Sunteți pe pagina 1din 13

PARAZITOLOGIE MEDICALĂ

ASCARIDOZA

ORDINELE MS

1. Cu privire la optimizarea supravegherii epidemiologice si sporirea eficientei masurilor de


prevenire si combatere a helminteazelor in Republica Moldova, nr 36 din 23.01.06

2. Cu privire la supravegherea epidemiologica, masurile de combatere si profilaxie a malariei


in Republica Moldova. nr.73 din 25.03.02

www.cnsp.md – Centrul Naţional de Sănătatea Publică

www.ms.gov.md – Ministerul Sănătăţii RM

PROTOZOARE

Pentru realizarea frotiurilor umede in scopul identificarii diferitelor stadii de viata ale
protozoarelor, in mod obisnuit se folosesc doua solutii de rutina: sol. fiziologică — pentru trofozoiti
si o solutie Lugol (Iod - 1 parte, KI - 2 părţi, apă distilată - 17 părţi) — pentru colorarea chisturilor.
Solutia Lugol nu trebuie niciodata folosita pentru examinarea probelor pentru trofozoiti, deoarece
distruge parazitii, precum si mobilitatea lor caracteristica.

METODE SPECIALE DE DEPISTARE A OUĂLOR DE HELMINŢI (E.


VERMICULARIS)

 Metoda lavajului perianal (anal)

 Metoda amprentelor perianale (metoda Rabonivici) – cleol - 10,0 g, alcool etilic – 2,5 g, ulei
de ricină – 2,5 g, eter – 5,0 g.

METODE SPECIALE – Examenul parazitologic al sângelui

Examenul sângelui este indicat atunci când se suspectează:


1. Malaria

2. Leishmanioza viscerală

3. Tripanosomioza

4. Filariozele

DIAGNOSTICUL IMUNOLOGIC AL BOLILOR PARAZITARE

Este imortant şi actual pentru:

 Hidatidoză

 Toxoplamoză

 Cisticercoză

 Larva migrans viscerală

 Trichineloză

PROTOZOARE SE ÎMPART ÎN 4 CLASE:

 Sporozoa – Sporozoa

 Mastogophora – Mastigophora

 Sarcodina – Sarcodina

 Ciliata – Ciliata

SPOROZOA – SPOROZOA

 Cryptosporidium parvum
 Isospora belii

 Toxoplasma gondi

 Sarcocystis hominis

 Sarcocystis lindemani

 Plasmodium vivax

 Plasmodium malariae

 Plasmodium ovale

 Plasmodium falciparum

 Pneumocystis carini

 Blastocystis hominis

MASTOGOPHORA – MASTIGOPHORA

 Giardia duodenalis

 Trichomonas vaginalis

 Trichomonas tenax

 Trichomonas hominis

 Chilomastix mesnili

 Trypanosoma gambiense
 Trypanosoma rhodesiense

 Trypanosoma cruzi

 Leishmania donovani

 Leishmania tropica

 Leishmania braziliensis

 Leishmania mexicana

CILIATA - CILIATA

 Balantidium coli

TOXOPLASMA GONDI

Toxoplasmoza este o boala cauzata de catre un protozor parazit numit Toxoplasma gondii,
dupa numele rozatorului african la care a fost gasit. Acest parazit infecteaza o varietate foarte mare
de specii si foarte multe dintre tipurile celulare ale gazdei.

Gazde pot fi probabil toate animalele cu sange cald, incluzand oamenii si animalele domestice.
De o mare importanta este pisica, membra a familiei felinelor, gazdele definitive ale parazitului.

Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte
apropiat de genul Isospora. Ciclul de viata al Toxoplasma presupune 3 forme:

-trofozoit: forma invaziva responsabila de manifestarile acute ale infectiei;

-chist: responsabil de infectia persistenta si latenta;

-oochist: nu se intalneste la om, ci numai la pisica (gazda obligatorie), avand rol in ciclul
evolutiv al Toxoplasmei si in transmiterea infectiei.

Trofozoitul este ovoid, piriform sau semulunar, asimetric, având una din extrimităţi mai
rotunjită. Pe pareparate colorate Giemsa citoplasma apare albastru-pal, iar nucleul roşu-purpuriu.
Parazitul este ubicuitar in natura, fiind intalnit in mod obisnuit in solurile din regiuni calde si
umede ce sunt contaminate cu materii fecale de la animale. Parazitul poate infecta orice mamifer,
insa principalul rezervor al bolii este reprezentat de familia Felidae (din care face parte si pisica),
unde parazitul se reproduce si este eliminat prin materiile fecale sub forma de oochisti in cursul
infectiei acute.

Agneta Pavel (1992) arata ca "Morbiditatea reala a acestei maladii este departe de a fi
cunoscuta. Cifrele comunicate reprezinta doar un varf de iceberg al fenomenului" cit. de Prof. Dr.
Gh. Olteanu red., Poliparazitismul la om, animale, plante si mediu, ed. Ceres, Bucuresti 2001

Pentru adultii sanatosi din punct de vedere imunitar infectia cu acest parazit nu prezinta mare
importanta, majoritatea cazurilor de infectie cu T. gondii fiind asimptomatice. Ocazional, variate
simptoame usoare pot fi observate, dintre care limfadenopatia este cea mai semnificativa
manifestare clinica. Alte manifestari sunt: durere de cap, greata, oboseala marcata, febra, dureri
musculare, gat iritat. Formele grave la adultii competenti imunologic sunt extrem de rare.

Cunoasterea conditiilor in care survine toxoplasmoza si a tratamentului sunt insa extrem de


importante pentru doua categorii de oameni:
1. Adultii imunodeprimati - cei cu limfom Hodgkin, cancer, lupus eritematos sistemic, tratament cu
imunosupresoare, SIDA;
2. Femeile gravide care fac infectia pentru prima oara in timpul sarcinii. La acestea parazitul se
poate transmite catre copil, cu consecinte dintre cele mai nefaste.

EPIDEMIOLOGIE
Datele epidemiologice legate de infestarea cu Toxoplasma gondii arată că toxoplasmoza este cea mai
răspândită zoonoză de pe glob, cel puţin 500 milioane de oameni prezentând anticorpi faţă de
Toxoplasma gondii şi poate fi întâlnitǎ la aproape toate animalele cu sânge cald. Infestarea este mai
frecventă în zonele calde.

CICLUL SEXUAT Cel care a descoperit această etapă a fost Hutchinson în 1965, care
descrie două faze succesive: prima schizogonică şi a doua gametogonică. Acestea se desfăşoară în
intestinul gazdei definitive (felide).

REPRODUCEREA ASEXUATĂ Spre deosebire de ciclul sexuat, care are loc numai în gazda
definitivă, cel asexuat poate avea loc într-o mare varietate de gazde: animale cu sânge cald şi păsări.
Dezvoltarea parazitului în cadrul acestui ciclu recunoaşte 2 faze Una „acută” de tahizoit şi alta
„latentă” de bradizoit.

TRANSMITEREA LA OM
T. Gondii se transmite la om pe trei rute principale:
1. in primul rand, omul se poate infecta prin consumul de carne cruda sau insuficient preparata, in
special cea de porc, oaie si vanat, sau de alimente insuficient preparate care au venit in contact cu
carnea cruda.
2. in al doilea rand, omul poate ingera chisti pe care pisicile i-au eliminat prin fecalele lor, oochisti
proveniti din cutiile cu dejectii sau din sol (prin gradinarit, fructe si legume nespalate sau apa
nefiltrata).
3. in al treilea rand, femeile pot transmite transplacentar infectia catre fat.

Receptivitatea fata de infectie este generala. Toxoplasma gondii se multiplica intracelular la


locul de invazie (tractul gastrointestinal), iar bradizoitii eliberati din chisturile tisulare sau
sporozoitii eliberati din oochisturi penetreaza si se multiplica in celulele epiteliale intestinale.
Formele parazitare se propaga mai intai in ganglionii limfatici mezenterici dupa care ajung si la
organe situate la distanta, pe cale limfatica sau sangvina. Toxoplasma infecteaza virtual toate tipurile
celulare, insa exista o predilectie pentru neuroni, microglii, celulele coroidei si retinei, precum si
pentru celulele apartinand sistemului reticuloendotelial. O data cu dezvoltarea raspunsului imun
umoral sau celular supravietuiesc doar acei paraziti care sunt protejati de un habitat intracelular sau
se gasesc in interiorul chisturilor tisulare. Un raspuns imun eficient reduce semnificativ numarul
tahizoitilor din toate tesuturile. Formarea chisturilor tisulare se produce in numeroase tesuturi si
organe in cursul primei saptamani de infectie; acestea sunt responsabile de infectia reziduala
(cronica sau latenta) si persista in principal la nivelul creierului, muschilor scheletici, miocardului si
ochiului.

CICLUL BIOLOGIC LA TOXOPLASMA GONDI

INFECTIA CU T. GONDII SE MANIFESTA SUB DOUA FORME:

 toxoplasmoza dobandita (atunci cand este contactata in afara sarcinii si este de obicei
asimptomatica)

 toxoplasmoza congenitala (atunci cand infectia are loc in timpul sarcinii, aceasta conducand
la infectarea fatului, cu consecinte grave asupra acestuia).

MANIFESTARILE CLINICE

Manifestările clinice în toxoplasmoză variază de la un tablou asimptomatic până la forme


grave cu mortalitate ridicată. Marea majoritate a cazurilor nu este diagnosticată.

INFECTIA LA FEMEILE GRAVIDE


Se apreciaza ca sansele unei femei de varsta fertila sa vina in contact cu parazitul sun cuprinse intre
25 si 99% sa vina in contact cu parazitul (Paris25%, Brussels 47%, vestul Scotiei 75%, SUA 85%,
Oslo 99%). Riscul general mediu pentru o femeie sa faca o infectie acuta ci Toxoplasma gondii in
timpul sarcinii este cuprins intre 20 si 50%. Aceste diferente sunt apar din cauza diferitelor conditii
socio-culturale si geografice (obiceiuri de alimentatie, animalele din regiune, temperatura etc.).

TOXOPLASMOZA CONGENITALA –

BOALA COPILULUI TRANSMISA DE CATRE MAMA

La gazdele imunocompetente, infectia cu T. gondii este urmata in majoritatea cazurilor de


imunitate la toxoplasmoza, pentru intreaga viata. Din aceasta cauza, daca infectia primara survine cu
4 - 6 luni inainte de momentul conceptiei, sau mai devreme, imunitatea mamei va impiedica de
obicei transmiterea la fat, in cazul expunerilor ulterioare ale mamei. Exceptia o constituie femeile
imunodeprimate, care au lupus eritematos sistemic, sau SIDA, la care transmiterea congenitala a fost
intalnita, desi expunerea la parazit avusese loc inainte de conceptie.
Insa, daca infectia cu T. gondii a fost contractata in timpul sarcinii, parazitul poate fi transmis la fat
chiar si de catre femeile imunocompetente. Mecanismul probabil al transmiterii implica trecerea
parazitului in sange si apoi la fat, prin intermediul placentei
Toxoplasmoza congenitala poate duce la avort, moartea nounascutului sau malformatii fetale, cu
consecinte pentru fat. Poate, de asemenea, reduce semnificativ calitatea vietii copiilor care au
supravietuit infectiei prenatale.

Riscul infectarii intrauterine a fatului, riscul manifestarii toxoplasmozei congenitale si


severitatea bolii depind de:
- momentul in care a survenit infectia in timpul sarcinii,
- competenta imunologica a mamei in timpul infectiei acute,
- numarul si virulenta parazitilor transmisi la fat,
- varsta fatului la momentul transmiterii.
Daca infectia nu este tratata, riscul transmiterii intrauterine catre fat, creste pe masura ce sarcina
avanseaza in varsta, acesta fiind aproximativ 14% in primul trimestru si aproximativ 59% in
trimestrul trei de sarcina.

Manifestarile clinice sunt de natura sechelara si au loc in mod deosebit la nivelul ochilor
(strabism, orbire), urechii (surditate), ficatului (icter, hepatosplenomegalie) si sistemului nervos
(hipotonie, convulsii, hidrocefalie, retard mintal).

CUM EVITAM INFECTIA CU TOXOPLASMA GONDII

Cateva sfaturi pentru a nu in pericol dezvoltarea copilului ar trebui:


1. Pentru a preveni toxoplasmoza si alte boli generate de alimente, hrane ar trebui pregatita la o
temperatura mai mare de 63-71oC. incalzirea alimentului trebuie sa fie uniforma, fiti atente la
cuptoarele cu microunde de putere mica!
2. Fructele si legumele trebuie spalate foarte bine inainte de a fi folosite.
3. Mesele sau fundurile pentru taiat carne, suprafetele pentru gatit, tacamurile si mainile vor fi
spalate cu apa calda si detergent dupa ce au venit in contact cu carne cruda rosie sau alba sau cu
legume sau fructe nespalate. Nu folositi cutitele cu care ati taiat carne inainte de ale spala, pentru a
taia alte alimente.
4. Gustatul carnii crude (tocaturi de exemplu) sau insuficient preparate este cu desavarsire interzis.

5. Femeile insarcinate ar trebui sa poarte manusi atunci cand lucreaza in gradina sau vin in
contact cu pamant sau nisip, din cauza posibilitatii de infestare a acestora cu fecale de pisica. Dupa
activitati care implica acest contact mainile trebuiesc spalate cu atentie.
6. Daca este posibil, femeile insarcinate trebuie sa evite sa curete cutiile in care pisicile isi fac
nevoile. Daca nu este nimeni disponibil care sa la inlocuiasca, femeile insarcinate vor purta manusi
si se vor spala dupa aceea cu multa atentie pe maini. Cutiile cu dejecte de pisica trebuiesc curatate
obligatoriu zilnic. Pisicile vor fi pastrate permanent in casa, pentru a nu se infecta din mediul
exterior si vor fi hranite numai cu hrana uscata, conservata sau preparata termic. Femeile gravide nu
trebuie sa adopte pisici vagabonde.

Parerile privind valoarea analizelor care deceleaza posibila infectie la gravide sunt impartite.
In Austria si Franta, programele de screening prenatal sunt obligatorii fiind infiintate in anul 1975
respectiv 1978. Mai recent, screening-ul prenatal a fost introdus in parti ale Italiei in timp ce
Danemarca, Polonia (regiunea Poznan) si parti din SUA au initiat programe de screening neonatal.

In unele zone ale SUA, cu incidenta foarte scazuta a toxoplasmozei, se considera ca screening-ul
este recomandat numai femeilor cu risc foarte mare (infectie cu HIV, LES, neoplazii) sau la cele la
care ecografia de rutina a decelat la fat hidrocefalie, calcificari intracraniene, microcefalie, intarziere
a dezvoltarii fetale, ascita sau hepatosplenomegalie, deoarece rezultatele fals pozitive pot duce la
tratamente inutile sau la intreruperi de sarcina nenecesare.

In zonele in care seroprevalenta este ridicata, screening-ul serologic al femeilor gravide este
recomandat, cel putin in saptamanile 10 - 12 de sarcina si ar trebui repetat in saptamanile 20 - 22
daca rezultatul initial este negativ.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Diagnosticul imunologic: se bazeaza pe evidentierea anticorpilor specifici in sange sau alte


lichide biologice.

Cele mai utilizate metode sunt:

• Reactia de imunofluorescenta indirecta (RIF) prin care pot fi evidentiati anticorpii IgG
si IgM

• Reactia ELISA: evidentiaza anticorpii de tip IgG, IgM si IgA

• Antigenemia: prezenta numai in infectiile acute

Diagnosticul molecular: consta in evidentierea prin tehnica PCR (polymerase chain reaction)
a ADN-ului parazitar din proba biologica. Tehnica PCR este cea mai utila, mai ales in stabilirea
diagnosticului de infectie acuta.

 Toxoplasma – ADN in sange: diagnosticul toxoplasmozei diseminate si al infectiei neonatale.

 Toxoplasma – ADN in urina: detectarea infectiei congenitale.

 Toxoplasma – ADN in LCR: diagnosticul encefalitei toxoplasmozice la pacienti


imunodeprimati sau la nou-nascut.

 Toxoplasma – ADN in lichid amniotic: diagnosticul infectiei fetale cu T. gondii.

 Toxoplasma – ADN in lichid ocular (umoare apoasa sau vitroasa): detectarea corioretinitei
toxoplasmozice.

MORFOLOGIA GIARDIA INTESTINALIS

CICLUL BIOLOGIC LA GIARDIA DUODENALIS


GIARDIA - anaerob, aerotolerant - (respira in prezenta oxigenului printr-o flavina)

-exista sub 2 forme: trofozoid si chist

 Trofozoidul - la microscopul optic are forma de para taiata longitudinal cu 2 nuclei si 4


perechi de flageli.

 Chistul - este ovoid sau elipsoid si ascunde in spatele unui perete aceleasi organite: nuclei si
flageli.

FACTORI DE RISC
Copiii sunt infectati mai frecvent decat adultii, mai ales cei aflati in centre de plasament, unde copiii
nu sunt invatati sa foloseasca toaleta cum trebuie. De asemenea este mai frecvent intalnita infectia in
centrele de ingrijire pentru batrani, acestia avand si probleme de incontinenta urinara (pierdere
inconstienta de urina).
Boala este mai frecventa si in comunitatile care folosesc apa din rauri si lacuri ca sursa de apa
potabila si nu folosesc filtrarea apei in procesul de purificare. Tratarea cu clor a apei potabile nu este
o metoda sigura de distrugere a parazitului.
Cei care merg in camping si excusionistii care circula in zonele unde apa poate fi contaminata cu
acest parazit, au un risc mai mare de a contacta boala, in conditiile in care nu isi purifica apa prin
fierbere sau filtrare.

MOD DE TRANSMITERE

O persoana se poate infecta cu acest parazit daca mananca sau bea apa contaminata. Daca se
ingrijeste o persoane deja infectata, se vor lua masuri de precautie cum este spalarea pe maini cat
mai frecvent pentru a se evita raspandirea bolii. De exemplu daca se schimba scutecele unui copil cu
giardia si nu se spala mainile dupa, orice sau oricine care este atins se va infecta. Se poate face si
autocantaminare daca mana nespalata se va folosi pentru a manca sau a se atinge.
Odata ce a ajuns in organism, parazitul se multiplica in intestinul subtire si va circula in intestinul
gros. Unii paraziti formeaza chisti, forme inactive care pot supravietui pe o perioada mai lunga de
timp in afara organismului. Parazitii si chistii parasesc organismul prin scaun si pot contamina apa
sau alimentele, continuand ciclul.
Dupe expunerea la parazit, urmeaza apoi 7-10 zile pana la aparitia infectiei, dar poate varia intre 3 si
25 de zile sau mai mult. Se poate transmite infectia si la alte persoane in toata aceasta perioada in
care exista infectia cu parazit, care poate dura luni de zile, chiar si daca nu exista simptome.

EPIDEMIOLOGIE

Rezervorul de paraziti - omul (s-a dovedit existenta si la animale dar nu preferential)


Cai de transmitere - sub forma de chisti prin:

 Apa si alimente contaminate

 De la o persoana la alta

 Cei mai expusi:

 Colectivitatile de copii

 Spitalele de psihiatrie

 Homosexualii

 Turisti care se deplaseaza in zone endemice

Epidemiile hidrice - se intalnesc la comunitati care folosesc surse de apa potabila-apele de


suprafata

Conditiile optime de supravietuire ptr chisti sunt 4-8 grade dar rezista si sub 0 grade ;se distrug
la peste 20 grade iar 45-55 grade este considerat intervalul critic de viabilitate

Dezinfectarea apei se poate face prin filtrarea prin materiale poroase, prin tratarea cu radiatii
UV sau cu substante chimice-cloramina, etc

CELE MAI FRECVENTE SIMPTOME SUNT:

- diaree care de obicei dureaza 7-10 zile. Poate dura mai mult dar de asemenea poate sa se
amelioreze si mai repede in 2-4 zile. La inceput este prezenta o diaree apoasa, urmata apoi de
steatoree (prezinta grasimi), scaune urat mirositoare care pot pluti. Acest lucru este un semn ca
grasimile nu sunt digerate corespunzator si sunt transferate din organism in scaun
- crampe si sensibilitate abdominala
- greata si pierderea apetitului alimentar
- flatulenta (gaze) sau balonare.
De cele mai multe ori, persoanele infectate nu cauta un tratament pentru aceste simptome. De cele
mai multe ori simptomele se amelioreaza de la sine. Dar daca giardioza nu este tratata de la aparitia
primelor simptome, boala poate dura o perioada lunga de timp si sa devina o boala cronica.
Persoanele cu giardioza cronica prezinta atacuri diareice care apar si dispar insotite de simptomele
descrise. Aceste episoade alterneaza cu perioade de constipatie sau un tranzit intestinal normal si
dureaza doar cateva zile cand apar.
Din aceste motive, acestia nu se adreseaza la medic pentru tratament.

SIMPTOMELE DE GIARDIOZA CRONICA SUNT:

- scaune moi, grase, nelegate (nu mereu lichide sau apoase), uneori scaunele pot fi urat
mirositoare sau spumoase si de cele mai multe ori in cantitate mica
- disconfort abdominal sau iritatii gastrice care sunt mai frecvente dupa mese
- crampe abdominale, balonare sau durere
- halena fetida (miros urat in respiratie) persistenta, uneori cu miros de sulf
- dureri de cap ocazional
- scaderi in greutate
- stare generala proasta, astenie, fatigabilitate, stare generala de disconfort.
Simptome la copil
Copiii cu giardioza pot sa nu prezinte alte simptome decat tulburari de crestere, scadere in greutate.
Daca sunt prezente simptome, acestea sunt:
- scaune diareice spumoase, galbene, urat mirositoare
- scaderi in greutate sau pierderea apetitului alimentar
- dureri abdominale, greata sau varsaturi
- deficite nutritionale cauzate de incapacitatea absorbtiei unor nutrienti.
Alaptarea este considerata ca protejeaza sugarii de a face giardioza. Laptele de mama contine
nutrienti care omoara parazitii.
Aceste simptome de giardioza sunt comune si altor infectii intestinale. Durata simptomelor si testul
de identificare a parazitului, pot fi singurele care fac diagnostic diferential al acestor boli.

INVESTIGATII

Diagnosticul de giardioza se pune pe urmatoarele:


- anamneza istoricului medical sau examen obiectiv. Daca acestea sugereaza simptome de giardioza,
unii doctori prescriu un singur tip de tratament pana a recomanda alte investigatii
- analizele scaunului (examen coproparazitologic)
- teste antigenice care detecteaza proteine (antigene) de Giardia
- recoltarea directa din intestin, care se face daca examenul coproparazitologic este neconcludent.
Acest test recolteaza o proba din intestinul subtire astfel incat poate fi examinat pentru a se observa
parazitul. Acest test se face foarte rar.
Lichidele din partea superioara a intestinului subtire (lichidul duodenal) poate fi de asemenea
examinat la microscop pentru a se vizualiza parazitul sau se face un test de identificare a antigenelor
parazitare. Lichidul duodenal este colectat prin endoscopie.
Alte investigatii care determina giardioza sau alte boli asemanatoare se vor face daca persista
simptomele pe o perioada lunga de timp, mai ales daca apar probleme in urma malabsorbtiei. Aceste
teste se fac pentru a se examina intestinul subtire (partea superioara gastrointestinala) sau pentru a se
preleva o proba (biopsie) din partea superioara a intestinului subtire pentru a se izola
microorganismul care produce infectia.

PROFILAXIA
Se previne infectarea cu giardia daca se mentin regulile de igiena mai ales in gradinite, azile pentru
batrani si acasa. Se recomanda spalarea pe maini cat mai des si evitarea contactului cu materiile
fecale de la persoane infectate.
Nu se consuma apa netratata in zonele in care exista parazitul. Pentru a se preveni raspandirea
parazitului in apele contaminate, se va fierbe apa inainte de a fi utilizata. De asemenea se vor lua
masuri de tratare a apei din bazinele de inot si mentinere la standarde corespunzatoare cu ajutorul
sistemelor de filtrare.
Se previne infectia cu giardia la persoanele care calatoresc prin folosirea apei din sticle imbuteliate
si evitarea consumului de fructe si legume nespalate.

Prevenire:

 Utilizarea apei de baut tratate, fierte sau filtrate (filtru cu pori <1micrometru

 Evitarea utilizarii de gheata din rauri pentru racit

 Evitarea mancarii nefierte si nespalate (legume,fructe, salate)

 Spalarea pe maini dupa utilizarea baii, wc-ului.