4.1.

Unitatea de infracţiune

Noţiune

Există unitate de infracţiune atunci când activitatea infracţională

constă într-una sau mai multe acţiuni ori inacţiuni care, în raport de
natura lor ori prevederile normei de incriminare, constituie o
infracţiune unică.

Forme
Unitatea de infractţiune este de douaă feluri: naturală sţ i legală.
A. Unitatea naturală de infracţiune
Unitatea de infracţiune este naturală atunci când activitatea
infracţională este unică prin natura sa, indiferent de numărul de acte
materiale realizate pentru efectuarea ei. Ca forme1 ale unitaă tţii naturale de
infractţiune mentţionaă m urmaă toarele:
1. Infracţiunea simplă
→ constă într-o activitate infracţională unică, realizată cu orice
formă de vinovăţie, ce produce un unic rezultat.

Condiţii de existenţă:
→ se consideraă caă existaă o infractţiune simplaă îîn situatţiile:
• caî nd faă ptuitorul saă vaî rsţ esţ te mai multe dintre posibilitaă tţile alternative de
comitere ale unei infractţiuni;
• caî nd prin saă vaî rsţ irea unei fapte se produc mai multe rezultate pe care
legea penalaă le prevede îîn mod alternativ.

3. Infracţiunea continuă

* Condiţii:
→ existaă atunci caî nd sunt îîntrunite urmaă toarele conditţii:
>1. existaă unitatea de rezolutţie infractţionalaă
>2. existaă o unitate de subiect activ
>3. existaă o prelungire îîn timp a elementului material al infractţiunii
>4. existaă un unic element material - ce constaă îîntr-o actţiune sau
inactţiune - paî naă la epuizarea infractţiunii

* Forme:
1
Mihai Udroiu, Fişe de drept penal. Partea generală. Noul cod penal, Ed. Universul Juridic, Bucuresţ ti, 2014, p. 57-59.

1
 Dupaă modul de realizare a actului de executare, infractţiunea continuaă
poate fi:
1. permanentaă - ce implicaă prin natura ei o desfaă sţ urare faă raă îîntrerupere a
actului de executare;
2. succesivaă - care prin natura sa (sţ i nu din vointţa faă ptuitorului) e
susceptibilaă de existentţa unor îîntreruperi considerate firesţ ti ale actului de
executare care îînsaă , nu afecteazaă unitatea de infractţiune.

* Aspecte caracteristice infracţiunii continue:

1. infractţiunilor continui li se aplicaă legea îîn vigoare la momentul
epuizaă rii lor.
2. infractţiunea continuaă se consumaă îîn momentul caî nd fapta îîndeplinesţ te
conditţiile de tipicitate pe care le prevede norma de sanctţionare, adicaă atunci
caî nd elementele constitutive prevaă zute de lege pentru infractţiunea concretaă
sunt îîndeplinite sţ i se epuizeazaă îîn momentul îîn care activitatea infractţionalaă a
îîncetat (fie din cauze independente de vointţa faă ptuitorului, fie din vointţa sa).
3. atunci caî nd o infractţiune continuataă se consumaă îîn momentul
minoritaă tţii sţ i se epuizeazaă dupaă atingerea majoratului, atunci îîntregii
unitaă tţi naturale îîi va fi aplicat regimul sanctţionator al infractţiunii comise de
o persoanaă majoraă .
4. infractţiunea continuaă poate fi una de rezultat sau una de pericol
5. infractţiunea continuaă poate fi comisaă ataî t prin comisiune, caî t sţ i prin
omisiune
6. la infractţiunea continuaă participatţia e posibilaă sub toate formele:
coautorat, instigare, complicitate.

4. Infracţiunea deviată

* Modalităţi:

Ea poate fi realizataă îîn douaă modalitaă tţi:

1. aberatio ictus- îîn situatţia îîn care activitatea infractţionalaă orientataă
contra unei persoane sau unui bun este deviataă spre o altaă persoanaă sau
bun fie din cauza efectuaă rii îîn mod defectuos a actelor de executare, fie ca
urmare a producerii unui eveniment neprevaă zut, producaî ndu-se astfel un
alt rezultat decaî t cel urmaă rit de faă ptuitor, dar de accesasţ i naturaă .
De exemplu: situaţia în care făptuitorul urmăreşte lovirea unei
anumite persoane, dar, ca urmare a schimbării neaşteptate a poziţiei
acesteia, îi provoacă leziuni unei alte persoane.
ÎÎn acest caz (de aberatio ictus) eroarea survine îîn momentul efectuaă rii
actţiunii infractţionale.

2
 2. error in rem sau error in personam- caî nd faă ptuitorul comite
infractţiunea asupra altei persoane sau a altui obiect decaî t cele fatţaă de care
credea caă actţioneazaă .
ÎÎn acest caz (de error in rem sau error in personam) eroarea se produce
mai îînainte de îînceperea executaă rii faptei.

* Efecte:
- Eroarea nu îînlaă turaă caracterul penal a faptei
- Va fi retţinutaă o infractţiune unicaă sţ i intentţionataă fatţaă de persoana ori
obiectul care a fost efectiv vaă taă mat.

B. Unitatea legală de infracţiune

Unitatea de infracţiune este legală atunci când activitatea

infracţională este unică din voinţa legii.
Sunt forme ale unitaă tţii legale de infractţiune: infractţiunea continuataă ,
infractţiunea complexaă , infractţiunea progresivaă sţ i infractţiunea de obicei.

1. Infracţiunea continuată
* Noţiune
Potrivit art. 35 alin. (1) NCP, infracţiunea este continuată când o
persoană săvârşeşte la intervale de timp diferite însă în realizarea
aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv acţiuni ori
inacţiuni care, fiecare în parte, prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
 Observaţie: Cu toate caă legiuitorul a prevaă zut îîn textul de lege al
noului Cod penal conditţia unicitaă tţii subiectului pasiv al infractţiunii, potrivit
art. 238 din Legea de punere îîn aplicare a noului Cod 2, conditţia se consideraă
îîndeplinitaă sţ i îîn situatţiile:
a. caî nd bunurile ce fac obiectul infractţiunii sunt îîn coproprietatea mai
multor persoane,
b. caî nd infractţiunea a vaă taă mat subiectţi pasivi secundari diferitţi îînsaă
subiectul pasiv principal este unic.

*Condiţii:
1. unitatea de subiect activ sţ i de subiect pasiv
2. fiecare dintre fapte saă îîndeplineascaă acele conditţii de contţinut al
aceleiasţ i infractţiuni
3. saă existe o unitate de rezolutţie infractţionalaă - intentţie directaă ori
indirectaă
4. activitatea infractţionalaă saă se efectueze la intervale diferite de timp.

2
Legea nr. 187/2012 pentru punerea îîn aplicare a NCP, M. Of. Nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

3
 *Sanctţionarea infractţiunii continuate:
- infractţiunea continuataă se sanctţioneazaă îîntr-o singuraă etapaă . 3
- infractţiunea continuataă comisaă de o persoanaă fizicaă se sanctţioneazaă cu
pedeapsa pe care legea o prevede pentru acea infractţiune la care se poate
adaă uga un spor de paî naă îîn 3 ani pentru pedeapsa îînchisorii prevaă zutaă de
lege ori de paî naă la o treime din maximul special al amenzii (art. 36 alin.
(1)NCP).
- infractţiunea continuataă comisaă de o persoanaă juridicaă va fi sanctţionataă
cu pedeapsa amenzii pe care legea o prevede pentru infractţiunea comisaă , la
care poate fi adaă ugat un spor de paî naă la o treime din acest maxim al
amenzii.

* Infracţiuni care nu se pot comite în formă continuată

a. infractţiunile din culpaă (pentru caă nu existaă rezolutţie infractţionalaă
unicaă )
b. infractţiunile praeterintentţionate (care exclud rezolutţia infractţionalaă
unicaă , avaî nd îîn vedere caă rezultatul mai grav se produce din culpaă )
c. infractţiunile cu rezultat ireversibil (ca de exemplu omorul care va fi
retţinut îîn formaă calificataă , dacaă se comite asupra mai multor persoane, cf.
art.189 alin. (1) lit.f NCP)
d. infractţiunile de obicei

*Efecte:
- consumarea infractţiunii continuate are loc îîn momentul comiterii celei
de a doua infractţiuni care este inclusaă îîn unitatea legalaă , iar epuizarea are
loc la data comiterii ultimei fapte;
- infractţiunii continuate i se aplicaă legea îîn vigoare la momentul epuizaă rii
ei. Caî nd s-a consumat îîn perioada minoritaă tţii faă ptuitorului, îînsaă s-a epuizat
dupaă majoratul lui, atunci acesta va raă spunde ca major dar la
individualizarea pedepsei se va tţine cont caă acele acte ce s-au comis îîn
minorat;
- îîn cazul îîn care, dupaă condamnarea definitivaă pentru o infractţiune
continuataă , se descoperaă sţ i alte acte materiale- actţiuni sau inactţiuni- ce
intraă îîn contţinutul acelei infractţiuni, instantţa va desfiintţa hotaă raî rea
pronuntţataă anterior sţ i va reindividualiza pedeapsa, avaî nd îîn vedere
îîntreaga activitate infractţionalaă . Pedeapsa pe care o va dispune nu poate fi
mai usţ oaraă decaî t cea anterior dispusaă .

2. Infracţiunea complexă
*Noţiune

3
Mihai Udroiu, op.cit., p. 118.

4
 Potrivit art. 35 alin. (2) NCP, infracţiunea este complexă atunci când
în conţinutul ei intră ca element constitutiv sau ca element
circumstanţial, agravant, o acţiune ori inacţiune ce prin ea însăşi
constituie o faptă prevăzută de legea penală.
*Forme:
1. forma simplă sau de bază: este realizataă fie:
 prin reunirea mai multor fapte sanctţionate de legea penalaă care astfel
îîsţi pierd autonomia sţ i alcaă tuiesc o singuraă infractţiune distinctaă de cele
reunite
De exemplu infracţiunea de tâlhărie reuneşte în conţinut
infracţiunea de furt şi pe cea de vătămare corporală

 prin absorbtţie- atunci caî nd forma tipicaă prevaă zutaă de lege este ea
îînsaă sţ i o infractţiune, iar prin adaă ugarea unor elemente ori conditţii
suplimentare, capaă taă un caracter complex sţ i o îîncadrare juridicaă nouaă . ÎÎn
aceastaă formaă a absorbtţiei este absolut necesar saă fie îîndeplinite conditţiile:
- ca infractţiunea care absoarbe saă nu poataă fi comisaă faă raă saă vaî rsţ irea
infractţiunii absorbite;
- infractţiunea care absoarbe saă aibaă maximul special al pedepsei mai
mare decaî t cel al infractţiunii absorbite.
2. forma agravată: constaă îîn nasţ terea unei forme agravate a unei
infractţiuni prin absorbirea unei infractţiuni distincte. Practic, îîn contţinutul
acestei infractţiuni intraă , ca element circumstantţial agravat, o actţiune sau
inactţiune ce face obiectul altei infractţiuni.4

De exemplu furtul calificat efectuat prin efracţie.

Mai existaă , pe laî ngaă complexitatea legalaă , sţ i una naturalaă îîn situatţia îîn
care îîn contţinutul unei infractţiuni este absorbit contţinutul unei alte
infractţiuni, îîn mod firesc, natural. De exemplu infracţiunea de omor
absoarbe în conţinut pe cea de vătămare corporală.

*Aspecte specifice infracţiunii complexe

- infractţiunile complexe se pot comite cu orice formaă de vinovaă tţie;
- la infractţiunile complexe tentativa este posibilaă sţ i sanctţionataă ;
- infractţiunile complexe pot fi saă vaî rsţ ite îîn formaă continuataă ;
- infractţiunile complexe pot fi comise de o singuraă persoanaă ori îîn
participatţie sub toate cele trei forme. Specific este cazul participatţiei penale la
infractţiunile complexe praeterintentţionate5 unde trebuie ca, pentru a
raă spunde penal de rezultatul mai grav cauzat prin infractţiune, instigatorul sţ i
complicele saă aibaă aceeasţ i atitudine subiectivaă cu autorul;
4
M. Udroiu, op.cit., p. 121.
5
M. Udroiu, Fişe de drept penal. Partea generală. Noul cod penal, Ed. Universul Juridic, Bucuresţ ti, 2014, p. 62.

5
 - consumarea infractţiunii complexe are loc atunci caî nd se produce
rezultatul infractţiunii principale.

* Sancţiune
- art. 36 alin. (3) NCP prevede caă infractţiunea complexaă comisaă cu intentţie
depaă sţ itaă , dacaă s-a produs numai rezultatul mai grav al actţiunii secundare, se
sanctţioneazaă cu pedeapsa prevaă zutaă de lege pentru infractţiunea complexaă
consumataă . Pentru infractţiunea complexaă se va aplica pedeapsa prevaă zutaă
de lege, nefiind prevaă zut vreun regim aparte de sanctţionare.
- îîn cazul celui condamnat definitiv pentru o infractţiune complexaă , dacaă
acesta este judecat ulterior sţ i pentru alte actţiuni/inactţiuni care sunt incluse
îîn contţinutul acelei infractţiuni, atunci, potrivit art. 37 Noul Cod penal,
tţinaî ndu-se cont de infractţiunea saă vaî rsţ itaă îîn ansamblul ei, se va stabili o
pedeapsaă corespunzaă toare ce nu poate fi mai usţ oaraă decaî t cea anterior
pronuntţataă .

3. Infracţiunea progresivă
Infracţiunea progresivă implică agravarea urmării imediate a faptei
fără vreo intervenţie nouă din partea autorului, realizată fie prin
producerea de urmări noi, fie prin agravarea urmării iniţiale.
*Caracteristici
- infractţiunea progresivaă poate fi realizataă cu orice formaă de vinovaă tţie

*Sancţiuni
- infractţiunilor progresive li se aplicaă legea îîn vigoare la momentul
efectuaă rii activitaă tţii infractţionale
- nu este legal prevaă zut vreun regim sanctţionator special pentru
infractţiunile progresive
- îîncadrarea juridicaă a faptei se face îîn raport de rezultatul mai grav.

4. Infracţiunea de obicei
Acest tip de infracţiune implică săvârşirea de o persoană, în
îndeplinirea aceleiaşi hotărâri infracţionale, de acţiuni/ inacţiuni ce
însă nu sunt relevante penal decât dacă sunt repetate de un anumit
număr de ori suficient să scoată în evidenţă obişnuinţa.
Ea se consumaă îîn momentul caî nd e efectuat un numaă r suficient de acte de
executare care saă evidentţieze obiceiul sţ i se epuizeazaă îîn momentul
ultimului act de executare, adicaă la finalizarea îîntregii activitaă tţi
infractţionale.

*Caracteristici
- la infractţiunea de obicei existaă o unitate de subiect activ;

6
 - o infractţiune de obicei se poate saă vaî rsţ i numai cu intentţie;
- infractţiunea de obicei nu se poate comite îîn formaă continuataă ;
- la infractţiunile de obicei tentativa nu este posibilaă .

*Sancţiunea
> Înfractţiunii de obicei i se aplicaă legea îîn vigoare la data epuizaă rii ei;
> nu este prevaă zut legal un regim special de sanctţionare a infractţiunii de
obicei, fiind aplicataă pedeapsa prevaă zutaă îîn norma penalaă .

5. Infracţiunea de simplă repetare6

Este o formaă asemaă naă toare celei de obicei deosebirea dintre ele constaî nd
îîn aceea caă , îîn cazul celei de simplaă repetare, se prevede expres de lege caî te
acte de executare sunt necesar a fi comise pentru ca fapta saă fie sanctţionataă
penal.
Aceasta se consumaă îîn momentul caî nd s-a efectuat numaă rul de acte cerut
de lege pentru ca fapta saă antreneze raă spunderea penalaă sţ i se epuizeazaă la
momentul ultimului act de executare.
Î se aplicaă legea îîn vigoare la data epuizaă rii ei legea neprevaă zaî nd vreun
regim special de sanctţionare.

6
Îdem, p. 64