CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA AGROBIOLOGICĂ A UNOR SOIURI DE

NUC ÎN RELAłIE DIRECTĂ CU CONDIłIILE ECOLOGICE DIN ZONA

SUBCARPATICĂ A OLTENIEI
(REZUMAT)

Nucul este o plantă pomicolă foarte importantă în alimentaŃie, economie,

protecŃia eroziunii solului, etc.
Fructele acestei plante sunt considerate ,,fructe de lux” şi sunt foarte mult
solicitate pe plan mondial.
În România, cultura nucului este de tradiŃie dar modernizarea în timp a culturii
nu s-a făcut dinamic ca la alte plante pomicole.
Cultivatorii s-au mulŃumit cu cele 30-35 mii t nuci anual, foarte neuniforme din
cauză că proveneau de la plante răzleŃe, aflate pe rădăcini proprii (hibrizii naturali cu
largă variabilitate genetică).
Competitivitatea comercială internaŃională a nucilor presupune modernizarea
culturii nucului, din punct de vedere sortimental, al înmulŃirii clonale, al tehnologiei de
cultură şi al tehnologiei de recoltare şi păstrare a fructelor.
Scopul şi obiectivele de cercetare
Scopul cercetării
Cercetările efectuate în Ńara noastră cu privire la cultura nucului
s-au datorat politicilor din anii precedenŃi, de a cultiva nuci nealtoiŃi, pe cele mai
neadecvate terenuri (în pantă, supuse eroziunii, slab fertile).
În lucrarea de faŃă ne-am propus să stabilim unele elemente fundamentale,
între care primează soiul şi sortimentul de soiuri de nuc pentru modernizarea culturii,
în sensul creşterii productivităŃii şi al calităŃii producŃiei. Fără soi şi sortiment nu este
posibilă realizarea unei competitivităŃi la actualele standarde ale pieŃelor
internaŃionale.
Obiectivele de cercetare
În vederea stabilirii soiurilor şi sortimentului cel mai adecvat pentru cultura
nucului în zonele cu vocaŃie ecologică din Ńara noastră, ne-am propus următoarele
obiective de cercetare:
1.Evaluarea soiurilor de nuc româneşti şi străine din punct de vedere al
creşterii şi fructificării , pe baza unor caracteristici agrobiologice;
2.Precizarea modului de evoluŃie a creşterii şi fructificării plantelor de nuc până
la faza de fructificare deplină;
3.Evaluarea factorilor ecologici şi tehnologici în relaŃie directă cu cerinŃele
soiurilor de nuc;
4.Analiza modului de comportare a soiurilor de nuc la unele boli in conditiile
din Nordul Olteniei.
5.Stabilirea unui sortiment de soiuri de nuc valoros pentru condiŃiile din Nordul
Olteniei şi comparativ pe pieŃele internaŃionale.
MATERIALUL BIOLOGIC ŞI METODELE DE CERCETARE
Materialul biologic
Cercetările au fost efectuate în perioada 2004-2009, în cadrul SCDP Vâlcea şi
în plantaŃia de pe dealul Petrişor – Rm.Vâlcea.
Plantele au avut vârsta de 11-15 ani (plantaŃii înfiinŃate în anul 1995 şi în anul
1999). De asemenea s-au folosit plante de 1-4 ani pentru determinarea modului de
creştere în primii ani. Materialul biologic folosit în prezenta lucrare este alcătuit din 29
soiuri de nuc, din care 12 soiuri sunt create în România iar 17 soiuri provin din SUA,
FranŃa, Germania şi Bulgaria (Tabelul 18).
 Soiurile au fost altoite pe portaltoiul de Juglans regia (nuc comun înmulŃit
generativ).
Fiecare soi a fost reprezentat prin 5-10 plante. DistanŃa de plantare este de 9
x 8 m (139 plante/ha).
Metode de cercetare
În funcŃie de obiectivele de cercetare, stabilite s-au făcut măsurători
biometrice, observaŃii fenologice şi determinări, după cum urmează:
a)cu privire la habitusul plantelor:
-diametrul trunchiului , la ½ din înălŃimea sa (cm);
-suprafaŃa secŃiunii trunchiului (cm2);
-diametrul coroanei (cm);
-suprafaŃa proiecŃiei coroanei pe sol (m2);
-înălŃimea pomului (m);
-volumul coroanei (m3);
-lungimea medie anuală a ramurilor anuale (cm);
-gradul de utilizare efectivă a terenului (%).
-vigoare de creştere s-a determinat cu ajutorul formulei:
Vig.c = Nr.pct.SST + Nr.pct.VOL.COR.+Nr.pct.Supr.Ocupată
(∑pct.)

b)cu privire la fenofazele de creştere şi fructificare:

-începutul umflării mugurilor vegetativi;
-începutul înfloritului la florile femele şi mascule;
-determinarea modului de manifestare a dichogamiei;
-epoca de maturare a fructelor;
-încheierea ciclului de vegetaŃie (la căderea frunzelor).
c)cu privire la comportarea soiurilor de nuc în procesul de
fructificare:
-determinarea tipului de fructificare;
-stabilirea capacităŃii de fructificare, în fiecare an (kg/ha);
-momentul intrării în fructificare;
-stabilirea gradului de influenŃă a genotipului şi condiŃiile de
mediu;
-determinările privind influenŃele genotipului (soi) şi mediului (ani) şi
genotip x mediu s-au efectuat cu ajutorul analizei varianŃei, Two-Way Anova cu
repetiŃii (Sokal şi Rohlf, 1995).
Interpretările au avut la bază varianŃa estimată (s2), varianŃa aşteptată (δ2) şi
coeficientul de variaŃie (s%).
Testarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul testului F şi testul ,,t multiplu”.
Cu ajutorul varianŃei aşteptate (δ2), s-a reuşit să se cuantifice cantitatea de
producŃiei obŃinută ca urmare a influenŃei G.M şi Gx M.
-eficienŃa economică a culturii nucului în funcŃie de capacitatea de
producŃie.
d)cu privire la caracteristicile biometrice ale fructelor
-forma, culoarea şi uniformitatea fructelor;
-mărimea şi greutatea fructelor (mm, g);
-sudura carpelară, grosimea şi tăria cojii;
-mărimea, greutatea şi randamentul în miez;
-culoarea tegumentului la miez;
-gustul şi atractivitatea miezului;
 -repartizarea producŃiei de nuci pe calităŃi;
-analiza chimică a soiurilor de nuc.
e)cu privire la comportarea soiurilor de nuc la unele boli şi dăunători:
-atacul de Balaninus nucum (viermele nucilor);
-atacul de Xanthomonas campestris p.v. Juglandis
(bacterioză);
-atacul de Xanthomonas Juglandis (antracnoză);
În cadrul acestei lucrări s-a folosit analiza biostatistică şi s-au determinat
următorii indici statici:
-analiza mediei aritmetice ( x );
-analiza amplitudinilor şi a coeficientului de variaŃie (s%);
-analiza abaterii standard (s):
-analiza varianŃei (s2):
-analiza corelaŃiilor (r ):
-analiza regresiilor (byx):
REZULTATE OBłINUTE
Caracteristicile de creştere ale soiurilor de nuc
Creşterea soiurilor de nuc este diferenŃiată în funcŃie de materialul săditor
folosit la plantare, soi şi de condiŃiile ecologice ale zonei.
În primii 6 ani de la plantare, creşterea plantelor de nuc este mai intensă la
plantele pe rădăcini proprii decât la plantele altoite, cu 7-22 mm la diametrul
trunchiului şi 0,2 – 1,4 m înălŃimea plantelor.
După 16 ani de la plantare soiurile de nuc au realizat o suprafaŃă a secŃiunii
trunchiului cuprinsă între 531 cm2 (Germisara ) şi 881 cm2 (Muscelean), la soiurile
româneşti şi între 510 cm 2 (Pedro) şi 730 cm2 (Franquette), la cele străine. Cele mai
mari creşteri în grosime la trunchi s-au produs la Argeşean (829 cm2), Geoagiu 65
(754 cm2), Sibişel 44 (720 cm 2) şi Valrex (730cm2).
SuprafaŃa secŃiunii trunchiului medie este redusă la soiurile cu fructificare
laterală (579cm2), comparativ cu soiurile cu fructificare terminală (679cm2).
Diametrul coroanelor şi suprafaŃa proiecŃiilor coroanelor pe sol la plante
oscilează între 4,9m cu 18,8cm2 (Orăştie) şi 7,3m cu 41,8m2 (Muscelean), la soiurile
cu fructificare terminală şi între 5,3m, cu 22,0 m2( Ferjean) şi 6,2 m, cu 30,1 m2
(Tehama ), la soiurile cu fructificare laterală.
ÎnălŃimea medie a plantelor este cuprinsă între 5,6 m (Jupâneşti) şi 6,8 m
(Valmit), la soiurile cu fructificare terminală şi între 5,4 m (Pedro ) şi 6,1 m (Fernor),
la cele cu fructificare terminală.
Volumul coroanelor , element foarte important al creşterii a oscilat între 94,2m3
(Orăştie) şi 209 m3 (Muscelean). Soiurile cu fructificare terminală au un volum mediu
al coroanei de 151,0m3, comparativ mai mare decât la soiurile cu fructificare laterală,
de 135,8m3 (+15,2m3).
La vârsta de 15 ani soiurile de nuc au ocupat numai o parte din suprafaŃa de
teren disponibilă dintr-un ha plantaŃie. Cea mai redusă suprafaŃă de teren ocupată s-
a înregistrat la soiul Orăştie (2613m2, echivalentul a 26,1%), iar cea mai mare la soiul
Muscelean (5810m2, echivalentul a 58,1%).
La soiurile cu fructificare laterală gradul de ocupare al suprafeŃei disponibile
este de 30,6 % (Ferjean) la 41,8( (Tehama).
Soiurile de nuc nu reuşesc la vârsta de 15 ani să utilizeze efectiv toată
suprafaŃa de care dispun în plantaŃie ( 77,8%).
 Majoritatea soiurilor de nuc ocupă numai 40-60% din suprafaŃa utilă şi din
acest motiv nu pot fi considerate că au atins parametrii maximi de creştere si nici de
fructificare (la 15 ani).
Vigoarea de creştere a soiurilor de nuc (determinată de pe baza punctajelor
acordate la principalele elemente de creştere) a permis gruparea celor 29 de soiuri in
urmatoarele grupe de vigoare:
-cu vigoare foarte mare (>30 pct.) : Argeşean si Geoagiu 65;
-cu vigoare mare (20-30 pct.) : 23 de soiuri între care: Valcor
Sarmis, Vina, Franquette, Hartley, etc.;
-cu vigoare medie (10-20 pct.): Germisara, Orăstie, VelniŃa şi
Pedro.
Parcurgerea al fenofazelor de vegetaŃie
Declanşarea dezmuguritului mugurilor vegetative s-a produs grupat la toate
soiurile de nuc, intr-un interval de 13-16 zile, dar dezmuguritul a depins major de
condiŃiile anilor astfel că, declanşarea s-a produs într-un an la 6 aprilie, iar in alŃii la
13 aprilie.
Căderea masivă a frunzelor s-a produs in cursul lunii octombrie, între 6
octombrie (Valmit) şi 22 octombrie (Ferjean). Începutul căderii frunzelor s-a produs
după data de 15-18 septembrie.
Durata perioadei de vegetaŃie la soiurile românesti a oscilat între 180 de zile
(Sarmis) până la 196 de zile (Velnita), iar la soiurile străine cu fructificare laterală
intre 172 de zile (Fernette) si 183 de zile (Fernor, Payne).
Nucul este o planta unisexuat monoica cu flori femele si mascule care
infloresc diferentiat in timp, la acelasi soi.
Inceputul infloritului florilor femele (5 ani) s-a produs între 15.04 (Valmit si
Serr) si 7.05 (Fernor). Înfloritul florilor femele se poate prelungi până în decada a II-a
a lunii mai (Fernor).
Începutul infloritului florilor mascule a avut loc intre 16.04 (Muscelean) si 10.05
(Fernor). La soiul Franquette înfloritul amenŃilor s-a produs până la 21.05.
Perioada de inflorire a soiurilor studiate a durat între 6-12 zile la florile femele
(stigmat receptive) si 15-30 zile la amenŃi.
Toate soiurile cu fructificare terminală, ca si cele cu fructificare laterală au
inflorit, in zona subcarpatica a Olteniei in decadele II şi III din aprilie şi I şi II din mai şi
nu au fost afectate de brume in cei 5 ani de studiu.
Epoca de maturare a fructelor s-a produs între 1.09 (Franquette, Valrex si
Oraştie) si 30.09 (Germisara, Muscelean, VelniŃa, etc.).
La soiurile de nuc se intâlneşte fenomenul de dichogamie (neconcordanŃa
înfloririi florilor femele cu cele mascule) si din acest motiv cele 29 de soiuri studiate
se impart astfel:
-20 de soiuri sunt protandre (Valcor, Valrex, Franquette,
Ferjean, Hartley, Vina, etc.);
-9 soiuri sunt protogine (Idaho, Sarmis, Jupâneşti,
Argeşean, Germisara, VelniŃa, etc.).
CondiŃiile climatice din zona Vâlcea favorizează fenomenul de protandrie
(comparativ cu alte zone din diferite Ńări).
Comportarea soiurilor de nuc in procesul de fructificare
Soiurile de nuc studiate în zona subcarpatică a Olteniei se comportă diferit în
procesul de fructificare datorită originii genetice diferite, provenienŃei geografice,
tipului de fructificare, condiŃiilor ecologice si tehnologiei de cultura.
 Cele 29 de soiuri au fost împărtite in două grupe distincte privind tipul de
fructificare:
-19 soiuri prezintă fructificare terminală si provin din România (12), SUA
(4), Germania (1), FranŃa (1) si Bulgaria (1).
Între acestea soiul Germisara prezintă un procent redus şi de fructificare laterală.
-10 soiuri prezintă fructificare laterala şi provin din SUA (6) şi FranŃa (4).
Soiul Hartley poate fi incadrat şi în grupa cu fructificare mixtă.
ProducŃia de fructe şi intrarea în fructificare este dependentă de modul de
pregătire a materialului săditor. La nucii obŃinuŃi din sămânŃă (pe rădăcini proprii)
intrarea în fructificare economică se produce la 9-11 ani, iar la cei altoiŃi la 4-5 ani de
la plantare. CorelaŃia dintre variabile este dată de ecuaŃia de regresie y = 2,5x - 4,41
şi r = 0,54.
Intrarea in fructificare a soiurilor de nuc altoite se produce în mod diferenŃiat.
La soiurile româneşti dar şi la cele străine cu fructificare terminală primele fructe se
produc in anul III si chiar in anul IV. ProducŃii economice de peste 500 kg/ha se
realizează începând cu anul V de la plantare.
Cele mai reduse cantităŃi de fructe se produc în anul V la soiurile Sarmis,
Argeşean, Idaho, Howe, Uzlop si Orăştie (sub 1,0 kg/pom).
Soiurile cu fructificare laterala sunt mai precoce în fructificare deoarece toate
(10 soiuri) dau producŃii economice încă din anul IV de la plantare (153-500kg/ha).
Soiurile de nuc studiate au realizat producŃii de fructe la vârsta de 11-15 ani (5
ani de studiu), diferite de la un soi la altul, dar în dinamică.
Cele mai mari producŃii medii de fructe (5 ani) s-au înregistrat la soiurile:
Ferjean (2,4 t/ha), Vina (2,26 t/ha), Hartley (2,24 t/ha), Lara (1,88 t/ha), Fernor (1,94
t/ha), Valcor (1,86 t/ha), Fernette (1,84 t/ha), Jupâneşti (1,82 t/ha), etc.
Productia de nuci a crescut în mod constant începând cu anul 4 de la plantare
şi până la anul 15, la soiurile cu fructificare laterală într-un ritm de 147 kg/ha/an, iar la
cele cu fructificare terminală cu 116 kg/ha/an.
La majoritatea soiurilor studiate cele mai mari producŃii de fructe
s-au realizat în anul 15 de la plantare, dupa cum urmează: Vina (3,50 t/ha), Hartley
(3,30 t/ha), Ferjean (3,0 t/ha), Fernor şi Tehama (2,70 t/ha), Valcor (2,30 t/ha),
Valmit, Jupâneşti si Muscelean (2,20 t/ha), etc.
Începând cu anii 11-12 de la plantare s-a constatat că soiurile cu fructificare
laterală depăşesc constant producŃia soiurilor cu fructificare terminală, fenomenul
accentuându-se în anii următori. Acest fenomen a fost posibil datorită caracterului
specific genetic de fructificare, dar şi faptului că nu s-au produs temperaturi minime
absolute decât până la –22,7 C˚ şi nu au afectat formaŃiunile fructifere.
ProducŃia de nuci este dependentă de volumul coroanelor, fenomen reieşit şi
din ecuaŃia de regresie y = 0,039x + 2,8 si coeficientul de corelaŃie r = 0,986xxx.
Analiza privind producŃia de fructe la soiurile de nuc cultivat în Nordul Olteniei
au scos în evidenta că genotipul (soiul) este responsabil de 54,1% din producŃia
totală, mediul determină 8,9%, interacŃiunea Genotip x Mediu 23,2%, iar alŃi factori
(eroarea) sunt responsabili de 13,8%.
Genotipul este factorul major al producŃiei, urmat de interacŃiunea Genotip x
Mediu.
Caracteristicile biometrice ale fructelor
Soiurile de nuc cu fructificare terminală prezintă un indice de mărime al
fructelor cuprins între 31,6 mm (Howe) si 43,8 mm (Germisara şi Orăştie), iar cele cu
fructificare laterală între 34,9 mm (Tehama) si 39,9 mm (Lara). Fructele la toate
soiurile studiate corespund cerinŃelor internaŃionale de calitate deoarece se
încadrează în grupele de nuci mari şi medii.
Uniformitatea fructelor este dată de coeficientul de variabilitate (s%)
determinat de indicele de mărime. Acesta oscilează între 16,5% (Valcor) şi 28%
(Geisenheim-139). CoeficienŃii de variabilitate cu valoare medie (uniformitate medie)
s-au obtinut la: Valcor, Sarmis, Adams 10, Valmit, Fernor, Fernette, Vina, etc.
În condiŃii de secetă puternică (iunie-august) fructele la soiul Jupâneşti suferă
modificări negative ale formei (se alungesc, iar punctual stilar devine evident şi
ascuŃit, fructele sunt mai mici). Fenomen redat prin ecuaŃia de regresie y = 0,0067x +
9,13 şi coeficientul de corelaŃie
r = 0,833.
Principalul element comercial la fructele de nuc este marimea lor data de
diametrul ecuatorial. La categoria extra cu fructe foarte mari
(> 32 mm) se încadrează fructele din soiurile: Valrex (84,5%), Sibişel 44 (84,2%),
Valcor (82%), Germisara (81,7%), Franquette (81,7%), etc.
Cele mai puŃine fructe în această categorie le au soiurile: Jupâneşti (59,8%) si
Howe (39,3%).
Greutatea medie a nucilor în coajă la cele 29 de soiuri a oscilat între 9,9g
(Howe) si 15,5g (Adams-10). Standardele comerciale internaŃionale acceptă nuci cu
greutatea de 10-16g, soiurile studiate înscriindu-se in aceste limite.
Cea mai mare greutate medie a nucilor, de peste 15g s-a înregistrat la soiurile
Adams-10, Chase-D9, Sibişel 44, Sarmis şi Germisara, iar cele mai mici greutăŃi la
Howe (9,9g) si Fernor (10,9g).
Randamentul în miez a fost cuprins intre 46,2% (Geisenheim -139) şi 53,0%
(Serr si Howe). Cele mai valoroase soiuri sunt considerate cele cu randament în miez
de peste 50% (Valmit, Valrex, Valcor, Jupâneşti, VelniŃa, Howe, Ferjean, Lara şi
Serr).
Pentru obŃinerea unui kg miez nucă sunt necesare de la 1,887 kg. nuci in
coajă (Howe si Serr) la 2,165 kg (Geisenheim -139).
Grosimea cojii este cuprinsă între 0,9mm (Payne) şi 1,7mm (Adams -10).
Toate soiurile studiate au coaja subŃire (0,9-1,5mm), cu excepŃia soiurilor Adams-10
si Muscelean care au coaja de grosime medie (1,5-2,0mm). Nu s-au găsit soiuri cu
coaja groasă (2,0-2,5mm), dar nici foarte subŃire.
Sudura valvelor la nuci este slaba la 7 soiuri (Valcor, Jupâneşti, Valrex, Vina,
etc.), sudura intermediară la 16 soiuri (Muscelean, Orăştie, Sarmis, Hartley, Tehama,
Lara, etc.) si puternică la 6 soiuri (Franquette, Ferjean, etc.).
La toate soiurile coaja se sparge uşor, dar numai 22 soiuri eliberează uşor
miezul (Valcor, Jupâneşti, Geoagiu 65, Franquette, Hartley, Vina, etc.) iar la 7 miezul
este eliberat moderat (Argeşean, VelniŃa, Serr, Fernor, etc.).
Culoarea tegumentului la miezul de nucă este un caracter important in
comercializarea nucilor şi a miezului. Caracterul este dependent de genotip, de
condiŃiile de mediu şi epoca de recoltare. În condiŃii optime un număr de 13 soiuri au
prezentat miez gălbui-deschis, 15 soiuri un miez gălbui-închis şi unul cafeniu până la
brun (Idaho) si acestea corespund standardelor comerciale.
Comportarea soiurilor de nuc la atacurile unor boli.

În zona subcarpatică a Olteniei cele mai importante boli cu efect economic la

soiurile de nuc sunt: Xanthomonas campestris pv. Juglandis (bacterioza nucului) si
Gnomonia leptostyla (antracnoza nucului).
 Bacterioza nucului s-a manifestat pe frunze, ramuri şi mai ales pe fructe. Cele
mai mari pagube au fost provocate fructelor, iar pagubele au oscilat între 3,2%
(Valrex) si 14,1% (Vina).
Soiurile cu fructificare terminală au înregistrat un atac mai slab de bacterioza
(3,2% la Valrex, 6,7% la Idaho), în timp ce la soiurile cu fructificare laterală atacul a
oscilat între 8,5% (Ferjean) si 14,1% (Vina).
ProducŃia medie de fructe a fost influenŃată negativ de atacul de bacterioză,
nucile fiind necomercializabile.
Cantitativ producŃia a fost diminuată de bacterioză cu 50kg/ha (Valrex), până
la 257 kg/ha (Pedro). Cele mai mari pierderi de producŃie s-au produs la Vina (275
kg/ha), Pedro (257 kg/ha), Ferjean (221 kg/ha), Hartley (162 kg/ha), etc.
Atacul pe frunze al bacteriozei (0,1-2,0%) si pe lăstari (0,1-0,6%) în primii 15
ani de la plantare a fost redus şi nu a provocat pagube economice.
Antracnoza nucului este prezentă la toate soiurile şi se manifestă pe fructe
(2,6% - Valcor, Jupâneşti şi 3,9% - Ferjean şi Payne) şi pe frunze (4,7% -Valmit la
9,7%-Tehama).
Pagubele economice produse de antracnoza sunt mai reduse economic decât
cele produse de bacterioză, uneori însă pot deveni majore prin pierderea unei părŃi
mari a aparatului foliar.
Stabilirea unui sortiment valoros de nuc pentru zona de Nord
a Olteniei
Zona de Nord a Olteniei cu grad ridicat de favorabilitate ecologică, tradiŃie
istorică în cultura nucului resimte lipsa unui sortiment valoros de soiuri pentru culturi
cu randament ridicat şi de valoare comercială la standarde internaŃionale.
Alegerea soiurilor de nuc pentru sortiment se bazează pe criterii biologice şi
agronomice, tehnologiile de cultură şi destinaŃia producŃiei, pe baza unui punctaj
strict (28-100 pct.).
Cele mai ridicate punctaje le-au realizat soiurile: Valcor (93 pct.), Franquette
(90 pct.), Ferjean (89 pct.), Lara si VelniŃa (88 pct.), Vina, Jupâneşti si Valrex (86
pct.) şi Sibişel 44, Valmit si Germisara (85 pct.).
CondiŃiile climatice ale unei zone sau microzone de cultura stau alături de
punctajul stabilit la alegerea celor mai valoroase soiuri.
Soiurile cu fructificare laterală prezintă rezistenŃă slabă la temperaturi minime
absolute de –22˚C; -25˚C şi în plus sunt sensibile la atacul de bacterioză şi
antracnoză şi de aceea nu sunt recomandate decât în acele zone care nu creeaza
dificultăŃi de rezistenŃă la ger si boli.
În condiŃiile de la SCDP Valcea, pe parcursul a 15 ani nu s-au înregistrat
temperaturi foarte scăzute (-22,7˚C) şi comportarea soiurilor cu fructificare laterala a
fost bună.
Analiza si evaluarea soiurilor de nuc pe baza criteriilor stabilite şi a condiŃiilor
climatice ale zonelor, ne-a permis să stabilim un sortiment format din:
-soiuri cu fructificare terminală: Valcor, Franquette, VelniŃa, Jupâneşti,
Valmit şi Germisara;
-soiuri cu fructificare mixtă şi laterală: Hartley, Vina, Ferjean şi Lara.
Recomandări
Cu caracter ştiinŃific:
 -continuarea cercetărilor privind evaluarea mai multor soiuri româneşti si
străine în diferite zone si microzone de cultură a nucului.
-identificarea, evaluarea si selecŃionarea celor mai valoroase genotipuri de nuc
existente in diferite zone ale Ńării, cu scopul introducerii in cultură.
-corelarea factorilor ecologici favorabili, cu randamentele superioare de
producŃie şi calitate a fructelor la soiurile de nuc in cultura intensivă.
Cu caracter productiv:
-promovarea în cultura intensivă, în zona de Nord a Olteniei a
sortimentului de soiuri de nuc:
Cu fructificare terminala:
-Valcor – 20%, Franquette – 10%, Jupâneşti – 20%, Valmit – 10%,
Germisara – 10%
Cu fructificare laterala:
-Hartley – 3%, Vina – 4%, Ferjean – 4%, Lara – 4%

-ÎnfiinŃarea culturilor intensive de nuc cu material săditor de 2 ani altoit pe J.

regia, care asigură intrarea in fructificare economică din anii 4-5 de la plantare.