Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea de Stat

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Finanțe şi Bănci

Lucru individual
Pe tema : „ Evaluarea activelor financiare “
La disciplina: Evaluarea Intreprinderii

Elaborat: Perepciuc Maxim

Belii Iana

Grupa FB1501

Verificat: Mihalachi Ruslan lect.univ.

CHIŞINĂU 2018
 Cuprins:

Cap . 1. Evaluarea obligaţiunilor…………………………..p.4

Cap. 2. Evaluarea acţiunilor……………….……………….p.7

2
 Introducere

Activele financiare reprezinta totalitatea drepturilor materializate intr-

un titlu pe baza caruia se poate incasa o suma de bani. Activele
financiare sunt tranzactionate in cadrul pietei financiare care asigura
vanzarea sau cumpararea bunurilor si serviciilor. Printre activele
financiare de numara conturile si depozitele bancare si fondurile de
investii. Activele financiare pot rezulta in urma divizarii legale a
proprietatii asupra intreprinderii sau asupra proprietatii imobiliare.
Conform unui raport din 2013 al analistilor economici de la BCR,
romanii detin active financiare de 13 ori mai mici decat germanii.

3
 Cap . 1. Evaluarea obligaţiunilor

Când o întreprindere doreşte să împrumute bani pe termen lung de regulă o poate face
emiţând obligaţiuni. Obligaţiunile, reprezintă valori mobiliare care conferă deţinătorului lor
calitatea de creditor al emitentului, dreptul la dobândă şi obligaţia emitentului de a rambursa
valoarea nominală a obligaţiunii.
De exemplu să presupunem că întreprinderea BOND doreşte să împrumute 1000 MDL,
pe o perioadă de 20 ani emiţând obligaţiuni. Rata dobânzii la obligaţiunile similare emise de alte
companii este de 20% anual. Astfel BOND va plăti anual pe parcursul a 10 ani o sumă
echivalentă la 0.2*1000 MDL = 200 MDL, iar la sfârşitul anului 10 va fi rambursată suma
împrumutată de 1000 MDL.
În limbajul financiar se folosesc unele noţiuni caracteristice obligaţiunilor:
1. Dobânda plătită deţinătorilor de valori mobiliare se mai numeşte – cupon (în exemplu nostru
200 MDL anual).
2. Suma ce va fi rambursată la sfârşitul perioadei împrumutului se numeşte – valoarea nominală a
obligaţiunii (în exemplu nostru 1000 MDL).
3. Raportul dintre mărimea anuală a cuponului şi valoarea nominală a obligaţiunii se numeşte –
rata cuponului sau rata dobânzii (în exemplu nostru 20%).
4. Perioada de timp din momentul emiterii obligaţiunii până la rambursarea completă a valorii
nominale se numeşte – perioada de maturitate (în exemplu nostru 10 ani).
De regulă cu trecerea timpului ratele dobânzii pe piaţa creditelor se schimbă, însă fluxul
de numerar pe care obligaţiunile îl generează rămâne neschimbat. În rezultat valoarea
obligaţiunii va varia. Când va creşte rata dobânzii, valoarea actualizată a fluxurilor pozitive
generate de obligaţiune se va micşora şi respectiv valoarea obligaţiunilor va fi mai mică. Când
rate dobânzii vor creşte, se va mări şi valoarea obligaţiunilor.
Pentru a determina valoarea obligaţiunii la o anumită perioadă de timp sunt necesare
informaţiile despre mărimea valorii nominale, rata cuponului, rata dobânzii pe piaţă la
obligaţiunile similare, perioada de timp rămasă până la maturitate. În baza acestor informaţii
poate fi calculată valoarea actualizată a fluxurilor viitoare generate de obligaţiune care şi va fi
considerată valoarea de piaţă a obligaţiunii.
Să presupunem că, conform exemplului precedent, întreprinderea BOND a emis o
obligaţiune cu valoarea nominală de 1000 MDL, rata cuponului de 20% şi perioada de maturitate
– 10 ani. Rata dobânzii la obligaţiunile similare este de 15%.
Fluxurile de numerar generate de obligaţiune vor fi în mărime de 200 MDL anual
(0,2*1000 MDL), iar la sfârşitul anului 10 fluxurile vor include şi valoarea nominală a
obligaţiunii (vezi fig. 1)

4
 Fig. 1 Fluxurile pozitive generate de obligaţiunile emise de BOND, MDL
Anul 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cupon 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200
Valoarea 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1000
nominală
Fluxul 200 200 200 200 200 200 200 200 200 1200
pozitiv
După cum s-a mai menţionat valoarea de piaţă a obligaţiunii este valoarea actualizată a
fluxurilor pozitive viitoare generate de obligaţiune.
Pentru a simplifica calculele vom determina valoarea actualizată a cupoanelor şi a valorii
nominale separat. Fluxurile vor fi actualizate la rata împrumuturile similare – 15%.
Valoarea prezentă a unei anuităţi în mărime de 200 MDL anual, timp de 10 ani:
VP = 200* (FM 4 (15%, 10 ani) = 200*5,019 = 1004 MDL
Valoarea prezentă a unui sume în mărime de 1000 MDL, primită peste 10 ani:
VP = 200* (FM 2 (15%, 10 ani) = 1000*0,247 = 247 MDL
Sumând valorile prezente calculate, obţinem valoarea de piaţă a obligaţiunii emisă de
compania BOND
Valoarea obligaţiunii = 1004 + 247 = 1251 MDL
Valoarea obligaţiunii este de 1251 MDL şi este mai mare ca valoarea nominală. Motivul
e simplu: obligaţiunii are o rată a cuponului (20%), mai mare ca rata dobânzii la împrumuturile
similare (15%), deci asigură un câştig mai mare şi respectiv va avea o valoare mai mare. În cazul
în care rata cuponului era egală cu rata dobânzii la împrumuturile similare valoarea de piaţă
coincidea cu valoarea nominală.
De exemplu, presupunem că în cazul nostru rata cuponului este de 15 %, atunci fluxul
anual generat de obligaţiuni va fi de 150 MDL anual şi nu de 200 MDL şi deci valoarea
prezentă a unei anuităţi în mărime de 150MDL anual, timp de 10 ani:
VP = 150* (FM 4 (15%, 10 ani) = 150*5,019 = 753 MDL,
Valoarea obligaţiunii = 753 + 247 = 1000 MDL
Dacă se modifică rata dobânzii la fel se va modifica şi valoarea obligaţiunii.
Formula generală de calculare a valorii de piaţă a unei obligaţiuni obişnuite este:
VPobl= C * ∑ 1/(1+i)n + VN/ (1+i)n, sau
VPobl= C * (1 – 1/(1 + i)n)/ i + VN/ (1+i)n, unde
VPobl – valoarea de piaţă a obligaţiunii
C – mărimea anuală a cuponului
VN – valoarea nominală
i – rata dobânzii la împrumuturile similare
n – numărul de ani până la maturitate

5
 De regulă plata cuponului către deţinătorii de obligaţiuni poate fi efectuată de câteva ori
pe ani: semestrial, trimestrial sau lunar. În acest caz valoarea obligaţiunii se va calcula în mod
diferit:
VPobl= C/m * (1 – 1/(1 + i/m)n*m)/ i/m + VN/ (1+i/m)n*m, unde
m – numărul de perioade pe an de plată a cuponului
Vom ilustra în baza exemplului întreprinderii BOND, numai că vom considera că plata
cuponului se va efectua de 2 ori pe an.
VPobl = 200/2 * (1 – 1/(1 + 0,15/2)20*2)/ 0,15/2 + 1000/ (1+0,15/2)20*2 = 1315
Am obţinut o valoare mai mare, deoarece cuponul va fi plătit mai des, ceia ce va micşora
pierderile datorate actualizării.
Există obligaţiuni fără cupon, dar care se vând cu discont. Câştigul deţinătorului acestei
obligaţiuni se formează din diferenţa dintre preţul de vânzare a obligaţiunii şi valoarea nominală
(de răscumpărare) a ei. De fapt obligaţiunile emise de Banca Naţională a Moldovei (BNM) sunt
fără cupon. Valoarea acestor obligaţiuni se determină aplicând următoarea relaţie
VPobl= VN/ (1+i)n
Să presupunem că BNM a emis o obligaţiune fără cupon cu valoarea nominală de 1000
lei, care va fi răscumpărată peste 5 ani. Care este valoarea acestei obligaţiuni, dacă rata dobânzii
pentru împrumuturile similare este de 15%.
VPobl= 1000/ (1+0,15)5 = 497
Cu apropierea perioadei de maturitate a obligaţiunii se va apropia şi valoarea de piaţă a ei
de valoarea nominală.
În procesul de evaluare a obligaţiunilor trebuie de considerat unii factori, ca de exemplu:
1. Riscul asociat obligaţiunii. De regulă mărimea riscului influenţează mărimea fluxurilor
pozitive generate de obligaţiune şi respectiv şi valoarea obligaţiunii. Pentru a considera riscul se
fac ajustări la rata dobânzii utilizată pentru actualizarea fluxurilor. Cu cît riscul este mai mare cu
atât rata de actualizare va fi mai mare şi respectiv şi valoarea obligaţiunii mai mică.
2. Perioada de maturitate a obligaţiunii. De regulă obligaţiunile ce au o perioadă de maturitate
mai mare au un risc mai mare şi respectiv rata de actualizare folosită pentru calcularea valorii de
piaţă trebuie să fie mai mare.
În unele cazuri este necesar de a determina care este rentabilitatea obligaţiunii, dacă se
cunosc mărimea cuponului, valoarea nominală şi de piaţă, maturitatea obligaţiunii. Această
problemă se rezumă de a găsi o valoare lui i pentru care se respectă egalitatea de mai jos:
VPobl= C * ∑ 1/(1+i)n + VN/ (1+i)n
De regula asemenea ecuaţii sunt rezolvate aplicând metoda încercărilor şi erorilor sau
utilizând programe speciale de calculator (de exemplu Excel).

6
 Cap. 2. Evaluarea acţiunilor

Principiile de evaluare a acţiunilor sunt similare obligaţiunilor, însă sunt anumite

particularităţi. Evaluarea acţiunilor este mai complicată decât a obligaţiunilor din următoarele
motive:
- nu se cunosc cu exactitate mărimea fluxurilor pozitive anuale generate de acţiune;
- acţiunile nu au perioadă de maturitate, se consideră ca au o durată de viaţă nelimitată;
- este greu de determinat rata dobânzii cerută de piaţă (rata de actualizare).
Evaluarea acţiunilor preferenţiale:
Plata dividendelor la acţiuni preferenţiale se aseamănă cu plata dobânzilor la obligaţiuni,
în sensul că ele sunt sume fixe şi în general se plătesc înaintea dividendelor acţiunilor obişnuite.
Valoarea de piaţă a unei acţiuni preferenţiale, Vp, se determină:
Vp=DP/iP, unde:
VP- Valoarea acţiunii preferenţiale;
DP- Dividendul acţiunii;
iP- rata de rentabilitate a investiţiei adecvată pentru gradul de risc al investiţiei respective.
De exemplu, să presupunem că Northstar Company plăteşte acţionarilor săi deţinători de
acţiuni preferenţiale, dividende în valoare de 2,4 $ pe acţiune, iar rata de rentabilitate a investiţiei
pentru respectivul grad de risc este 13.5%.
Valoarea unei aciuni preferenţiale a companiei Northstar este de:
VP=DP/iP,=2,40$/0.135 = 17,78 $
Evaluarea acţiunilor obişnuite:
Dacă un investitor estimează că va fi în posesia acţiunii pentru un an, şi se estimează că
pretul va creşte cu rata g, ecuaţia de evaluare pentru această singură perioadă se prezintă astfel:
P0= (Dividendul estimat pentru anul 1 + Preţul estimat la sfârşitul anului 1) / ( 1,0 + Rata
de rentabilitate cerută ) = (D1+P1)/(1+is), de unde
P0= D1/ (is-g)
Rezolvarea acestei ecuaţii duce la determinarea preţului estimat sau intrinsec al acţiunii
obişnuite. De exemplu, să presupunem că Dvs vă gândiţi să cumpăraţi o acţiune emisă de
compania Consolidated Wrecking Limited şi să o deţineti timp de 1 an. Se ştie că
firma Consolidated a câştigat 2,86$ pe acţiune în decursul anului precedent şi a plătit 1,90$ ca
dividend pe acţiune. Câştigurile şi dividendele au crescut în medie cu 5% anual, pe perioada
ultimilor 15 ani, şi se estimează că acest ritm de creştere va continua. Dacă câştigurile şi
dividendele vor continua să crească în ritmul estimat, preţul acţiunii va creşte de asemenea cu
5% anual.
Următorul pas în determinarea preţului acţiunii este aflarea ratei de rentabilitate
cerută(scontată) pentru capitalul social al companiei Consolidated.
Să presupunem că rata curentă a dobânzilor practicate la obligaţiunile emise de guvernul
canadian, kRF, este de aproximativ 9%; cu siguranţă, valorile mobiliare emise de Consolidated au
un grad mai mare de risc decât cele emise de guvern, deoarece competitorii pot prelua piaţa,

7
producţia poate fi întreruptă datorită problemelor care pot apărea în legătură cu forţa de muncă,
sau cifra de vânzări poate scădea sub pragul de rentabilitate datorită unei recesiuni economice.
Chiar dacă cifra de vânzări, profiturile şi dividendele în realitate se dovedesc a fi cele estimate,
preţul acţiunii poate fi scăzut ca rezultat al unei activităţi slabe pe piaţa de acţiuni. Datorită
acestor factori de risc, se ajunge la concluzia că se justifică aplicarea unei prime de risc RP de
7%, astfel încât rata de rentabilitate a capitalului social pentru Consolidated, is, se calculează
astfel:
is= iRF+RP=9%+7%=16%
Următorul pas este estimarea dividendului pe acţiune D1 pentru anul ce vine:
D1=D0(1+g)=(1,90$)(1,05)=2,00$
Valoarea intrinsecă a acţiunii este:
P0= D1/ (is-g)=2,00$/(0,16-0,05)=18,18$
Suma de 18,18$ reprezintă un preţ rezonabil pentru o acţiune Consolidated. Dacă preţul
actual de pe piaţă, Pa, este mai mic decât această valoare, ar trebui să cumpăraţi acţiunea; dacă
preţul practicat pe piaţă este mai mare, nu ar trebui să cumpăraţi acţiunea, sau ar trebui să o
vindeţi dacă deja o aveţi.
Modelul de evaluare a acţiunilor pentru mai multe perioade
În cazul în care investitorul cumpără acţiunea cu scopul de a o deţine pentru o perioada
mai mare, valoarea de piaţă a acţiunii va fi egală cu valoarea actualizată a unui şir infinit de
dividende:
Valoarea acţiunii = P0 = VP (dividende estimate a fi plătite)
Sau:
P0=D1/ (1+is) + D2/ (1+is)2+…..+D~/ (1+is)~ =∑ Dt /(1+is)t
Evaluarea acţiunilor se poate face luând în consideraţie diferite tipuri de creştere
Valoarea acţiunilor cu ritm de creştere zero
În acest caz, dividendele ce se plătesc la o acţiune se estimează că nu vor creşte, ci vor
rămâne constante, dividendele aşteptate pentru anul următor sunt egale cu o anumită sumă şi
rămân constante, deci D1 = D2 = D3 şi aşa mai departe.
Valoarea de piaţă a unei acţiuni cu ritm de creştere zero este:
Preţ = Valoare dividend / Rata de actualizare
P0=D1/ is, deci is = D1/ P0
Creştere normală sau constantă, dividendele şi câştigurile majorităţii companiilor vor
creşte în fiecare an.
Rata de creştere estimată pentru dividende, pentru o anumită companie, depinde de:
1. rata de reţinere a profiturilor stabilită de către companie ( procentul din profit
nedistribuit sub formă de dividende şi reinvestite în companie),
2. profitabilitatea investiţiilor firmei. Cu cât rata de reţinere este mai mare,
profiturile acumulate pentru a fi reinvestite sunt mai mari, iar ritmul de creştere estimat
pentru dividende va fi mai mare. În mod similar, dacă două companii au aceeaşi rată de
reţinere, firma care are o rată de rentabilitate a investiţiei mai mare va avea o rată
estimată de creştere a dividendelor mai mare. Dacă se estimează că o companie va creşte
cu o rată constantă, g, iar valoarea ultimului dividend plătit a fost D0, atunci valoarea
dividendului de plătit la o acţiune pentru oricare an următor va fi:
8
 Dt = D0 (1+g)t
De exemplu, să presupunem că o companie tocmai a plătit un dividend în valoare de
1,82$; dacă investitorii estimează o rată de creştere de 10%, atunci estimarea dividendelor pe
anii următori este după cum urmează:
D1 = (1,82%)(1,10) = 2,00$
D2 = (1,82$)(1,10)2 = 2,20$ şi aşa mai departe
Utilizând această metodă de estimare a dividendelor viitoare, preţul curent
estimat,P0, poate fi exprimat astfel:

P0=D1/ (1+is)1+ D2/ (1+is)2+D3/ (1+is)3+ ….= D0(1+g)1/ (1+is)1+ D0(1+g)2/ (1+is)2+ D0(1+g)3/
(1+is)3+.... = ∑ D0(1+g)t/ (1+is)t

Dacă g este constant, ecuaţia dată poate fi simplificată după cum urmează:
P0=D1/ is-g

Creştere supranormală sau neconstantă

În cazul creşterii supranaturale, rata de creştere nu este constantă – este foarte rapidă
pentru o anumită perioadă de timp, dar după aceea, la sfârşitul perioadei de creştere
supranormală, scade. Pentru a afla valoarea unei astfel de acţiuni, se procedează în 3 etape:
1. se determină valoarea actualizată VP a dividendelor în perioada de creştere
supranormală.
2. se determină preţul valorii moboliare la sfârşitul periodei de creştere supranormală, şi
după aceea se actualizează acest preţ pentru momentul prezent.
3. se adună aceste componente pentru a afla valoarea actualizată a acţiunii, P0.

Formula utilizata este urmatoarea:

P0=D1/ (1+is)1+ D2/ (1+is)2+D3/ (1+is)3+ …+ Dn/ (1+is)n+ Dn*(1+g)/(( is-g)( (1+is)n)

Politica de investiţii a unei firme este determinată de comportamentul ei şi de strategiile

investiţionale adoptate. Această politică este responsabilă de formarea potenţialului de active a
întreprinderii. Alternativele de decizie pot fi:
• specializarea, respectiv adâncirea profilului de activitate, elaborarea de produse şi tehnologii
noi. Pentru aceasta, se vor propune investiţii în achiziţionarea de echipamente noi, în instruirea
personalului etc. Riscul acestui gen de investiţii este datorat unei prea mari specializări dar
trebuie de luat în calcul câştigul cuceririi temeinice a segmentului respectiv ai pieţei.
• diversificarea (investiţii de portofoliu), respectiv cumpărarea de capitalul social al altor
societăţi. Se vor propune, deci, proiecte de investiţii externe în achiziţionarea de titluri
financiare. Diminuarea riscului, prin diversificare, are loc pe fondul unei rentabilităţi mai
moderate, ca medie a rentabilităţii diferitelor activităţi interne şi externe ale întreprinderii.
Alegerea uneia sau alteia din alternative sau a unei combinaţii între ele se argumentează
în baza contribuţiei fiecărei la creşterea valorii întreprinderii.
Politica de investiţii este în funcţie de rentabilitatea proiectelor investiţionale. Cu cît mai
mare este rentabilitatea cu atît şi proiectul este mai convenabil.
Politica de finanţare nu poate fi privită separat faţă de politica de investire. Dacă în
primul caz avem de a face cu potenţialul de active a întreprinderii, apoi în cazul politicii de
finanţare întreprinderea trebuie să-şi elaboreze strategia de asigurare a surselor necesare creării
acestui potenţial.
9
 Selectarea proiectelor investiţionale presupune determinarea clară a fluxurilor financiare
generate de investiţie. Sunt trei categorii de fluxuri ce trebuie considerate:
- Costul investiţiei
- Fluxul net de numerar in urma utilizării investiţiei
- Fluxurile de numerar din lichidarea investiţiei
În baza acestor fluxuri se ia decizia de a implementa sau nu proiectul.
Criteriile de selectare a investiţiilor sunt:

1. VAN – valoarea actualizată netă

VAN = -CI + VP (valoarea prezentă a luxurilor de mijloace băneşti generate de

întreprindere)
VP = Valoarea prezentă / (1+i)n , unde
CI – costul investiţiei
i – rentabilitatea cerută

Formula generală este

n
PV= ∑ FV/(1+i)t
t=1
Se selectează proiectele cu VAN pozitiv.

2. Rata internă de rentabilitate (RIR) arată rentabilitatea medie a proiectuluiui

investiţional calculată pe baza principiului compunerii.

RIR se determină în baza formulei de calcul a VAN şi arată ce rentabilitate minimă

trebuie să genereze proiectul, adică ce rentabilitate este necesar că VAN să fie = 0.

0= -CI + ∑CF/(1+i) t si din aceasta relatie trebuie determinat i.

Dacă RIR este mai mare ca costul capitalului întreprinderii atunci proiectul se acceptă.

10
 Concluzie

Activele financiare reprezinta totalitatea drepturilor materializate intr-

un titlu pe baza caruia se poate incasa o suma de bani. Activele
financiare sunt tranzactionate in cadrul pietei financiare care asigura
vanzarea sau cumpararea bunurilor si serviciilor. Printre activele
financiare de numara conturile si depozitele bancare si fondurile de
investii. Activele financiare pot rezulta in urma divizarii legale a
proprietatii asupra intreprinderii sau asupra proprietatii imobiliare.
Conform unui raport din 2013 al analistilor economici de la BCR,
romanii detin active financiare de 13 ori mai mici decat germanii.

11
 Bibliografie
https://ru.scribd.com/document/210224968/Evaluarea-
activelor-financiare
https://referat-referate.blogspot.md/2013/02/evaluarea-
activelor-financiare.html

12