Sunteți pe pagina 1din 29

CUPRINS

INTRODUCERECUPRINS 2 3 FEBRA, SIMPTOMUL COMUN AFECTIUNILOR LA COPII. , CAND TREBUIE SA TE ALARMEZI SI

2
2
3
3

FEBRA, SIMPTOMUL COMUN AFECTIUNILOR LA COPII.

2 3 FEBRA, SIMPTOMUL COMUN AFECTIUNILOR LA COPII. , CAND TREBUIE SA TE ALARMEZI SI CARE

,

CAND TREBUIE SA TE ALARMEZI SI CARE ESTE TRATAMENTUL CORECT?

,

De ce apare febra?TREBUIE SA TE ALARMEZI SI CARE ESTE TRATAMENTUL CORECT? , Cum măsurăm corect temperatura copilului? Tratăm

Cum măsurăm corect temperatura copilului?SI CARE ESTE TRATAMENTUL CORECT? , De ce apare febra? Tratăm sau nu tratăm febra? Opțiunile

Tratăm sau nu tratăm febra?ce apare febra? Cum măsurăm corect temperatura copilului? Opțiunile terapeutice în tratamentul febrei la copil

Opțiunile terapeutice în tratamentul febrei la copilcorect temperatura copilului? Tratăm sau nu tratăm febra? Hidratarea suplimentară AFECTIUNI COMUNE LA COPII , Care

Hidratarea suplimentarăOpțiunile terapeutice în tratamentul febrei la copil AFECTIUNI COMUNE LA COPII , Care este diferența dintre

AFECTIUNI COMUNE LA COPII

,

Care este diferența dintre răceală și gripă?copil Hidratarea suplimentară AFECTIUNI COMUNE LA COPII , Bronșita și bronșiolita: Două afecțiuni cu denumiri și

Bronșita și bronșiolita: Două afecțiuni cu denumiri și simptome aproape identice. Ce le diferențiază?LA COPII , Care este diferența dintre răceală și gripă? Virusul sincițial respirator (VSR). Majoritatea copiilor

Virusul sincițial respirator (VSR). Majoritatea copiilor se infectează cu VSR înainte de împlinirea vârstei de 2 ani.și simptome aproape identice. Ce le diferențiază? Laringita: De ce această afecțiune este mult mai gravă

Laringita: De ce această afecțiune este mult mai gravă la copii decât la adulți.cu VSR înainte de împlinirea vârstei de 2 ani. Amigdalita: Când trebuie scoase amigdalele? Pneumonia, una

Amigdalita: Când trebuie scoase amigdalele?afecțiune este mult mai gravă la copii decât la adulți. Pneumonia, una dintre cele mai serioase

Pneumonia, una dintre cele mai serioase afecțiuni respiratorii la copiila adulți. Amigdalita: Când trebuie scoase amigdalele? Otita: Când trebuie administrate antibioticele Boala

Otita: Când trebuie administrate antibioticeledintre cele mai serioase afecțiuni respiratorii la copii Boala mână-gură-picior: Cei mai afectați sunt

Boala mână-gură-picior: Cei mai afectați sunt preșcolariicele mai serioase afecțiuni respiratorii la copii Otita: Când trebuie administrate antibioticele Convulsiile febrile

Convulsiile febrilela copii Otita: Când trebuie administrate antibioticele Boala mână-gură-picior: Cei mai afectați sunt preșcolarii

1. INTRODUCERE

Probabil cel mai frecvent simptom întâlnit în pediatrie, febra rămâne încă un motiv de pa- nică printre părinți, bunici sau bone. Și, poate de multe ori, nu febra în sine, cât starea gene- rală a copilului, care se modifică semnificativ atunci când acesta este bolnav, este motivul real al anxietății.

Perioada copilăriei este una cu totul aparte, organismul fragil apare pe lume cu zestrea genetică maternă pregătită mai bine sau mai puțin bine să facă față miilor de microbi care ne înconjoară până spre 6 luni (anticorpii ma- terni care trec la făt prin cordonul ombilical, prin colostrul matern, prin laptele matur și care dincolo de 26 săptămâni de viață scad nu- meric, dar și ca funcție).

de viață scad nu- meric, dar și ca funcție). Dincolo de 6 luni, riscul infecțios crește,

Dincolo de 6 luni, riscul infecțios crește, așa cum în fapt crește și expunerea la virusuri și bacterii, iar organismul naiv iși formează pro- priul sistem imunitar, proprii anticorpi. Imu- nitatea care se formează încă din primele luni de viață este sistemul de apărare pentru viito- rul adult.

viață este sistemul de apărare pentru viito- rul adult. Anticorpii și celulele de apărare specifice (celu-

Anticorpii și celulele de apărare specifice (celu- lele natural killer sau netrofilele) se formează fie activ, după fiecare trecere prin boală, fie pa- siv, după vaccinările recomandate.

Așadar, un copil, pentru a putea ajunge la for- ța imună a unui adult, care răcește rar și de obicei trece ușor prin boală, are “nevoie” să treacă la rândul lui prin toate “răcelile” copilă- riei, să ia contact cu germenii și să-și formeze anticorpii specifici, exact ca niște soldați an- trenați în luptă.

Dacă sunt 8-10 răceli pe an în perioada primei copilării, acest număr nu trebuie să sperie pă- rinții.

Atunci când bolile vin și trec, când sunt pu- ține ocaziile în care este nevoie de antibiote- rapie sau de spitalizare, când majoritatea îm- bolnăvirilor apar după intrarea în colectivitate (creșă, grădiniță), acestea fac parte din tabloul frecvent întâlnit pentru majoritatea copiilor. Dacă însă infecțiile se complică frecvent, co- pilul este diagnosticat cu otite repetate, pneu- monii sau bronșiolite, probabil că ceva nu este în regulă cu sistemul imunitar și sunt necesa- re investigații suplimentare.

Febra este un simptom al multor afecțiuni ale copilului, fie că vorbim despre boli respirato- rii, digestive, urinare, eruptive sau autoimune. Cel mai frecvent simptom descris de părinți, ușor de observat și de cuantificat, este așadar și cel mai nespecific. Rareori vom ști ca pă- rinți, de la primul croșet febril, despre ce boală este vorba de fapt.

cel mai nespecific. Rareori vom ști ca pă- rinți, de la primul croșet febril, despre ce
cel mai nespecific. Rareori vom ști ca pă- rinți, de la primul croșet febril, despre ce

3

De multe ori auzim în jurul nostru descrierea febrei că fiind “bună”, deoarece arată că

De multe ori auzim în jurul nostru descrierea febrei că fiind “bună”, deoarece arată că “or- ganismul luptă”. În puține cazuri, de fapt, pu- tem spune că este…bine să ai febră. Nu, febra nu este niciodată un semn de bine, dar este, medical vorbind, de preferat să existe, că și un semnal de alarmă că ceva se întâmplă în orga- nismul copilului nostru, pentru a fi atenți, a lua măsuri corecte și specifice, pentru a merge în consult la medicul de familie sau pediatru.

a merge în consult la medicul de familie sau pediatru. 4 Se știe că cel mai

4

a merge în consult la medicul de familie sau pediatru. 4 Se știe că cel mai

Se știe că cel mai fin observator al stării gene- rale a unui copil este părintele acestuia.

Se și spune printre medici, că oricât de spe- riată ar fi o mamă, până la proba contrarie “trebuie să o crezi” în tot ceea ce descrie ca și simptomatologie a propriului copil.

Părinții sunt de cele mai multe ori primii care observă starea de rău a copilului și devin astfel și primii care pot lua măsurile necesare pentru a ameliora situația clinică, până la un eventual consult medical.

Așadar, urmează să descoperim împreună ce este febra, cum o măsurăm, cum o comba- tem, când trebuie să ne îngrijorăm și care sunt cele mai frecvente afecțiuni în care febra este simptomul principal.

afecțiuni în care febra este simptomul principal. Un părinte informat corect este un ajutor de nădejde

Un părinte informat corect este un ajutor de nădejde al pediatrului.

De ce apare febra?

2. FEBRA

CÂND TREBUIE SA TE ALARMEZI SI CARE ESTE TRATAMENTUL CORECT?

TREBUIE SA TE ALARMEZI SI CARE ESTE TRATAMENTUL CORECT? Febra se definește că fiind temperatura cres-
TREBUIE SA TE ALARMEZI SI CARE ESTE TRATAMENTUL CORECT? Febra se definește că fiind temperatura cres-

Febra se definește că fiind temperatura cres- cută a organismului, în general peste 38 grade Celsius.

În mod normal există variații ale temperatu- rii organismului, care scade în somn spre 36 grade și poate crește în timpul serii către 37,5 grade Celsius, considerate a fi normale.

Această variație este și mai mare în cazul su- garilor și copiilor mici, care nu dispun de la în- ceput de toate mecanismele termoreglării, si- tuație în care pot apărea ascensiuni termice de 38 grade și peste în absența unei boli acute.

termice de 38 grade și peste în absența unei boli acute. Că și observație generală însă,

Că și observație generală însă, temperatura corpului unui copil în primele luni de viață se apropie în general de 38 grade Celsius, ea creș- te după plâns, masă, perioadele de agitație, pentru a scădea în somn.

masă, perioadele de agitație, pentru a scădea în somn. De cele mai multe ori, febra apare

De cele mai multe ori, febra apare ca și SIMP- TOM al unui proces infecțios sau inflamator acut, la copii infecțiile virale (mai frecvente) și cele bacteriene fiind principala cauza a apariți- ei temperaturii crescute. Dintre cele mai întâl- nite afecțiuni febrile la copil, amintim: gripa, rinofaringita(răceală comună), laringita, bron- șitele, bronșiolitele, gastroenterocolitele, oti- tele și infecțiile de tract urinar.

oti- tele și infecțiile de tract urinar. Febra poate apărea, de asemenea, post vacci- nare, la

Febra poate apărea, de asemenea, post vacci- nare, la distanțe care variază în funcție de ti- pul de vaccin, cel mai frecvent fiind în prime- le 48-72 ore post imunizare. Nu există nicio dovadă științifică care ar putea lega febra de erupția dentară, deși există foarte multe supo- ziții populare.

dovadă științifică care ar putea lega febra de erupția dentară, deși există foarte multe supo- ziții
dovadă științifică care ar putea lega febra de erupția dentară, deși există foarte multe supo- ziții

5

Cum masuram corect temperatura copilului?

Există mai multe posibilități de a cuantifica în mod corect temperatura unui copil, dar, de-a lungul vremii, cea mai exactă modalitate ră- mâne măsurarea intrarectală.

mai exactă modalitate ră- mâne măsurarea intrarectală. Cu siguranță nu este modalitatea și cea mai ușor
mai exactă modalitate ră- mâne măsurarea intrarectală. Cu siguranță nu este modalitatea și cea mai ușor

Cu siguranță nu este modalitatea și cea mai ușor acceptată, atât de părinți, cât și de copii, de aceea există și metode alternative, cu limi- tări însă legate de vârstă, dar mai ales de acu- ratețe.

La sugarul sub 3 luni, se preferă folosirea ter- mometrizării axilare, cea rectală având riscul perforației anale în cazul utilizării neriguroase a termometrului, în timp ce la copiii mai mari de 4-5 ani se preferă măsurarea axilară a tem- peraturii.

Nu este niciodată corectă estimarea doar prin atingere (cu mâna, cu buzele pe frunte) a fe- brei unui copil, de fiecare dată fiind necesară termometrizarea.

copil, de fiecare dată fiind necesară termometrizarea. 6 Valoarea temperaturii este un indicator im- portant în

6

copil, de fiecare dată fiind necesară termometrizarea. 6 Valoarea temperaturii este un indicator im- portant în
copil, de fiecare dată fiind necesară termometrizarea. 6 Valoarea temperaturii este un indicator im- portant în

Valoarea temperaturii este un indicator im- portant în evaluarea, dar mai ales în evolu- ția unei boli, și poate schimba atitudini tera- peutice, așadar contează să fie cât mai exactă. Valoarea temperaturii însă nu ține loc de dia- gnostic, nu ne spune cât de bolnav este sau nu un pacient.

Există situații în care un copil poate avea febra ridicată (considerată peste 39 grade Celsius) având o boală obișnuită, așa cum există situ- ații dramatice, în care copilul suferă o infecție severă și nu are deloc febră (organismul este atât de imunodeprimat încât nu se mai apără).

este atât de imunodeprimat încât nu se mai apără). Fiecare termometru este un instrument elec- tronic

Fiecare termometru este un instrument elec- tronic unic, cu instrucțiuni de utilizare și pro- pria scală de valori considerate de către pro- ducător a fi cut-offul de la care se consideră febra. Este bine întotdeauna să fie citite aces- te manuale înainte de a folosi un termometru, chiar dacă mulți pot considera că sunt instruc- țiuni care se subînțeleg. De asemenea este ide- al să respectăm condițiile de depozitare și de sterilizare/curățare a termometrelor cu soluți- ile recomandate.

Termometre digitale sau de sticlă?

ile recomandate. Termometre digitale sau de sticlă? Termometrele digitale sunt astăzi accesibile ca preț,

Termometrele digitale sunt astăzi accesibile ca preț, foarte răspândite și reprezintă cea mai sigură și exactă modalitate de a măsura tem- peratura. Există multe modele pe piață, cele adresate sugarilor, au, în general, capătul fle- xibil, tocmai pentru a preveni eventualele ac- cidente nedorite (perforația anală atunci când sugarul face o mișcare bruscă).

Termometrele clasice de sticlă cu mercur prac- tic NU se mai folosesc și NU se mai comerci- alizează în mod legal, din cauza riscului toxic al mercurului, dacă acest dispozitiv se sparge accidental.

Temperatura rectală

la copilul peste 3 luni și până în 3-4 ani, cea mai fidelă valoare a temperaturii se obține cu ajutorul termometrizării intra- rectale;acest dispozitiv se sparge accidental. Temperatura rectală poziția cea mai facilă de măsurare este cea cu

poziția cea mai facilă de măsurare este cea cu copilul așezat pe burtă, eventu- al în brațele părintelui. Se apasă butonul termometrului digital și se așteaptă până ce apare notificarea de Lo ( de la low tem- perature), apoi se introduce TOT capătul marcat (de obicei argintiu) al termome- trului în anus pe distanță de 6-12 mm;se obține cu ajutorul termometrizării intra- rectale; multe ghiduri notează posibilitatea de a aplica pe capătul

multe ghiduri notează posibilitatea de a aplica pe capătul metalic un pic de vase- lină, dar sunt producători de termome- tre care atrag atenția în prospecte asupra lipsei de acuratețe a măsurătorii în acest caz;al termome- trului în anus pe distanță de 6-12 mm; măsurătoarea încetează în momentul în care

asupra lipsei de acuratețe a măsurătorii în acest caz; măsurătoarea încetează în momentul în care se

măsurătoarea încetează în momentul în care se aude un sunet (bip), care anunță atingerea temperaturii maximale (sunt termometre performante care au nevoie de doar 10 secunde vs cele de generație mai veche, care măsurau în aproximativ 1-2 minute);asupra lipsei de acuratețe a măsurătorii în acest caz; după fiecare utilizare, capătul termome- trului se

după fiecare utilizare, capătul termome- trului se spală cu apă și săpun și se dezin- fectează cu alcool.mai veche, care măsurau în aproximativ 1-2 minute); Temperatura axilară temperatura axilară se măsoară, în

Temperatura axilară

și se dezin- fectează cu alcool. Temperatura axilară temperatura axilară se măsoară, în gene- ral, în

temperatura axilară se măsoară, în gene- ral, în cazul copilului de peste 4 -5 ani;și se dezin- fectează cu alcool. Temperatura axilară termometrul se poziționează în axila us- cată (fără

termometrul se poziționează în axila us- cată (fără transpirație);în gene- ral, în cazul copilului de peste 4 -5 ani; se aduce brațul în poziție

se aduce brațul în poziție aproape de corp și se ține strâns termometrul în axilă în această poziție pentru aproximativ 5 mi- nute, NU doar până se aude sunetul (bip- ul) termometrului digital.poziționează în axila us- cată (fără transpirație); Temperatura orală nu se folosește același termometru pen-

Temperatura orală

nu se folosește același termometru pen- tru măsurarea intrarectală și cea orală (în gură);sunetul (bip- ul) termometrului digital. Temperatura orală nu se va măsura temperatura oral, dacă au fost

nu se va măsura temperatura oral, dacă au fost consumate alimente foarte calde sau foarte reci în ultimele 30 de minute;tru măsurarea intrarectală și cea orală (în gură); se plasează vârful termometrului sub limbă, cât mai

se plasează vârful termometrului sub limbă, cât mai adânc, iar copilul trebuie să țină termometrul între buze;foarte calde sau foarte reci în ultimele 30 de minute; se așteaptă, că și în cazul

se așteaptă, că și în cazul măsurii intra- rectale, maximum un minut în cazul ter- mometrelor digitale;iar copilul trebuie să țină termometrul între buze; termometrele tip suzetă sunt considera- te de Academia

termometrele tip suzetă sunt considera- te de Academia Americană de Pediatrie foarte inexacte, astfel încât orice tempe- ratură crescută trebuie confirmată prin măsurarea intrarectală;buze; se așteaptă, că și în cazul măsurii intra- rectale, maximum un minut în cazul ter-

foarte inexacte, astfel încât orice tempe- ratură crescută trebuie confirmată prin măsurarea intrarectală; 7
foarte inexacte, astfel încât orice tempe- ratură crescută trebuie confirmată prin măsurarea intrarectală; 7

7

după fiecare utilizare, capătul termome- trului se spală cu apă și săpun și se dezin-

după fiecare utilizare, capătul termome- trului se spală cu apă și săpun și se dezin- fectează cu alcool.Temperatura auriculară temperatura auriculară nu este la fel de exactă ca cea măsurată intrarectal; dacă

Temperatura auriculară

temperatura auriculară nu este la fel de exactă ca cea măsurată intrarectal;și se dezin- fectează cu alcool. Temperatura auriculară dacă a existat o expunere la frig prior

dacă a existat o expunere la frig prior ter- mometrizării, este indicat să se aștepte aproximativ 15 minute;nu este la fel de exactă ca cea măsurată intrarectal; otita sau tuburile intraauriculare terape- utice

otita sau tuburile intraauriculare terape- utice nu modifică valoarea temperaturii;este indicat să se aștepte aproximativ 15 minute; termometrul special pentru ureche se introduce în conductul

termometrul special pentru ureche se introduce în conductul auditiv extern cât mai perpendicular pe membrana timpa- nică și se menține în interior aproximativ două secunde;terape- utice nu modifică valoarea temperaturii; 8 pentru a obține o poziționare cât mai co- rectă,

și se menține în interior aproximativ două secunde; 8 pentru a obține o poziționare cât mai

8

și se menține în interior aproximativ două secunde; 8 pentru a obține o poziționare cât mai

pentru a obține o poziționare cât mai co- rectă, este indicat a se ridica pavilionul extern al urechii înainte de introducerea capătului special al termometrului;și se menține în interior aproximativ două secunde; 8 după fiecare folosire, capetele termome- trului se

după fiecare folosire, capetele termome- trului se spală cu apă și săpun și se dezin- fectează cu alcool;de introducerea capătului special al termometrului; metodă este grefată de o complianță scă- zută a

metodă este grefată de o complianță scă- zută a copilului (se mișcă foarte mult), care conduce frecvent la o măsurare ine- xactă.spală cu apă și săpun și se dezin- fectează cu alcool; Temperatura frontală (măsurată la artera

mult), care conduce frecvent la o măsurare ine- xactă. Temperatura frontală (măsurată la artera temporală,

Temperatura frontală (măsurată la artera temporală, măsurată pe frunte)

(măsurată la artera temporală, măsurată pe frunte) se poate măsura folosind un termome- tru, care se

se poate măsura folosind un termome- tru, care se mișcă pe întreagă frunte a co- pilului atingând-o sau poate măsura “de la distanță”, practic fără să atingă pielea, folosind undele infraroșii (non-contact);(măsurată la artera temporală, măsurată pe frunte) acest tip de termometre sunt, de obicei, foarte scumpe

acest tip de termometre sunt, de obicei, foarte scumpe și puțin exacte, dar pot fi folosite și ca metodă rapidă de a eviden- ția febra, urmând a fi confirmate de mă- surarea intrarectala sau axilară;sau poate măsura “de la distanță”, practic fără să atingă pielea, folosind undele infraroșii (non-contact);

sunt preferatele părinților, fiind foar- te puțin invazive, dar trebuie să reținem gradul de acuratețe

sunt preferatele părinților, fiind foar- te puțin invazive, dar trebuie să reținem gradul de acuratețe care deocamdată ră- mâne foarte redus, indiferent de firma producătoare.

Există întotdeauna o diferență între tempe- ratura măsurată intrarectal, oral, axilar sau auricular și acest lucru se datorează faptului că există întotdeauna o diferență între tempe- ratura măsurată central (așa cum este în cre- ier, similare fiind cele auriculare/timpanice și rectală) și temperatura măsurată periferic, la nivelul tegumentului (ca în cazul celei axilare, frontale sau temporale). Această diferență NU trebuie standardizată și nu se face, practic, o echivalentă între temperaturi, adunând sau scăzând un grad sau jumătate de grad Celsius, ci se cunosc exact valorile dincolo de care se consideră febra în funcție de locul măsurăto- rii, astfel:

febra în funcție de locul măsurăto- rii, astfel: Metoda de măsurare Valori normale Intrarectală

Metoda de măsurare

Valori normale

Intrarectală

36.6

- 38°C

Orală

35.5

- 37.5°C

Axilară

35.5

- 37.5°C

Intraauriculară

35.5

- 37.5°C

Tratăm sau nu tratăm febra?

Tratăm. Copilul febril nu are, în general, o sta- re generală bună, este ”supărat”, plânge mai mult, mănâncă greu, nu doarme bine.

Ghidurile europene recomandă ca în situația unei febre mici (până în 38,5 grade Celsius), aceasta să nu fie tratată cu antitermice, ci doar utilizând măsuri fizice: împachetări hipoter- mizante, dezbrăcarea copilului, scăderea term- peraturii ambientale și hidratare suplimenta- ră.

term- peraturii ambientale și hidratare suplimenta- ră. În realitate, însă, valoarea temperaturii nu ar trebui

În realitate, însă, valoarea temperaturii nu ar trebui să fie principalul motiv pentru care un copil ar trebui sau nu să primească anti- termice, ci starea lui generală modificată. De cele mai multe ori, un copil cu febră, în prime- le zile de la apariția ei, poate fi tratat la domi- ciliu. Există, însă, câteva situații în care este absolut necesar consultul medical și acestea sunt:

sugarii cu vârsta sub 3 luni și temperatu- ră peste 38 grade Celsius, indiferent de starea generală a acestora (chiar dacă la prima vedere par fără alte simptome alar- mante). Acestor copii li se pot administra antitermice numai la indicația medicului pediatru sau medicului de familie;este absolut necesar consultul medical și acestea sunt: copiii cu vârsta între 3 luni și 3

copiii cu vârsta între 3 luni și 3 ani care au febră de peste 3 zile și care au stare clinică modificată;la indicația medicului pediatru sau medicului de familie; copiii cu vârsta între 3 luni și 3

copiii cu vârsta între 3 luni și 3 ani care au febră de peste 39 grade;de peste 3 zile și care au stare clinică modificată; copiii de orice vârstă cu temperatura

copiii de orice vârstă cu temperatura ora- lă, rectală sau axilară de peste 40 grade Celsius;între 3 luni și 3 ani care au febră de peste 39 grade; copiii de orice

copiii de orice vârstă care au prezentat convulsie în context febril;ora- lă, rectală sau axilară de peste 40 grade Celsius; copiii de orice vârstă cu febră

copiii de orice vârstă cu febră recurentă, pentru mai mult de 7 zile;vârstă care au prezentat convulsie în context febril; copiii cu febră care sunt cunoscuți cu boli

copiii cu febră care sunt cunoscuți cu boli cronice cum sunt: lupusul eritematos sis- temic, boli cardiace congenitale, cancer în antecedente, etc;vârstă cu febră recurentă, pentru mai mult de 7 zile; copiii care au febra și erupție

copiii care au febra și erupție nou apărută odată cu temperatura crescută.cu boli cronice cum sunt: lupusul eritematos sis- temic, boli cardiace congenitale, cancer în antecedente, etc;

cancer în antecedente, etc; copiii care au febra și erupție nou apărută odată cu temperatura crescută.
cancer în antecedente, etc; copiii care au febra și erupție nou apărută odată cu temperatura crescută.

9

OPTIUNILE TERAPEUTICE ÎN TRATAMENTUL FEBREI LA COPIL

Medicația

TERAPEUTICE ÎN TRATAMENTUL FEBREI LA COPIL Medicația Modalitatea cea mai eficientă de a scădea tem- peratura
TERAPEUTICE ÎN TRATAMENTUL FEBREI LA COPIL Medicația Modalitatea cea mai eficientă de a scădea tem- peratura

Modalitatea cea mai eficientă de a scădea tem- peratura unui copil este tratamentul medica- mentos : acetaminofen sau ibuprofen.

Fiecare dintre cele două medicamente are ca- pacitatea de a scădea valoarea febrei cu 1-1,5 grade Celsius în primele 45-60 minute de la administrare și de a îmbunătăți, evident, sta- rea generală a copilului, prin efectele antiinfla- matorii și analgezice (antidureroase).

efectele antiinfla- matorii și analgezice (antidureroase). 10 Ibuprofenul este un derivat al acidului fenila- cetic

10

antiinfla- matorii și analgezice (antidureroase). 10 Ibuprofenul este un derivat al acidului fenila- cetic și,

Ibuprofenul este un derivat al acidului fenila- cetic și, ca atare, acţionează ca antiinflamator, analgezic și antipiretic cu eficacitate asemănă- toare acidului acetil-salicilic (aspirina).

Ibuprofenul, în plus faţă de paracetamol, are acţiune antiinflamatoare mai puternică, in- trând în acțiune și mult mai rapid și se comer- cializează sub formă de suspensie gata recon- stituită cu gust plăcut.

formă de suspensie gata recon- stituită cu gust plăcut. Doza de administrat se calculează, de obicei,

Doza de administrat se calculează, de obicei, pe kilogram corp (deci ține mai degrabă cont de kilogramele copilului și mai puțin de vârsta acestuia) și se poate administra la interval de 6-8 ore, fără a depăși 4 administrări în 24 ore.

În situațiile nedorite, în care copilul refuză suspensia sau varsă, ibuprofenul poate fi ad- ministrat și sub formă de supozitoare, absor- pția fiind comparabilă între cele două forme farmaceutice.

Administrarea alternativă a celor două medi- camente se face doar la recomandarea medicu- lui, este grefată de riscul administrării de doze greșite sau la intervale prea mici și nu este re- comandată în ghidurile europene decât în ca- zul febrelor greu responsive la tratament.

prea mici și nu este re- comandată în ghidurile europene decât în ca- zul febrelor greu

Nu se administrează niciodată ASPIRINĂ co- pilului cu vârstă de sub 12 ani, din cauza ris- cului apariției sindromului Reye. Nu se admi- nistrează niciodată antibiotic cu scopul de a trata febra.

Hidratarea suplimentară

cu scopul de a trata febra. Hidratarea suplimentară Odată cu febra, crește riscul deshidratării co- pilului

Odată cu febra, crește riscul deshidratării co- pilului suferind. Este necesară, în această peri- oada, suplimentarea aportului de lichide, sub orice formă pot fi ele administrate: apă, ceai, lapte (formulă sau lapte matern), supe, iaur- turi, siropuri, săruri de rehidratare etc. Perioada de boală este, de obicei, însoțită de lipsa de apetit, iar părinții trebuie să fie ceva mai insistenți, mai fermi sau să găsească so- luții atrăgătoare pentru a-i determina pe copii să se hidrateze corect. Lipsa de hidratare 24- 36 ore la rând, însoțită de febră înaltă, condu- ce la necesitatea spitalizării și suplimentării hidrice pe cale intravenoasă.

Repaus la domiciliu

Un copil febril, chiar și de vârstă mai mare, școlar sau preșcolar, trebuie să rămână la do- miciliu. Este în beneficiul lui să se odihnească mai mult, să dea timp organismului să lupte cu infecția, să nu se expună întâlnirii cu noi germeni, crescând astfel riscul suprainfecții- lor. Copiii pot reveni în colectivitate după mi- nimum 24 ore de afebrilitate.

Măsurile fizice

Dușurile reci sau împachetările hipotermi- zante sunt metode fizice care pot fi folosite cu succes, dacă se respectă anumite condiții. Ni- ciodată apă care se folosește la dus nu trebuie să fie foarte rece, se preferă dușurile călduțe, cu o temperatura uneori destul de ridicată, cu doar 1-2 grade mai scăzută decât termperatu- ra corpului copilului febril. Dacă în acel mo- ment copilul frisonează (tremură, pare sau spune că îi este frig), dușurile sau împachetă- rile sunt contraindicate, pentru că ii vor ac- centua simptomatologia.

pentru că ii vor ac- centua simptomatologia. Frisonul este o ascensiune termică bruscă, în timpul

Frisonul este o ascensiune termică bruscă, în timpul căreia pacientul tremură fără să își piardă starea de conștiență. Copilul cu frison primește de primă intenție antitermic pe cale generală (oral sau intrarectal, ibuprofen sau acetaminofen) și este încălzit (îmbrăcat gros, acoperit cu pături, surse de căldură în jur), până când frisonul încetează.

de căldură în jur), până când frisonul încetează. Niciodată împachetările hipotermizante nu trebuie făcute

Niciodată împachetările hipotermizante nu trebuie făcute utilizând oțet sau alcool. Su- prafața corporală a unui copil este mult redu- să față de cea a unui adult, atât alcoolul cât și oțetul se absorb transcutan, existând riscul in- toxicațiilor severe.

transcutan, existând riscul in- toxicațiilor severe. Atenție! sunt suficiente cantități extrem de mici pentru

Atenție!

sunt suficiente cantități extrem de mici pentru a se întâmpla o tragedie.

in- toxicațiilor severe. Atenție! sunt suficiente cantități extrem de mici pentru a se întâmpla o tragedie.
in- toxicațiilor severe. Atenție! sunt suficiente cantități extrem de mici pentru a se întâmpla o tragedie.

11

3. AFECTIUNI COMUNE LA COPII

3. AFECTIUNI COMUNE LA COPII 3.1 CARE ESTE DIFERENTA DINTRE RACEALA SI GRIPA? Afecțiuni extrem de

3.1 CARE ESTE DIFERENTA DINTRE RACEALA SI GRIPA?

Afecțiuni extrem de frecvente atât la copii, cât și la adulți, răceala și gripa sunt deseori con- fundate, din cauza simptomatologiei relativ similare, care implică tractul respirator supe- rior. Când spunem răceală comună, trebuie să ne gândim la infecțiile virale, cel mai frecvent agent cauzator fiind rhinovirusul.

Rhinovirusul poate cauza îmbolnăviri la co- pil pe tot parcursul anului, mai frecvente fi- ind toamna și primăvară. El nu este singurul agent cauzator al răcelilor copilului, adenovi- rusul, virusul, coronavirusul, enterovirusul, virusul sincitial respirator sau metapneumovi- rusul fiind alte virusuri frecvent cauzatoare de boli acute respiratorii.

Gripa este una dintre cele mai serioase boli ale copilului, fiind cauza importantă de mortalita- te și morbiditate.

fiind cauza importantă de mortalita- te și morbiditate. 12 Virusurile gripale pot îmbolnăvi populația ge- nerală

12

fiind cauza importantă de mortalita- te și morbiditate. 12 Virusurile gripale pot îmbolnăvi populația ge- nerală
fiind cauza importantă de mortalita- te și morbiditate. 12 Virusurile gripale pot îmbolnăvi populația ge- nerală

Virusurile gripale pot îmbolnăvi populația ge- nerală în epidemii (tipurile A și B)- cu evolu- ție sezonieră de obicei din noiembrie până în martie sau sporadic (tipul C), fiind responsa- bile de aproximativ 36.000 de decese anual din 226.000 cazuri spitalizate în SUA. Ce este important să reținem? Gripa NU este o răcea- lă mai ușoară, este o boală SEVERĂ, potenți- al fatală, care poate afecta întreaga populație, provocând complicații care pot conduce chiar la deces, exact la persoanele de vârstă extre- mă: copiii sau bătrânii. Evoluează epidemic și, din fericire, există posibilitatea de a fi preve- nită prin VACCINARE, Organizația Mondială a Sănătății recomandând vaccinarea anuală a tuturor copiilor cu vârsta de peste 6 luni.

Vaccinarea se realizează în campanii de vac- cinare, înainte de debutul sezonului de îm- bolnăviri, în lunile septembrie-octombrie, vaccinul având nevoie de 10-14 zile pentru a dezvolta anticorpi protectori. Au contraindi- cație pentru vaccinare persoanele alergice la ou, cele cu istoric familial de boli autoimune, copiii mai mici de 6 luni sau cei cu reacții seve- re post-vaccinare la vaccinările gripale anteri- oare. De multe ori, gripa și răceala debutează cu aceleași simptome: rinoree (secreții naza- le), strănut, tuse, durere în gât, febră, fiind practic infecții ale căilor respiratorii superioa- re, ambele având agenți cauzatori virusurile.

gât, febră, fiind practic infecții ale căilor respiratorii superioa- re, ambele având agenți cauzatori virusurile.

În general, febra este unul dintre simptomele care diferențiază cele două boli, pentru că, în gripă, temperaturile sunt foarte ridicate, 39- 40 grade Celsius, în timp ce, în răceala comu- nă, mai degrabă apar subfebra și febra joasă, 37.5-38 grade Celsius.

apar subfebra și febra joasă, 37.5-38 grade Celsius. În cazul copiilor însă, febra este un simptom

În cazul copiilor însă, febra este un simptom la fel de întâlnit și la valori asemănătoare, și în cazul răcelilor și în cazul gripei, și atunci cele două patologii se confundă foarte ușor. Starea generală de rău, care poate dura 7-10 zile, este simptomul dominant în gripă, împreună cu febra înaltă.

musculare sunt extrem de frec-

vente în gripă și aproape absente în răceala obișnuită. Ele sunt însoțite frecvent și de du-

reri articulare și de stare generală extrem de proastă, de oboseală extremă.

Durerile

Copilul, care nu poate comunica simptomato- logia la fel ca și un adult, prezintă, în cazul gri- pei, somnolență, apatie, lipsa apetitului, plâns slab, febră înalta, ca urmare a durerilor mus-

culare și articulare pe care le resimte și el. În ambele situații de primă intenție, trata- mentul este suportiv, necesitând hidratare,

Obstrucția nazală și rinoreea sunt frecven- te în răceala obișnuită, în timp ce în gripă sunt mai rare. Nasul curge mult mai frecvent în ri- nofaringitele cu rhinovirusuri, iar în gripă ra- reori, de aceea tot în răcelile banale apar mai frecvent complicații în sfera naso-faringelui, cum sunt sinuzitele și otitele la copil.

Însoțind starea generală extrem de modifica- tă, în gripă apar frecvent greață, vărsături și diaree.

repaus la domiciliu și diminuarea simptoma- tologiei folosind medicație antiinflamatorie și antitermică. Ibuprofenul rămâne o opțiune excelentă, acționând și pentru reducerea in- tensității durerilor articulare, musculare, dar și pentru scăderea temperaturii.

Durerile în gât sunt mult mai întâlnite în răceala obișnuită, dar aproape inexistente în gripă. Tusea însoțește ambele patologii, dar durează mai mult în timp (până la câteva săp- tămâni) și este mai agresivă ca intensitate în gripă, frecvent seacă, iritativă, în răceli fiind întâlnită câtă vreme există și simptomatolo- gia acută, mai degrabă productivă și nu atât de supărătoare.

Adițional, se pot folosi descongestionante ale mucoasei nazale, dezinfectante și antiiflama- torii pentru mucoasa gâtului, siropuri antitu- sive pentru tusea seacă sau expectorante pen- tru tusea din răceala obișnuită.

Ambele afecțiuni sunt virale și nu necesită an- tibioterapie de rutină. Gripa poate beneficia de tratament etiologic cu antivirale specifice, dar acestea se administrează exclusiv în spital, în cazurile severe.

se administrează exclusiv în spital, în cazurile severe. În plus, complicațiile bacteriene pot viza, din păcate,

În plus, complicațiile bacteriene pot viza, din păcate, ambele boli, sinuzita, bronșita, pneu- monia sau otita necesitând antibioterapie și uneori chiar și spitalizare.

ambele boli, sinuzita, bronșita, pneu- monia sau otita necesitând antibioterapie și uneori chiar și spitalizare. 13
ambele boli, sinuzita, bronșita, pneu- monia sau otita necesitând antibioterapie și uneori chiar și spitalizare. 13

13

3.2 BRONSITA SI BRONSIOLITA: CE LE DIFERENTIAZA? Deși denumirile sunt asemănătoare și ambe- le sunt

3.2 BRONSITA SI BRONSIOLITA: CE LE DIFERENTIAZA?

Deși denumirile sunt asemănătoare și ambe- le sunt boli respiratorii, sunt, de fapt, entități foarte diferite. Bronșiolita este o boală acută a căilor respiratorii inferioare, având ca agenți etiologici în principal virusurile care produc o inflamație importantă a bronșiolelor (căile respiratorii mici).

Clinic, boala debutează ca orice altă răceală obișnuită, cu febră, rinoree, tuse, care în evo- luție, se accentuează, devine spastică, iritativă și antrenează ulterior respirație dificilă (sin- drom funcțional respirator) cu expir prelun- git, tiraj intercostal și subcostal, bătăi ale ari- pioarelor nazale (din necesitatea copilului de a se oxigena mai bine).

nazale (din necesitatea copilului de a se oxigena mai bine). Este o boală care, afectează, în
nazale (din necesitatea copilului de a se oxigena mai bine). Este o boală care, afectează, în

Este o boală care, afectează, în principal, suga- rii și copiii sub vârsta de doi ani.

Semnele clinice sunt mai greu decelabile de că- tre părinte în stadiile inițiale, dar aceștia pot observa o respirație greoaie, o sete permanen- tă de aer, un copil care șuieră (are wheezing expirator), agitat, care se alimentează cu difi- cultate, în cazurile mai avansate geme sau de- vine chiar letargic.

Inflamația pe care germenii o produc la nive- lul căilor aeriene inferiore conduce la apariția secrețiilor mucoase numeroase, oxigenarea putând deveni precară, de aceea consultul me- dicului pediatru sau medicului de familie sunt absolut necesare.

pediatru sau medicului de familie sunt absolut necesare. Cauza principală rămân virusurile cu tropism (afinitate)

Cauza principală rămân virusurile cu tropism (afinitate) respirator, transmiterea făcându-se prin picăturile Flugge, cele eliminate prin stră- nut, tuse și prin intermediul secrețiilor na- zale. Aglomerația, umezeala, lipsa aerisirii spațiilor închise sunt factori externi care favo- rizează transmiterea microbilor, de aceea co- piii care frecventează creșe sau grădinițe sunt cei mai expuși.

Tratamentul este suportiv, cauza fiind viru- surile, neexistând un tratament etiologic.

Nu se administrează antibiotic în bronșiolită. Febra este de obicei mică, dar inflamația căilor aeriene importantă, de aceea un antiiflamator rămâne medicația adjuvantă de elecție.

dar inflamația căilor aeriene importantă, de aceea un antiiflamator rămâne medicația adjuvantă de elecție. 15
dar inflamația căilor aeriene importantă, de aceea un antiiflamator rămâne medicația adjuvantă de elecție. 15

15

Bronșita acută este o inflamație a căilor aeri- ene inferioare, dar de calibru mai mare,

Bronșita acută este o inflamație a căilor aeri- ene inferioare, dar de calibru mai mare, astfel fiind afectate traheea, bronhiile mari, mai rar bronșiolele.

Cauza este, ca și în cazul bronșiolitei, o infec- ție virală, rareori fiind vorba de o infecție bac- teriană încă de la debutul bolii, în cazul unui copil imunocompetent (fără probleme deose- bite de sănătate în istoric).

(fără probleme deose- bite de sănătate în istoric). 16 Simptomatologia tipică include tuse produc- tivă, care

16

(fără probleme deose- bite de sănătate în istoric). 16 Simptomatologia tipică include tuse produc- tivă, care

Simptomatologia tipică include tuse produc- tivă, care urmează unui debut obișnuit, ca în orice răceală cu rinoree, nas înfundat, febra moderată.

Copiii sub 5 ani rar expectorează, dar apare voma, vărsăturile cu mucozități în timpul și după accesele de tuse. Părinții observă frec- vent cum din piept se aude un sunet ca și când o pisica toarce, de la numeroasele secreții exis- tente în căile aeriene inferioare. În general, evoluția este autolimitată în 10-14 zile, de ajutor mare fiind însă antitermicele, antiinflamatoarele, siropurile expectorante la copiii mai mari de 2 ani, hidratarea suplimen- tară.

Bronșita cronică este rar întâlnită la copi- lul imunocompetent, ca o complicație a celei acute. Pacienții care suferă de bronșită cronică au mai mult mucus decât este normal în căile aeriene inferioare, fie din cauza producției în exces, fie din cauza clearence-ului (curățării) deficitar. Ea apare mai degrabă în cazul paci- enților cunoscuți cu boli cronice grave, cum sunt: mucoviscidoză (fibroză chistica), boala cililor imobili sau astmul bronșic. Acești copii necesită întotdeauna tratament mai agresiv, care ține cont de boala de fond și care poate include, pe lângă medicația antiinflamatorie și antitermică, bronhodilatatoare, expectorante și, frecvent, în cazul complicațiilor bacteriene și antibioterapie.

3.3 VIRUSUL SINCITIAL RESPIRATOR (VSR)

3.3 VIRUSUL SINCITIAL RESPIRATOR (VSR) Virusul sincițial respirator este prima cauză a infecțiilor de tract respirator

Virusul sincițial respirator este prima cauză a infecțiilor de tract respirator INFERIOR în cazul copiilor de vârstă mică, sub 4 ani. În fi- ecare an, aproximativ 4-5 milioane de copii contactează VSR, în SUA peste 125.000 din- tre aceștia necesitând spitalizare. Cum se ma- nifestă infecția respiratorie cu VSR? Inițial, simptomele sunt asemănătoare unui guturai comun, cu febră moderată, tuse.

În evoluție, tusea se poate accentua, respirația poate deveni dificilă și apar semnele de gravi- tate: tahipnee (respirație frecventă), cianoză (învinețirea tegumentelor), wheezing (respira- ție șuierătoare), raluri pulmonare (care denotă afectarea plămânului, extrem de serioasă, mai ales când este vorba de copii foarte mici).

serioasă, mai ales când este vorba de copii foarte mici). Virusul sincițial respirator este agentul etiolo-
serioasă, mai ales când este vorba de copii foarte mici). Virusul sincițial respirator este agentul etiolo-

Virusul sincițial respirator este agentul etiolo- gic cel mai frecvent întâlnit a cauza bronșioli- ta în cazul copiilor mai mici de 2 ani.

De obicei, până la vârsta de 3 ani, toți copiii au contactat VSR și au dezvoltat o boală respira- torie ca urmare a acestui germene.

Este obișnuit să existe recurențe ale infecției cu VSR. Practic, este vorba de reinfecții, întru- cât, orice persoană, de orice vârstă, inclusiv adulții, se pot îmbolnăvi cu VRS de mai multe ori în viață.

De așteptat este totuși să existe o evoluție mai puțin agresivă în cadrul celui de al doilea epi- sod de infectare cu VSR.

Cei mai afectați de infecția cu acest virus sunt nou născuții și prematurii. Aceste categorii atât de delicate de pacienți au o capacitate re- dusă de a se apăra de infecții, de aceea și sem- nele clince ale unei îmbolnăviri pot fi extrem de înșelătoare, pot trece inițial neobservate:

iritabilitate, mișcări active mai reduse (nu mai este la fel de jucăuș, la fel de prezent), scăde- rea apetitului sau chiar tuse, urmată de apnee ca simptomatologie de debut! Febra, de cele mai multe ori, lipsește, ca și semn mai degrabă de gravitate, venit din imaturitatea sistemului imunitar.

de cele mai multe ori, lipsește, ca și semn mai degrabă de gravitate, venit din imaturitatea
de cele mai multe ori, lipsește, ca și semn mai degrabă de gravitate, venit din imaturitatea

17

3.4 LARINGITA

DE CE ESTE MAI GRAVA LA ADULTI DECÂT LA COPII

3.4 LARINGITA DE CE ESTE MAI GRAVA LA ADULTI DECÂT LA COPII Laringita este o infecție
3.4 LARINGITA DE CE ESTE MAI GRAVA LA ADULTI DECÂT LA COPII Laringita este o infecție

Laringita este o infecție eminamente virală, care interesează mai ales laringele, dar și tra- heea, rareori și bronhiile. Agenții etiologici sunt, de obicei, virusurile parainfluenza (ti- purile 1, 2 și 3), responsabile de aproximativ 80% din cazurile de laringită acută la copil.

18
18

Clinica este extrem de zgomotoasă, sperie părinții, mai ales că debutul afecțiunii este brusc, în timpul nopții, cu răgușeală, respi- rație dificilă și stridor laringean (un zgomot particular, care arată imposibilitatea de a tra- ge aer, de a inspira). În general, înainte de epi- sodul acut, simptomele sunt minime, similare unei răceli obișnuite, cu febră moderată, rino- ree ușoară, durere în gât. Exacerbarea apare de obicei brusc, trezește copilul din somn, studi- ile arătând că între 12 noaptea și 4 dimineața sunt cele mai frecvente episoade.

Febra este de obicei mică, dar există și situații în care copiii pot avea febră înaltă, în jur de 40 grade Celsius.

Stridorul este un zgomot particular, metalic, care apare din cauza îngustarii calibrului larin- gelui, urmare a inflamației locale și a trecerii turbulente a aerului printr-un spațiu îngustat. De obicei, stridorul se aude în inspir și acest aspect sugerează obstrucția laringeană, la co- pilul sub 5 ani fiind denumită și crup viral.

Ce pot face părinții când copilul se trezește ră- gușit, cu stridor și respirație dificilă (dispnee inspiratorie) în timpul nopții?

să-și păstreze calmul, în acest fel și co- pilul rămâne liniștit și nu se agită supli- mentar, exacerbând simptomatologia;dificilă (dispnee inspiratorie) în timpul nopții? să încerce să scadă temperatura copilului,

să încerce să scadă temperatura copilului, administrându-i un antiiflamator și anti- termic cu acțiune rapidă (ibuprofen);și nu se agită supli- mentar, exacerbând simptomatologia; să curețe nasul, utilizând soluții saline (spray cu

să curețe nasul, utilizând soluții saline (spray cu apă de mare sau ser fiziologic);și anti- termic cu acțiune rapidă (ibuprofen); poate scoate copilul la aer, dacă nu este o

poate scoate copilul la aer, dacă nu este o vreme călduroasă, aerul rece liniștește simptomatologia;soluții saline (spray cu apă de mare sau ser fiziologic); observă cu atenție dacă simptomele de-

observă cu atenție dacă simptomele de- vin mai severe (respirație mai greoaie, fe- bră înaltă).ser fiziologic); poate scoate copilul la aer, dacă nu este o vreme călduroasă, aerul rece liniștește

simptomatologia; observă cu atenție dacă simptomele de- vin mai severe (respirație mai greoaie, fe- bră înaltă).
Care este momentul în care părinții trebuie să meargă la medic, în cazul unei laringite?

Care este momentul în care părinții trebuie să meargă la medic, în cazul unei laringite?

dacă febra persistă de mai mult de 72 de ore și copilul este mai mic de 6 luni;trebuie să meargă la medic, în cazul unei laringite? dacă frecvența respiratorie este foarte mare, efortul

dacă frecvența respiratorie este foarte mare, efortul de a respira este vizibil sau dacă buzele se cianozează (se învinețesc);de mai mult de 72 de ore și copilul este mai mic de 6 luni; dacă

dacă copilul salivează foarte mult (semn de gravitate, se întâlnește într-o entitate potențial fatală numită epiglotită, o com- plicație a laringitei, suprainfecție cu Hae- mophilus influenzae);vizibil sau dacă buzele se cianozează (se învinețesc); dacă refuzul alimentației este total, cel mai probabil

dacă refuzul alimentației este total, cel mai probabil din cauza durerilor din gât foarte mari;a laringitei, suprainfecție cu Hae- mophilus influenzae); dacă copilul nu poate sta întins în pat (culcat,

dacă copilul nu poate sta întins în pat (culcat, în poziție de clinostatism, nu poate dormi), pentru că nu poate respira în această poziție;cel mai probabil din cauza durerilor din gât foarte mari; dacă micuțul este letargic, apatic, hipo-

dacă micuțul este letargic, apatic, hipo- reactiv (semn de mare gravitate, cât mai repede se solicită ambulanță și se merge la spital).dormi), pentru că nu poate respira în această poziție; De cele mai multe ori, din fericire,

De cele mai multe ori, din fericire, boala are o evoluție favorabilă, simptomele pot dura de obicei 3-7 zile.

Spitalizarea poate fi uneori necesară, dar rare- ori depășește 2-5% din cazurile totale de boa- lă, dar, dintre acestea, o parte semnificativă necesită intubație oro-traheala.

Complicațiile crupului sunt rare, dar grave:

suprainfecția bacteriană, edemul pulmonar, pneumomediastinul.

Toate acestea se datorează calibrului mic al laringelui la copil și de aceea și evoluția este extrem de rapidă, potențial periculoasă, iar măsurile terapeutice trebuie să fie ferme și ra- pide. Pe lângă medicația antitermică (ibupro- fenul), de prima intenție sunt administrarea inhalatorie a epinefrinei (adrenalină racemică) și eventual corticosteroizi (fie intramuscular sau oral)- doar la indicația medicului care exa- minează pacientul.

și eventual corticosteroizi (fie intramuscular sau oral)- doar la indicația medicului care exa- minează pacientul. 19
și eventual corticosteroizi (fie intramuscular sau oral)- doar la indicația medicului care exa- minează pacientul. 19

19

3.5 AMIGDALITA

ÎN CE CONDITII TREBUIE SCOASE AMIGDALELE

Boală inflamatorie acută a amigdalelor farin- giene, frecvent cu extensie în amigdalele lin- guale sau în ganglionii submandibulari, de origine cel mai frecvent bacteriană, este boala copilului mai mare, de obicei de peste 3 ani.

Agentul etiologic cel mai întâlnit este Strepto- coccus pyogenen (Streptococul beta hemolitic de grup A).

20
20
coccus pyogenen (Streptococul beta hemolitic de grup A). 20 Simptomatologia clinică cuprinde: febră (înaltă, greu

Simptomatologia clinică cuprinde:

febră (înaltă, greu resposivă la tratamen- tul antipiretic, de exemplu ibuprofen);hemolitic de grup A). 20 Simptomatologia clinică cuprinde: durere de gât intensă; respirație urât mirositoare;

durere de gât intensă;la tratamen- tul antipiretic, de exemplu ibuprofen); respirație urât mirositoare; disfagie - dificultatea de a

respirație urât mirositoare;antipiretic, de exemplu ibuprofen); durere de gât intensă; disfagie - dificultatea de a înghiți, copilul cu

disfagie - dificultatea de a înghiți, copilul cu amigdalita se alimentează extrem de greu;durere de gât intensă; respirație urât mirositoare; odinofagie - durerea la înghițire (chiar și propria

odinofagie - durerea la înghițire (chiar și propria salivă se înghite foarte greu);copilul cu amigdalita se alimentează extrem de greu; adenopatii laterocervicale dureroase bila- teral (ganglionii

adenopatii laterocervicale dureroase bila- teral (ganglionii măriți);(chiar și propria salivă se înghite foarte greu); tulburări obstructive cauzate de inflama- ția amigdalină

tulburări obstructive cauzate de inflama- ția amigdalină – respirație de tip oral (pe gură), sforăit, apnee de somn.laterocervicale dureroase bila- teral (ganglionii măriți); Diagnosticul pozitiv este de obicei unul cli- nic, dar

Diagnosticul pozitiv este de obicei unul cli- nic, dar etiologia streptococică este confirma- tă prin exudat faringian și doar sugerată prin- tr-un test rapid la streptococ, care de cele mai multe ori necesită confirmare prin cultura cla- sică din exudat.

ori necesită confirmare prin cultura cla- sică din exudat. Tratamentul amigdalitei streptococice cu- prinde:

Tratamentul amigdalitei streptococice cu- prinde:

tratamentul suportiv, focusat pe menți- nerea unui aport caloric adecvat și o hi- dratare corectă;exudat. Tratamentul amigdalitei streptococice cu- prinde: medicație antidureroasă și antitermică: ibuprofen și

medicație antidureroasă și antitermică:nerea unui aport caloric adecvat și o hi- dratare corectă; ibuprofen și acetaminofen (paracetamol); în cazul

ibuprofen și acetaminofen (paracetamol);

în cazul în care hidratarea nu este cores- punzătoare, poate fi nevoie de suplimen- tarea lichidelor pe cale intravenoasă, prin perfuzii de reechilibrare hidro-electroliti- că;și antitermică: ibuprofen și acetaminofen (paracetamol); antibioterapie inițial empirică, până la sosirea

antibioterapie inițial empirică, până la sosirea culturilor și a antibiogramei, care cuprinde antibiotice din categoria penici- linelor, amoxicilinei sau cefalosporinelor de generația a două (cefuroxim);fi nevoie de suplimen- tarea lichidelor pe cale intravenoasă, prin perfuzii de reechilibrare hidro-electroliti- că;

obstrucția înaltă de căi aeriene superioa- re poate necesita oxigenoterapie, corti- costeroizi intravenos sau chiar aparat de asistare a respirației plasat nazal (CPAP)- în spital.Indicațiile tonsilectomiei (scoaterea amigdale- lor chirurgical) sunt extrem de clar reglemen- tate de ghidurile europene

de asistare a respirației plasat nazal (CPAP)- în spital. Indicațiile tonsilectomiei (scoaterea amigdale- lor

Indicațiile tonsilectomiei (scoaterea amigdale- lor chirurgical) sunt extrem de clar reglemen- tate de ghidurile europene ORL și cuprind:

situațiile în care au existat mai mult de șase episoade de faringită streptococică anual, confirmate prin cultură pozitivă din exudatul faringial;clar reglemen- tate de ghidurile europene ORL și cuprind: cinci episoade de amigdalită streptococi- că anual,

cinci episoade de amigdalită streptococi- că anual, doi ani consecutivi;confirmate prin cultură pozitivă din exudatul faringial; trei sau mai multe infecții amigdaliene sau adenite pe

de amigdalită streptococi- că anual, doi ani consecutivi; trei sau mai multe infecții amigdaliene sau adenite

trei sau mai multe infecții amigdaliene sau adenite pe an, trei ani la rând, în ciu- da medicației corect administrate;de amigdalită streptococi- că anual, doi ani consecutivi; amigdalita cronică sau recurentă împreu- nă cu statusul

amigdalita cronică sau recurentă împreu- nă cu statusul de purtător de streptococ beta hemolitic de grup B rezistent la an- tibiotice.ani la rând, în ciu- da medicației corect administrate; Pentru că țesutul vegetațiilor adenoide are de

Pentru că țesutul vegetațiilor adenoide are de obicei aceeași încărcătură bacteriană cu cel amigdalian și riscurile intervenției nu sunt mai mari, majoritatea chirurgilor recomandă adenoidectomia (operația de polipi) simultan cu amigdalectomia. Cu toate acestea, acest as- pect rămâne controversat și este bine ca de- ciziile să fie luate în cazul fiecărui pacient în parte, multidisciplinar: pediatru, infecționist, chirurg ORL.

21
21

3.6 PNEUMONIA

UNA DINTRE CELE MAI SERIOASE AFECTIUNI RESPIRATORII LA COPII

UNICEF a estimat că pneumonia omoară aproximativ 3 milioane de copii anual în în- treaga lume. Este adevărat că majoritatea de- ceselor afectează copiii care au boli cronice subiacente, cum sunt displazia bronho-pulmo- nară în cazul prematurilor, boli cardiace con- genitate, imunosupresii etc. Pneumonia poate afecta indivizii de orice vârstă, dar majoritatea cazurilor cu potențial sever se întâmplă copii- lor cu vârsta mai mică de doi ani.

22
22
întâmplă copii- lor cu vârsta mai mică de doi ani. 22 Etiologia virală sau bacteriană, simptomato-

Etiologia virală sau bacteriană, simptomato- logia clinică pot fi diferite în funcție de vârsta pacienților, astfel:

nou născuții cu pneumonie prezintă frec- vent iritabilitate, se alimentează nesa- tisfăcător, au tahipnee (respirație frec- ventă), tiraj intercostal și hipoxemie (saturație scăzută în oxigen), rareori tuse! Agenții etiologici cei mai întâlniți sunt: streptococii de grup B, Listeria mo- nocytogenes sau germenii Gram nega- tivi (Escherichia coli, Klebsiella pneumo- niae). Streptococii de grup B se transmit fie intrauterin, fie în timpul nașterii, de la mamele infectate. Există și pneumonii virale ale nou născuților, cauza principală fiind virusul sincițial respirator (VSR);fi diferite în funcție de vârsta pacienților, astfel: sugarii mai mari de o lună se infectează

sugarii mai mari de o lună se infectează cel mai frecvent cu Streptococcus pneu- moniae, de aceea și necesitatea vaccină- rii împotriva pneumococului începând cu vârsta de două luni. De data aceas- ta tusea este cel mai întâlnit simptom al pneumoniei sugarului cu vârsta de peste 1 lună, împreună cu tahipneea, tirajul in- tercostal, subcostal și hipoxemia;cauza principală fiind virusul sincițial respirator (VSR); Cel mai frecvent întâlnit microb care ca- uzează

Cel mai frecvent întâlnit microb care ca- uzează pneumonia copiilor mai mari este Mycoplasma pneumoniae, o bacterie ati- pică. Copiii afectați pot prezenta whee- zing, tuse (seacă sau productivă), vărsă- turi post accese de tuse. Adolescenții și copiii mai mari prezintă simptome simi- lare cu ale copiilor mici. În plus, pot avea : cefalee (durere de cap), durere în piept de tip pleural, dureri abdominale, văr- sături, dureri în gât sau otalgie (durere auriculară).tahipneea, tirajul in- tercostal, subcostal și hipoxemia; Febra, ca și simptom comun al infecțiilor res- piratorii,

sături, dureri în gât sau otalgie (durere auriculară). Febra, ca și simptom comun al infecțiilor res-

Febra, ca și simptom comun al infecțiilor res- piratorii, apare astfel în pneumonii:

nou născuții mai degrabă NU au febră, deși sunt foarte bolnavi;sau otalgie (durere auriculară). Febra, ca și simptom comun al infecțiilor res- piratorii, apare astfel în

sugarii mici și preșcolarii cu pneumonii bacteriene au febră înaltă;copiii infectați cu virusuri sau microbi atipici (exemplu: Chlamidia, Mycoplas- ma) pot avea febre mici

copiii infectați cu virusuri sau microbi atipici (exemplu: Chlamidia, Mycoplas- ma) pot avea febre mici sau chiar pot fi afebrili;și preșcolarii cu pneumonii bacteriene au febră înaltă; copiii școlari și adolescenții cu pneumo- nie prezintă

copiii școlari și adolescenții cu pneumo- nie prezintă de obicei febră înaltă.Mycoplas- ma) pot avea febre mici sau chiar pot fi afebrili; Diagnosticul pozitiv poate necesita multe

Diagnosticul pozitiv poate necesita multe investigații suplimentare, pe lângă examenul clinic, de mare importanță fiind auscultația pulmonară, care poate fi dificilă în cazul copii- lor care plâng mult și colaborează puțin.

cazul copii- lor care plâng mult și colaborează puțin. Alte investigații necesare sunt: pulsoximetria, hemograma

Alte investigații necesare sunt: pulsoximetria, hemograma completă, culturi din spută, he- mocultură, radiografia pulmonară și ecografia (ultrasonografia tinde să ia locul radiografi- ei în diagnosticul pozitiv al pneumoniei, gra- ție unei specificități și sensibilități din ce în ce mai mari).

Tratamentul, de cele mai multe ori trebuie inițiat empiric, înainte de obținerea culturilor și aflarea agentului etiologic.

de obținerea culturilor și aflarea agentului etiologic. Antibioticul se alege ținând cont de vârsta pa-

Antibioticul se alege ținând cont de vârsta pa- cientului, tipul de expunere (copil aflat în co- munitate: creșe, grădinițe, școli sau nu), posi- bilitatea de a fi sau nu un germene rezistent, toate acestea fiind regăsite în ghidurile de spe- cialitate.

De cele mai multe ori cu tratament corespun- zător, pe cale orală, evoluția este favorabilă.

zător, pe cale orală, evoluția este favorabilă. Există situații în care este necesară spitaliza- rea

Există situații în care este necesară spitaliza- rea copilului: atunci când saturația în oxigen este redusă, când infecția pulmonară se gene- ralizează (septicemie), când există o boală cro- nică preexistentă, când vărsăturile împiedică medicația pe cale orală și este nevoie de admi- nistrarea antibioticelor și antiinflamatoarelor pe cale intravenoasă.

Tratată, pneumonia bacteriană se vindecă în aproximativ două săptămâni, deși sunt situ- ații în care se prelungește spre 4 săptămâni. Pneumoniile virale se vindecă și mai greu, neexistând un tratament specific, ci doar cel suportiv, antitermic, antiinflamator.

virale se vindecă și mai greu, neexistând un tratament specific, ci doar cel suportiv, antitermic, antiinflamator.
virale se vindecă și mai greu, neexistând un tratament specific, ci doar cel suportiv, antitermic, antiinflamator.

23

3.6 OTITA

CÂND TREBUIE ADMINISTRATE ANTIBIOTICELE

Otita medie acută reprezintă infecția urechii medii, fiind de obicei o complicație a unei in- fecții de tract respirator superior de cauză vi- rală. Mai mult de 80 % dintre copii prezintă cel puțin un episod de otită medie acută până la împlinirea vârstei de 2 ani.

În general, otita medie însoțește cam toate in- fecțiile virale ale tractului respirator superior și este de obicei autolimitată.

respirator superior și este de obicei autolimitată. 24 Atunci când apare o suprainfecție bacteriană, se

24

respirator superior și este de obicei autolimitată. 24 Atunci când apare o suprainfecție bacteriană, se

Atunci când apare o suprainfecție bacteriană, se definește otita medie acută supurată.

În otita acută seroasă, lichidul din spatele tim- panului este clar, limpede, pentru că, în otita medie acută supurată, lichidul care se acumu- lează în spatele timpanului să fie purulent, ca- uzat de BACTERII.

Cele mai frecvente bacterii implicate sunt Streptococcus pneumoniae (majoritatea cazu- rilor), Haemophylus influenzae și Moraxella catarrhalis.

Clinic, în otita medie se descriu:

otalgie (durere la nivelul urechii);Moraxella catarrhalis. Clinic, în otita medie se descriu: iritabilitate; scăderea auzului; scăderea poftei de

iritabilitate;otita medie se descriu: otalgie (durere la nivelul urechii); scăderea auzului; scăderea poftei de mâncare,

scăderea auzului;descriu: otalgie (durere la nivelul urechii); iritabilitate; scăderea poftei de mâncare, vărsături; febră înaltă.

scăderea poftei de mâncare, vărsături;în otita medie se descriu: otalgie (durere la nivelul urechii); iritabilitate; scăderea auzului; febră înaltă.

febră înaltă.descriu: otalgie (durere la nivelul urechii); iritabilitate; scăderea auzului; scăderea poftei de mâncare, vărsături;

(durere la nivelul urechii); iritabilitate; scăderea auzului; scăderea poftei de mâncare, vărsături; febră înaltă.

Cum fac copiii otită supurată? Cel mai frecvent, prin trompa lui Eustachio, care la co- pii este mai scurtă, cu diametru mai mare și mai orizontalizată, astfel încât orice inflama- ție din zona nasului se transmite foarte rapid în urechea medie. Din urechea medie, perico- lul cel mai mare îl constituie riscul extinderii infecției în mastoidă, osul spongios din spate- le timpanului, puțin vascularizat.

osul spongios din spate- le timpanului, puțin vascularizat. Cronicizarea otitei medii supurate poate fi o consecință

Cronicizarea otitei medii supurate poate

fi o consecință a unui tratament deficitar și a

menținerii sursei infecțioase nazo - faringie- ne, care alimentează permanent focarul, mai exact polipii.

Într-o otită cronică, poate fi vorba, de fapt, de

o infecție care nu a fost niciodată eradică, și,

în acest caz, adenoidectomia (excizia polipilor) devine indicație absolută pentru a rezolva întreținarea procesului infecțios cronic.

Care este tratamentul corect al otitei medii purulente la copil:

medicația antibacteriană: antibiotice cutratamentul corect al otitei medii purulente la copil: spectru larg, chiar înaintea culturilor și a

spectru larg, chiar înaintea culturilor și

a antibiogramei. Se preferă antibiotice-

le din clasa amoxicilinei și tratamentul se administrează pe parcursul a 10 zile, până în momentul în care membrana timpanică își recapătă aspectul normal, scade inflamația din spatele timpanului

și copilul aude din nou bine;

din spatele timpanului și copilul aude din nou bine; dacă evoluția locală nu este una favora-

dacă evoluția locală nu este una favora- bilă, medicul ORL-ist poate indica mirin- gotomia: incizia (înțeparea) timpanu- lui pentru a evacua puroiul acumulat. Miringotomia este o intervenție chirurgi- cală, care este necesară atunci când tim- panul bombează și copilul acuză dureri intense, când, în ciuda antibioterapiei, persistă infecția și acumularea de lichid în urechea medie pentru mai mult de 2-3 luni;din spatele timpanului și copilul aude din nou bine; antiinflamatorii și antitermice (ibupro- fen). Prevenția

de lichid în urechea medie pentru mai mult de 2-3 luni; antiinflamatorii și antitermice (ibupro- fen).

antiinflamatorii și antitermice (ibupro- fen).

de 2-3 luni; antiinflamatorii și antitermice (ibupro- fen). Prevenția otitei ține și de corecta tratare a

Prevenția otitei ține și de corecta tratare a bolii inițiale, a rinofaringitei, prin eliberarea și curățarea corectă a nazo-faringelui (suflat co- rect nasul sau aspirarea secrețiilor), medica- ție antiinflamatorie și repaus la domiciliu, evi- tând astfel suprainfecțiile.

Vaccinarea antipneumococică, existentă din 2017 și în programul gratuit național de imu- nizare din România, a dus la scăderea semnifi- cativă a incidenței otitei medii acute cu pneu- mococ în țările în care se utilizează de mai mulți ani, conform numeroaselor studii ale Societății Europene de boli infecțioase pedia- trice (ESPID).

de mai mulți ani, conform numeroaselor studii ale Societății Europene de boli infecțioase pedia- trice (ESPID).
de mai mulți ani, conform numeroaselor studii ale Societății Europene de boli infecțioase pedia- trice (ESPID).

25

3.8 BOALA MÂNA GURA PICIOR

3.8 BOALA MÂNA GURA PICIOR CEI MAI AFECTATI SUNT PRESCOLARII Boala mână-gură-picior este o boală virală

CEI MAI AFECTATI SUNT PRESCOLARII

3.8 BOALA MÂNA GURA PICIOR CEI MAI AFECTATI SUNT PRESCOLARII Boala mână-gură-picior este o boală virală

Boala mână-gură-picior este o boală virală, care NU se tratează cu antibiotice.

Este produsă cel mai frecvent de Coxsackie- virus A tipul 16, dar și de alte tulpini, Cox- sackievirus sau Enterovirusul tulpina 7. Nu există un test diagnostic de rutină (exudatul faringian NU stabilește exact diagnosticul, nu ne aduce antibiograma, nefiind practic nece- sar).

nu ne aduce antibiograma, nefiind practic nece- sar). 26 Manifestările clinice sunt variabile și cuprind: durere

26

nu ne aduce antibiograma, nefiind practic nece- sar). 26 Manifestările clinice sunt variabile și cuprind: durere
nu ne aduce antibiograma, nefiind practic nece- sar). 26 Manifestările clinice sunt variabile și cuprind: durere

Manifestările clinice sunt variabile și cuprind:

durere în gât sau la nivelul mucoasei bu- cale și jugale (practic, în gură);sar). 26 Manifestările clinice sunt variabile și cuprind: stare generală modificată, febră modera- tă; erupție

stare generală modificată, febră modera- tă;nivelul mucoasei bu- cale și jugale (practic, în gură); erupție specifică: în primă fază, leziuni- le

erupție specifică: în primă fază, leziuni- le apar la nivelul palatului dur, moale, pe limbă, ele progresând rapid spre vezicu- le foarte dureroase, care se sparg și devin apoi înconjurate de un halou roșu. Ace- lași tip de leziuni apare și în palme, talpă și uneori chiar și în zona genitală.în gură); stare generală modificată, febră modera- tă; Cum se răspândește boala? Modalitatea de transmitere este

în palme, talpă și uneori chiar și în zona genitală. Cum se răspândește boala? Modalitatea de
în palme, talpă și uneori chiar și în zona genitală. Cum se răspândește boala? Modalitatea de

Cum se răspândește boala? Modalitatea de transmitere este de obicei digestivă, iar cel mai frecvent boala se întâlnește vara, în ade- vărate mini-epidemii, dar sporadic se diagnos- tichează în tot restul anului. Incubația este de obicei de până la o săptămână, iar contagiozi- tatea este extrem de mare.

Modalitățile de transmitere sunt:

calea fecal-orală (obiecte contaminate, dar și direct, prin contact cu fecalele co- pilului bolnav);este extrem de mare. Modalitățile de transmitere sunt: calea aeriană: prin salivă sau secrețiile respiratorii

calea aeriană: prin salivă sau secrețiile respiratorii (strănut, tuse) de la o persoa- nă bolnavă sau în perioada de incubație (înainte de debutul efectiv al bolii cu câ- teva zile).transmitere sunt: calea fecal-orală (obiecte contaminate, dar și direct, prin contact cu fecalele co- pilului bolnav);

Copilul este contagios câtă vreme are simpto- me, în general o săptămână, dar poate fi pur- tător al virusului și răspândi boala încă alte câteva săptămâni. Odată cu dispariția simpto- matologiei, repausul la domiciliu nu este obli- gatoriu, dar este de dorit păstrarea unei igiene riguroase.

Aceste aspecte de altfel sunt importante și în prevenție, spălatul pe mâini foarte bine înain- te și după folosirea toaletei, ștersul cu prosop de hârtie care se aruncă sau prosop personal, folosirea paharului propriu.

se aruncă sau prosop personal, folosirea paharului propriu. Spălatul pe maini este un ritual, nu este

Spălatul pe maini este un ritual, nu este înlo- cuit niciodată de folosirea dezinfectantelor, apa și săpunul sunt cele mai bune dezinfec- tante care există. Întotdeauna jucăriile de la locurile de joacă sunt sursa de microbi, nu trebuie băgate în gură, iar jucăriile proprii cu care intră și alții în contact e bine să fie spălate.

Cum se tratează? Eminamente boala virală nu există antimicrobian specific pentru vinde- care:

cele mai multe cazuri sunt ușoare, se au- tolimitează în câteva zile;nu există antimicrobian specific pentru vinde- care: sunt necesare pentru diminuarea durerii și febrei

sunt necesare pentru diminuarea durerii și febrei paracetamol sau ibuprofen. Fe- bra este de obicei moderată și răspunde ușor la antitermice;cazuri sunt ușoare, se au- tolimitează în câteva zile; dezinfectante orale ale mucoasei bucale; hidratarea corectă

dezinfectante orale ale mucoasei bucale;este de obicei moderată și răspunde ușor la antitermice; hidratarea corectă a copilului. De cele mai

hidratarea corectă a copilului. De cele mai multe ori, în puține cazuri este necesară spitalizarea și în principal pentru lipsa de hidratare corectă mai ales a copilului mic.la antitermice; dezinfectante orale ale mucoasei bucale; Majoritatea cazurilor apare la copiii mici sub 5 ani;

pentru lipsa de hidratare corectă mai ales a copilului mic. Majoritatea cazurilor apare la copiii mici

Majoritatea cazurilor apare la copiii mici sub 5 ani; adulții în general dezvoltă rezistență până la momentul în care devin părinți, dar nu sunt excluse și cazurile în care întreaga familie se îmbolnăvește.

Boala în sine nu este gravă, dar prezintă febră înaltă, starea generală modificată, în mod par- ticular din cauza leziunilor bucale foarte du- reroase, care duc la inapetență totală și deshi- dratare secundară.

duc la inapetență totală și deshi- dratare secundară. De cele mai multe ori, din păcate, copilul

De cele mai multe ori, din păcate, copilul mic necesită spitalizare pentru reechilibrarea hi- dro-electrolitică. Boala se poate complica ra- reori cu meningită sau encefalită virale, care sunt boli de mare gravitate.

Febra înaltă și mai ales ascensiunile termi- ce bruște, fac din boala mână-gură-picior una dintre cele mai întâlnite situații care pot con- duce la convulsii febrile în context febril la co- pilul mic.

una dintre cele mai întâlnite situații care pot con- duce la convulsii febrile în context febril
una dintre cele mai întâlnite situații care pot con- duce la convulsii febrile în context febril

27

3.8 CONVULSIILE FEBRILE

Convulsiile febrile sunt crizele de tip epilep- tic care apar la copilul febril, cu vârsta de obi- cei mai mică de 5-6 ani. Eveniment extrem de traumatizant pentru părinți, de obicei, con- vulsiile febrile nu lasă niciun fel de sechele pentru copil post criză.

nu lasă niciun fel de sechele pentru copil post criză. Între factorii etiologici, sunt de enumerat:

Între factorii etiologici, sunt de enumerat:

febra însăși (mai ales ascensiunea termi- că bruscă, frisonul);post criză. Între factorii etiologici, sunt de enumerat: factorii ereditari (copilul al căror părinți au suferit

factorii ereditari (copilul al căror părinți au suferit de convulsii febrile în copilărie are risc mai mare de a suferi aceleași ex- periențe);(mai ales ascensiunea termi- că bruscă, frisonul); 28 vârsta mică este asociată, se pare, cu lip-

are risc mai mare de a suferi aceleași ex- periențe); 28 vârsta mică este asociată, se

28

are risc mai mare de a suferi aceleași ex- periențe); 28 vârsta mică este asociată, se
are risc mai mare de a suferi aceleași ex- periențe); 28 vârsta mică este asociată, se

vârsta mică este asociată, se pare, cu lip- sa de maturizare completă a creierului.

Convulsiile apar frecvent la o ascensiune brus- că a temperaturii în contextul unei infecții ba- nale virale sau bacteriene, de cele mai multe ori fiind vorba despre o afecțiune a căilor ae- riene superioare sau inferioare: herpangină, amigdalită, faringită acută, bronșiolită, pneu- monie, mai rar infecție digestivă sau de tract urinar. De obicei, temperatura la care apar convulsiile este de peste 39 grade, dar s-au de- scris episoade și la febră mai mică, un pic pes- te 38 grade Celsius.

și la febră mai mică, un pic pes- te 38 grade Celsius. Se definesc convulsiile febrile

Se definesc convulsiile febrile SIMPLE până în jurul vârstei de 5-6 ani, după această vârstă se caută o altă etiologie a crizelor.

Vârsta de maximă incidență este în jur de 18 luni-2 ani, după vârsta de 6 ani considerân- du-se că atât creierul copilului a ajuns la o ma- turizare care să nu mai permită atât de ușor declanșarea acestor manifestări electrice, cât și frecvența “răcelilor”, precum și intensitatea febrei scad.

Din punct de vedere al manifestărilor clini- ce efective, criza din convulsiile febrile este de obicei motorie, bilaterală, cel mai frecvent tonico-clonică generalizată (se zbate întreg corpul copilului, cumva ritmic, ca o scuturare bruscă și rapidă), clonică sau mai rar doar to- nică.

Convulsiile febrile se consideră a fi simple atunci când:

durata este scurtă (câteva minute ma- xim);Convulsiile febrile se consideră a fi simple atunci când: nu se repetă în 24 ore; sunt

nu se repetă în 24 ore;atunci când: durata este scurtă (câteva minute ma- xim); sunt bilaterale; apar la creșterea temperaturii, nu

sunt bilaterale;scurtă (câteva minute ma- xim); nu se repetă în 24 ore; apar la creșterea temperaturii, nu

apar la creșterea temperaturii, nu sunt urmate de deficit prostcritic (după criză copilul este ca și înainte, nu apar pareze sau paralizii);a fi simple atunci când: durata este scurtă (câteva minute ma- xim); nu se repetă în

apar la copii anterior normali din punct de vedere neurologic.Convulsiile febrile se consideră a fi complexe sau complicate atunci când: durata lor este mare,

Convulsiile febrile se consideră a fi complexe sau complicate atunci când:

durata lor este mare, mai mult de 15 mi- nute, sunt mai multe în 24 ore;se consideră a fi complexe sau complicate atunci când: sunt unilaterale; apar de obicei, dar nu

sunt unilaterale;mare, mai mult de 15 mi- nute, sunt mai multe în 24 ore; apar de obicei,

apar de obicei, dar nu obligatoriu, la co- pii care anterior aveau istoric de afectare neurologică;de 15 mi- nute, sunt mai multe în 24 ore; sunt unilaterale; sunt urmate de deficit

sunt urmate de deficit postcritic (nu miș- că o mână sau un picior etc).pii care anterior aveau istoric de afectare neurologică; Diagnosticul se pune în general pe ANAMNE- ZĂ,

postcritic (nu miș- că o mână sau un picior etc). Diagnosticul se pune în general pe

Diagnosticul se pune în general pe ANAMNE- ZĂ, adică pe părinții sau cei prezenți în timpul crizei relatează medicului, de aceea este ex- trem de importantă păstrarea calmului pentru a lua cea mai bună decizie în acele momente și pentru a oferi informații exacte ulterior.

De obicei, convulsia se oprește singură, (con- vulsiile febrile simple) înainte să se ia orice altă măsură medicală. Cuparea crizei la domi- ciliu se poate încerca cu diazepam intrarectal, eliberat numai pe bază de rețetă specială, la indicația medicului.

ÎN LOC DE CONCLUZII

În toate bolile prezentate anterior, ca și în cazul convulsiilor febrile, cea mai importantă măsură de prevenție a complicațiilor este corectul management al febrei. Febra trebuie combătută energic și eficace, folosindu-se medicația specifică, mai ales în cazul unui copil care are deja un istoric de convulsii febrile în antecedente. Părinții trebuie să cunoască cum se scade corect temperatura unui copil și să facă acest lucru înainte de a suna ambulanță sau a se grăbi cu un copil febril către spital. Părinții sunt cei mai fini observatori ai copilului lor, ei trebuie să fie partenerii medicului de familie sau medicului pediatru în a oferi cele mai corecte informații, a putea da primele măsuri de ajutor și în a administra corect tratamentele prescrise.

cele mai corecte informații, a putea da primele măsuri de ajutor și în a administra corect
cele mai corecte informații, a putea da primele măsuri de ajutor și în a administra corect

29