Sunteți pe pagina 1din 1

Problemele comunicării în secolul XXI-lea sunt legate de fenomenul suprainformatizării.

Aceasta ar însemna,
foarte succind, prea multă informație, prea multă ofertă față de cerere. Suprainformatizarea dereglează
relațiile dintre informație și efectul său. La începutul anilor 80, secolul XX a fost numit și secol al comunicării
și informației. Distanțele nu au nici o importanță, oricine e în stare să învețe și să devină învățat. Împărțit în
zone de comunicare prin satelit, Universul se îmbogățește material și spiritual. Informația permite omului să
se împlinească , fiind astfel de o inestimabilă valaoare atunci cînd trebuie luate decizii în probleme politice și
sociale tot mai complexe. Blocajul comunicării, produs de explozia informațională poate fi generat și de
complexitatea informațiilor, care se mărește, având în vedere că , în fiecare deceniu, se dublează cantitatea
de informație. Toate aceastea explică necesitatea informatizării societății. În știința comunicării au fost
formulate mai multe contraargumente care încearcă să demonstreze că fenomenul suprainformatizării nu
corespunde realității.

Primul contraargument este că informația, din punct de vedere pragmatic, rămâne relativ constantă.
Nivelurile de cunoaștere nu este direct proporțional cu oferta de informații.

Cel de-al doilea contraargument legat de fenomenul suprainformatizării este că informația are tot mai mari
șanse de a deveni un soi de ”bombă neexplodată”. ”Bombă neexplodată” în sensul că informațiile nu au
efectul scontat și că, odată cun informatizarea, tot mai multe informații nu numai că nu răspund unei
probleme în care trebuie luată o decizie, dar provoacă ele însele noi probleme. Cu alte cuvinte, ne putem
exprima teama că, în viitor, o cantitate crescând de informație își va pierde funcția informativă.

Este vorba de pseudoinformație, informație aparent fără destinar și fără semnificație. Informațiile autentice
trebuie să fie orientate spre un anumit scop.

Problema informatizării la începutul secolului al XXI-lea nu este cantitatea informației, ci capacitatea noastră
de selecție. Întrabarea esențială este cum se poate comunica mai mult, mai bine și mai eficient. Sarcina de
a formula unul din răspunsurile posibile la această întrebare revine științei comununicării.