3.3. B.

Cauzele de neimputabitate
Aceste cauze sunt prevaă zute îîn actualul Cod penal îîn articolele 23-26. Ele
sunt cauze care îînlaă turaă a treia conditţie de bazaă a infractţiunii, respectiv ca
fapta saă fie imputabilaă . Cauzele de neimputabilitate prevaă zute de lege sunt:
constraî ngerea fizicaă , constraî ngerea moralaă , excesul neimputabil,
minoritatea faă ptuitorului,iresponsabilitatea, intoxicatţia, eroarea sţ i cazul
fortuit.
Cauzele de neimputabilitate au îîn vedere îîmprejuraă ri sau staă ri care au
legaă turaă cu persoana faă ptuitorului sţ i de aceea produc efecte in personam, cu
exceptţia cazului fortuit.
§1. Constrângerea fizică
1.a. Noţiune

ÎÎn art. 24 Noul Cod penal, legiuitorul prevede caă „nu este imputabilaă fapta
prevaă zutaă de legea penalaă saă vaî rsţ itaă din cauza unei constraî ngeri fizice caă reia
faă ptuitorul nu i-a putut rezista”.
Constraî ngerea la care se face referire îîn textul de lege poate consta îîntr-o
presiune pe care o persoanaă , un animal ori un eveniment imprevizibil sţ i
irezistibil o manifestaă asupra fizicului unei persoane sţ i are ca efect lipsirea
ei de posibilitatea de a detţine controlul asupra faptelor sţ i actţiunilor sale,
astfel determinaî nd-o saă saă vaî rsţ eascaă o faptaă prevaă zutaă de legea penalaă ,
nejustificataă . Faă ptuitorului îîn acest caz nu i se poate imputa comiterea
faptei, pentru caă desţ i e consţ tient de fapta lui, nu poate saă actţioneze liber,
libertatea lui fizicaă , fiindu-i îîngraă ditaă .
1.b. Condiţii

ÎÎn concret, conditţiile necesare pentru existentţa cauzei de

neimputabilitate a constraî ngerii fizice sunt urmaă toarele:

1. să existe o constrângere asupra fizicului făptuitorului

- constraî ngerea ar putea fi realizataă de o persoanaă sau de un animal ori ar
putea fi determinataă de un eveniment neprevaă zut sţ i de neîînvins precum: un
fenomen natural, o stare de raă u fizic, lesţ in, etc.
- constraî ngerea trebuie manifestataă direct asupra faă ptuitorului, sţ i nu
asupra unei alte persoane. ÎÎn acest din urmaă caz, s-ar putea retţine o
constraî ngere moralaă
- dacaă starea de constraî ngere e provocataă intentţionat tocmai de faă ptuitor
cu intentţie, pentru a putea apoi invoca cauza de neimputabilitate, atunci
acesta va raă spunde penal pentru fapta comisaă , neputaî ndu-se retţine ca
incidente dispozitţiile art. 24 Noul Cod penal. 1

1
Îdem, p. 78

1
 2. să fie imposibilă o rezistenţă în faţa respectivei constrângeri
fizice, adicaă :
- persoana constraî nsaă saă nu poataă opune îîn mod eficient o rezistentţaă la
acea constraî ngere;
- faă ptuitorul este nevoit saă actţioneze, neavaî nd altaă posibilitate.
3. fapta comisă datorită acestei constrângeri să fie prevăzută de
legea penală şi nejustificată

- este irelevantaă forma infractţiunii – tentativaă ori fapt consumat

- fapta poate consta îîntr-o actţiune ori inactţiune
- nu are relevantţaă dacaă fapta a fost saă vaî rsţ itaă îîn calitate de autor ori
participant
- faă ptuitorul saă comitaă fapta prevaă zutaă penal sţ i nejustificataă îîn timpul
caî t a fost supus constraî ngerii respective. Dacaă o va face dupaă ce
constraî ngerea fizicaă a îîncetat, atunci fapta îîi va fi imputabilaă .
1.c. Efectele constrângerii fizice

- îînlaă turarea caracterului penal al faptei comise sub constraî ngerea

fizicaă efectuataă ;
- efectele se produc doar in personam, faă raă a se raă sfraî nge sţ i asupra
participantţilor;
- faă ptuitorului nu Î se pot aplica: pedepse, maă suri educative. Pot saă -i fie
totusţ i aplicabile anumite maă suri de sigurantţaă;
- dacaă existentţa constraî ngerii fizice e constatataă pe parcursul urmaă ririi
penale, procurorul dispune clasarea; dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii,
instantţa dispune achitarea;
- duce la îînlaă turarea raă spunderii civile delictuale a faă ptuitorului,
conform art. 1380 Cciv.;
- cel care a efectuat acte de constraî ngere fizicaă fatţaă de faă ptuitor va
raă spunde penal pentru fapta comisaă de cel constraî ns, sţ i civil pentru
prejudiciul produs prin comiterea faptei.2
§2. Constrângerea morală
2.a. Noţiune

Art. 25 Noul Cod penal prevede caă „nu este imputabilaă fapta prevaă zutaă de
legea penalaă saă vaî rsţ itaă din cauza unei constraî ngeri morale, exercitataă prin
amenintţare cu un pericol grav pentru persoana faă ptuitorului ori a altuia sţ i
care nu putea fi îînlaă turat îîn alt mod”.
Constrângerea morală este o cauză de neimputabilitate ce constă în
presiunea asupra psihicului unei persoane realizată prin ameninţarea
cu un pericol grav, inevitabil şi injust, care are ca urmare lipsirea
2
Îdem, p. 78

2
acesteia de posibilitatea de a-şi controla voinţa, determinând-o astfel
să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală sub dominaţia unei
temeri grave. Este o conjuncturaă îîn care faă ptuitorul responsabil, desţ i e
consţ tient de fapta lui, nu poate decide liber ce comportament saă adopte,
motiv pentru care nu i se poate imputa comiterea faptei.
Constraî ngerea moralaă poate fi efectuataă numai de o persoanaă .

2.b. Condiţii

1. Persoana să fie ameninţată cu un pericol grav.

Gravitatea pericolului va fi analizataă îîn raport de valoarea socialaă
amenintţataă .
Amenintţarea poate fi faă cutaă direct ori indirect, oral, îîn scris, prin mijloace
de comunicare îîn masaă , etc.
Odataă cu amenintţarea, pot fi comise sţ i violentţe fizice asupra persoanei
amenintţate,
Ca rezultat al amenintţaării, faă ptuitorul ia decizia de a saă vaî rsţ i fapta
prevaă zutaă îîn legea penalaă , neavaî nd putere de alegere.
2. Constrângerea morală să fie copleşitoare, de neînvins
Persoana constraî nsaă trebuie saă nu poataă saă opunaă rezistentţaă îîn mod
eficient actţiunii de constraî ngere, fiind constraî ns saă actţioneze.

3. Fapta comisă ca efect al constrângerii morale să fie prevăzută de

legea penală şi nejustificată
Fapta trebuie saă fi fost pretinsaă direct ori indirect de cel ce comite
constraî ngerea moralaă

3. Efectele constrângerii morale

- îînlaă turarea caracterului penal al faptei saă vaî rsţ ite îîn aceste îîmprejuraă ri
- nu se pot aplica faă ptuitorului pedepse, maă suri educative, dar se pot
aplica unele maă suri de sigurantţaă
- efectele se produc in personam doar sţ i nu se raă sfraî ng asupra
participantţilor
- caî nd se constataă îîn cursul urmaă ririi penale procurorul dispune
clasarea, iar dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii, instantţa dispune
achitarea.
- duce la îînlaă turarea raă spunderii delictuale a faă ptuitorului, conform art.
1380 Cciv.

3
 §3. Excesul neimputabil
3.1. Noţiune
Potrivit art. 26 alin. (1) sţ i (2) Cod penal, „nu este imputabilaă fapta
prevaă zutaă de legea penalaă saă vaî rsţ itaă de persoana aflataă îîn stare de legitimaă
apaă rare care a depaă sţ it, din cauza tulburaă rii sau temerii, limitele unei apaă raă ri
proportţionale cu gravitatea atacului” sţ i, de asemenea, „fapta prevaă zutaă de
legea penalaă saă vaî rsţ itaă de persoana aflataă îîn stare de necesitate care nu sţ i-a
dat seama, îîn momentul comiterii faptei, caă pricinuiesţ te urmaă ri vaă dit mai
grave decaî t cele care s-ar fi putut produce, dacaă pericolul nu era îînlaă turat”.
3.2. Condiţii
3.2.a. Excesul neimputabil de apărare
Pentru a se putea retţine acest exces trebuie îîndeplinite conditţiile
prevaă zute pentru atac îîn art. 19 alin. 2 Cod penal, caî t sţ i cele referitoare la
apaă rare, cu singura exceptţie a proportţionalitaă tţii. ÎÎn situatţia pe care o
analizaă m, din cauza tulburaă rii ori temerii, faă ptuitorul depaă sţ esţ te limitele
legitimei apaă raă ri proportţionale cu gravitatea pericolului sţ i situatţia concretaă
de saă vaî rsţ ire a atacului îîn mod voit ori nu.
ÎÎn cazul îîn care depaă sţ irea limitelor apaă raă rii proportţionale sunt datorate
altor cauze, va fi aplicabil excesul scuzabil ce este o circumstantţaă atenuantaă
legalaă prev. îîn art. 75 alin. (1) lit. b) Cod penal actual.
Excesul neimputabil de apaă rare poate fi o cauzaă de neimputabilitate doar
pentru o persoanaă fizicaă , nu sţ i pentru una juridicaă , date fiind conditţiile
specifice ce trebuie îîndeplinite.
3.2.b. Excesul neimputabil în acţiunea de salvare
Pentru existentţa lui trebuie îîndeplinite conditţiile prevaă zute de art. 20
alin. (2) Noul Cod penal referitoare la pericol, caî t sţ i cele referitoare la
actţiunea de salvare, cu exceptţia proportţionalitaă tţii. Faă ptuitorul îîn situatţia pe
care o analizaă m nu a consţ tientizat, la data saă vaî rsţ irii faptei, caă va cauza
urmaă ri vizibil mai grave decaî t cele care s-ar fi putut produce,dacaă pericolul
nu era îînlaă turat. Dacaă acesta a depaă sţ it limitele staă rii de necesitate, sţ tiind caă
va produce urmaă ri mai grave decaî t cele care s-ar fi putut produce, dacaă
pericolul nu ar fi fost îînlaă turat, va fi retţinutaă existentţa circumstantţei
atenuante legale prevaă zutaă de art. 75 alin.(1) lit.c) Noul Cod penal
referitoare la depaă sţ irea limitelor staă rii de necesitate.
Efectele excesului neimputabil
-ÎÎnlaă turarea caracterului penal al faptei comise; nu se pot aplica pedepse
sau maă suri educative, dar pot fi dispuse maă suri de sigurantţaă.
- produce efecte in personam
- caî nd se constataă îîn cursul urmaă ririi penale procurorul dispune clasarea
iar dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii, instantţa dispune achitarea.
- nu îînlaă turaă raă spunderea civilaă , faă ptuitorul putaî nd fi obligat saă plaă teascaă
o îîndemnizatţie adecvataă .

4
 §4. Minoritatea făptuitorului
4.1. Noţiune
Art. 27 Noul cod penal prevede caă „nu este imputabilaă fapta prevaă zutaă de
legea penalaă saă vaî rsţ itaă de un minor care la data comiterii acesteia nu
îîndeplinea conditţiile legale pentru a raă spunde penal”.
Caracterul neimputabil e dat de vaî rsta fragedaă a faă ptuitorului care nu
îîntţelege urmarea sţ i implicatţiile faptei sale datoritaă insuficientei dezvoltaă ri
psiho-fizice datorate vaî rstei.
Minorii cu vaî rsta:
- paî naă la 14 ani- nu raă spund penal, operand prezumtţia absolutaă de
lipsaă de discernaă maî nt;
- îîntre 14-16 ani- raă spund penal numai dacaă se face dovada
discernaă maî ntului la data comiterii faptei, prin intermediul unei
expertize medico-legale psihiatrice, operand prezumtţia relativaă de
lipsaă de discernaă maî nt;
- peste 16 ani-paî naă la 18 ani, raă spund penal dacaă nu va fi retţinutaă o altaă
cauzaă de neimputabilitate (art.113 Noul cod penal).

Dacaă se constataă caă minorul cu vaî rsta îîntre 14-16 ani a actţionat faă raă
discernaă maî nt, va fi retţinutaă minoritatea ca o cauzaă de îînlaă turare a
caracterului penal al faptei.
Dacaă minorul ce a îîmplinit 16 ani nu a avut discernaă maî nt caî nd a actţionat,
se va retţine iresponsabilitatea drept cauzaă de îînlaă turare a caracterului penal
al faptei (art. 28 Noul Cod penal).
Starea de minoritate trebuie saă existe îîn momentul comiterii faptei.
ÎÎn cazul îîn care a fost comisaă o infractţiune progresivaă anterior îîmplinirii
vaî rstei de 14 ani, care produc efecte dupaă momentul de la care minorul
poate raă spunde penal, este aplicabilaă cauza de neimputabilitate a
minoritaă tţii.
ÎÎn cazul infractţiunilor care s-au consumat îînainte de îîmplinirea vaî rstei de
14 ani, îînsaă s-au epuizat dupaă acest moment (infractţiuni continue,
continuate, de obicei), va raă spunde numai pentru faptele comise dupaă data la
care a îîmplinit 14 ani, dacaă se face dovada caă a actţionat cu discernaă maî nt.
4.2. Efectele stării de minoritate
- îînlaă turarea caracterului penal al faptei;
- produce efecte in personam;
- caî nd se constataă îîn cursul urmaă ririi penale procurorul dispune
clasarea iar dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii, instantţa dispune
achitarea.

5
 § 5. Iresponsabilitatea
5.1. Noţiune
Noul Cod penal prevede îîn art. 28 caă „nu este imputabilaă fapta prevaă zutaă
de legea penalaă saă vaî rsţ itaă de persoana care, îîn momentul comiterii acesteia,
nu putea saă -sţ i dea seama de actţiunile sau inactţiunile sale ori nu putea saă le
controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze”.
5.2. Condiţii
5.2.a. Să existe o stare de incapacitate psihică la momentul comiterii
faptei prevaă zute de legea penalaă . Aceastaă stare se decide îîn baza unei
expertize medico-legale psihiatrice.
Îresponsabilitatea determinataă de boli psihice poate fi permanentaă ori
temporaraă , fazele de luciditate alternaî nd cu cele de lipsaă de discernaă maî nt.
Din acest motiv, este absolute necesar ca pentru fiecare infractţiune comisaă
saă se constate dacaă era prezentaă starea de iresponsabilitate la momentul
saă vaî rsţ irii lor.
5.2.b. Incapacitatea psihică să fie generată de o boală psihică ori de
alte cauze anormale
5.2.c. Fapta autorului- constând într-o acţiune ori inacţiune - să fie una
prevăzută de legea penală şi nejustificată

5.3. Efecte
- îînlaă turarea caracterului penal al faptei ca efect al lipsei de
responsabilitate
- efectele sunt in personam
- nu se pot aplica pedepse ori maă suri educative, îînsaă pot fi dispuse maă suri
de sigurantţaă precum: internarea medicalaă , obligarea a tratament medical
(art. 110, art. 109 Noul Cod penal)
- caî nd se constataă îîn cursul urmaă ririi penale procurorul dispune clasarea,
iar dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii, instantţa dispune achitarea.
§ 6. Intoxicaţia
6.1. Noţiune
Art. 29 noul Cod penal dispune caă „nu este imputabilaă fapta prevaă zutaă de
legea penalaă saă vaî rsţ itaă de persoana care, îîn momentul comiterii acesteia, nu
putea saă -sţ i dea seama de actţiunile sau inactţiunile sale ori nu putea saă le
controleze, din cauza intoxicaă rii involuntare cu alcool sau cu alte substantţe
psihoactive.”
Art. 241din LPANCP definesţ te substantţele psihoactive ca fiind substantţele
decise de lege la propunerea Ministerului Saă naă taă tţii (de exemplu droguri).
Întoxicatţia poate fi de mai multe tipuri precum:
- intoxicatţie voluntaraă - respectiv cea cu alcool ori alte substantţe, faă cutaă
îîn mod voit, chiar sţ i caî nd persoana nu a urmaă rit saă ajungaă îîn aceastaă stare

6
 - intoxicatţia involuntaraă - cea cu alcool ori alte substantţe produsaă
involuntar sau din eroare
- intoxicatţie completaă - cea cu alcool ori alte substantţe care face ca
persoana ajunsaă îîn aceastaă stare saă -sţ i piardaă capacitaă tţile intelective ori
volitive
- intoxicatţia incompletaă - cea produsaă tot cu alcool ori alte substantţe, care
face ca persoana ajunsaă îîn aceastaă stare saă suporte o scaă dere a capacitaă tţilor
intelective ori volitive.3
Actualul Cod penal prevede îîn art. 77 lit. f) ca fiind una dintre
circumstantţele agravante sţ i saă vaî rsţ irea infractţiunii îîn stare de intoxicatţie
voluntaraă cu alcool ori alte substantţe psihoactive atunci caî nd a fost
provocataă îîn scopul comiterii infractţiunii. Art. 75 alin. (2) lit. b) noul cod
penal prevede caă poate constitui circumstantţaă atenuantaă judiciaraă
intoxicatţia voluntaraă cu alcool ori alte substantţe psihoactive caî nd nu a fost
provocataă îîn scopul saă vaî rsţ irii infractţiunii.

6.2. Efecte

- îînlaă turarea caracterului penal al faptei comise îîn aceste conditţii;

- nu se pot aplica pedepse sau maă suri educative, dar pot fi dispuse
maă suri de sigurantţaă;
- Produce efecte in personam;
- caî nd se constataă îîn cursul urmaă ririi penale, procurorul dispune
clasarea, iar dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii, instantţa dispune
achitarea.

§ 7. Eroarea
7.1. Noţiune
Eroarea este o cauză de neimpunitate prevăzută în art. 30 noul Cod
penal ce constă în necunoaşterea ori cunoaşterea greşită a realităţii
ori a unei prevederi legale de către o persoană care are
responsabilitate.
Potrivit alin. (1) al art. 30, „nu constituie infractţiune fapta prevaă zutaă de
legea penalaă saă vaî rsţ itaă de persoana care, îîn momentul comiterii acesteia, nu
cunosţ tea existentţa unei staă ri, situatţii ori îîmprejuraă ri de care depinde
caracterul penal al faptei.”
Eroarea se poate invoca, ca o cauzaă de neimputabilitate, sţ i de caă tre o
persoanaă juridicaă , îîn conditţiile îîn care aceasta are îîn vedere eroarea organelor
de conducere ale respectivei persoane.4

3
Îdem, p. 88-89.
4
Îdem, p. 91.

7
 Tipuri de eroare:
a. Eroare asupra elementelor constitutive ale infracţiunii
- aceasta poate fi o eroare de fapt, caî t sţ i o eroare de drept. ÎÎn literatura
de specialitate mai e denumitaă „eroare asupra tipicitaă tţii”. 5
- aceastaă formaă de eroare este prevaă zutaă de legiuitor îîn art. 30 alin. (1)
noul Cod penal din care se desprinde caă sunt necesare pentru
existentţa ei îîndeplinirea anumitor conditţii precum:
1. comiterea unei fapte care este prevaă zutaă de legea penalaă nejustificataă ;
îîn situatţia, îîn care nu se îîndeplinesc conditţiile tipicitaă tţii ori antijuriditaă tţii,
analiza imputabilitaă tţii faptei este lipsitaă de utilitate.
2. persoana care a comis fapta saă nu fi sţ tiut ori saă fi cunoscut gresţ it
existentţa unei situatţii, îîmprejuraă ri ori staă ri de care depinde caracterul penal
al faptei.
Nu va fi retţinutaă eroarea ca o cauzaă de neimputabilitate, îîn cazul îîn care
autorul a actţionat contra unei persoane ori bun sţ i din cauza realizaă rii îîn
mod defectuos a actelor de executare ori urmare a unui eveniment
neprevaă zut actţiunea infractţionalaă a fost deviataă spre un alt subiect sau
obiect, producaî ndu-se un alt rezultat decaî t cel prevaă zut de autor, dar de
aceeasţ i naturaă cu el (de exemplu caî nd autorul vrea saă producaă o vaă taă mare
corporalaă unei anumite persoane, dar provoacaă leziuni alteia, urmare a
schimbaă rii neasţ teptate a pozitţiei persoanei urmaă rite). De asemenea nu va fi
retţinutaă eroarea ca o cauzaă de neimputabilitate îîn situatţia îîn care a existat la
momentul comiterii faptei a unei erori asupra identitaă tţii victimei.
3. existentţa erorii îîn momentul comiterii faptei
- caî nd suntem îîn cazul unei infractţiuni continue, continuate sau de obicei,
eroarea trebuie saă existe pe toataă durata activitaă tţii infractţionale
- caî nd suntem îîn prezentţa unei infractţiuni progresive, va fi operantaă
cauza de îînlaă turare a caracterului penal al faptei dacaă faă ptuitorul s-a aflat îîn
eroare îîn momentul actului infractţional, chiar îîn situatţia îîn care la data
producerii rezultatului mai grav produs, faă ptuitorul nu mai era îîn eroare.
b. Eroarea asupra antijuridităţii
E acea cauză de neimputabilitate ce constă în eroarea invincibilă
asupra caracterului ilegal al faptei. E prevaă zutaă îîn alin. (5) al art. 30 sţ i ea
poartaă asupra caracterului ilegal al conduitei, autorul apreciind caă fapta lui
e permisaă de legea penalaă .
Ea poate fi o eroare de fapt ( îîn cazul îîn care autorul crede caă se aflaă îîntr-o
situatţie îîn care legea îîi permite legitima apaă rare, dar, de fapt nu este asţ a), ori o
eroare asupra normei de drept penal

5
Îdem, p. 91.

8
 7.2. Efectele erorii
- eroarea asupra caracterului ilicit va îînlaă tura imputabilitatea numai
atunci caî nd este invincibilaă sţ i nu vin civilaă adicaă e rezultatul culpei
faă ptuitorului. ÎÎn acest din urmaă caz, faă ptuitorul va raă spunde penal
pentru o faptaă comisaă din culpaă , dacaă legea o incrimineazaă ;
- produce efecte doar in personam;
- caî nd se constataă îîn cursul urmaă ririi penale, procurorul dispune
clasarea. Dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii, instantţa dispune
achitarea;
- nu se pot aplica pedepse sau maă suri educative, dar pot fi dispuse
maă suri de sigurantţaă.
§ 8. Cazul fortuit
8.1. Noţiune
Art. 31 NCP prevede caă „nu este imputabilaă fapta prevaă zutaă de legea
penalaă al caă rui rezultat e consecintţa unei îîmprejuraă ri care nu putea fi
prevaă zutaă ”.
8.2. Condiţii
a. Existentţa unei situatţii exterioare sţ i imprevizibile ce se suprapune peste
actţiunea ori inactţiunea faă ptuitorului (ce poate fi licitaă sau ilicitaă ).
- caracterul imprevizibil se referaă la faptul caă e necesar ca nici
faă ptuitorul, nici o altaă persoanaă , nu puteau prevedea aparitţia îîmprejuraă rii
externe;
- rezultatul produs trebuie saă fie diferit de cel care s-ar fi produs dacaă
nu ar fi intervenit îîmprejurarea exterioaraă imprevizibilaă ;
- dacaă existaă culpa faă ptuitorului, nu mai poate fi invocataă existentţa
cazului fortuit.

b. actţiunea/inactţiunea faă ptuitorului saă reprezinte o faptaă prevaă zutaă de

legea penalaă , nejustificataă
8.3. Efectele cazului fortuit

- - îînlaă turarea imputabilitaă tţii faptei comise ca urmare a cazului fortuit.

Nu se pot aplica pedepse sau maă suri educative, dar pot fi dispuse maă suri de
sigurantţaă;
- Produce efecte in rem, ce se raă sfraî ng asupra participantţilor- singura
cauzaă de neimputabilitate ce produce efecte in rem, nu in personam;
- caî nd se constataă îîn cursul urmaă ririi penale procurorul dispune
clasarea iar, dacaă se constataă îîn faza judecaă tţii, instantţa dispune achitarea;
- ÎÎnlaă turaă raă spunderea delictualaă a autorului pentru fapta proprie,
avaî nd îîn vedere dispozitţiile art. 1351 Cciv.

9
3.4. Formele infracţiunii intenţionate

Înfractţiunea este o formaă de manifestare a persoanei care o comite îîn

sfera socialaă . Ca formaă de manifestare, infractţiunea implicaă o desfaă sţ urare îîn
timp sţ i spatţiu. Opinia doctrinaraă 6 unanimaă sustţine existentţa a douaă etape de
desfaă sţ urare a activitaă tţii infractţionale, respectiv una internaă (delimitataă de
momentul nasţ terii ideii de comitere a unei infractţiuni, sţ i momentul luaă rii
deciziei de a o comite) sţ i una externaă (îîn care sunt incluse faza actelor de
pregaă tire, faza actelor de executare sţ i faza urmaă rilor).
Sub aspect penal prezintaă importantţaă etapa externaă cu fazele acesteia,
respective faza actelor de pregaă tire, faza tentativei sţ i faza faptei consumate.
A. Actele de pregătire ori preparatorii
NCP nu face nici o prevedere expresaă cu privire la acestea sţ i nu le
sanctţioneazaă .
Prin ele am putea înţelege acele acte realizate în scopul îndeplinirii
laturii obiective a infracţiunii pe care subiectul activ a decis să o
comită.7
Ele sunt acte materiale sau doar concepere (intelectuale), licite sau ilicite
prin care este pregaă titaă executarea hotaă raî rii de a comite o infractţiune
intentţionataă ori praeterintentţionataă .
Actele preparatorii sunt anterioare îînceperii executaă rii deciziei de
comitere a infractţiunii, nefiind considerate o tentativaă pedepsibilaă la
aceasta.
Atunci caî nd sunt efectuate de autorul infractţiunii, ele vor fi incluse,
absorbite îîn contţinutul infractţiunii. Dacaă sunt îîntreprinse de o altaă persoanaă
decaî t faă ptuitorul, pot fi apreciate drept activitaă tţi de complicitate anterioaraă ,
dacaă autorul s-a folosit de ele la comiterea infractţiunii (ca de exemplu
activitatea de procurare a mijloacelor ce vor fi folosite la comiterea de caă tre
infractor a infractţiunii, precum arme ori alte obiecte ajutaă toare).
Specific acestei faze este caă acum nu sunt executate actţiuni ce formeazaă
obiectul material al laturii obiective, ci numai activitaă tţi ce au ca scop saă
pregaă teascaă executarea.8 Deosebirea dintre actele de pregaă tire sţ i cele de
executare se va face îîn raport de aspecte precum: capacitatea actului
saă vaî rsţ it de a evidentţia hotaă raî rea infractţionalaă , existentţa sau nu a
identificaă rii actului de conduitaă cu actţiunea ori inactţiunea sanctţionataă prin
legea penalaă ce este elementul material al unei infractţiuni.

6
C. Mitrache, op.cit., p. 96, V. Dobrinoiu sţ i colectivul, op.cit., p. 180-181, Mihai Udroiu, op.cit., p. 98Matei Basarab,
Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresţ ti, 1997, p. 348-349.
7
V. Dongoroz, Drept penal, 1939, p. 261, Î. Oancea, explicatţii teoretice ale Codului penal romaî n, vol. Î, p. 182.
8
ÎÎn acest sens a se vedea sţ i C.A. Bucuresţ ti, sectţia a ÎÎ-a penalaă , decizia nr. 1388/2002, îîn Practicaă Judiciaraă Penalaă
2001-2002, p.93

10
 B. Tentativa

§ Noţiune
Potrivit art. 32 alin. (1)Noul Cod penal, tentativa constă în punerea în
executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă
întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Din textul de lege, este evident caă tentativa este posibilaă numai la
infractţiunile intentţionate („punerea îîn executare a intentţiei”).
ÎÎn fapt tentativa este o infractţiune de sine staă taă toare care include un
obiect juridic, un obiect material îîn unele situatţii, un subiect activ, o laturaă
obiectivaă sţ i o laturaă subiectivaă .
Legiuitorul ne arataă sţ i situatţia îîn care nu putem vorbi de tentativaă ,
prevaă zaî nd îîn alin. (2) al aceluiasţ i articol caă : nu existaă tentativaă atunci caî nd
imposibilitatea de consumare a infractţiunii este consecintţa modului cum a
fost conceputaă executarea.
Din analiza dispozitţiilor legale se desprind sţ i care sunt modalitaă tţile
tentativei
§ Modalităţile tentativei
1. Dupaă etapa de realizare a activitaă tţii infractţionale distingem:
a. tentativa imperfectă- sau întreruptă ori neterminată. Ea poate fi
îîntaî lnitaă ataî t la infractţiunile de rezultat, caî t sţ i la cele de pericol sţ i existaă
atunci caî nd executarea actţiunii infractţionale se îîntrerupe fie voit de
faă ptuitor, fie din cauze independente de vointţa lui.
b. tentativă perfectă- sau terminată. Existaă doar la infractţiunile de
rezultat sţ i constaă îîn situatţia îîn care actţiunea infractţionalaă a fost total
realizataă , dar, urmarea periculoasaă pentru societate nu s-a produs din
motive independente de vointţa infractorului.
ÎÎn cazul tentativei sunt irelevante motivele de neproducere a rezultatului
faptei, ele putaî nd avea orice naturaă pentru a antrena raă spunderea
faă ptuitorului îînsaă ele trebuie saă fie independente de vointţa lui.
Potrivit dispozitţiilor art. 32 Noul cod penal tentative se clasificaă îîn:
a. tentativă periculoasă ori idonee- ce este prevaă zutaă îîn alin. (1) al art.
32Noul Cod penal. Pentru existentţa tentativei idonee trebuie saă se
îîndeplineascaă urmaă toarele conditţii:
-saă existe intentţia-directaă sau indirectaă - a faă ptuitorului de a comite o
infractţiune
-saă fi fost pusaă îîn executare intentţia faă ptuitorului de a comite o
infractţiune
-actele de executare saă fi fost fie îîntrerupte, fie saă nu îîsţi fi produs efectele,
dacaă au fost duse paî naă la capaă t.
b. tentativa nepericuloasă sau neidonee- prevaă zutaă de art. 32 alin.(2)
Noul Cod penal.

11
 § Sancţionarea tentativei
ÎÎn art. 33 Noul Cod penal se prevede îîn alin. (1) caă tentativa se pedepsesţ te
numai caî nd legea prevede îîn mod expres aceasta.
Potrivit alin. (2) al aceluiasţ i text de lege, tentativa se sanctţioneazaă cu
pedeapsa prevaă zutaă de lege pentru infractţiunea consumataă ale caă rei limite
se reduc la jumaă tate. Caî nd pentru infractţiunea consumataă legea prevede
pedeapsa detentţiei pe viatţaă, iar instantţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa
se sanctţioneazaă cu pedeapsa îînchisorii de la 10 la 20 de ani.
ÎÎn cazul persoanei juridice limitele speciale ale zilelor amendaă prevaă zute
de lege pentru infractţiunea consumataă se reduc la jumaă tate.
Pe laî ngaă pedeapsa principalaă decisaă pentru tentativaă , se mai pot aplica sţ i
una ori mai multe pedepse complementare, pe o durataă de la 1 la 5 ani.
Raă maî nerea faptei îîn faza de tentativaă nu produce efecte cu privire la durata
pentru care se pot aplica pedepse complementare, aceasta fiind aceeasţ i ca sţ i
îîn situatţia îîn care infractţiunea s-ar fi consumat. 9
Tentativa neidonee nu este sanctţionataă .
§ Cauzele de nepedepsire a tentativei
1. Desistarea
Aceasta este o cauzaă de nepedepsire a tentativei idonee care constaă îîn
renuntţarea de caă tre infractor, din propria vointţaă, la continuarea actelor de
executare a infractţiunii pe care a îînceput-o, mai îînainte de terminarea
executaă rii actţiunii tipice sţ i de descoperirea faptei, asţ a cum rezultaă sţ i din
dispozitţiile art. 34 alin. (1) teza 1 Noul Cod penal care prevede caă nu se
pedepsesţ te autorul care, îînainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a
îîncunosţ tintţat autoritaă tţile de comiterea acesteia, astfel îîncaî t, consumarea saă
poataă fi îîmpiedicataă .
Desistarea produce efecte îîn douaă situatţii:
a. îîmpiedicarea voitaă sţ i eficace de caă tre autor a producerii urmaă rii
periculoase a faptei sanctţionataă penal – ce s-ar fi produs dacaă nu se proceda
astfel- dupaă executarea totalaă a activitaă tţii infractţionale sţ i mai îînainte de
descoperirea faptei.
- îîmpiedicarea producerii rezultatului se poate face doar printr-o actţiune,
nu sţ i prin omisiune. Actţiunea poate fi licitaă sau ilicitaă .
- îîmpiedicarea producerii rezultatului se poate face doar îîn cazul
infractţiunilor de rezultat- care pot fi comise sţ i îîn forma tentativei perfecte,
dar nu e posibilaă la infractţiunile de pericol10.
b. îîncunosţ tintţarea voluntaraă de caă tre autor a autoritaă tţilor, dupaă
executarea îîn totalitate a activitaă tţii infractţionale sţ i mai îînainte de
descoperirea faptei, de asţ a naturaă , îîncaî t consumarea saă poataă fi îîmpiedicataă .

9
Mihai Udroiu, op.cit., p. 104
10
Îdem, p.107.

12
 Fapta raă maî ne îîn formaă de tentativaă la infractţiune îînsaă nu se mai
pedepsesţ te.
Cauza de nepedepsire are efect in personam, de ea profitaî nd numai
autorul sau autorii care a/au îîmpiedicat producerea rezultatului, nu îînsaă sţ i
complicii sau instigatorii la acea infractţiune.
Noul Cod penal prevede îîn alin. (2) al art. 34 caă , dacaă actele îîndeplinite
paî naă la momentul desistaă rii sau îîmpiedicaă rii producerii rezultatului
constituie o altaă infractţiune, se aplicaă pedeapsa pentru aceastaă infractţiune.

c. Infracţiunea fapt consumat

Consumarea are loc atunci caî nd fapta comisaă îîn concret corespunde
modelului tip prezentat îîn norma penalaă , adicaă atunci, caî nd îîntrunesţ te
elementele constitutive ale unei infractţiuni.
ÎÎn cazul infractţiunii de rezultat, consumarea se produce la momentul
producerii rezultatului, iar la infractţiunile de pericol îîn momentul comiterii
actţiunii / inactţiunii infractţionale prevaă zute de lege (la infractţiunile de
pericol abstract) ori la data producerii efective a staă rii de pericol (la
infractţiunile de pericol concret).

d. Infracţiunea fapt epuizat

La unele infractţiuni existaă posibilitatea ca dupaă ce fapta s-a consumat, prin
producerea rezultatului ei specific, acesta saă se intensifice, fie ca un proces
firesc, natural, faă raă vreo interventţie a faă ptuitorului, fie datoritaă prelungirii
actţiunii ori inactţiunii tipice, sţ i dupaă trecerea momentului caî nd aceasta s-a
consumat.11 Momentul îîn care apare rezultatul îîn limitele lui finale, deci dupaă
ce amplificarea a luat sfaî rsţ it, este momentul numit al epuizaă rii actţiunii.
Epuizarea infractţiunii reprezintaă momentul pozitţionat îîn timp îîntre
consumarea infractţiunii (dupaă aceasta) sţ i producerea ultimelor urmaă ri ale
infractţiunii.
Înfractţiunile care suportaă o asemenea amplificare a rezultatului sunt
infractţiuni epuizate sţ i sunt forme atipice de infractţiune (ca sţ i tentativa),
fapta consumataă reprezentaî nd singura formaă tipicaă a infractţiunii.
Ca regulaă , momentul consumaă rii infractţiunii este acelasţ i cu momentul
epuizaă rii, exceptţie faă caî nd:
 infractţiunile continuate- care presupun comiterea de caă tre aceeasţ i
persoanaă a douaă ori mai multe actţiuni sau inactţiuni care, fiecare îîn
parte, formeazaă contţinutul aceleiasţ i infractţiuni, la intervale de timp
diferite îînsaă îîn realizarea aceleiasţ i hotaă raî ri infractţionale sţ i contra
aceluiasţ i subiect pasiv.

11
V. Dobrinoiu, op.cit., p. 209

13
  infractţiunile continue- au ca specific faptul caă la ele executarea se
prelungesţ te îîn timp dupaă momentul consumaă rii, paî naă caî nd intervine o
nouaă manifestare contraraă de vointţaă ce reprezintaă sţ i momentul
epuizaă rii lor.
 infractţiunile de obicei ori progresive- sunt cele la care urmarea
imediataă se agraveazaă fie prin producerea altor urmaă ri (de exemplu
taî lhaă ria ce a avut ca urmare o vaă taă mare corporalaă ), faă raă vreun act
nou al autorului, fie prin sporirea, multiplicarea urmaă rii initţiale. ÎÎn
cazul acestor categorii de infractţiuni existaă sţ i un moment al
consumaă rii (cel al producerii rezultatului initţial al infractţiunii
principale)sţ i un moment al epuizaă rii (respective cel al producerii
urmaă rii mai grave)
ÎÎn raport cu momentul epuizaă rii, de regulaă se va stabili aplicarea legii
penale îîn timp, a legii de gratţiere, etc. Existaă sţ i o exceptţie, reprezentataă de
succesiunea legilor penale îîn timp, aplicabilaă este legea îîn vigoare la
momentul saă vaî rsţ irii activitaă tţii infractţionale- respective momentul
consumaă rii infractţiunii- sţ i nu cea de la momentul producerii rezultatului-
adicaă al epuizaă rii infractţiunii.12

12
ÎÎn acest sens s-a pronuntţat sţ i ÎCCJ, sectţia penalaă , decizia nr. 2570/2005, www.legalis.ro

14