Sunteți pe pagina 1din 3

Paul Ananie 1

EACF II – Repere în teoria socială și culturală

Edward W. Said – Orientalism. Concepțiile occidentale despre


Orient

Cartea ”Orientalism. Concepțiile occidentale despre Orient” a fost lansată de


binecunoscutul autor Edward W. Said. Născut în 1935 în Ierusalim, Palestina, profesor
universitar de Engleză și literatură comparată la Universitatea Columbia, este cel care, prin
această carte, a încercat (și reușit, într-o oarecare măsură) să schimbe modul în care este văzut
Orientul (felul în care este văzut, felul în care se scrie și se discută despre el).

În carte, Said identifică o serie de ipoteze, prejudecăți, pe care Occidentul le are asupra
Orientului. Pentru a ajuta la susținerea tezelor sale, Said se focusează asupra literaturii, traseelor
politice, textelor jurnalistice, cărților de călătorie și studiilor religioase și filosofice scrise despre
Est.

Deoarece Orientul (Estul) are o dimensiune uriașă și la fel și Occidentul (Vestul), Said se
limitează la perspectiva anglo-franco-americană asupra arabilor și islamului.

Orientalismul are trei sensuri atribuite de Said, în încercarea de a-l defini: definiția
academică (pe scurt, ceea ce se scrie, predă despre Orient de către specialiști), apoi îl definește ca
o concepție mai largă, un stil de gândire fundamentat pe o distincție ontologică și epistemologică
între Orient și Occident iar in al treilea sens, Orientalismul este văzut ca o ”instituție” care se
ocupă de Orient (emite judecăți, îl descrie, îl guvernează): un stil occidental de dominație, de
restructurare și autoritate asupra Orientului.

Said a împărțit cartea în trei mari capitole: primul este despre diferitele dimensiuni ale
orientalismului, fabricarea academică a Orientului care va duce la colonizarea sa, poziția
împotriva Islamului și a Orientului Apropiat. În al doilea capitol Said urmărește istoria
orientalismului și o prezintă cronologic. El arată instrumentele comune folosite de scriitori și
Paul Ananie 2
EACF II – Repere în teoria socială și culturală

academicieni în cadrul disciplinei orientalismului printre alte discipline și atitudinea puterilor


imperiale în ultimele secole. Capitolul trei vorbește despre marea expansiune a puterilor
imperiale, din 1870 până la al doilea război mondial. Mai apoi, se îndreaptă către perioada de
după război, unde se face trecerea de la puterile imperiale la hegemonia americană și modul în
care aceasta afectează Orientul astăzi.

În general, orientalismul a fost construit ca fiind inferior, el fiind rezultatul unei


construcții prin care este stabilit opusul inferior al celui care se identifică. Așadar, tot ceea ce s-a
spus despre Orient, indiferent cât de științific pare dovedit, este doar proiecția lumii occidentale
despre modul în care aceștia văd orientul, pentru a menține balanța puterii înclinată către Vest.
Said crede că orientalismul ar trebui să fie abordat ca un discurs, pentru a putea fi contextualizat
și pentru a înțelege de unde provine ideea sa.

El afirmă că toate cercetările occidentale despre descrierea Orientului, limbă, cultură,


geografie și natură, de la Grecii antici la cel Americanii zilelor noastre au fost scrise într-un mod
oriental.

Occidentul și-a construit ”în Orient imaginea, ideea, personalitatea, experiența opusă", o
imagine a alterității, în timp ce orientalismul a fost ”modul vestic de a domina și de a restructura
Orientul și de a-și exercita autoritatea asupra lui".

După părerea mea, orientalismul nu este propriu numai părții arabe a lumii, cred că se
poate aplica și Europei, în ideea în care din vremuri vechi, geografia filozofică excludea Europa
de Est din Europa, mutând-o în Asia. Europa de Est era într-o pendulare între termenii Europa
Orientală – Europa de Est sau Orientul Europei.

Tot acest concept, al orientalismului, este de fapt, în opinia mea, unul dintre modurile în
care ne raportăm la Celălalt. Identitatea este o construcție care presupune raportarea la celălalt.
Atitudinea față de alteritate a fost schimbată de postcolonialism și nu trebuie să ne mire că încă
există această atitudine de inferiorizare a celuilalt, a celui care nu este ca noi: istoria ne-a dat
atâtea exemple care, poate, astăzi ni s-ar părea că fac parte dintr-o operă de ficțiune. Construcția
identitară a zonei occidentale s-a bazat pe inferiorizarea orientului, pe menținerea echilibrului de
putere în favoarea lor.
Paul Ananie 3
EACF II – Repere în teoria socială și culturală

Textul este unul interesant pentru că atinge probleme serioase care încă persistă. După
părerea mea, Said și-a atins scopul cu această carte, acela de a identifica și a aduce la cunoștința
cititorilor prejudecățile pe care Vestul le are asupra Estului de generații întregi. Orientalismul
este un început bun pentru a studia relațiile de putere între culturi, în contextul ierarhiei globale.