Mecanisme de monitorizare la Consiliul Europei

Context
o Printre responsabilităţile principale ale instituţiilor şi organismelor specializate
ale Consiliului Europei, un loc central este ocupat de monitorizarea
angajamentelor şi obligaţiilor asumate de statele membre prin aderarea la
organizaţie sau prin ratificarea unor documente juridice specifice.
o Din această perspectivă, majoritatea procedurilor de monitorizare sunt de tip
convenţional (bazate pe un tratat al Consiliului Europei), precum Comitetul
European pentru Drepturi Sociale, Comitetul European pentru Prevenirea
Torturii (CPT), Comitetul de Experţi ai Cartei Europene a Limbilor Regionale
sau Minoritare, Comitetul de Experţi ai Convenţiei cadru privind protecţia
minorităţilor naţionale, Grupul de state contra corupţiei (GRECO), Grupul de
experţi independenţi privind combaterea traficului de persoane (GRETA) etc.;
o O altă categorie de mecanisme de monitorizare au fost înfiinţate printr-o
rezoluţie a CM, ca de ex. Comitetul de experţi privind evaluarea măsurilor de
luptă împotriva spălării banilor şi finanţarea terorismului (MONEYVAL) sau
Comisia Europeană Împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI).
o Pe baza concluziilor organismelor de monitorizare, Comitetul Miniştrilor (CM)
adoptă o serie de măsuri specifice, promovate în dialogul cu autorităţile din
statele respective. Uneori, CM are atribuţii directe de supervizare, ca în cazul
executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului
o La rândul său, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) dispune
de o comisie specializată (Comisia de monitorizare a obligaţiilor şi
angajamentelor asumate de state), care elaborează rapoarte periodice asupra
situaţiei îndeplinirii angajamentelor pentru statele aflate în faza de
monitorizare post-aderare (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi
Herţegovina, Georgia, Muntenegru, Rusia, Republica Moldova, Serbia,
Ucraina) sau de dialog post-monitorizare (Turcia, Bulgaria, Monaco şi
Macedonia). Recomandările adoptate de APCE sunt transmise Comitetului
Miniştrilor, spre decizie, în timp ce Rezoluţiile sunt documente cu caracter
politic, prezentând opinia APCE.

În ceea ce priveşte România, încheierea dialogului post-monitorizare privind

respectarea angajamentelor asumate de ţara noastră la momentul aderării la
Consiliul Europei in 1993, s-a decis, în unanimitate, cu ocazia reuniunii Comisiei de
monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei(APCE), care s-a
desfăşurat la Bucureşti, în perioada 14-16 mai 2002.
o Comisarul pentru Drepturile Omului constituie un alt format prin care se poate
asigura monitorizarea la nivelul CoE, însă mijloacele la dispoziţia Comisarului
permit activitatea într-un domeniu mai larg decât cel al simplei evaluări. Biroul
Comisarului Drepturilor Omului îşi desfăşoară activitatea în baza rezoluţiei
(99)50 a Comitetului Miniştrilor. Principalele elemente ale mandatului
Comisarului sunt: întărirea respectului pentru drepturile omului; asistarea
statelor membre în atingerea standardelor în domeniu ale Consiliului Europei;
identificarea lacunelor în legislaţiile şi practicile statelor membre; facilitarea
activităţii avocaţilor poporului sau instituţiilor similare din statele membre. De
 regulă, în urma vizitelor de evaluare efectuate în statele membre, Comisarul
elaborează rapoarte în care se adresează recomandări statelor respective. De
asemenea, Comisarul elaborează, în diferite forme, recomandări tematice
generale în domeniul drepturilor omului.

Vizite ale Comisarului pentru Drepturile Omului în România:

2002 şi 2004 – vizite de evaluare;
19-21 septembrie 2007 vizită de contact la Bucureşti;
26-28 octombrie 2008 vizita la Bucureşti pentru aprofundarea dialogului politic
cu autorităţile române.

Monitorizarea la nivelul Comitetului Miniştrilor

a) Monitorizarea politică
o Înfiinţat prin declaraţia CM din noiembrie 1994, acest tip de monitorizare poate
fi declanşat la solicitarea statelor membre, a Secretarului general sau a APCE
cu privire la îndeplinirea angajamentelor asumate în ceea ce priveşte situaţia
drepturilor omului, statului de drept şi democraţiei. Acest tip de exerciţiu poate
avea caracter tematic sau se poate concentra asupra unei anumite ţări,
evaluându-se ansamblul angajamentelor şi obligaţiilor acesteia sau anumite
aspecte de interes.
o În cazul monitorizării situaţiei dintr-un stat membru, Declaraţia prevede
iniţierea unui dialog susţinut şi constructiv de către Comitetul Miniştrilor cu
autorităţile acestuia, pentru remedierea situaţiilor controversate din
perspectiva respectării Statutului Consiliul Europei şi a altor obligaţii asumate.
De menţionat faptul că această procedură a fost rareori utilizată, fiind, până în
prezent, aplicată doar de două ori (în legătură cu situaţia din Cecenia în 2000
şi 2003).
o În cazul în care se impune o acţiune specifică, CM poate decide:
- să solicite Secretarului general realizarea de contacte, colectarea de
informaţii şi furnizarea unor sugestii;
- adoptarea unor opinii sau recomandări;
- înaintarea unei comunicări către APCE;
- adoptarea oricărei alte decizii statutare.

o Pentru implementarea Declaraţiei din 1994, Comitetului delegaţilor miniştrilor

a adoptat, în 1995, reguli de procedură.
o În baza acestor reguli, în 1996 a fost hotărâtă realizarea unei monitorizări
tematice care vizează situaţia din toate statele membre, fiind selectate, în
acest scop, 10 teme specifice.
o Procedura monitorizării tematice a fost modificată la 5 iulie 2007, delegaţii
miniştrilor decizând ca acest exerciţiu să aibă loc pe o bază ad hoc, pe o temă
aleasă de către Comitetul Miniştrilor. Temele trebuie să fie clar definite, fără
echivoc şi să se concentreze asupra aspectelor de interes european, cu
respectarea principiului subsidiarităţii. Acestea pot fi propuse pe tot parcursul
anului în curs de către orice delegaţie sau de către Secretarul General în
colaborare cu celelalte organisme ale Consiliului Europei.
b) Supervizarea executării hotărârilor CEDO
O formă particulară de monitorizare efectuată direct de CM, însă care are o
bază convenţională, este supervizarea executării hotărârilor Curţii Europene a
Drepturilor Omului (CEDO), atribuţie exclusivă a Comitetului, conform art. 46
al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale. Stadiul executării hotărârilor CEDO este examinat la intervale
regulate (5 reuniuni pe an).

Mecanisme de monitorizare instituite în urma unor convenţii ale Consiliului

Europei
1. Convenţia-cadru pentru protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale este primul instrument
juridic multilateral constrângător destinat protecţiei minorităţilor naţionale. A
intrat în vigoare la 1 februarie 1998.
Examinarea punerii în aplicare a Convenţiei-cadru de către Statele Părţi se
realizează de către un Comitet Consultativ, compus din 18 experţi
independenţi.
Monitorizarea în baza Convenţiei este structurată în cicluri de evaluare, fiecare
ciclu de monitorizare având o durată de cinci ani.

Pe baza rapoartelor naţionale întocmite de fiecare Stat Parte, dar şi a altor

surse de informare (rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale, presă, etc.),
precum şi în urma vizitelor pe care le efectuează în ţările respective, Comitetul
Consultativ elaborează avize privind adecvarea măsurilor legislative şi de altă
natură pe care Statul Parte le-a luat pentru a da efect principiilor Convenţiei-
cadru.

Comitetul Miniştrilor examinează avizele Comitetului Consultativ şi, pe baza

acestora, adoptă rezoluţii cuprinzând concluzii şi, eventual, o serie de
recomandări pe care Statele Parte sunt invitate să le transpună în practică.

România a ratificat Convenţia-cadru la 11 mai 1995. A prezentat primul raport

la 24 iunie 1999. O delegaţie a Comitetului Consultativ a vizitat România, în
perioada 19-21 iunie 2000. Avizul Comitetului Consultativ a fost înaintat
autorităţilor române la 27 aprilie 2001, care au transmis, în termen de 4 luni,
comentarii cu privire la conţinutul acestuia. La 13 martie 2002, Comitetul
Miniştrilor a adoptat rezoluţia privind adecvarea măsurilor luate de România
pentru a da efect principiilor Convenţiei-cadru. În iunie 2005, România a
transmis cel de-al doilea raport privind aplicarea Convenţiei-cadru. Comitetul
consultativ a efectuat o vizită în România în luna octombrie 2005. În mai 2007
a fost adoptată Rezoluţia privind măsurile luate de ţara noastră pentru
implementarea prevederilor Convenţiei.

2. Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare

Carta a fost adoptată de Comitetul Miniştrilor la 25 iunie 1992, fiind deschisă
spre semnare la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. A intrat în vigoare la 1 martie
1998, fiind ratificată în prezent de 24 de state.
Carta are un obiectiv cultural, respectiv protejarea şi promovarea limbilor
regionale sau minoritare ca parte a patrimoniului european comun.
Respectarea prevederilor Cartei este urmărită de un Comitet de experţi
independenţi în care sunt reprezentate toate statele parte. Mecanismul de
monitorizare, structurat pe cicluri de 3 ani, este similar celui prevăzut de
Convenţia - cadru pentru protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale. Astfel, în baza rapoartelor naţionale prezentate de state şi a vizitelor
în statele monitorizate, Comitetul de experţi elaborează rapoarte de evaluare
a respectării prevederilor Cartei. În temeiul acestor rapoarte, CM adoptă
recomandări adresate statelor parte.
România a ratificat Carta la 29 ianuarie 2008.

3. Carta socială europeană (revizuită)

România a ratificat Carta Socială Europeană revizuită la 5 mai 1999. Ca
parte la Carta socială, România are obligaţia de a întocmi, la intervale
regulate, un raport asupra aplicării prevederilor acestui instrument
internaţional. La procedura de control participă: comitetul de experţi
independenţi aleşi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, Comitetul
guvernamental, în componenta căruia intra reprezentanţi ai statelor părţi,
Comitetul de Miniştri care adoptă rezoluţii asupra ciclului de control şi APCE.
România a prezentat un prim raport la 17 august 2001; cel de-al IX-lea raport
naţional a fost transmis în 2009, pentru perioada de referinţă ianuarie 2005 –
decembrie 2008.

4. Comitetul european pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau

pedepselor inumane sau degradante
Articolul 1 al Convenţiei în materie a Consiliului Europei, intrată în vigoare la 1
februarie 1989, stabileşte înfiinţarea Comitetului European pentru prevenirea
torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT).
Comitetul este alcătuit din experţi independenţi recunoscuţi pentru activitatea
desfăşurată în acest domeniu, aleşi din fiecare dintre statele parte.
Ca sistem de monitorizare, Comitetul efectuează vizite periodice în statele
membre, pe baza cărora elaborează rapoarte, care sunt publicate doar cu
acordul statului vizat. De asemenea, Comitetul poate decide efectuarea de
vizite ad-hoc, în cazul în care consideră necesar.
România a ratificat Convenţia la 4 octombrie 1994, dată de la care
Comitetul a efectuat 7 vizite în România. Ultima vizită în ţara noastră a avut
loc în octombrie 2009. Toate rapoartele vizitelor periodice ale Comitetului în
România sunt publice.

5. Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO)

In cadrul Programului de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de Comitetul
de Miniştri al Consiliului Europei, Grupul Multidisciplinar împotriva
Corupţiei (GMC), creat în 1995, a fost mandatat cu elaborarea unor
 instrumente juridice internaţionale, menite să contribuie la creşterea eficientei
acţiunilor de prevenire şi combatere a corupţiei.
În 1999, a fost instituit Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO), pe baza
unui “acord parţial extins” al Consiliului Europei, deschis statelor membre ale
organizaţiei şi ţărilor care au contribuit la lucrările GMC (SUA, Canada,
Japonia, Mexic, Belarus). România este membru GRECO de la înfiinţare, în
prezent acest Grup fiind compus din 47 de state membre ale Consiliului
Europei (mai puţin San Marino) şi SUA.
GRECO are structura unui comitet format din reprezentanţi ai statelor
membre. Grupul efectuează evaluări ale statelor în domeniul prevenirii şi
combaterii corupţiei, activitatea sa de monitorizare având atât o componentă
orizontală, prin rapoarte de evaluare, cât şi una verticală, prin rapoarte privind
conformarea cu recomandările deja făcute. Activitatea GRECO se desfăşoară
în cicluri de evaluare, în prezent fiind în curs cel de-al treilea astfel de ciclu,
destinat analizării, pe de o parte, a conformităţii normelor penale ale statelor
membre cu prevederile convenţiilor relevante şi, pe de altă parte, a finanţării
partidelor politice.
În ceea ce priveşte monitorizarea României, au fost încheiate, deja, primele
două cicluri de evaluare.
În strânsă legătură cu activitatea GRECO, au fost elaborate Convenţia penală
privind corupţia, semnată de România, alături de alte 17 state membre, la 27
ianuarie 1999, la Strasbourg, şi Convenţia civila privind corupţia, deschisa
spre semnare la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, România fiind printre cele 12
state care au semnat-o cu acea ocazie. Cele două convenţii întăresc rolul
GRECO, menţionând că aplicarea lor de către statele părţi este monitorizată
de către Grup.

6. Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de

persoane. Prin intrarea în vigoare a acestei convenţii a Consiliului Europei la
1 februarie 2008, a fost constituit un nou mecanism pentru monitorizarea
aplicării instrumentului juridic menţionat, având două paliere: Comitetul de
experţi independenţi pentru lupta împotriva traficului de persoane (GRETA)
alcătuit din 13 membri, şi Comitetul Părţilor care face recomandări pe baza
rapoartelor GRETA.
România a fost cel de-al doilea stat care a ratificat acest instrument juridic (21
august 2006).
GRETA a devenit operaţional în 2009, în cursul acestui an urmând a fi lansat
procesul de monitorizare pentru primele 10 state, printre care se află şi
România.

Monitorizare de către organe care nu au o bază în convenţiile Consiliul Europei

1. Comitetul de experţi privind evaluarea măsurilor de luptă împotriva
spălării banilor şi finanţarea terorismului (MONEYVAL), înfiinţat în 1997 şi
a cărui funcţionare actuală este reglementată prin Rezoluţia(2005)47 a
Comitetului Miniştrilor. Rapoartele pe care le elaborează experţii Comitetului
oferă recomandări detaliate cu privire la îmbunătăţirea regimurilor naţionale
pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi la
întărirea capacităţii statelor de a colabora în acest domeniu.
MONEYVAL a prezentat, în cadrul a trei cicluri de evaluare, şase rapoarte pentru
România: în anul 2000 şi 2001 rapoartele de evaluare şi de etapă în cadrul
primului ciclu, în anii 2003 şi 2004 rapoartele de evaluare şi de etapă în cadrul
celui de-al doilea ciclu, în anii 2008 şi 2009 rapoartele de evaluare şi de etapă în
cadrul celui de-al treilea ciclu.

2. Comisia europeana împotriva rasismului şi intolerantei (ECRI) este un

organism al Consiliului Europei şi a fost înfiinţată în 1994 la iniţiativa primului
Summit al şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului
Europei. ECRI, care în prezent îşi desfăşoară activitatea în baza Statutului
aprobat de CM prin Rezoluţia (2002)8, este alcătuit din experţi independenţi
cu experienţa recunoscuta în domeniul problematicii rasismului, xenofobiei,
intolerantei şi anti-semitismului. Comisia monitorizează aceste probleme în
cazul fiecărei tari membre şi propune masuri concrete pentru îmbunătăţirea
situaţiei.Alături de atribuţiile de monitorizare, ECRI elaborează Recomandări
de Politici Generale în aria sa de activitate şi cooperează strâns cu societatea
civilă.
Până în prezent ECRI a publicat trei rapoarte privind România, ultimul fiind
dat publicităţii în februarie 2006.