medicală va ţine cont de normele de prevenire a infecţiilor
intraspitaliceşti şi în acest sens va respecta cu stricteţe măsurile de asepsie şi
antisepsie în efectuarea manoperelor terapeutice În acelaşi timp va învăţa bolnavul
în tot timpul spitalizării şi la externare să respecte şi el anumite reguli de viaţă
pentru a preveni recăderile şi complicaţiile:
1. Respectarea odihnei;
2. Respectarea regimului dietetic;
3. Interzicerea consumului de alcool şi tutun;
4. Controlul periodic pentru evaluarea stării de sănătate;
5. Evitarea eforturilor fizice mari;

44
6. Continuarea tratamentului prescris de catre medic;
4.10. EXTERNAREA PACIENTULUI
Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital,
trebuie să fie o preocupare, aşa cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea acestuia.
Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei cunosc
data externării, se pot deplasa singuri, nu au nevoie de a continua tratamentul la
domiciliu.
În aceste situaţii, asistentul medical specialist trebuie să se ocupe ca
formele de externare efectuate de medic să ajungă la bolnavi la timp, să dea unele
lămuriri suplimentare, dacă bolnavul nu a înţeles perfect lămuririle date şi scrise de
medic şi, prin atitudinea sa, să arate bolnavului preocuparea pe care o are faţă de el
până în momentul când acesta părăseşte spitalul.
O atenţie deosebită se va acorda bolnavilor cu sondă uretrală permanentă,
nefrostomie percutanată, ureterostomie cutanată etc., care vor fi învăţaţi cum să
păstreze funcţionalitatea acestora în condiţii de asepsie.

45
CAPITOLUL V
ELABORAREA PLANURILOR DE INGRIJIRE

PREZENTAREA CAZULUI A
Culegerea datelor:
Numele: H
Prenumele: A.
Vârsta: 51 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Iaşi
Ocupaţie: profesor
Religie: creştin-ortodoxǎ
Elemente fizice: RH – negativ \ Grupa sanguinǎ – A II
Motivele internǎrii: disurie, polachiurie, nicturie, jet urinar cu presiune
scăzută
Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 51 de ani, fără antecedente patologice
urinare, prezintă disurie, nicturie, polachiurie, jet urinar cu presiune scazută,
senzaţia de a urina. Se internează pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Anamneza :
A.H.C : - fǎrǎ importanţǎ
A.P.P : - apendicectomie la 15 ani \ litiazǎ renalǎ dreaptǎ
Examen clinic general:
 Stare de conştienţǎ: conştient
 Greutate: 94 kg
 Înǎlţime: 1,72 m
 Tegumente şi mucoase: usor uscate,
 Sistemul ganglionar şi limfatic: normal.
 Aparat respirator: normal, 17 resp/min.

46
 Aparat cardio-vascular:
-TA= 120/60 mm Hg
-P= 75 regulat
 Aparat digestiv:
-abdomen mobil cu mişcǎrile respiratorii.
-tranzit prezent normal
 Aparat uro-genital:
- disurie, polachiurie, nicturie, jet urinar cu presiune scăzută;
- vezică marita in volum, formatiune tumorala la tuşeul rectal;
 Sistem nervos şi organe de simţ:
-Rǎspunsul la stimuli este prezent.

47
NEVOILE FUNDAMENTALE DUPA VIRGINIA HENDERSON

Nr. Nevoia fundamentală Manifestari de dependenţă Sursa de


Crt. dificultate
1. Nevoia de a respira şi a avea o
- -
bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi mânca Hidratare insuficienta; Anxietate. Stare de
boală

3. Nevoia de a elimina disurie, polachiurie, nicturie, Prezenta


jet urinar cu presiune scăzută neoplasmului de
prostata
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o Imobilizare Boală, mediu
bună postură spitalicesc

5. Nevoia de a dormi şi odihni Insomnie ; Anxietate

6. Nevoia de a se îmbrăca şi desbrăca Dificultate Diminuarea


mobilitatii fizice
7. Nevoia de a avea temperatura Subfebrilitate Operaţie
Postoperator
corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a Tegumente uscate, Deshidratare
proteja tegumentele şi mucoasele
9. Nevoia de a evita pericolele Anxietate Stare de boală

10. Nevoia de a comunica Indispozitie , Anxietate


11. Nevoia de a acţiona conform Pacientul nu-şi poate practica Mediul spitalicesc,
propiilor convingeri şi valori de a religia Stare de boală
practica religia
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea Dezinteres Stare de boală
realizarii
13. Nevoia de a se recreea Imposibilitatea de a se recrea Stare de boală

48
14. Nevoia de a învata cum să işi Pacientul nu are informaţii Lipsa de cunostinţe
păstreze sănătatea despre boală

49
Plan de îngrijire cazul A.

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE


ÎNGRIJIRE
Perturbarea actului micţional Pacientul să prezinte un - pregătesc bolnavul psihic pentru Pacientul prezintă jet
din cauza prezenţei tumorii jet urinar normal, să îşi explorări : examen de laborator, urinar modificat, pentru
manifestat prin jet urinar golească vezica. radiologic a nu fi jenat de acest
modificat -testez pacientul la substanţa de lucru va urina în urinar,
contrast; pentru a nu păta lenjeria
- însoţesc pacientul la serviciul de de corp;
radiologie,
- aşez pacientul în poziţia cerută de
medic
- conduc pacientul în salon şi îl
supraveghez;
- asigur lenjerie curată;
-educ pacientul să folosească urinarul
pentru a urina.
- educ pacientul să efectueze igiena

50
corectă a zonei intime ori de câte ori
este nevoie;
- la indicaţia medicului administrez
Prostamax- 5 picături dizolvate în
apă / 3 x zi
Tulburări urinare din cauza Pacientul să prezinte - asigur îmbrăcăminte curată; Pacientul prezintă
prezenţei tumorii manifestată micţiuni fiziologice - educ pacientul să menţină igiena urinari fiziologice,
prin polachiurie riguroasă a zonei perineale
- asigur un aport hidric în funcţie de
eliminari-2000 ml pe zi
- asigur un regim alimentar
normocaloric, fără alimente iritante
pentru vezică ( alcool. cofeina, citrice.)
- aşez pacientul în pat, în decubit
dorsal
La indicaţia medicului :
-recoltez sânge pentru analize( Vsh,
Hb, timp Quik, Ts, Tc,)
- recoltez urină pentru sumar urină

51
- administrez Tadenan 2 cp/zi una seara
si una dimineaţa
- administrez Prostamol Uno 1cp/zi
Perturbarea somnului din cauza Pacientul să prezinte un - asigur un mediu favorizant somnului, Pacientul prezintă o
nicturiei somn odihnitor reduc zgomotele, asigur lenjerie curată, uşoară nicturie
aerisesc salonul,
- la indicaţia medicului administrez:
Diazepam 1 cp/zi, Proscar 5mg/zi
Risc de infecţii urinare Pacientul să nu prezinte - asigură pacientului o alimentaţie În urma tratamentului
favorizate de prezenţa infecţii urinare bogată în vitamine, lichide aplicat pacientul nu
reziduului vezical datorat - am recoltat urină pentru examenul prezintă infecţii urinare
neeliminarii în totalitate a urinii bacteriologic
- am asigurat o atmosferă liniştită şi
caldă
- efectuez băi calde de şezut
- am învăţat pacientul poziţia corectă
pentru uşurarea micţiunii şi golirea
complectă a vezicii urinare (şezând
aplecat în faţă)

52
-administrez Urinal 1 tb/ zi, Cilerax 1
cpx2\zi.
-informez pacientul despre intervenţia
chirurgicală
-obţin consimţământul pacientului
pentru intervenţia chirurgicală
-asigur o alimentaţie uşor digerabilă
-asigur o igienă riguroasă a
tegumentelor
- la indicatia medicului recoltez singe
pentru analize: Ts, hb, Tc, timp Quik,
Vsh
-educ bolnavul să întrerupă alimentaţia
cu 12 ore înaintea intervenţiei
chirurgicale
-efectuez clisma evacuatorie
-conduc bolnavul la sala de intervenţii
-postoperator monitorizez funcţiile
vitale, diureza, scaunul, coloraţia
53
tegumentelor,
- aşez pacientul în pat, decubit dorsal
Discomfort din cauza Pacientul să nu prezinte - anunţ medicul currant, După efectuarea
intervenţiei chirurgicale dureri postoperatorii - stabilesc intensitatea durerii tratamentului cu
manifestat prin durere - încurajez pacientul Algocalmin, Tador,
postoperatorie - administrez la indicaţia medicului durerea postoperatorie s-
algocalmin 1 f i.v., Tador 1 f i.v a diminuat, stare
generală bună
Anxietate determinată de starea Pacientul să nu fie anxios -monitorizez funcţiile vitale Pacientul are încredere
de boală manifestată prin -încurajez pacientul în echipa de îngrijire.
scăderea stimei de sine - explic pacientului tehnicile si Anxietate diminuată
tratamentul efectuat pentru a nu-i fi
teamă
- îl pun în legătură cu pacienţi cu
aceeaşi boală cu evoluţie favorabilă
- am purtat discuţii pe tema
problemelor sale
- am încurajat pacientul să facă faţă
stresului creat de boală

54
- am încurajat pacientul să discute liber
despre grijile sale
-i-am oferit posibilitatea de a pune
întrebări
- am încercat să-i ofer răspunsuri cât
mai precise
Deficit de cunoştinţe despre Pacientul să cunoască - informez pacientul despre boală şi Pacientul este receptivă
boală date despre boală tratament. la informaţiile primite
- explic pacientului importanţa
respectării tratamentului

55
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI
Numele H. Prenumele A.

Ziua
Zile de boalå
D.

Resp.

Temp
T.A.

Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

35 30 160 41O
3000

2500 30 25 140 40O

25 20 120 39O
2000

1500 20 15 100 38O

1000 15 10 80 37O

500 10 5 60 36O

0 0 0 40 35

Lichide ingerate
Scaune
Dietă

56
PREZENTAREA CAZULUI B

Culegerea datelor:
Numele: V.
Prenumele: R.
Vârsta: 67 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Iaşi
Ocupaţie: profesor
Religie: creştin-ortodoxǎ
Elemente fizice: RH – pozitiv \ Grupa sanguinǎ – AB IV
Motivele internǎrii:
- disurie,
- polachiurie,
- pseudoincontinenţă
- nicturie,
- jet urinar cu presiune scăzută
Istoricul bolii:
Pacient în vârstă de 67 de ani, cu antecedente de infecţii urinare 2010,
afirmă că prezintă jenă la urinare, oboseală determinată de urinări dese pe
parcursul nopţii, polachiurie, jet urinar cu presiune scazută. Se internează pentru
investigaţii şi tratament de specialitate. Investigatiile clinice si paraclinice confirma
diagnosticul de neoplasm de prostata. Se decide extirparea tumorii si continuarea
tratamentului chimioterapeutic.
Anamneza :
A.H.C : - tatal> neoplasm pancreatic,
A.P.P : - infectii urinare recurente din 2010,
Examen clinic general:
 Stare de conştienţǎ: prezentă
 Greutate: 74 kg

56
 Înǎlţime: 1,60 m
 Tegumente şi mucoase: uşor palide, uscate
 Sistemul ganglionar şi limfatic: normal.
 Aparat respirator: normal, 16 resp/min.
 Aparat cardio-vascular:
-TA= 130/70 mm Hg
-P= 72 regulat
 Aparat digestiv:
-abdomen mobil cu mişcǎrile respiratorii.
-tranzit prezent normal
 Aparat uro-genital:
- pacientul acuză disurie, polachiurie, pseudoincontinenţă, nicturie,
jet urinar cu presiune scăzută;
 Sistem nervos şi organe de simţ:
-Rǎspunsul la stimuli este prezent.

57
NEVOILE FUNDAMENTALE DUPA VIRGINIA HENDERSON

Nr. Nevoia fundamentală Manifestari de dependenţă Sursa de


Crt. dificultate
1. Nevoia de a respira şi a avea o
- -
bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi mânca Hidratare insuficienta; Anxietate. Stare de
boală

3. Nevoia de a elimina disurie, polachiurie, Prezenta


pseudoincontinenţă, nicturie, neoplasmului de
jet urinar cu presiune scăzută prostata
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o Imobilizare Boală, mediu
bună postură spitalicesc

5. Nevoia de a dormi şi odihni Insomnie ; Anxietate

6. Nevoia de a se îmbrăca şi desbrăca Dificultate Diminuarea


mobilitatii fizice
7. Nevoia de a avea temperatura Subfebrilitate Operaţie
Postoperator
corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a Tegumente palide, uscate, Deshidratare
proteja tegumentele şi mucoasele
9. Nevoia de a evita pericolele Incapacitate în a se Anxietate
exterioriza Neincredere

10. Nevoia de a comunica Indispozitie , Anxietate


11. Nevoia de a acţiona conform Pacientul nu-şi poate practica Mediul spitalicesc,
propiilor convingeri şi valori de a religia Stare de boală
practica religia
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea tulburări ale stimei de sine Stare de boală
realizarii

58
13. Nevoia de a se recreea Imposibilitatea de a se recrea Stare de boală

14. Nevoia de a învata cum să işi Pacientul nu are informaţii Lipsa de cunostinţe
păstreze sănătatea despre boală

59
Plan de îngrijire cazul B

DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

Izolare socială determinate de Pacientul să nu fie izolat - încurajez pacientul: Examenul echografic
pseudoincontinenţa urinară social, să nu prezinte -asigur repaus la pat; stabileste suspiciunea de
urinari dese, -pregătesc bolnavul psihic adenom de prostată,
pentru echografie; pacientul este internat
-conduc bolnavul pentru pentru tratament,
examinare echografica şi îl Stare generală stabilă
pozitionez in decubit dorsal
cu abdomenul inferior
dezbrăcat;
-ajut medicul în timpul
examenului
Anxietate determinată de starea de Pacientul să nu fie anxios -monitorizez funcţiile vitale Pacientul are încredere în
boală manifestată prin scăderea - explic pacientului tehnicile echipa de îngrijire.
stimei de sine şi tratamentul efectuat pentru Anxietate diminuată
a nu-i fi teamă;

60
- îl pun în legătură cu pacienţi
cu aceeaşi boală cu evoluţie
favorabilă
- am purtat discuţii pe tema
problemelor sale
- am încurajat pacientul să
facă faţă stresului creat de
boală
- am încurajat pacientul să
discute liber despre grijile
sale
- i-am oferit posibilitatea de a
pune întrebări
- am încercat să-i ofer
răspunsuri cât mai precise

Tulburari micţionale din cauza Pacientul să prezinte un jet - pregătesc bolnavul psihic În urma tratamentului
îngreunării eliminării urinei prin urinar nemodificat pentru explorări : examen de efectuat tulburarile urinare
uretră manifestat prin jet urinar laborator, radiologie se diminuiază

61
modificat - testez pacientul la substanţa
de contrast;
- conduc pacientul la
serviciul de radiologie,
- aşez pacientul în poziţia
cerută de medic
- conduc pacientul în salon şi
îl supraveghez;
- asigur lenjerie curată;
- educ pacientul să folosească
urinarul pentru a urina.
- educ pacientul să efectueze
igiena corectă a zonei intime
ori de câte ori este nevoie;
- la indicaţia medicului
administrez Prostamax
5 picături dizolvate în apă / 3
x zi
Alterarea eliminărilor din cauza Pacientul să prezinte - asigur îmbrăcăminte curată; Pacientul prezintă urinari

62
prezenţei tumorii manifestată prin urinări fiziologice - educ pacientul să menţină fiziologice,
polachiurie igiena riguroasă a zonei
perineale
- asigur un aport hidric în
funcţie de eliminari-2000 ml
pe zi,
- asigur un regim alimentar
normocaloric, fără alimente
iritante pentru vezică (alcool.
cofeină, citrice.)
- aşez pacientul în pat, in
decubit dorsal
La indicaţia medicului :
-recoltez sânge pentru
analize( Vsh, Hb,K, Na, uree,
etc,)
- recoltez urină pentru sumar
urină
- administrez Tadenan 2 cp/zi
63
una seara si una dimineaţa;
Prostamol Uno 1cp/zi
Deficit de odihnă determinat de Pacientul să prezinte un - asigur un mediu favorizant Pacientul prezintă un somn
întreruperea frecventă a somnului somn odihnitor neîntrerupt somnului, reduc zgomotele, - liniştit fără întreruperi.
pe timpul nopţii manifestată prin de urinari fregvente - aerisesc salonul,
nicturie - pregătesc psihic pacientul
pentru sondaj vezical
- asigur toaleta organelor
genitale
- pregătesc materialele
necesare sondajului
-dezinfectez meatul urinar,
- efectuez anestezia uretrală
-lubrefiez şi introduc sonda
uşor, până apare urină pe
sondă, umflu balonaşul
sondei cu ser fiziologic,
- ataşez punga urinară
- la indicatţia medicului

64
administrez: Xanax 1 cp/zi,
Risc de infecţii urinare favorizate Pacientul să nu prezinte - asigură pacientului o În urma tratamentului
de prezenţa reziduului vezical infecţii urinare alimentaţie bogată în aplicat pacientul nu prezintă
datorat neeliminarii în totalitate a vitamine, lichide infecţii urinare
urinii - am recoltat urina pentru
examenul bacteriologic
- am asigurat o atmosferă
liniştită şi caldă
- efectuez băi calde de şezut
- am învăţat pacientul poziţia
corectă pentru uşurarea
micţiunii şi golirea complectă
a vezicii urinare (şezând
aplecat în faţă)
-administrez Urinal 1 tb/ zi,
Norfloxacin 2tb/ zi timp de 7
zile;
Deficit de cunoştinţe despre boală Pacientul să cunoasca date - educ pacientul despre boală, Pacientul este receptiv la
despre boală îi ofer pliante şi reviste informaţiile primite

65
medicale pentru o bună
informare despre afecţiune.

66
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI
Numele V. Prenumele R.

Ziua
Zile de boalå
D.

Resp.

Temp
T.A.

Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

35 30 160 41O
3000

2500 30 25 140 40O

25 20 120 39O
2000

1500 20 15 100 38O

1000 15 10 80 37O

500 10 5 60 36O

0 0 0 40 35

Lichide ingerate
Scaune
Dietă

67
PREZENTAREA CAZULUI C

Culegerea datelor:
Numele: P.
Prenumele: M.
Vârsta: 58 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Iaşi
Ocupaţie: constructor
Religie: creştin-ortodoxǎ
Elemente fizice: RH – pozitiv \ Grupa sanguinǎ – B III
Motivele internǎrii:
- disurie,
- polachiurie,
- nicturie,
- jet urinar cu presiune scăzută
- anxietate
Istoricul bolii:
Pacient in evidenta clinicii din 1988 cu neoplasm prostatic pentru care sa
practicat electrorezectia trans uretralade deblocare si orhiectomie bilaterala,declara
prezenta unui episod de hematurie macroscopica in urma cu 3 luni insotit de
dezvoltarea si accentuarea simptomatologiei urinare joase,mixte. Este investigat in
ambulatoriu clinicii prin examen cistoscopic care a evidentiat prezenta unor
formatiuni tumorale in trigon si in jurul colului vezical (posibila invaziei
prostatica) .In urma cu 24 de ore pacientul prezinta retentie acuta completa de
urina, motiv pentru care se insera sonda uretrala a 'demeure .
Anamneza :
A.H.C : - fǎrǎ importanţǎ
A.P.P : - apendicectomie la 15 ani \ litiazǎ renalǎ dreaptǎ

67
Examen clinic general:
 Stare de conştienţǎ: conştient
 Greutate: 94 kg
 Înǎlţime: 1,62 m
 Tegumente şi mucoase: normal
 Sistemul ganglionar şi limfatic: normal.
 Aparat respirator: normal, 16 resp/min.
 Aparat cardio-vascular:
-TA= 120/65 mm Hg
-P= 70 regulat
 Aparat digestiv:
-abdomen mobil cu mişcǎrile respiratorii.
-tranzit prezent normal
 Aparat uro-genital:
- disurie,
- polachiurie,
- nicturie,
- jet urinar cu presiune scăzută
 Sistem nervos şi organe de simţ:
-Rǎspunsul la stimuli este prezent.

68
NEVOILE FUNDAMENTALE DUPA VIRGINIA HENDERSON

Nr. Nevoia fundamentală Manifestari de dependenţă Sursa de


Crt. dificultate
1. Nevoia de a respira şi a avea o Circulatie deficitara Compresia tumorii
pe vasele de sânge
bună circulaţie
pelvine
2. Nevoia de a bea şi mânca Hidratare insuficienta; Anxietate. Stare de
boală

3. Nevoia de a elimina disurie, polachiurie, nicturie, Prezenta


jet urinar cu presiune scăzută neoplasmului de
prostata
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o Imobilizare Boală, mediu
bună postură spitalicesc

5. Nevoia de a dormi şi odihni Insomnie ; Anxietate

6. Nevoia de a se îmbrăca şi desbrăca Dificultate Diminuarea


mobilitatii fizice
7. Nevoia de a avea temperatura Subfebrilitate Operaţie
Postoperator
corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a Cicatrice abdominală Intervenţia
chirurgicală
proteja tegumentele şi mucoasele
9. Nevoia de a evita pericolele Anxietate Stare de boală

10. Nevoia de a comunica Indispozitie , Anxietate


11. Nevoia de a acţiona conform Pacientul nu-şi poate practica Mediul spitalicesc,
propiilor convingeri şi valori de a religia Stare de boală
practica religia
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea Dificultate Bolii
realizarii
13. Nevoia de a se recreea Imposibilitatea de a se recrea Intervenţia
chirurgicală

69
14. Nevoia de a învata cum să işi Dezinteres în obţinerea Anxietate, lipsa de
informaţiilor informaţii
păstreze sănătatea

70
Plan de îngrijire cazul C.

DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

Dificultate de a-şi asuma roluri Pacientul să prezinte o - îl susţin în stabilirea de Pacientul coopereaza pentru
sociale din cauza micţiunilor dese stare de bine psihic proiecte rezolvarea problemelor sale
manifestată prin depresie - obsev reacţiile de satisfacţie psihice, este receptiv la
sau de nemulţumire ale schimbările determinate de
pacientului administrarea tratamentului
-îl ajut în reevaluarea
capacităţilor şi aspiraţiilor sale
- ascult pacientul şi îi permit să-
şi exprime sentimentele privind
dificultatea de a fi preocupat în
a se realiza
Perturbarea eliminărilor urinare Pacientul să prezinte Asigur îmbrăcăminte curată; Pacientul prezintă urinari
din cauza prezenţei tumorii urinări fiziologice Educ pacienta să menţină fiziologice,
manifestată prin polachiurie igiena riguroasă a zonei
perineale

71
Asigur un aport hidric în
funcţie de eliminari-2000 ml pe
zi
Asigur un regim alimentar
normocaloric, fara alimente
iritante pentru vezica( alcool.
cofeina, citrice.)
Aşez pacientul în pat, in
decubit dorsal
La indicaţia medicului :
-recoltez sânge pentru
analize( Vsh, Hb, timp Quik,
Ts, Tc,)
- recoltez urină pentru sumar
urină
- administrez Tadenan 2 cp/zi
una seara si una dimineaţa
- administrez Prostamol Uno
1cp/zi
72
Incapacitate de a elimina urina din Pacientul să prezinte un - pregătesc bolnavul psihic În urma intervenţiilor
cauza compresiunii uretrei jet urinar normal pentru explorări : examen de aplicate starea pacientului s-
manifestat prin jet urinar laborator, radiologie a ameliorat.
modificat - testez pacientul la substanţa
de contrast;
- conduc pacientul la serviciul
de radiologie,
- aşez pacientul în poziţia
cerută de medic
- conduc pacientul în salon şi îl
supraveghez;
- asigur lenjerie curată;
- educ pacientul să folosească
urinarul pentru a urina.
- educ pacientul să efectueze
igiena corectă a zonei intime ori
de câte ori este nevoie;
- la indicaţia medicului
administrez Prostamax
73
5 picături dizolvate în apă / 3 x
zi

Tulburari ale somnului cauzate de Pacientul să prezinte un - asigur un mediu favorizant Pacientul prezintă o uşoară
întreruperea frecventă a somnului somn odihnitor somnului, reduc zgomotele, nicturie
pe timpul nopţii manifestată prin neîntrerupt de urinări asigur lenjerie curată, aerisesc
nicturie frecvente salonul,
- la indicaţia medicului
administrez: Diazepam 1 cp/zi,
Proscar 5mg/zi
Risc de infecţii urinare favorizate Pacientul să nu prezinte - asigură pacientului o În urma tratamentului
de prezenţa reziduului vezical infecţii urinare alimentaţiebogată în vitamine, aplicat pacientul nu prezintă
datorat neeliminarii în totalitate a lichide infecţii urinare
urinii - am recoltat urina pentru
examenul bacteriologic
- am asigurat o atmosferă
liniştită şi caldă
- efectuez băi calde de şezut
- am învăţat pacientul poziţia
corectă pentru uşurarea
74
micţiunii şi golirea complectă a
vezicii urinare (şezând aplecat
în faţă)
Vulnerabilitate faţă de pericole Pacientul sa beneficieze Urmărirea şi aprecierea corectă Pacientul a fost asezat într-
cauzată de scăderea rezistenţei de un mediu ambient a potenţialului infecţios al un salon ferit de accidente şi
organismului, manifestată prin fara accidente si infectii. pacientului, receptivitatea sa şi infecţii.
predispoziţia la infecţii. Pacientul sa fie aplicarea măsuri-lor de izolare
echilibrata psihic. a surselor de infecţii.
Aerisirea camerei zilnic.
Învăţăm pacientul să-si asigure
condiţii de mediu fără accidente
şi infecţii.
Informam şi stabilim împreună
cu pacientul planul de
recuperare a stării de sănătate şi
creştere a rezistenţei
organismului, efectuăm
imunizările specifice şi
nespecifice.

75
Deficit de cunoştinţe despre boală Pacientul să cunoască - informez pacientul despre Pacientul este receptiv la
date despre boală. boală şi tratament. informaţiile primite
Pacientul să fie educat să - explic pacientului importanţa
respecte tratamentul respectării tratamentului
recomandat.
Anxietate din cauza incertitudinii - Să diminueze anxietatea - Furnizez pacientei cunoştinţele -Anxietatea este diminuată
faţă de prognosticul bolii pacientului, să i se atragă necesare despre boală, despre
manifestată prin îngrijorare, atenţia asupra normelor tratamentul de întreţinere;
iritabilitate, medicale şi de viaţă ce - ajut pacientul să identifice
trebuie - Pacientul să factorii care-i alterează
beneficieze de un mediu capacitatea de a-şi conserva
de siguranţă, fără sanatatea;
infecţii. -fac împreună cu pacientul un
bilanţ al forţelor şi deficientelor
sale;
-asigur un climat cât mai -Pacientul se simte în
personal posibil: obiecte siguranţă, este liniştită din
personale aduse de acasă, etc; punct de vedere psihic.
-iau măsuri de evitare a

76
receptivităţii la infecţii
intraspitaliceşti;
-informez şi stabilesc împreună
cu pacientul planul de
recuperare a stării de sanatate şi
creşterea rezistenţei
organismului.

77
FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI
Numele P. Prenumele M.

Ziua
Zile de boalå
D.

Resp.

Temp
T.A.

Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

35 30 160 41O
3000

2500 30 25 140 40O

25 20 120 39O
2000

1500 20 15 100 38O

1000 15 10 80 37O

500 10 5 60 36O

0 0 0 40 35

Lichide ingerate
Scaune
Dietă

78
CAPITOLUL VI
EDUCATIA PENTRU SANATATE

„A şti înainte de a se întâmpla pentru


a îndrăzni când se întâmplă”.

Nu putem preveni cancerul, dat fiind este o entitate necunoscută medicilor


şi fără un leac specific. Cu toate acestea sunt foarte multe metode prin care se
poate depista un cancer iniţial. În primul rând este vorba de autocontrol. Populaţia
trebuie învaţată prin lecţii sistematice de educaţie sanitară să interpreteze semnele
cancerului incipient. De exemplu, să observe dacă pe suprafaţa pielii apare o
formaţiune cu caracter dubios şi să se prezinte în acest caz imediat la o consultaţie
medicală.
De asemenea foarte important este screenengul anual de depistare a
cancerului de prostată prin efectuarea analizelor de sânge prin care se determină
valoare PSA.
Simptomele de natura urinară trebuiesc cercetate amănunţit si raportate
medicului specialist pentru elaborarea unui tratament eficient.
Orice modificare a volumului sau a culorii unui nerv trebuie semnalată,
deoarece poate fi un început de malignizare.
Fără îndoială că ori de câte ori se desfăşoară astfel de acţiuni în masă
trebuie găsite formelele cele mai adecvate pentru a nu alarma inutil şi pe cei care
nu au o astfel de afecţiune şi care pot descoperi la ei semne false care îi fac să
suspicioneze un cancer.
Asistenta medicala poate învăţa populaţia în mijlocul căreia lucrează să
cunoască aceste semne şi atunci când le observă, să se prezinte la consultaţie.
Cadrele medii trebuie să instruiasca pe cei pe care îi au în grijă ca orice
tumoare cu aspect sigur benign trebuie extirpat şi examinata microscopic.

79
Cu atât mai mult vor fi extirpate acele tumori care prin natura lor au un
potenţial mai mare de malignizare.
Un alt câmp de acţiune profesională este acela de a acţiona asupra
factorilor, puţini este drept, care sunt recunoscuţi astăzi drept cancerigeni.
- se vor lua măsuri pentru evitarea oricarei surse de iritaţie care poate să
determine apariţia cancerului;
- pentru muncitorii care lucrează în contact cu produsele conţinând
substanţe cancerigene - gudron,de exemplu, trebuie luate măsuri speciale.
- expunerea îndelugată la vânt, la soare puternic sau la praf poate să
determine şi ea apariţia unui cancer;
- nervii existenţi pe piele nu trebuie iritaţi, prin frecare sau grataj, trebuie
evitată iritarea nervilor prin gulerul camaşii, hainei sau cureaua pantalonilor.
Sutienele, mai ales cele armate cu sârmă, pot provoca o iritaţie cronică
declanşatoare de tumori. De asemenea protezele dentare rău confecţionate sau
dantura cariată, pipa, prin contact mecanic cu buzele sau prin caldura ce o degajă
tutunul care arde sunt tot atâtea cauze în apariţia tumorilor canceroase;
- se recomandă ca alimentele să fie foarte bine mestecate pentru a se
diminua riscul iritaţiei a mucoasei gâtului, esofagului şi stomacului;
- unele statistici arată că femeile care au alaptat fac cancer mult mai rar
decat cele care nu au alaptat, motiv pentru care sa recomandă ca mama să alapteze
nou-nascuţii;
- poluarea aerului prin fumul emanat de fabrici sau de gazele de esapament
ale autovehiculelor este considerata, de asemenea, ca un factor cancerigen.

80