1

Managementul investițiilor Seminar 1

INVESTIȚIILE ȘI ACTIVITATEA DE INVESTIȚII

În sens larg, noțiunea de investiții se referă la: alocare, plasare, dotare etc., iar în sens
restrâns, din punct de vedere financiar-contabil, investițiile reprezintă cheltuieli făcute
pentru obținerea de bunuri materiale cu valoare mare și durată de folosință îndelungată,
prin utilizarea cărora să se obțină efecte utile de natură economică, socială, ecologică etc.
Investiția reprezintă deci o categorie de cheltuieli care angajează viitorul, făcând de
fapt legătura între prezent și viitor, în sensul că în prezent se efectuează o cheltuială, în
scopul obținerii unor efecte pozitive în viitor.
Alegerea investiției reprezintă o decizie strategică a firmei, deoarece presupune
angajarea unor sume de bani prezente și certe în speranța obținerii în viitor a unor venituri
mai mari, dar incerte, probabile.
Noțiunea de investiție poate fi privită ca un element tridimensional, potrivit figurii 1.1.

Dimensiune Dimensiune
financiară contabilă

INVESTIȚIA

Dimensiune
economică

Fig.1.1. Investiția, element tridimensional

 Dimensiunea contabilă este cea mai restrictivă deoarece reduce investiția la

imobilizarea ansamblului bunurilor mobile și imobile, corporale sau necorporale, dobândite
sau create într-o firmă pentru a fi utilizate o perioadă de timp îndelungată.
 Dimensiunea economică lărgește sfera de cuprindere a investiției deoarece potrivit
acestei accepțiuni, investiția reprezintă toate consumurile de resurse care se fac în prezent
în speranța obținerii în viitor a unor efecte economice eșalonate în timp și care, în sumă
totală, sunt superioare cheltuielilor inițiale.
 2

 Dimensiunea financiară consideră investiții toate cheltuielile de resurse care

generează venituri pe o lungă perioadă de timp în viitor.

Clasificarea investițiilor

Datorită complexității noțiunii de investiție, nu există o tipologie a investițiilor cu o distincție

netă. Totuși, există mai multe criterii de clasificare a investițiilor, cele mai importante dintre
acestea fiind prezentate în continuare.
a) După destinația cheltuielilor, investițiile se împart în trei categorii.
 Investiții directe, care se referă la construirea unor clădiri, achiziționarea unor
mașini, utilaje, instalații, echipamente etc.
 Investiții colaterale, destinate asigurării utilităților (apă, energie electrică, gaz, căi de
acces, infrastructură, canalizare etc.).
 Investiții conexe, car se referă la asigurarea cu materii prime, energiei,
combustibililor, prestări de servicii etc.
b) În funcție de obiectivul care se urmărește prin realizarea investiției, investițiile se
grupează în două categorii.
 Investiții productive, care pot fi: investiții de extindere (crearea unor noi capacități
de producție), investiții de menținere (înlocuirea, repararea și întreținerea
capacităților de producție existente), investiții de modernizare (creșterea
performanțelor capacităților d producție existente.
 Investiții neproductive (investiții cu caracter social-cultural, achiziția unor bunuri cu
caracter speculativ etc.).
c) După natura lor, investițiile sunt de trei tipuri.
 Investiții corporale (mijloace fixe și active circulante, în special stocurile).
 Investiții necorporale (brevete, cheltuieli cu instruirea personalului, cheltuieli de
promovare etc.).
 Investiții financiare (achiziția unor titluri de valoare).
d) După gradul de risc implicat în activitatea investițională, investițiile se împart în două
categorii.
 Investiții cu risc scăzut, se referă la investiții de menținere sau ameliorare.
 Investiții cu risc sporit, se referă la investiții de extindere sau diversificare.
e) În funcție de sursele de finanțare investițiile pot fi de două feluri.
 Investiții finanțate din fonduri proprii.
 Investiții finanțate din fonduri atrase.
f) După modul de execuție a lucrărilor care fac obiectul investițiilor, acestea se împart în
două categorii.
 Investiții executate în atrepriză (de către unități specializate).
 Investiții executate în regie proprie (de către investitor, prin forțe proprii).
g) După modul în care investițiile influențează activitate firmei care a inițiat investiția,
investițiile se împart în două categorii.
 3

 Investiții cu efecte directe, care aduc beneficii directe firmei (extinderea,

modernizarea capacităților de producție existente, îmbunătățirea condițiilor de lucru,
retehnologizare, informatizare etc.)
 Investiții cu efecte indirecte (destinate protejării mediului, destinate realizării unor
obiective cu caracter social-cultural etc.).

Elementele definitorii ale investițiilor

Noțiunea de investiție implică trei elemente definitorii, redate în figura 1.2.

RISC

EFICIENȚĂ
ECONOMICĂ
INVESTIȚIE

TIMP

Fig.1.2. Elementele definitorii ale noțiunii de investiție

Riscul
Deși în activitatea de investiții apare și previziunea, aceasta este riscantă, deoarece
profitul sperat a fi obținut depinde de un viitor nesigur și de incertitudine.
Într-o accepțiune generală, riscul înseamnă hazard, posibilitatea de expunere la
pierderi. Firmele sunt în permanență preocupate de vânzarea produselor. În scopul
diversificării producției și desigur în scopul vânzării produselor, firmele fac investiții. Gradul
de risc și incertitudine în activitatea investițională depinde și de natura produsului care va
face obiectul vânzării. De exemplu, dacă este vorba despre produse care se vând ușor, cum
ar fi produsele alimentare, gradul de risc și incertitudine este scăzut. Dacă vorbim despre
produse care se vând greu, cum ar fi de exemplu produsele electronice, imobilele etc.,
gradul de risc și incertitudine este ridicat.
Este cunoscut faptul că într-o economie de piață, concurența între ofertanți este
puternică, nevoile și dorințele cumpărătorilor (individuali sau organizaționali) sunt
numeroase și într-o continuă transformare și diversificare, iar cerințele tot mai exigente.
Într-un astfel de mediu extern, riscul și incertitudinea sunt variabile care trebuie luate în
seamă de către firme. Oricât de precauți și chibzuiți ar fi, oricâtă informație ar avea la
dispoziție, managerii firmelor nu vor putea niciodată să evite riscul și incertitudinea. Astfel,
riscul constituie un rău necesar, iar ocolirea lui ar însemna o piedică în atingerea obiectivului
principal urmărit de către orice firmă.
 4

În activitatea firmei și în strânsă legătură cu activitatea investițională, distingem două

tipuri de risc: riscul în afaceri și riscul financiar.
Riscul în economie este generat de evoluția progresului tehnico-științific și
consecințele sale greu de stăpânit: incertitudinea pieței referitoare la evoluția cererii,
schimbarea dorințelor cumpărătorilor, evoluția concurenței, instabilitatea economică etc.
Riscul financiar este generat de împrumuturile luate de către firme de la bănci. În
activitatea oricărei firme pot apărea situații în care aceasta să ajungă situația în care
cheltuielile depășesc veniturile, iar firme ajunge în imposibilitatea de a rambursa creditele.
În activitatea investițională, în funcție de gradul de risc, distingem mai multe tipuri de
investiții, redate în figura 1.3.
Investiții de
grad foarte
Investiții de ridicat:
grad ridicat: investiții de
Investiții de cercetare-
investiții de
Investiții de grad mediu: dezvoltare
dezvoltare
grad redus: Investiții de
Investiții de investiții de modernizare
grad minim: înlocuire
investiții de
plasament în
obligațiuni Gradul de risc

Fig.1.3. Tipuri de investiții, în funcție de gradul de risc

Timpul
Semnificația timpului în procesul investițional este deosebit de importantă dacă se are
în vedere faptul că activitatea investițională se desfășoară în timp. În sens larg, procesul
investițional începe cu prima cheltuire de mijloace financiare, în scop de investiție și se
încheie cu ultima încasare din vânzarea produselor. Procesul investițional este marcat de
perioade bine determinate, din punct de vedere economic, identificate în figura 1.4.
De

d Dc

Timp

m0 m1 PI m3

Fig.1.4. Perioadele procesului investițional

 5

Așa cum rezultă din figura 1.4, procesul investițional PI cuprinde următoarele
perioade:
 Perioada de execuție (d) începe în momentul m0 și se caracterizează printr-un
consum de resurse, materializate în investiții neterminate, fără ca investitorul să obțină
imediat avantaje economice. Această perioadă durează până la momentul m 1, care
reprezintă momentul punerii în funcțiune a obiectului investiției.
 Perioada de rambursare a creditelor (Dc) este intervalul de timp în care investitorul
restituie creditele (inclusiv dobânzile) pe care le-a obținut de la bănci.
 Perioada de exploatare economică (De) este perioada de timp în care se obțin
efectele economice pentru care s-a realizat investiția, adică se recuperează cheltuielile
realizate în perioada de execuție și se obține și profit.
 Perioada de recuperare a investiției (T) este etapa în care se compensează toate
eforturile financiare pe seama beneficiilor.

Eficiență economică
În general, eficiența economică a investiției reprezintă raportul dintre efort și efect,
adică dintre cheltuielile efectuate și profitul obținut. În aprecierea eficienței economice a
unei investiții, trebuie avute în vedere mai multe aspecte, dintre care cele mai importante
sunt prezentate în cele de mai jos.
- Procesul investițional trebuie privit în strânsă corelație cu activitatea de producție a
firmei, de aceea eficiența economică a investiției este puternic influențată de
eficiența activității de producție a firmei precum și de modul în care se execută
lucrările care fac obiectul investiției.
- Datorită faptului că timpul exercită un rol semnificativ în procesul investițional,
eficiența economică a investiției trebuie să țină seama de durata de timp din
momentul în care încep cheltuielile și până la momentul în care firma începe să
obțină profit.
- Eficiența economică a investiției se face pe bază de previziuni.
Aprecierea eficienței economice a investițiilor se face cu ajutorul unor modele, criterii
și indicatori de eficiență.