Ministerul Educaţiei din Republica Moldova

Universitatea de Studii Europene din Republica Moldova

Facultatea : Drept

Lucru Individual

Tema: Vînzarea de probă sau la vedere.

A elaborat: Comerzan Valeria, grupa 204

A verificat: Cojocari Eugenia, dr,hab.
prof universitar.

Chişinău, 2017
 Cuprins :
1. Introducere........................................................................................................3

2.Consideraţii generale privind varietăţile contractului de vânzare -cumpărare ...4

3. Vînzarea de probă sau la vedere . Închierea contractului de vinzare -cumpărare

de probă sau la vedere, Termenul de consimţire…………………………………6

4.Compararea reglementărilor naționale în privința contractului de vânzare –

cumpărare de probă sau la vedere cu cele internaționale………………………11

Concluzie ............................................................................................................12

Bibliografie..........................................................................................................13

2
 1. Introducere:

În prezent economia republicii Moldova parcurge o etapă destul de lungă şi grea de tranziţie de
la economia centralizată, planificată la economia de piaţa,care presupune permanente căutari şi
propuneri de soluţii noi reale şi viabile, necesare atingerii scopurilor vitale ale societaţii.

Perioada actuală de timp suportă schimbări radicale în toate ramurile economiei naţionale,
schimbări care necesită neapărat crearea unui cadru juridic adecvat, şi un fundament legislativ
riguros.

Codul civil cu siguranţă va permite adaptarea raporturilor civile la noua realitate şi stabilirea unei
bune ordini în relaţiile ce le reglementează. Codul civil ar trebui să fie principalul instrument de
reglementare a raporturilor juridice de înstrăinare a bunurilor pentru consum, stabilind luciditate
şi regulă. Natura oarecum deosebită a acestor raporturi impune necesitatea unei atenţii sporite
din partea subiecţilor cît şi a legiuitorului în acelaşi timp.

Actualitatea temei e una evidentă în perioada în care prin intermediul acestui contract se
înlesneşte atingerea scopurilor societăţii şi a necesităţilor individuale. Modul în care se atîrnă
faţă de acest subiect e generat de interesul individual al fiecăruia, dar oricum pentru o bună
regulă durabilă se impune respectarea unui şir de reguli obligatorii. Actualitatea rămîne în
permanenţă luînd în consideraţie că în societate circulaţia respectivelor bunuri va fi în continuă
dezvoltare.

În literatura de specialitate se abordează pe larg această temă, se tratează cauzele condiţiile,

efectele acestor raporturi. Orizonzurile tratării în literatură e condiţionat de cît de mult desfăşoară
legiuitorul acest contract prin prevederi referitoare contractului.
3
Contractul de vînzare-cumpărare are un rol indinspensabil în viaţa economică a fiecărui stat,
nivelul de dezvoltare fiind generat de rolul acestui contract. Dezvoltarea societaţii a impus
contractului de vînzare-cumpărare o modificare continuă,şi o dezvoltare rapidă. Azi, contractul
de vînzare-cumpărare cunoaşte o largă arie de cuprindere, fiind utilizate diverse varietăţi ale
contractului de vînzare-cumpărare

2. Consideraţii generale privind varietăţile contractului de vânzare

cumpărare
După cum teoria contractului constituie dreptul comun pentru materia contractelor speciale, tot
aşa şi reguli specific contractului de vânzare-cumpărare constituie dreptul comun pentru
diferitele feluri de vânzări, recunoscute în domeniul şi sub numele de varietăţi ale contractului de
vânzare-cumpărare.

Varietăţile (felurile) de vânzări sunt contracte de vânzare-cumpărare caracterizate prin

particularităţi date de dispoziţiile special ale Codului civil al Republicii Moldova sau ale altor
acte normative.

Distincţia dintre varietăţile de vânzare este determinată de regulile special aplicabile fiecărei
vănzări în parte, iar asemănarea constă în ceea că toate varietăţile se supun în fond regurilor
generale ale contractului de vânzare-cumpărare.

Întrucât regurile special ce determină fiecare varietate de vânzare modifică mai mult sau mai
puţin regulile generale ale contractului (cadru) de vânzare-cumpărare, urmează ca aceasta din
urmă să constituie (în lipsa normelor speciale) şi dreptul comun în materie de vânzare-cumpărare
civilă.

În acest context ,apreciem că nu orice clauză (impusă normativ) transform vănzarea într-o
varietate, ci numai cele care privesc elemente esenţiale ale contractului şi care, în total,
particularizează vânzarea respectivă (în raport cu dreptul comun ).

4
Contractul de vînzare-cumpărare pretinde a fi unul din cele mai vechi contracte care sunt
cunoscute civilizaţiei umane. Reglementarea raporturilor contractului de vînzare-cumpărare sunt
atestate pe o periodă de dezvoltare de aproximativ patru mii de ani.

Initial, odată cu apariţia proprietaţii private, apare avînd o amploare deosebită, contractul care
era menit să asigure circulaţia bunurilor prin schimb dintr-o gospodarie în alta. Neexistînd
moneda ca unitate de schimb necesitaţile societăţii romane timpurii urmau a fi satisfacute prin
itermediul contractului de schimb care urma a constitui trecerea de la gospodăria naturală la
gospodăria bazată pe relaţiile de schimb. Cu trecerea timpului acest contract şi-a căpătat
autoritatea care constitue temelia apariţiei şi dezvoltării contractului de vînzare cumpărare. Din
punct de vedere economic, vînzarea se prezintă ca o variantă mai evoluată din care de alt fel îşi
are rădăcinile, intradevăr vînzarea cumpărarea în sens economic, în faza initială, a preluat forma
contractului de schimb, care dintre doua lucruri, unu din ele avînd valoarea echivalentului
general. Ulterior după aceia a apărut moneda vînzarea-cumpărarea capătă sensul unui schimb
dintre un lucru contra unei valori numite prêţ.

Rolul deosebit al instituţiei vînzării-cumpărării se conturează în largul domeniu în care se aplică

contractul de vînzare-cumpărare. Prin intermediul acestui contract se asigură satisfacerea
necesitaţilor materiale şi spirituale ale cetaţenilor. Remarcabil e că necesitatea şi importanţa
contractului nu se reduce doar la procurarea bunurilor pentru necesitaţile cotidiene cum ar fi:
produse alimentare îmbracăminte, mărfuri destinate uzului personal, garaje, apatramente, case de
locuit. Dar şi in posibilitatea de a realiza bunurile suplimentare sau a bunurilor care cu trecerea
timpului au devenit inutile pentru proprietar.

Contractul de vînzare-cumpărare este pe larg utilizat de toate tipurile de business. Oricare

organizaţie îşi asigură desfasurarea activitaţii prin intermediul contractului,indiferent de forma sa
organizatorico-juridică constituind principalul instrument de realizare a activităţii, un instrument
care înlesneşte desfăşurarea activităţii la un inalt nivel asigurînd achiziţionarea materiei prime şi
a tehnicii materiale necesare întreprinderii. Dacă baza tehnico-materială şi materia primă poate fi
dobindită pe lînga cumpărare şi prin donaţie atunci procesul de desfacere a producţiei fabricate
nu este de conceput fără existenţa contractului de vînzare-cumpărare. Prin intermediul
contractului de vînzare-cumpărare se asigură atît comerţul en gros cît şi comerţul cu amanuntul,
fiind asiguraţi producatorii cu materie primă şi consumatorii cu produse finale necesare
consumului individual. Pogresul tehnico ştiinţific, diversificarea vieţii economice a societaţii,
procesul de globalizare, nu numai că conturează noi forme juridico civile ale contractului, dar
concomitent influentează unele instituţii traditionale cum este vînzarea-cumpărarea.
5
Contractul de vînzare-cumpărare constituie şi principalul instrument de perfectare a raporturilor
ce formează circuitul internaţional de bunuri şi valori. In aceaşi ordine de idei prin intermediul
contractului de vînzare-cumpărare se stabilesc, consolidează, fortifică relaţiile pe plan
internaţional conturînd tendinţa de unificare. In acest sens, în anul 1980 la Viena a fost semnată
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internaţională de mărfuri,
prin această convenţie se netezeşte drumul spre vînzarea internaţională. Convenţia a fost
ratificată de Republica Moldova la 13 octombrie 1994.

Contractul de vînzare cumpărare se prezintă ca un concept generic în raport cu alte varietaţi ale
contractului, cum ar fi: contractul de vînzare cumpărare a bunurilor imobile, contractul de
vînzare cumpărare a întreprinderii cu un complex patrimonial unic, contractul de furnizare a
gazelor naturale şi energiei electrice, vînzarea la licitaţie. Această largă varietate de contracte
necesită includerea în mod separat în Codul civil al Republicii Moldova, acestea fiind
determinate de particularităţile raporturilor juridice pe care respectivele contracte le formează,
avînd scopul de a facilita şi optimiza reglementarea acestora.

Codul civil al Republicii Moldova, alte legi ordonanţe ale guvernului şi acte normative
subordonate legii vin să reglementeze totalitatea raporturilor contractuale, care trebuie să nu
cantravină prevederilor constituţionale, iar în caz de absenţă a carorva reglementări necesare se
recurge la analogia legii adică se aplică norma legislaţiei civile care reglementează raporturi
similare.

3.Vânzarea de probă sau la vedere .

Contractul de vînzare-cumpărare are un rol indinspensabil în viaţa economică a fiecărui stat,

nivelul de dezvoltare fiind generat de rolul acestui contract. Dezvoltarea societaţii a impus
contractului de vînzare-cumpărare o modificare continuă,şi o dezvoltare rapidă. Azi, contractul
de vînzare-cumpărare cunoaşte o largă arie de cuprindere, fiind utilizate diverse varietăţi ale
contractului de vînzare-cumpărare. Legiuitorul a răspuns solicitarilor societăţii, care tot mai
frecvent întîlnea obstacole la capitolul reglementărilor contractelor cu conţinut mai puţin uzual,
şi a adoptat un şir de norme menite să reglementeze raporturile prin care se înstrăinau,
achiziţionau bunuri. Reglementările legale conţin prevederi care direcţionează mersul
contractelor atît numite cît şi nenumite.

Unul din aceste contractele de vînzare-cumpărare este:

6
-Contractul de vînzare-cumpărare a marfurilor de probă sau la vedere.

Potrivit art.798 CC RM, în cazul cumpărării de probă..., consimţirea asupra obiectului cumpărat
este la libera alegere a cumpărătorului . Această varietate a contractului de vănzare – cumpărare
este folosită ,de regulă, pentru unele bunuri alimentare care se desfac în pieţe. Ca să se poată
încheia contractul de vânzare- cumpărare ,este necesar ca ,în prealabil ,cumpărătorul să probeze
bunurile . O asemenea vănzare este supusă unei condiţii suspensive potestative simple- în caz de
dubii, cumpărarea se consider încheiată sub condiţia suspesivă a consimţirii(alin. 1art 798 CC
RM)-, în sensul că vînzarea se consideră perfectă doar în momentul în care cumpărătorul ,după
ce a probat bunul respectiv ,declară că acesta îi convine. Pănâ în momentul în care cumpărătorul
declara că acesta îi convine. Până în momentul în care cumpărătorul declara că accept sau nu
bunul, s-a considerat că ne-am aflat doar în prezenţa unui “proiect de vânzare” sau a unei
“promisiuni de vânzare “.Proprietatea asupra bunului se va transmite doar după individualizarea
acestuia. Codul civil prevede anumite termene de consimţire în cadrul contractului de vânzare-
cumpărare de probă sau la vedere , conform cărora consimţirea pentru un obiect cumpărat de
probă sau la vedere poate fi declarată doar în termenul convenit , iar dacă acesta nu a fost stabilit,
până la trecerea unui termen rezonabil stabilit de vânzător.

În acelaşi sens ,după prescripţiile alin .(2)art .799 CC RM ,în cazul în care obiectul a fost dat
cumpărătorului de o probă sau la vedere şi a expirat termenul stabilit sau, dacă nu a fost stabilit ,
termenul sufficient pentru aprecierea calităţilor obiectului, tăcerea cumpărătorului se consider
consimţire (alin.(1)- (2), art .799 CC RM ).

Precum în cazul vânzării la probă, potrivit alin .(1) art .798 CC RM, “ în cazul cumpărării …la
vedere , consimţirea asupra obiectului cumpărat este la libera alegere a cumpărătorului”. Un
asemenea contract se încheie întotdeauna sub condiţia suspensivă ( care constă în încercarea
bunului de către cumpărător ). Încercarea urmăreşti să stabilească dacă bunul corespunde sau nu
destinaţiei sale. De exemplu, în cazul unor produse tehnice ,se verifică dacă acestea corespund
calităţii şi funcţionării. Deci, în momentul în care se încheiei contractual ,cumpărătorul îşi
rezervă dreptul de a verifica (personal sau cu ajutorul unei personae calificate) dacă bunul
corespunde parametrilor tehnici şi funcţionali. Contractul se consideră perfectat în momentul în
care se cunoaşte rezultatul pozitiv al verificării, când proprietatea bunului trece asupra
cumpărătorului. Până la realizarea condiţiei prevăzute la alin. (1), cumpărătorul răspunde de
păstrarea obiectului alin. (3) art 798 CC RM.

7
Vânzarea fiind sub condiţie,riscurile pieirii fortuite a bunului cad în sarcina vânzătorului, până la
îndeplinirea condiţiei ,vânzătorul rămâne proprietarul bunului.

De menţionat că rezultatul încercării nu este lăsat la aprecierea discreţionară a cumpărătorului

(acesta motivând că nu îi place produsul ), ci el trebuie să fie urmarea constatării obiective a unor
caracteristici care îl fac impropriu destinaţiei sale, total sau parţial.

Pentru considerentele mai sus , vânzătorul poate cere o expertiză a calităţii şi a funcţionalităţii
bunului obiect al contractului. Prin încercarea bunului se înţelege că încheierea contractului este
lăsată la aprecierea cumpărătorului, în sensul că, dacă îi place bunul, îl va cumpăra. Dacă în
urma încercării se stabileşte că bunul corespunde calitativ şi funcţional destinaţiei sale,
cumpărătorul nu mai poate refuza bunul. Astfel,ne-am găsi în prezenţa unei condiţii pur
potestative,cu consecinţa nulităţii vânzării.

Încheirea contractului vînzare-cumpărare de probă sau la vedere.

Încheierea contractului de vanzare-cumpărare de probă sau la vedere este redată în art 798 care
prevede :(1) In cazul cumpărării de probă sau la vedere, consimţirea asupra obiectului cumpărat
este la libera alegere a cumpărătorului. In caz de dubii, cumpărarea se consideră incheiata sub
condiţia suspensivă a consimţirii.(2) Vanzătorul este obligat să permită cumpărătorului să
verifice obiectul.(3) Pană la realizarea condiţiei prevăzute la alin. (1), cumpărătorul răspunde de
păstrarea obiectului.
Din dispoziţiile alineatului (1) înţelegem că această secţiune reglementează o modalitate (o
specie) a contractului de vanzare-cumpărare – vanzarea-cumpărarea de probă sau la vedere.
Remarcăm, chiar din titlul secţiunii, sinonimia nefericită utilizată de legiuitor. In opinia mea
expresia vanzarea sau, respectiv, cumpărarea de probă este suficient de clară şi precisă, fiind un
termen utilizat frecvent in limbajul curent. Ar fi fost necesară utilizarea unui sinonim in cazul
unui termen confuz, imprecis sau prea tehnic, dar şi in acel caz, menirea sinonimului ar fi fost
clarificarea sensului primului termen. In cazul dat, insă, chiar sinonimul utilizat poate produce
confuzie. Dacă „cumpărarea... la vedere” beneficiază de o reglementarea specială, diferită de
vanzarea „comună”, inseamnă că are anumite particularităţi, care in mod normal are trebui să
poată fi deduse chiar din titlu. Dacă specificul acestei modalităţi a vanzării constă in faptul că se
face „la vedere”, ar rezulta oare că vanzările obişnuite se fac nu la vedere, pe ascuns, cu ochii
inchişi etc. Mai mult, din punct de vedere semantic, „a proba” nu este cel sinonim cu „a vedea”,
8
mult mai potrivit fiind verbul „a incerca”. Chiar dacă acest aspect pare neimportant şi
insignifiant, totuşi, in practică ar putea da naştere anumitor dificultăţi. La fel de nefericită ni se
pare şi formularea primului alineat: „In cazul cumpărării de probă sau la vedere, consimţirea
asupra obiectului cumpărat este la libera alegere a cumpărătorului”. Principiul libertăţii
contractuale garantează dreptul oricărui cumpărător la libera alegere a obiectului cumpărat,
nimănui nu-i poate fi impus să cumpere un obiect pe care nu-l doreşte. Ceea ce doreşte, de fapt,
să spună acest alineat este că, in cazul vanzărilor de probă, după probarea sau „vederea” bunului,
cumpărătorul este liber să declare că
acesta ii convine sau nu. Această opţiune nu poate fi cenzurată din exterior, fiind la libera
apreciere a cumpărătorului.
De exemplu, dacă doresc să cumpăr un costum, incheind o cumpărare de probă, iar in urma
„probării” lui constat că este măsura potrivită, nu pot fi forţat de către vanzător să il cumpăr,
intrucat „consimţirea asupra obiectului cumpărat este la libera alegere a cumpărătorului”
Mai periculoasă, insă, este teza finală a alineatului: „In caz de dubii, cumpărarea se consideră
incheiată sub condiţia suspensivă a consimţirii.” Care este soluţia in cazul in care nu există nici
un dubiu: părţile stipulează foarte clar că incheie o vanzare-cumpărare de probă Va fi acest
contract afectat de condiţia suspensivă a consimţirii din partea cumpărătorului Citind ultima
propoziţie a alineatului, vom fi tentaţi să răspundem că nu, intrucat prezumţia se aplică numai
„in caz de dubii”. Soluţia ar fi, insă, ilogică şi nefirească, prin urmare, considerăm că toate
cumpărările de probă vor fi considerate incheiate sub condiţia suspensivă a consimţirii din partea
debitorului, urmand să citim „in caz de dubii” ca „in lipsă de stipulaţii contrare”.
Din dispoziţiile alineatului (2) înţelegem că confuziile continuă şi in cadrul acestui alineat:
„Vanzătorul este obligat să permită cumpărătorului să verifice obiectul”. Contractul este incheiat
„de probă”, in urma cărei acţiuni (probării, incercării) cumpărătorul va declara dacă ii convine
bunul sau nu. Sensul verbului „a verifica” nu este acelaşi, nici măcar similar celui de „a proba”,
avand sfere diferite. De exemplu, dacă doresc să procur un automobil, ii voi verifica starea
tehnică şi voi constata că nu are probleme, dar după ce il voi incerca (proba), imi voi da seama
că nu imi convine, de pildă, intrucat consumă mult, ii prea lent, slab, incomod, neincăpător etc.
pentru necesităţile mele. Prin urmare, vanzătorul va fi obligat nu numai să permită
cumpărătorului verificarea obiectului, ci să permită chiar incercarea lui, numai in urma acestei
din urmă operaţiuni cumpărătorul putand decide dacă ii convine lucrul sau nu.
Dispoziţiile alineatului (3) sunt o consecinţă logică a celor de la alineatul (1), fiind de o certă
utilitate practică. Intrucat contractul ii afectat de o condiţie suspensivă, pendente conditione

9
(adică pană la indeplinirea condiţiei), vanzătorul rămane proprietarul bunului, tot lui revenindu-i
şi suportarea riscului pieirii fortuite a lui.
Pentru a descuraja cumpărătorul neglijent sau chiar de rea-credinţă de a lua bunul pentru
incercare şi de a neglija conservarea şi păstrarea lui, i-a fost instituită, in mod expres, obligaţia de
a păstra obiectul primit de la cumpărător pană la realizarea condiţiei.

Termenul de consimţire
Termenul de consimţire este prevăzut în Art 799 CC RM prin care: (1) Consimţirea pentru un
obiect cumpărat de probă sau la vedere poate fi declarată doar in termenul convenit, iar dacă
acesta nu a fost stabilit, pană la trecerea unui termen rezonabil stabilit de vanzător.(2) In cazul in
care obiectul a fost dat cumpărătorului de proba sau la vedere şi a expirat termenulstabilit sau,
dacă nu a fost stabilit, termenul suficient pentru aprecierea calităţilor obiectului, tăcerea
cumpărătorului se consideră consimţire.
Dispoziţiile alineatului (1.) ne arată că este firesc ca incercarea bunului de către cumpărător să se
facă intr-un termen limitat, astfel incat probarea lucrului să nu se transforme in utilizarea lui.
Părţile sunt suverane să stabilească de comun accord perioada in care urmează să fie incercat
bunul. Dacă nici un termen nu a fost stabilit de comun acord, vanzătorul va putea, luand in calcul
tipul bunului, tehnicitatea lui, domeniul in care va fi utilizat, necesităţile cumpărătorului etc.,
stabili pe cale unilaterală un termen rezonabil. Vanzătorul este persoana cea mai potrivită pentru
stabilirea acestui termen rezonabil, intrucat, pe de o parte, va avea grijă să fie suficient de scurt,
evitand utilizarea bunului său, iar pe de altă parte, va avea grijă ca termenul să fie suficient sau,
cum spune legea –rezonabil, un termen prea scurt ar descuraja cumpărătorul să accepte
continuarea relaţiei lor contractuale.
Din dispoziţiile alineatului (2.) înţelegem că dacă cumpărătorul nu se manifestă nici intr-un fel
după expirarea termenului, convenţional sau stabilit de către vanzător, condiţia va fi considerată
indeplinită. Soluţia este in acord cu structura acestui tip de vanzare, fiind o măsură potrivită de
protecţie a intereselor vanzătorului. Această dispoziţie este corelată cu cea de la art. 208 Forma
actului juridic, alin. (4), care enunţă regula (reiterată şi dezvoltată de alin. (1) al art. 694
Acceptarea ofertei) conform căreia tăcerea nu valorează consimţămant, in afară de cazurile
expres prevăzute de lege sau de convenţia părţilor. Art. 799 este unul dintre cazurile in care legea
prevede expres acest lucru (a se vedea şi art. 1031 Acceptarea mandatului), cu toate că in cazul
dat nu ne confruntăm cu o tăcere propriu-zisă ci, practic, cu neindeplinirea unei obligaţii de a
incerca bunul şi de a aduce rezultatul la cunoştinţa vanzătorului in termenul prestabilit.

10
 4.Compararea reglementărilor naționale în privința contractului de vânzare
–cumpărare de probă sau la vedere cu cele internaționale

În alte state la fel întîlnim o asemenea varietate a contractului de vânzare-cumpărare,unde găsim

multe prevederi asemănătoare ca şi în prederile Codului Cilvil al RM.
În doctrina româneasca gasim varietăţi asemanatoare cu cele din doctrina noastră şi pot
evidenţia din start că in doctrina romănească gasim a alta denumire a varietăţii analizate si
anume nu cumpararea de probă sau la vedere dar este numită vânzarea pe încercate, vânzarea
este pe încercate atunci când se încheie sub condiţia suspensivă ca, în urma încercării, bunul să
corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinaţiei bunului,
potrivit naturii sale (art. 1681 alin. 1 Noul Cod Civil). Din textul de lege rezultă că această
varietate de vânzare este întotdeauna încheiată sub condiţie suspensivă (respectiv condiţia
încercării bunului de către cumpărător sau de un împuternicit al acestuia; de exemplu, un expert
în materie).
în cazul în care prin contractul de vânzare părţile au prevăzut că bunul vândut urmează să fie
încercat, se prezumă că s-a încheiat o vânzare pe încercate (art. 1681 alin. 3 Noul Cod Civil).
încercarea are drept scop a stabili dacă bunul corespunde sau nu „criteriilor stabilite la încheierea
contractului” (s.n.). Astfel, în cazul cumpărării unor bunuri tehnice, încercarea are drept scop
verificarea funcţionării şi a calităţilor produsului.
De menţionat că rezultatul încercării nu este lăsat la aprecierea discreţionară a cumpărătorului
(acesta motivând că nu îi place produsul), ci el trebuie să fie urmarea constatării obiective a unor
caracteristici care îl fac impropriu destinaţiei sale, total sau parţial.
Pentru considerentele de mai sus, vânzătorul poate cere o expertiză a calităţilor şi a
funcţionalităţii bunului obiect al contractului.
Contractul se încheie odată cu acordul de voinţe al părţilor, însă transferul dreptului de
proprietate se va face numai după ce se cunoaşte rezultatul pozitiv al încercării. în consecinţă,
până la îndeplinirea condiţiei, vânzătorul rămâne proprietarul bunului.
Dacă durata încercării nu a fost convenită şi din uzanţe nu rezultă altfel, condiţia se consideră
îndeplinită în cazul în care cumpărătorul nu a declarat că bunul este nesatisfăcător în termen de
30 de zile de la predarea bunului (art. 1681 alin. 2 Noul Cod Civil).
De precizat că (în acest caz) riscul, fiind legat de predarea bunului, se strămută asupra
cumpărătorului chiar dacă predarea s-a făcut în vederea încercării, iar vânzarea este afectată de o
condiţie suspensivă.

11
Deşi vânzarea pe încercate se aseamănă cu vânzarea pe gustate, ele nu se confundă. Deosebirea
constă în aceea că vânzarea pe gustate nu este un contract sub condiţie suspensivă, deoarece
încheierea acestuia sun/ine abia după ce cumpărătorul a constatat că bunul corespunde dorinţei
sale (obiectivă sau subiectivă). în acest caz, el poate refuza bunul pe simplul motiv că nu îi place
(art. 1682 Noul Cod Civil) .
Şi în doctrina rusă găsim unele asemănări referitoare la acest tip de contract , în Codul Civil a
Federaţiei Ruse in art 495 alin (1) este prevăzut faptul că cumpărătorului trebuie să fie informat
despre obiect, alin (2) prevede că vanzătorul este obligat să permită cumpărătorului să verifice
obiectul ,precum să ceară probarea obiectului ,ca cumpărătorul să se convingă că obiectul într-
adevăr corespunde destinaţiei sale ,la alin 4 este prevăzut faptul că vânzătorul nu oferă
cumpărătorului posibilitatea de a obține informațiile relevante cu privire la produs, și este
responsabil pentru defectele care au apărut după transferul către cumpărător pentru care
cumpărătorul poate dovedi că acestea au apărut din cauza lipsei sale de astfel de informații.

Concluzie:
Consider că importanţa şi eventual rolul contractului de vînzare-cumpărare rămîne evidentă atîta
timp cît orce afacere serioasă are o bază solidă–contractul. Contractul rămîne instrumentul
juridic primordial de realizare a necesităţilor omului şi a societăţii. Buna funcţionare a acestui
instrument e generată de nivelul la care se respectă condiţiile incheerii, executării, contractului.

Respectarea prevederilor legislaţiei în materia contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor la

probă sau la vedere duce nemijlocit la mersul firesc al lucrurilor, evitînd neclarităţi, ambiguităţi.
Contractul trebuie încheiat cu bună ştiinţă cu bună credinţă cu intenţia de a produce efecte
juridice,cu respectarea condiţiilor de formă fond. Respectarea normelor care reglementează
încheeria contractului de vînzare-cumpărare, sunt poate nu suficiente, dar capabile să dirijeze
contractul.Codul civil conţine atît un corp de reguli aplicabile contractelor în genere care se
referă la formarea valabilă şi executarea acestuia cît şi reguli aplicabile unor contracte care
poartă particularităţi specifice. Se distinge deci, pe de o parte existenţa unui drept comun
aplicabil tuturor contractelor, iar pe de altă parte un drept special al contractelor.
Are un rol important acest în cazul vânzării la probă prin faptul că consimţirea asupra obiectului
cumpărat este la libera alegere a cumpărătorului”. Un asemenea contract se încheie întotdeauna
sub condiţia suspensivă ( care constă în încercarea bunului de către cumpărător ). Încercarea
urmăreşti să stabilească dacă bunul corespunde sau nu destinaţiei sale drept exemplu pot servi
în cazul unor produse tehnice ,se verifică dacă acestea corespund calităţii şi funcţionării. Deci, în
momentul în care se încheie contractul ,cumpărătorul îşi rezervă dreptul de a verifica (personal

12
sau cu ajutorul unei personae calificate) dacă bunul corespunde parametrilor tehnici şi
funcţionali care ajută esenţial la asigurarea cumpărătorului asupra obiectului care doreşte să-l
cumpere, şi astfel este garantată o asigurare a cumpărătorului în ceea ce priveşte procurarea unui
bun , ceea ce permite ca contractual să fie încheiat cât mai repede ,după ce cumpărătorul probat
obiectul care doreşte să îl cumpere .

Bibliografie:

1. Codul Civil al RM, publicat:22.06.2002 în M.O Nr. 82-86 art Nr:

661
2. Drept Civil. Contracte şi Succesiuni. G.Chibac,S.Bruma, O.Robu
N.Chibac, Chisinau 2014.
3. Comentariul Codului Civil .(798-799).
4. Drept Civil . V.Lupascu ,Chisinau 2013 .
5. Codul Civil al Romăniei.
6. Codul Civil al F.Ruse.
7. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-
contracte/contractul-de-vinzare-cumparare.
8. Contracte Civile. S.D.Cărpenaru, L.Stănciulescu ,V. Nemeş,
Bucureşti 2009.

13
14