Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
0,80 f pk
p,max min
0,90 f p0,1k
Forţa de precomprimare
1
Pm 0 x Pmax Pi x Ap pm0 x
în care: Ap este aria armăturii pretensionate;
σpm0(x) este efortul în armătură imediat după întindere sau transfer.
Efortul în armătură imediat după întindere sau transfer se obţine prin reducerea
rezistenţei caracteristic fpk sau a efortului unitar fp0,1k după cum urmează:
0,75 f pk
pm0 min
0,85 f p0,1k
n
Pm 0 Api pm 0i cos i
i 1
2
Punctul de aplicaţie al forţei Pm0 este situat la distanţa e00 care se obţine din ecuaţia de
momente a tuturor forţelor din secţiune în raport cu centrul de greutate al acesteia
n
A pm 0i cos i y pi
pi
e00 i 1
Pm 0
În faza finală forţa de precomprimare Pm reprezintă proiecţia după axa barei a
rezultantei eforturilor din armăturile pretensionate şi nepretensionate, şi conform uzanţei se
notează după cum urmează:
n m
Pm Api pm cos i Asj sj
i 1 j 1
şi acţionează cu excentricitatea
n m
Pd , t x P Pm , t x
Pk , sup rsup Pm , t x
Pk , inf rinf Pm , t x
unde
rsup 1,05 si rinf 0,95 - pentru pretensionare sau tendoane neaderente,
rsup 1,10 si rinf 0,90 - pentru posttensionare cu toroane aderente
rsup rinf 1,00 - când se iau măsuri adecvate (de exemplu măsurarea directă a
pretensionării sub condiţii de exploatare).
Variaţia efortului unitar în armături datorită deformării elastice a betonului sub efectul
întinderii succesive a acestora ΔPel
În cazul când un element este precomprimat cu mai multe armături pretensionate iar
întinderea acestora se face succesiv, deformaţiile elastice ale betonului la întinderea armăturii
i vor afecta eforturile din armăturile i–1 întinse anterior. Variaţiile eforturilor din armăturile
întinse anterior pot fi pozitive (întinderi) sau negative (compresiuni) după cum deformaţiile
specifice ale betonului sunt alungiri sau scurtări.
3
Variaţia efortului în armăturile postîntinse ţinând cont de întinderea
succesivă a acestora
efort ΔP23.
4
Calculul pierderii de tensiune din scurtarea elastică a betonului
în cazul armăturilor grupate
Scurtările ε11, ε22, ε33 şi ε44 au loc în procesul întinderii armăturii şi nu produc pierderi
de tensiuni în armăturile întinse anterior, de ex. în armătura 1.
s1 12 13 14 E p 3 cp E p 3 cp n p
4 4
Suma pierderilor de tensiune va avea valoarea când sunt n armături
n 1
1 s n 1 n 2 n 3 ... 2 1 ncp n p .
Înlocuind suma progresiei aritmetice, relaţia de mai sus devine
n 1
n n 1 n n 1
1 s 2 ncp n p 2 bp n p
Calculul pierderii de tensiune medii se face, cu relaţia
5
n 1
s cp n p
2n
Întrucât efortul din ultima (a n-a) armătură întinsă nu este afectat de scurtarea elastică
a betonului pierderea de tensiune medie, se poate calcula, împărţind expresia de mai sus la
n-1, adică
1
s bp n p
2n
6
Eforturi în armătura pretensionată pe porţiunile curbilinii
Pentru θ = 0, forţa de pretensionare este cea maximă Pmax (citită la manometrul presei),
adică C =Pmax şi atunci
P Pmax e .
În afara frecărilor produse datorită curburilor proiectate, apar şi frecări datorate unor
curburi neproiectate (nedorite), a căror prezenţă se datoreşte, aşa cum s-a arătat mai înainte,
insuficientei rigidităţi a tecilor. Curburile nedorite, deşi dezordonate, se asimilează cu o
curbură uniformă pe lungimea canalului. Raportată la unitatea de lungime a canalului, această
curbură se notează cu β şi se exprimă în grade pe metru (º/m).
7
Forţa de frecare la o armătură rectilinie
unde x este lungimea canalului pe porţiunea curbilinie considerată, iar faţa de pretensionare
P Pmax e x .
În cazul general, traseul unei armături este alcătuit din porţiuni rectilinii şi curbilinii,
astfel încât în secţiunea x, forţa de întindere a armăturii, va fi
Px Pk e x
unde: este suma unghiurilor la centru a tuturor porţiunilor curbilinii (în radiani), iar x
este lungimea desfăşurată a canalului (armăturii active) de la capătul de la care se exercită
întinderea până la secţiunea considerată, în m. Se poate accepta aproximativ că x reprezintă
proiecţia pe axa grinzii a traseului canalului (armăturii).
8
Pierderea de efort în secţiunea x va fi
Li
kx
P Pmax 1 e ri
.
Valoarea coeficientului de frecare variază între valorile μ = 0,17 … 0,65 (de ex. pentru
toron μ = 0,19), iar coeficientul k se consideră între 0,005 < k < 0,01.
9
În funcţie de tipul ancorajului, la blocarea armăturii au loc fie alunecări ale armăturii
în ancoraj, fie deformaţii locale ale ancorajului propriu-zis sau a plăcilor de sub ancoraj.
În cazul unei armături rectilinii ancorată la cele două extremităţi cum ar fi de exemplu
armăturile preîntinse, pierderea de tensiune datorită cedărilor în ancoraje (reculului) se
calculează cu relaţia
Psl E p Ap
lsl1 lsl 2
E p Ap
l sl
E p Ap
Lp Lp
în care:
l sl1 şi lsl 2 sunt lunecările şi deformaţiile locale în ancorajele mobile (unde se face
blocarea);
Lp este lungimea armăturii pretensionate între ancoraje
Ep modulul de elasticitate al armăturii pretensionate.
La armăturile post întinse, unde de regulă există frecare (chiar dacă traseul este
rectiliniu), efectul reculului armăturii se face simţit pe o lungime x de la extremitatea
armăturii blocată în ancorajul mobil. Variaţia pierderii forţei de precomprimare Psl se
consideră liniară pe lungimea x, efectul reculului reducându-se datorită frecărilor care se pot
considera egală cu cea de la tensionare sau cu 30% mai mari
10
k ' 1,3k şi ' 1,3 .
sau
x x
Psl
lsl E p dx lsl Ap E p Psl dx
0
Ap 0
Dacă coeficienţii de frecare sunt diferiţi pentru cele două diagrame de tensiuni care
mărginesc suprafaţa l sl E p , determinarea lungimii x se face prin încercări. se alege o distanţă
x pentru care se calculează forţa din armătură Px şi P Pmax Px . Folosind o relaţie
precedentă şi valoarea efortului unitar Px se calculează P utilizând coeficienţii de frecare
μ’ şi k’, adică
L
' i k ' x
P ' x Px 1 e
ri
.
Dacă aria diagramei haşurate este egală cu lsl E p , atunci
În caz contrar se aleg noi valori pentru lungimea x până când condiţia arătată mai
înainte este satisfăcută.
11
Calculul lungimii afectată de reculul armăturii în ancoraj
x
kx
Px Pmax e r
x
' k 'x
Pmax Psl Px e r
x
2 , 3 kx
Pmax Psl Pmax e r .
Pmax Psl Pmax 1 2,3 x k
r
iar
Psl 2,3Pmax x k .
r
12
Variaţia forţei în armătura întinsă de la ambele extremităţi
c tLt
P t E p Ap E p Ap
Lp
unde
c = 0,01 mm/m este coeficientul de dilatare termică a oţelului;
13
Δt – diferenţa între temperatura artmăturii încălzite şi a mediului ambiant din dreptul
culeelor (în oC)
Lt – lungimea armăturii supusă tratamentului termic (în m)
Lp – lungimea armăturii între culei (în m)
Ep – modul de elasticitate al armăturii pretensionate.
t c tE p
t Tmax T0 .
P t Ap c tAp E p
Ep
cs E p 0,8 pr t , t0 c ,QP
Ecm
Pc s r Ap p , c s r Ap
E A A
1 p p 1 c zcp2 1 0,8 t , t0
Ecm Ac Ic
14
clasa 3: bare laminate la cald care au fost supuse la un tratament complementar.
Calculul pierderilor de tensiune datorită relaxării se efectuează pe baza pierderii de
tensiune prin relaxarea (în %) la 1000 de ore după tensionarea (ρ1000), la o temperatură de
20°C.
Mărimea ρ1000 se exprimă printr-un procent din efortul iniţial egal cu 0,7fp,k.
Pierderea din relaxare ρ1000 poate fi considerată egală cu 8% pentru clasa 1, cu 2,5%
pentru clasa 2 şi cu 4% pentru clasa 3, sau se ia din certificatul de calitate al fabricantului.
Pierderea de tensiune datorită relaxării se poate calcula cu ajutorul relaţiei:
0 , 75 1
pr t
1000 e 6, 7 10 5
pi 1000
15