Sunteți pe pagina 1din 3

Româna pentru toţi: Despre e-ul bun din agheasmă

 Tipuri
„Apa sfinţită”, cum se mai numeşte, are două reprezentări: „sfinţirea mică a apei” (nu
„sfinţirea apei mici”, cum auzim adesea), cu o slujbă oficiată de regulă în prima zi a fiecărei
luni sau oricând este nevoie, şi „sfinţirea mare a apei” (nu „sfinţirea apei celei mari”), făcută pe
5 şi 6 ianuarie, de Bobotează.

 Surse, sensuri, derivate


Cuvântul, întâlnit în „Viaţa şi petreacerea svinţilor” (Iaşi, 1682) a mitropolitului Dosoftei,
vine din limba greacă, prin filieră slavă. Niciun dicţionar nu aminteşte de legătura, vizibilă, cu
grecescul aghios „sfânt”. Agheasma părăseşte uneori sensul de bază, pentru a numi un fel de
rachiu îndulcit cu miere. De aici şi verbul a aghesmui, cu trei înţelesuri: „a stropi cu agheasmă”,
„a pălmui” şi, respectiv, „a se îmbăta (uşor)”, atestate în teatrul lui Vasile Alecsandri: „– Îl
aghesmuiesc cu astă… labă, cum o numeşti d-ta. – Da’ pe mine, Măriucă, m-ai aghesmui?” şi
în „Amintiri”-le lui Ion Creangă: „Ne trezim cu popa Buligă Ciucălău din uliţa Buciumenii,
tămâiet şi aghesmuit gata des-dimineaţă”.

 Variante şi dificultăţi
Prin scurtări succesive, agheasma a ajuns aiasmă şi iasmă (scrise şi cu z). Unele lucrări
acceptă varianta incorectă *aghiazmă. După cum se vede, sunt două dificultăţi: i sau e?; s sau
z? Dacă ar fi să ascultăm pronunţarea, aproape suntem convinşi că trebuie scris cu i şi cu z.

 De ce e bun e-ul?
Aplicăm regula cuvântului-martor. Ca atare, căutăm un derivat lexical sau morfologic în
care grupul ea se reduce la e. Ni-l oferă dicţionarele: (a) aghesmui sau aghesmuire/aghesmuit.
Atenţie! Niciun român nu spune *aghismuit, pentru ca acel i să fie întors la cuvântul-bază şi pe
acesta să-l scriem *aghiasmă.
Aşadar:
agheasmă > aghesmuire/aghesmuit (e-ul din cuvântul-bază trece automat în derivate);
*aghiasmă > *aghismuire/*aghismuit (i-ul este refuzat de derivate şi deci nu este motivat).
 De ce nu e bun z-ul?
Pentru că „finalele -sm şi -smă în neologisme” (DOOM2, p. XLIX) îl păstrează pe s. Este
o regulă particulară la recomandarea de a scrie prefixele dez-/răz- (din des-/răs-) înaintea
consoanelor sonore (dezminţire; dezbate, dar despături). E greu, într-adevăr, să considerăm
agheasma un neologism, dar trebuie să o asociem cu catapeteasmă, fantasmă, mireasmă,
schismă, nu şi cu cizmă.

 Are plural?
Ar trebui să aibă, măcar pentru a diferenţia aghesmele mică şi mare. De vreme ce există
aghesmuire/aghesmuit, cu grupul „vocalic” ea redus la e, pluralul este previzibil. (e din
pseudodiftongul ea de după gh- nu este semivocală, ci literă ajutătoare.) DOOM-ul nu ni-l dă,
iar MDA-ul îl ascunde derutant în spatele tildei: agheasmă, ~me. (Forma *aghiezme a lui Al.
Ciorănescu e doar o curiozitate fonetică.)

Prof. Tiliță Ana-Maria

Conjugarea verbului a fi
Se scrie FII, cu doi i, numai la:
- Imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- Conjunctiv prezent, forma afirmativă și forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau
să nu fii obraznic.

În rest, e FI, cu un singur i:


- Imperativ negativ: Nu fi obraznic!
- Condițional prezent: aș fi …, ai fi …
- Condițional perfect: aș fi fost, ai fi fost …
- Conjunctiv perfect: să fi știut, să fi fost …
- Viitor: voi fi, vei fi
- Verb + FI: pot fi, să poată fi

Prof. Tiliță Ana-Maria

S-ar putea să vă placă și