ÎNVĂŢĂTORUL

Gheorghe Stănescu

DISCURSURI ŞCOLARE
Scărişoara,
1898 - 1910

Arhivă personală : Silvia Homocea

Editare, prezentare şi comentarii
de Dan Stănescu

2017
 CUPRINS

1 – Învăţătorul Gheorghe Stanescu …………………………….. 3

2 – Arborele genealogic al învăţătorului Gheorghe Stănescu . 13
3 – Discurs iulie 1898 ………………………..……………..…….16
5 – Proiect de discurs nedatat ……………………………..… 22
6 – Discurs nedatat ….……..………………………………........ 28
7 – Discurs iulie 1903 ………………………..……………...….…32
8 - Folósele Şcólei– conferinţă februarie 1904 - proiect …..... 36
9 – Folósele Şcólei – conferinţă 15 februarie 1904 ..….….... 44
10 – Discurs iulie 1905 ………………………..………………….…52
11 – Program festivităţi iulie 1906 ……………..……………….…58
12 – Proiect de discurs iulie 1906 ……………………………….…60
13 – Discurs iulie 1906 ………………………..………………….…68
14 – Program festivităţi + premianţi - iulie 1910 …...………….. .74
15 – Discurs iulie 1910 ………………………..………………….…76
16 – Adenda ...............………………………..………………….…84
17 – Exemplu de potenţial şcolar la începutul secolului XX în
Scărişoara …………………...........……..………………….…84
18 – Locul în care a funcţionat Şcoala primară din Scărişoara .. 85
19 – Primii Învăţători ai Şcolii primare din Scărişoara ................ 85

7
 Învăţătorul Stănescu (ex-Badea) St. Gheorghe
(4 mai 1857 – 1 ianuarie 1918)

100 de ani se împlinesc azi, 1 ianuarie 2018, de când sufletul lui

Gheorghe Stănescu s-a înălţat la ceruri, şi 160 de ani de la naşterea sa, la
4 mai (aceeaşi zi de naştere ca şi a mea, nepot prin fiul Constantin) 1857.
Învăţător autodidact, ctitor de şcoală şi „conducător” al elevilor
săi din cătunu-i natal Scărişoara (numit în vechime şi cu numele de
Haimanale, Viişoara, Ciuciurele) şi din cătunul Bărăşti, comuna Cislău,
plasa Buzău, judeţul Buzău, şi-a dedicat întrega viaţă luminării cu ştiinţă
de carte atât a copiilor de 7 – 15 ani, cât şi a adulţilor prin cursuri pentru
adulţi, precum şi prin prelegeri şi conferinţe ocazionale, precum
conferinţa Folósele Şcólei.
Părinţii săi, Stan al lui Badea şi Bălaşa au fost ţărani înstăriţi.
Gheorghe Stănescu era poreclit Grecu, căci, conform legendei, el
ar fi rezultatul unei relaţii extraconjugale a mamei sale, Bălaşa, cu un
negustor grec din Mizil, cu care Stan al lui Badea era în relaţii de afaceri,
furnizându-i anual ţuică din prune.
A rămas orfan de tată la 13 ani.
A funcţionat un timp ca brigadier silvic, apoi, conform obiceiurilor
vremii, a fost luat în armată unde a învăţat 5 clase primare.
Presupun că, la luarea în armată, el s-a prezentat, după obiceiul
ţărănesc, drept Gheorghe al lui Stan al lui Badea, echivalentul lui
Badea St. Gheorghe, dar, în conjunctura adoptării sistemului european
modern de numire şi corelat cu cele de mai sus, a preferat să-şi adopte ca
nume de familie Stănescu (de la prenumele tatălui, Stan), în timp ce
fraţii rămaşi în sat au fost numiţi cu numele de familie Badea (de la
prenumele bunicului, Badea).
În concordanţă cu standardele moderne, numele lui este Stănescu
St. Gheorghe, dar, din motive necunoscute, doar bănuite, el s-a semnat
doar Stănescu Gheorghe în orice act oficial şi neoficial..
Lăsat la vatră ca sergent major în 1888, s-a căsătorit cu Cîrstina
Cabel (1870 - 25.02.1961) din comuna vecină, Vipereşti, cu care a avut -
relativ târziu pentru el - 5 copii, astfel că, la moartea lui în 1918, la 60 de
ani, 3 orfani erau încă minori, de 10 – 16 ani.
Urmaşii săi au fost:
- Aritina / Ariclia (≈ 1894 - ≈ 1958) – casnică, căsătorită cu
Alexandru Ioniţă în satul vecin, Tronari, comuna Vipereşti
 - Theodor Stănescu (26.09.1897 - 1918) – brigadier silvic, decedat
pe front, ca locotenent, omagiat ca erou de război pe monumentul din
curtea bisericii Scărişoara.
- Simion Stănescu (02.02.1902 – 02.11.1987) – absolvent Şcoala
subofiţeri, maistru silvic, Bărăşti.
- Constantin Stănescu (15,96,1904 – 26.06.1982), tatăl meu,
tehnician veterinar militar în grad de subofiţer, Buzău
- Dumitru Stănescu (23,96,1907 – 13.04.1989) – brigadier silvic,
Moreni, jud. Prahova
În 1890, Gheorghe Stănescu a deschis în sala mare (circa 6 x 6
metri) a casei proprii o şcoală primară mixtă de 3 clase în Scărişoara,
subordonată şcolii de la Cislău (existentă din 1836, conform conferinţei
Foloasele şcolii), însă recunoaşterea ei oficială s-a petrecut abia la 1
aprilie 1895
Schiţa aproximată a casei
învăţătorului

„Catedra”

Scăunel de şcoală
Drept catedră, a folosit o masă ţărănească obişnuită, rotundă, cu 3
picioare, înaltă de 25 – 30 cm. Ea încă exista la Bărăşti în anul 2005, în
gospodăria lui Simion Stănescu, fiul învăţătorului, servind ca masă de
bucătărie de vară
 Copiii veneau la şcoală cu propriile scăunele şi cu câte 2-3 lemne de
foc. Un scăunel al elevului Homocea Ion (1901-1977), ajuns din 1912
până în vremurile noastre, are blatul dreptunghiular (20 x 30 cm), cu 3
picioare rotunde, înalte de 25 cm (2 spre o latură mică, unul spre mijlocul
celeilalte laturi mici), fixate în găuri tronconice, picioarele fiind uşor
înclinate spre exterior, pentru stabilitate.

Aprobarea încadrării lui Gheorghe Stănescu – iniţial ca învăţător

suplinitor – a fost dată de însuşi ministrul Take Ionescu în 1894 şi
prelungită definitiv în 1895, odată cu aprobarea oficială a funcţionării
şcolii din Scărişoara în casa învăţătorului
Toate acestea se bazează pe informaţii orale ale fiului său, Simion
Stănescu (1902-1988), poate nu întotdeauna suficient de exacte, de aceea
menţionez că şi pe site-ul Primăriei Cislău sunt date asemănătoare: şcoala
din Scărişoara a luat fiinţă în 1890, într-o casă închiriată 1, funcţionând
regulat din 1900 cu elevi din Scărişoara şi Bărăşti cu 3 clase primare,
din 1920 cu 4 clase, din 1968 cu 82 clase şi cu local propriu din 1930.
În discursul de sfârşit de an şcolar din iulie 1910, învăţătorul
Gheorghe Stănescu informa auditoriul că, prin Raportul 23 din 10
februarie 1910, ceruse Prefecturii Buzău construirea unui local propriu de
şcoală, propunând un teren din vatra satului în schimbul terenului situat
vis-a-vis de clopotniţa bisericii din Scărişoara, teren pe care Primăria îl
atribuise anterior de câţiva ani (conform discursului din 1905). Schimbul
era oportun deoarece, la acele vremuri, biserică şi terenul se găseau mult
în afara vetrei cătunului, amplasate la egală distanţă de Scărişoara şi
Bărăşti, pentru folosinţă comună, astfel că amplasarea şcolii în câmp ar fi
fost necorespunzătoare.
Rezultă că este f a l s ă informaţia din sursele documentare
consultate (Enciclopedia on-line Wikipedia, dar si de pe site-urile
Primăriei Cislău), aceea că, la sfârşitul sec. XIX, în comuna Cislău ar fi
existat doar o şcoală cu 59 elevi. Explicaţia este că autorii postărilor şi-
au limitat documentarea doar la vol. II, 1899, p. 441 din Marele
dicţionar geografic al României (Bucureşti, 1898-1902, 5 volume), o
lucrare alcătuită de-a lungul a 12 ani, de George Ioan Lahovari, C. I.
1
Nu am cunoştinţă dacă învăţătorul Gheorghe Stănescu primea sau nu chirie pentru
funcţionarea şcolii în casa proprie, dar menţionez că, din relatarea elevului
Homocea Ion (1901 - 1977), la nivelul anului 1912, cursurile se desfăşurau cu
certitudine în casa învăţătorului.
2
Informaţia este inexactă. Silvia (născută Stănescu) şi soţul ei,. Gheorghe
Homocea, au învăţat 7 clase primare în această şcoală între anii 1941 – 1947
Brătianu şi Grigore Tocilescu, după dicţionarele parţiale pe judeţe, între
care Dicţionar geografic, statistic, economic şi geografic al judeţului
Buzău, publicat de Basil Iorgulescu în 1892, an în care, într-adevăr, nu
exista oficial decât şcoala din Cislău.
Învăţătorul Gheorghe Stănescu a predat până la moartea sa, la 1
ianuarie 1918.

Din amintirile aceluiaşi fiu menţionat, unchiu-meu Simion

Stănescu, am mai reţinut unele aspecte, demne de a fi consemnate aici.
Gheorghe Stănescu a funcţionat ca suplinitor în perioada 1895-
1899, ulterior (1900-1918) devenind titular, deşi nu avea studii de
specialitate (!!).
Cursurile erau destinate copiilor de 7 - 15 ani. Prezenţa era însă
slabă, căci fetele nu prea erau date la şcoală, iar băieţii absentau, fie
chiuleau, fie munceau în gospodărie, fie – pur şi simplu – erau retraşi,
deşi instrucţiunile Ministerului prevedeau sancţiuni şi amenzi pentru
astfel de situaţii 3.
Gheorghe Stănescu a susţinut şi un curs seral pentru adulţii din
Scărişoara şi Bărăşti.
De asemenea, a fost un om activ în variate aspecte ce ţin de viaţa
rurală, participând la evenimente şi manifestări culturale, sociale,
cooperatiste, evitând, însă, implicarea în politică, ceea ce i-a adus unele
necazuri.
În anul şcolar 1898-1899, preotul Dumitru Popescu, apoi M.
Nicolescu în anul şcolar 1899-1900 i-au luat locul în mod abuziv, dar, în
urma contestării, s-a dispus efectuarea unei inspecţii în urma căreia
reclamantul Gheorghe Stănescu a fost repus în drepturi. Într-adevăr,
consultând foile matricole şcolare la Arhivele din Buzău, am găsit
semnăturile celor doi în anii menţionaţi.
În condiţiile intrării României în război şi a ocupaţiei germane (care
la Cislău a ţinut din 27 noiembrie 1916 până la 1 noiembrie 1918), anul
şcolar 1916-1917 a început faptic abia în martie 1917 şi, fără vacanţă de

3
Nici la nivel naţional, situaţia nu era diferită. Iată date de la recensământul pentru
învăţământul primar (5 clase) din mediul urban pe anul 1898, publicat şi în revista
Albina – revistă enciclopedică populară anul II, no. 16, 17 ian. 1899, p. 565 :
107.625 copii de vârstă şcolară
70.607 elevi înscrişi
58.278 elevi care au frecventat regulat cursurile şcolare
58.979 elevi prezentaţi la examen
42.324 elevi promovaţi (adică 39 % din copiii existenţi)
vară, a continuat cu anul şcolar 1917-1918, an şcolar în care, însă,
Gheorghe Stănescu a fost transferat de nemţii ocupanţi la şcoala din
Cislău, astfel, că la Scărişoara, i-a ţinut locul fiul Simion Stănescu, deşi
acesta avea abia 15½ ani, fiul mai mare, Theodor Stănescu (1897-1918),
fiind pe front, unde a şi murit eroic
Mai adaug că, cea care mai târziu i-a devenit soţie lui Simion
Stănescu, Maria Zaharia (07.03.1907 - 15.09.1983), relata adeseori că, în
calitate de elevă a acestuia, era tare nemulţumită că „învăţătorul ăsta
(Simion Stănescu) nu se ţine de şcoală”.
Conform lui Simion Stănescu, nemţii l-au obligat pe învăţătorul
Gheorghe Stănescu să meargă cu ei ca ghid în munţi, într-o misiune
militară, împrejurare în care s-a îmbolnăvit grav – pneumonie – în
perioada 25-30 noiembrie 1917, decedând în data de 1 ianuarie 1918.
În următorii câţiva ani şcolari, am aflat din documentele şcolare de
la Arhivele Buzău că şcoala a funcţionat cu câţiva suplinitori – M.
Ioaniţescu (1819-1919), Ana Ham (1920-1921).
De asemenea am aflat că, la 21 martie 1921, revizorul şcolar D.
Sburleanu constata că această şcoală funcţionează într'o casă
ţărăneasca, mică, joasă şi foarte nehigienică (…) şi că : Mobilierul şi
sala de clasă sunt foarte primitive. ceea ce ar putea semnifica
funcţionarea şcolii în altă casă decât cea a lui Gheorghe Stănescu.
Cu toate condiţiile grele, în şcoală se făcea carte cu rezultate
satisfăcătoare : Copiii sunt curăţei, vioi şi dispuşi la învăţătură….. Mai
toţi răspund binişor.
Acelaşi revizor mai consemna că Se impune ca în acest sat să se
construiască cât mai neîntârziat un local de şcoală, lucru care s-a realizat
abia în 1930.
După moartea, în 1961, a văduvei învăţătorului Gheorghe Stănescu,
casa acestuia a fost vândută cu 3.000 lei, de către fiii moştenitori, lui
Mihai Păun care a dărâmat-o şi a construit, pe o poziţie mai retrasă de la
drum, altă casă revândută, în 1986, actualei familii a lui Savu. D.
Gheorghe în str. Scărişoarei nr. 17. Cu ocazia dărâmării, a fost găsită
suma de 7.000 lei într-un perete.
Viaţa de ctitor şi învăţător dedicat nu i-a fost tocmai uşoară, fiind
marcată de unele adversităţi personale şi politice, dar şi de lipsa de interes
a ţăranilor lipsiţi de instrucţie publică.
Lui personal - şi chiar înseşi ideii de şcoală în sat - i s-au opus atât
preotul Dumitru Popescu (Mitache) - am evocat episodul înlocuirii
abuzive la catedră, de către preot, în anul şcolar 1898-1899 - cât şi
cârciumarul Filip Tănase.
 Mai târziu, şicanele au continuat, recurgându-se chiar la reclamanţi
deja morţi. Astfel, în cursul anului şcolar 1909-1910, inspectorul A.
Raiciu a consemnat în procesul verbal constatativ că cei 3 reclamanţi erau
decedaţi: Stoica Surdu de 1 an, Gh. Matei Neagu de 2 ani şi Neculai
Matei de 5 ani.
Primarul Ion G. (Iancu) Dumitrescu şi directorul şcolii s-au alăturat
şi ei şicanelor preotului Dumitru Popescu şi cârciumarului Filip Tănase,
deoarece învăţătorul Gheorghe Stănescu a refuzat să se ralieze
activităţilor politice, să ţină discursuri politice şi să-şi promită votul
Partidului Liberal al Brătienilor. Rezultatul a fost că cei 2 fii mai mari –
Theodor (1896-1918) şi Simion (1902-1988) – n-au fost primiţi la Şcoala
Normală din Buzău pentru a deveni învăţători.
În timpul ocupaţiei germane (1916-1918), poliţaiul Ghiţă Popescu şi
cârciumarul Tănase Filip îl reclamau la comandantul garnizoanei
germane din Cislău, locotenentul Wol-Pert (Wolf), că nu iese la corvoadă.
În fapt, Gheorghe Stănescu îşi trimisese fiul adolescent, Simion, la
corvoadă, dar acesta chiulea adesea.
Aceiaşi doi au ars parte din arhivele şcolii şi au devastat şcoala.
Cercetând tot fondul arhivistic Şcoala Scărişoara la Arhivele Naţionale
de la Buzău, am constatat cu bucurie că, totuşi, există cataloage şi foi
matricole pentru majoritatea anilor şcolari
Dragostea către şcoală - în sens pedgogic - a învăţătorului Gheorghe
Stănescu s-a transmis – în grade diferite – şi către urmaşi (vezi
fotografiile în paginile următoare):
- fiul Simion Stănescu (1902-1988), învăţător suplinitor ]1917-1918
la Scărişoara
- nepoata Silvia Stănescu (n. 01.06.1936, fiica lui Simion Stănescu,
căsătorită Homocea) învăţătoare la Braşov
- strănepoatele Cecilia (n. 05.12.1958) şi Florela (n. 09.02.1963)
Homocea, fiicele Silviei Homocea, ambele educatoare în Braşov,
actualmente în Canada.
- strănepoata Marie-Sylvie Pronk (n. 16,07,1997, fiica Ceciliei
Homocea), educatoare pentru copii deficienţi motrici în Canada
- strănepoata Alexandra Dumitru (născută Stănescu la 07.08.1985)
profesoară de engleză-română în Ploieşti
- cu modestie, mă adaug şi pe mine (n. 04.05.1943) – nepot, prin
fiul Constantin, al învăţătorului Gheorghe Stănescu - ca profesor
cumulard de chimie la Ploieşti, pentru vreo 3 ani răzleţi, între 1974 şi
1980.
Gheorghe Stănescu (4 mai 1857 – 1 ianuarie 1918) – foto : circa 1914

Simion Stănescu (?.02.1902 – 1988)

Silvia Homocea (n. 01.06.1936)

Cecilia Homocea (n. 05.12.1958) Florela Homocea (n. 08.02.1963)

Marie-Sylvie Pronk (n. 16.07.1997)

Alexandra Dumitru (n. 07.08.1985)

 Este meritul nepoatei Silvia Homocea de a fi recuperat din ghearele
vremurilor doar câteva – din păcate – din paginile scrise de bunicul
nostru, învăţătorul Gheorghe Stănescu, în urmă cu peste 100 de ani, mai
precis între anii 1898 - 1910, pagini pe care am decis să le prezint în
această lucrare, spre apreciere şi admirare, generaţiilor actuale şi viitoare.
Este vorba de discursuri de sfârşit de an şcolar, dar şi de
conferinţe, precum Folósele Şcólei, pe care am considerat ca o datorie
morală să le aduc la cunoştinţa şcolii şi a locuitorilor satelor Scărişoara şi
Bărăşti şi cu care pot contribui modest la scrierea istoriei acestora.
Ele vor fi predate în acest an vătre Arhivele Statului, filiala Buzău.
Manuscrisele sunt scrise pe foi duble, de format 210 x 340 mm
comparativ cu formatul actual, A4 (210 x 297 mm).
Am organizat conţinutul acestei lucrări alăturând fiecărei pagini de
manuscris transcrierea sa, pentru ca cititorul să le şi poată compara.
Menţionez că, în raport de aspectele prezentate mai sus, este posibil
ca în transcriere să nu fi putut descifra cu exactitate scrisul unor cuvinte,
terminaţii sau doar litere, cititorul fiind invitat să încerce propria
descifrare de pe paginile reproduse fotografic.
Transcriind textele de pe manuscrise, am apreciat că ele sunt
interesante atât prin conţinutul ideatic şi informaţional, cât şi prin
frazarea şi lexicul specifice epocii, locului şi mediului social.
Pe de altă parte, Gheorghe Stănescu este tributar unei Instrucţiuni
slabe – 5 clase primare în cadrul stagiului militar - astfel că exprimarea sa
în scris conţine, pe de o parte, elemente ale unei ortografii mai vechi (ó,
é, ’, -) şi neactualizate, iar, pe de altă parte, grafiere cam „după ureche”,
constând în erori şi greşeli sau neglijenţe gramaticale şi de punctuaţie,
unele putând fi explicabile prin aceea că textele fie sunt doar ciorne-
proiecte, fie sunt considerate de autor doar pentru uz propriu, astfel că
autocontrolul este mai slab privitor la punctuaţie, apostrofuri, accente (é,
ó), cratime, diacritice (ă, â, î), sfârşitul cuvintelor.
Referitor la „tributul” menţionat, am în vedere că înseşi regulile
gramaticale şi ortografice şi chiar aspecte lexicale erau în schimbare în
acei ani, astfel că Gheorghe Stănescu le amestecă adeseori, ex. sunt-sânt,
îşi-âşi, âi-îi, sė-să, acu-acum, învăţător-învėţător, şcólă-şcoală, pământu-
pământul etc. Este de remarcat că, în 1906, printr-un efort de auto-
perfecţioneze, ajunsese totuşi la o mai bună însuşire a regulilor
gramaticale şi ortografice, adoptate oficial de câţiva ani.
Mai este de remarcat actualitatea preocupările pedagogice şi a
problemelor educative cu care învăţătorul Gheorghe Stănescu se
confrunta - rolul învăţătorului şi al manualelor, legătura şcoală-părinţi,
absenteismul etc. – dar şi cursivitatea, lizibilitatea şi frumuseţea scrisului
şi discursului, a vorbirii moderne, chiar elevate.

Paginile prezentate aici, dar şi relatări transmise oral, ni-l prezintă

pe învăţătorul Gheorghe Stănescu atât ca ctitor de şcoală în sens
administrativ, dar şi pedagogic, cât şi ca învăţător şi om de cultură pentru
masele ţărăneşti, ca luminător al minţilor acestora. În discursurile sale,
cuvintele şcoală, învăţător, învăţământ, copil / elev au o frecvenţă
obsesivă .
Aceasta i-a fost menirea 4 !

Lectură plăcută !

Dan Stănescu Ploieşti, 1 ianuarie.2018

Contacte :
tel. 0244-53.77.36, 0723-111.875
mail : ddanstanescu@yahoo.com

4
Pentru cei înclinaţi spre ştiinţele metafizice, poate este semnificativă relatarea
”vedeniilor” pe care fiul Simion Stănescu, le-a avut în ultimii 2 ani de viaţă (1987-
1988) alături de familia fiicei acestuia, Silvia Homocea, vedenii în care apăreau
soţia, părinţii, rude, prieteni, cunoscuţi din sat cum îşi trăiau viaţa de după moarte,
continuând activităţi specifice de bază din viaţa pe Pământ : croitorie, broderie,
dogărie, secerat…. Trei verişori – răi din fire – îi cereau acum ajutor lui Simion, în
sensul de a se ruga pentru ei să li se ierte păcatele / purtările pentru a fi primiţi de
Sf. Petru în Rai. În ceea ce-l priveşte pe tatăl său, Gheorghe Stănescu, acesta
continua să facă acelaşi lucru din viaţa pământeană : şedea sub un pom, înconjurat
de copii, deeschizând cursurile şcolare cotidiene cu rugăciune Tatăl nostru, apoi
învăţându-i purtări creştineşti cotidiene. Era menirea acestui spirit.
 Arborele genealogic al învăţătorului Gheorghe Stănescu

Generaţia I II III IV V VI VII

DUMITRACHE RĂDUCU fiică . .
Ichim Ichim Ichim
RĂZVAN fiu . .
MARIANA Dumitrescu Dumitrescu
Preda IONUŢ
Dumitrescu
ANICA ŞTEFANA
Ichim Preda EMILIA fiu . .
CAMELIA . .
Preda IULIANA
.
OANA Preda
NICOLAE CĂTĂLINA
Preda Preda
ANDRA
ARICLIA / DORU Iordache
ARITINA Ioniţă ILINCA Iordache ALINA
Iordache Iordache
MIRELA Iordache
LASZLO Ilieş TAMAŞ Ilieş
ATILA Ilieş
SILVIA fiu . . Ilieş
Ilieş LORAND Ilieş
MIHAELA Toma ALEXANDRA
STELA .
Toma NECULAI ADRIANA Toma
Toma FLORINA Toma
ADRIAN Toma
 FLORIN Toma ALANAToma
ION Toma ALEXANDRU Toma
AUREL RALUCA . Fiică . .
Ioniţă .
NECULAI IOAN ADRIAN RĂZVAN OVIDIU
Ioniţă GHEORGHE Ioniţă Ioniţă
Ioniţă
FLORICA ADINA . Fiu . .
. .
THEODOR
Stănescu
NECULAI MARIAN ANA CRISTINA DOMENICO
Stănescu Stănescu Stănescu Russo
ŞTEFAN- ALEXANDRA
STELIAN Dumitru
GHEORGHE
ION Stănescu Stănescu
Stănescu MIHAELA GEORGIANA
Dolete Dolete
TEODORA
Smoleanu
CECILIA ŞTEFANIA Smoleanu
SIMION SILVIA Homocea MARIE-SYLVIE
Stănescu Homocea Pronk
FLORELA BÉATRICE Légaré
Homocea HUBERT Homocea-
Légaré
IRINA ALEXANDRU
LUCIAN Ionescu Ionescu
Stănescu
 RAREŞ-ANDREI
SILVIU Stănescu
Stănescu TEODORA-MARIA
Stănescu
DOINA-ELENA
Stănescu
CONSTANTIN DĂNUŢ VIOREL
Stănescu CONSTANTIN DECEBAL
Stănescu
Stănescu
GEORGE
Stănescu
GHEORGHE FLORENTINA
SĂVEL Stănescu Câmpeanu
VASILE ROXANA ANDREI Găluşcă
Butufei Găluşcă Fiu . . Găluşcă
DAVID-
ELENA FLORIN CONSTANTIN Voicu
DUMITRU Stănescu Voicu ALEXANDRA-
Stănescu ELENA Voicu
CĂTĂLIN ŞTEFAN Cordonaşu
Cordonaşu ANDREI Cordonaşu
RODICA LIGIA IOANA Panaite
Cordonaşu Panaite
DIANA JORDI Morales-
Cordonaşu- Cordonaşu
Stănescu
 (Discurs ţinut în iulie 1898 la festivitatea de încheiere a anului şcolar 1897-1898)

Domnule Primar 5
Onorabile Părinte
Iubită adunare

Suntem adunaţi pentru a sărbători un an de muncă sau de luptă

în care viteji ostaşi au fost elevi aflaţi aci, iar ca conducător al lor am
fost însumi care cu dragoste şi dis-interesare iam făcut demni de
corónele şi premiile cei aşteaptă.
Însă mai înainte de a vă face cunoscut resultatul situaţiuni
şcolare pe acest an vă rog săm daţi voe de a vă face cunoscut că şi
în cursul anului acestuia cu destulă părere de rėu am observat că
mulţi din părinţi acestor elevi încă nu sunt bine pătrunşi de datoria de
a-nu-şi mai întrerupe copii din drumul către şcoală fără casuri de bóle
ci numai pentru mici trebuinţi aprópe un nimica tot ; ne având pe d'o
parte nici o sfială de amenzile ce li să pot aplica faţă de cele lalte
neajunsuri ce au în casă ; iar pe de alta este păgubitóre absenţa şi
copilului în drumul său către învėţătură, aducândui un desgust,
întrerupândule dragostea ce póte nu era bine în sghebată la început
către învėţătură ; am avea mult mai bine copii pregătiţi cu un progres
mai mulţumitor dacă primul pas la pornirea lor din casa părintească
către şcoală ar fi călăuziţi de o morală folositóre, cu îndemn de silinţă
la învėţătură, respectarea atât a familiei cât şi ori cărei persóne şi
ascultare către învėţător şi să li să facă de părinţi cât mai des
contróle pe la şcoală mai cu seama în timpul ernei când nu prea au
de muncă să ne întrebe că dacă copii D-lor vin regulat la şcoală şi nu
umblă aiurea prin isvóre, dacă se pórtă bine atât în şcoală cât şi în
afară, dacă ascultă de învėţător, dacă să silesc la învėţătură ; Căci ori
cât de mult le ar esplica, iar povăţui sau iar dojăni învėţătorul spre
binele şi fericirea lor nu-i de ajuns căci dupe actuala programă a şcoli
avem Cinci ore de a lăsa pază în zilele lucrătóre pe când (locuinţa
lor) şederea lor în sânul familiei e de 19 ceasuri în cursul unei zi şi o
nópte plus zilele când şcoala nu ţine curs, prin urmare cea mai mare,
mai înâi şi mai permanentă şcoală a copilului este Casa părintească,
sau familia şi dacă aici nu să pregăteşte pentru copil nimic folositor,
adică creştere bună, nu râsgăiat sau rēsfăţat, poveţi frumóse, iubire
de Dumnezeu, să ia pilde de la părinţi, îndemn spre silinţă la
învăţătură ; apoi vă mărturisesc că am întâmpinat pe mulţi copii

5
Redau întocmai textele manuscrise, conform regulilor gramaticale cunsocute de autor, dar
şi cu greşelile gramaticale, precum şi cu neglijenţele autorului (nota D. Stănescu)
cu etatea între 8 şi 9 ani de părinţi cumse cade care nu şcia să facă
o cruce dreaptă cu cele trei degete împreunate, şi nici să pótă
număra în şir fără greşeală de la un până la 20.
De aceia zic că misiunia dascălului e mare şi fórte plictisitóre,
chemarea lui e pentru a forma adevăraţi ómeni nu aşa cum crede
uni că fără ajutorul părinţilor ci din contra cu ajutorul lor nepreţuit,
căci ei împreună cu noi fac şcólă individului,
Mai e de observat că e tristă starea în care se află lumea
nóstră de aici că nu numai că nu pot prinde dragoste de şcoală cei
interesaţi a o visita dar cu toţi în genere a părăsit şi sfânta biserică
loc sfânt al creştinătăţi, pe când la popórele civilisate de diferite
credinţe au cele mai întâi instituţiuni iubite şi des visitate – şcoala şi
biserica – pentru că ele au înţeles că de aici depandă luminarea şi
înălţarea neamului - Însă la noi în această localitate deşi ne
pretindem că sântem creştini ortodocşi şi locuitori ai acestei
frumóse ţări, dar e cu totul pentru plâns starea de sălbătăcie şi
receala faţă de biserică, cu al căreia ajutor în trecut moşi şi
strămoşi noştri o mână de ómeni se rėsboia cu diferite popóre
barbare fórte numeróse şi adesea ori le fugărea peste hotare. Căci
dupe cum am văzut din Istoria acestei ţări, în vremurile trecute
strămoşi noştri aveau aprópe zilnice resbóe cu păgâni.
Iată avem trecuţi 21 ani de când cu ajutorul lui Dzeu şi prin
vitejia înţeleptului nostru Rege Carol I neam desrobit de sub jugul
turcului, am dobândit libertatea fiind stėpâni pe destinele nóstre.
De la ridicarea acestei ţări la rangul de Regat s'a făcut şi în
continuu se fac multe îmbunătăţire în tóte direcţiunile şi mai cu
seama că aprópe în tóte cătunele s'a înfiinţat şcoli pentru luminarea
poporului predânduse pe lângă învėţătura de carte şi a diferitelor
meşteşuguri sau meserii cum e agricultura lemnaria, feraria,
croitoria şi altele care ne aduc un folos nepreţuit de mare.
Aşa dar pe d'o parte sărbătorim încorajarea la muncă a elevilor
iar pe de alta bucuria ce neo produc aceşti mici ómeni chemaţi a
veni în locul nostru îndeplinind tot cea ce am făcut pentru fericirea
lor şi a ţări.
Cine credeţi că procură omului fericirea ? Lenea sau lipsa de
iubire pentru muncă ? Nu, o procură munca şi atenţiunea nóstră ca
şi a Dv.
 Fiind că am vorbit de fericirea ţări nóstre, săm fie permis a
insista asupra acestui punct şi a arăta în ce constă. În prima linie
constă în părinţi care mai întâi sânt chemaţi a pune pe drum
sănătos pe copii şi a privi educaţiunea lor dintr-un întreit punct de
vedere : fisic, intelectual şi moral.
Fisic, adică să le desvolte corpul hrănindui bine, înbrăcândui
asemenea şi făcândui supuşi curăţeniei şi bărbăţiei
Intelectual, adică să-le desvolte judecata, jerfind câte va ore ţi
pentru dânşi şi
Moral adică săi înveţe a respecta familia şi pe ori cine,
însuşindule calităţi viitóre.
Trebuie să declar că avem copii cât se póte de buni şi părinţi
demni de laudă însă o dată cu aceasta trebue să declar că avem şi
părinţi care trimit copii la şcoală ca la o móră pustie.
Modul cum se face azi învėţătura în şcoalele primare e uşor şi
ar fi şi mai uşor dacă toţi copii ar munci fapt care ar ridica şi mai
mult această serbare ca plata munci.
Părinţi care âşi văd copii la premianţi şi promovaţi să fie
mândri că sânt părinţi, iar aceia care n'a fericirea să vadă pe copii
lor cel puţin, promovaţi să fie trişti şi pentru anul viitor să fie mai
atenţi.

Iată resultatul promovărilor

Cl. I înscrişi 18, presenţi la esamen 14, promovaţi 8, repetenţi 6

" II " 8, " " " 7 " 6 " 1
" III " 10 " " " 9 " 8 " 1
Total " 36 " " " 30 " 22 " 8

Încheiu cuvântarea mea prin a spune că părinţi dascălu

comuna şi statul sunt un tot care asigură fericirea ţări, cât timp
propăşirea fiilor noştri se va face dintr'un întreit punct de vedere,
fisic, intelectual şi moral.
Trăiască M. L.6 Regele şi Regina, Trăiască Alteţele lor Regale.
Trăiască Onor Guvern şi autoritatea Comunale, să trăiţi şi voi iubiţi
copii.
6
M.L. = Majestăţile Lor
 (Proiectul de discurs la încheierea unui an şcolar neprecizat şi neidentificat)

Domnule Primar
Onorabile Părinte
Iubită adunare

Suntem adunaţi pentru a sărbători un an de muncă sau de

luptă în care viteji ostaşi au fost elevi aflaţi aci, iar ca conducător al
lor am fost însumi, care cu dragoste şi dis-interesare iam făcut
demni de corónele şi premiile ce ei aşteaptă şi mai înainte de a vă
face o dare de seamă din partemi relativ la situaţia şcolară a
acestui an de muncă vė rog să'mi permiteţi de a vă face cunoscut
că şi în cursul acestui an, cu destulă părere de rėu am observat că
mulţi din părinţi acestor elevi încă nu sunt bine pătrunşi de datoria
de a nu şi mai întrerupe copii lor din drumul şcoli fără casuri de bóle
ci numai pentru mici trebuinţe aprópe un nimica tot, nesocotind pe
d'o parte amenzile ce li să pot aplica faţă cu cele lalte neajunsuri din
casă, iar pe de alta este păgubitóre şi copilului în drumul seu spre
înveţătură şi aducândui un desgust, întrerupând ideia ce póte era
primită bine la început pe calea învėţăturei ; am avea mult mai buni
copii pregătiţi spre un progres mai mulţumitor dacă la primul pas la
pornirea lor către şcoală din casa părintească ar fi îndreptaţi /
formaţi de o morală folositóre, cu îndemn de silinţă la învėţătură şi
cu ascultare către învėţător, şi să li să facă la şcoală cât mai des
contróle din partea părinţilor să se încredinţeze şi acela despre
copii că dacă merg tot deauna la şcoală şi nu în alte părţi pe isvóre,
şi dacă au purtare bună, să silesc la învėţătură şi dacă ascultă de
învėţător, tóte acestea sar putea face cât de des în timpul ernei din
partea părinţilor căci misiunea dascălului e mare, chemarea lui e
pentru a forma adevăraţi ómeni, nu aşa cum crede uni că fără
ajutorul părinţilor, ci din contra cu ajutorul lor nepreţuit
Căci ei împreună cu noi fac şcoală individului. e tristă starea în care
ne aflăm că lumea nóstră de aici n'a(re ?) îndemnul de a veni pe la
şcólă cei în drept. Dar acesta se constată că şi cu cei lalţi îngenere
a părăsit şi sf. biserică pe când la tóte popórele civilisate biserica şi
şcoala sânt cele mai întâi instituţiuni iubite şi des visitate căci de
aici depinde luminarea şi înălţarea neamului, însă la noi în acėstă
localitate deşi ne pretindem că facem sântem părţi de creştini
ortodocşi ai acestei frumóse ţări, dar e cu totu pentru plânsu stare
de selbătăcie şi receala faţă de biserica cu al căreia ajutor în trecut
moşi şi strămoşi noştri o mână de ómeni se resboia cu numeróse
popóre barbare şi adesea ori le fugărea peste hotare, căci în
timpurile trecute aveau zilnice rėsbóe cu popóre. De şcólă nici nu
era vorba în ţara nóstră. Iată sânt 21 de ani de când cu ajutorul lui
Dzeu şi prin vitejia înţeleptului nostru Rege Carol I neam desrobit
de sub jugul turcului dobândind libertatea fiind stăpâni pe destinul
nostru.
De la ridicarea acestei ţări la rangul de regat s'a făcut multe
îmbunătăţiri în ţara nóstră în tóte direcţunile mai cu seamă că
aprópe prin tóte cătunele sa înfinţat şcoli pentru luminarea
poporului. Căci şcoala nu este numai pentru pregătirea celor care
vor deveni funcţionari ci este de mare folos tineretului de ambele
sexe ca sė treacă prin aceste şcóli trânsa de unde pot dobândi
cunoştinţe fără de carte prin carte şi tot felul de meşteşuguri
d'exemplu Agricultor, croitor ferar rotari şi altele care le aduc un
folos nepreţuit de mare.
Aşa dar pe doparte serbătorim încurajarea la muncă a elevilor iar
pe de alta bucuria ce neo produc aceşti mici ómeni chemaţi a veni
în locul nostru îndeplinind tot cea ce am făcut pentru fericirea lor şi
a ţării. Cine credeţi că procură omului fericire ? Lenea sau lipsa de
interes pentru muncă ? Nu, o procură munca şi atenţiunea nóstră
ca şi a Dvs.
Modul cum se face azi învėţătura în şcoala primară e uşor şi ar
fi şi mai uşor dacă toţi copii ar munci, fapt care ar ridica şi mai mult
acestă serbare rėsplata munci.
Părinţi care âşi văd copii lor premianţi şi promovaţi să fie
mândri că sânt părinţi iar cei care nu au fericirea să vadă pe copii
lor cel puţin promovaţi să fie trişti şi pentru anul viitor să fie mai
atenţi.
Iată resultatul promovărilor.
Cl. I înscrişi 18 presenţi esamen 14 promovaţi 10 repetenţi 4 –
Cl. II -”- 8 -”- -”- 7 -”- 6 -”- 1-
Cl. III -”- 10 -”- -”- 9 -”- 8 -”- 1–
-------------------------------------------------------------------------------------
Total -”- 36 -”- -”- 30 -”- 24 -”- 6 -

Încheiu cuvântarea mea prin a spune că părinţi, dascăl,

comuna şi statul sunt un tot care asigură fericirea ţări cât timp
propăşirea fiilor noştri se va face dintr'un treit punct de vedere, fisic,
intelectual şi moral.
Trăiască M M L. L Regele şi Regina, Trăiască alteţele lor
regale, Trăiască onor guvern şi autorităţile Comunale. Sė trăiţi şi voi
iubiţi copii.
 (Discurs - 2 - ţinut la festivitatea de încheiere a unui an şcolar neprecizat şi
neidentificat)

Domnule Primar
Onorabile Părinte
Iubită adunare

Suntem adunaţi pentru a sărbători un an de muncă sau de luptă,

în care viteji ostaşi au fost elevi aflaţi aci, iar ca Conducător am fost
însumi, care cu dragoste şi decenţă iam făcut demni de corónele şi
premile ce ei aşteaptă.
Aşa dar pe doparte (încorajăm) serbătorim încorajarea la
muncă a elevilor, iar pe de altă bucuria ce neo produc aceşti mici
ómeni chemaţi a veni în locu-ne îndeplinind tot cea ce am făcut
pentru fericirea lor şi a ţărei.
Fiind că am vorbit de fericirea ţărei nóstre, săm fie permis a
insista asupra acestui punct şi a arăta în ce constă. În prima linie
constă în părinţi care mai întâi sunt chemaţi a pune pe drum
sănătos pe copii şi a privi educaţiunea lor dintr'un întreit punct de
vedere şi a nume : fisic, intelectual şi moral.
Fisic, adică să le desvolte corpul hrănindu-i bine, înbrăcându-i
asemenea şi făcându-i sclavi curăţeniei şi mişcărei.
Intelectual, adică săi a le desvolte judedcata, sacrificând câte
va ore şi pentru dânşi.
Moral adică săi înveţe a respecta familia şi pe ori cine,
însuşindule calităţi viitóre.
Dacă am privi pe părinţi din acest întreit punct de vedere cu
durere trebue să mărturisesc că nu mulţi se întrec a face din copilul
lor un centru de desvoltare fisică, intelectuală şi morală.
Trebue să declar că avem copii cât se póte de buni şi părinţi
demni de laudă însă odată cu aceasta trebue să declar că avem şi
părinţi care trimit copii la şcoală ca la o móră pustie.
Misiunea dascălului e mare. Chemarea lui e pentru a forma
adevăraţi ómeni, nu aşa cum cred uni, fără ajutorul părinţilor, ci din
contra cu ajutorul lor

.
.
nepreţuit căci ei împreună cu noi fac şcóla individului.
Părinţi sânt mulţumiţi că dau copii în şcóla însă mulţumirea
aceasta trebue să le dea imboldul d'a veni mai des şi dânşi pe la
şcóla să vadă ce facem, să ne întrebe cât mai des şi săi întrebăm şi
noi asemenea de copii cum se port în familie.
Cine credeţi că procură omului fericirea? Lenea, sau lipsa de
interes pentru muncă ? Nu. O procură munca şi atenţiunea nóstră
ca şi a Dvs.
Modul cum se face azi învėţătura în şcoala primară e uşor şi ar
fi şi mai uşor dacă toţi copii ar munci, fapt care ar ridica şi mai mult
acestă mare serbare, resplata munci.
Părinţi care îşi văd copii lor premianţi şi promovaţi să fie
mândri că sânt părinţi iar cei care nu au fericirea să vadă pe copii
lor cel puţin promovaţi să fie trişti şi pentru anul viitor să fie mai
atenţi
Iată resultatul promovărilor.
Clasa I înscrişi 18 presenţi la examen 14 promovaţi 8 repetenţi 6 -
„ II -”- 8 -”- -”- 6 -”- 5 -”- 1-
„ III -”- 10 -”- -”- 9 -”- 8 -”- 1-
Total -”- 36 -”- -”- 29 -”- 21 -”- 8-

Încheiu cuvântarea mea prin a spune că părinţi, dascăli,

Comuna şi statul, sunt un tot, care asigură fericirea ţări cât timp
propăşirea fiilor noştri se va face dintr'un întreit punct de vedere,
fisic, intelectual şi moral.
Trăiască MM LL Regele şi Regina, Trăiască alteţele lor
Regale, Trăiască onor guvern şi autoritatea Comunală. Să trăiţi şi
voi iubiţi copii.
 1903 Iulie 3 / Duminecă

Domnule Primar
Onorabile Părinte
Iubită adunare

Cu ocasia acestei zi solemne mai întâi până săm dau seama

de progresul ce am făcut cu elevi în cursul acestui an şcolar, vă rog
săm daţi voe a arăta un mare rėu ce săteni noştri îl fac fără să şi
dea seama şi care înpedică fórte mult bunul mers al învėţământului
este un obiceiu moştenit de la moş strămoşi şi ori cât s'ar lupta
învėţătorul cu fel de fel de poveţi bune spre a perde acel rėu
obiceiu, ei nu voesc nici de cum, şi iată ce ! Pe ziua de I Septembre
tot locuitorul care âşi are copilul înscris pentru şcóla săl trimită
negreşit din acea zi cu tóte obectele şcolare noi conform cu
programa în vigóre şi potrivit clasei în care este înscris. Căci
materia ori cărei cărţi e repartizat pe trimestre şi dacă nu se ţine
seama de această întocmeală apoi în zadar se perde timpul de
copil la şcólă. La noi săteni cum ziseiu nu ţin compt de aceasta,
aude, vede i se spune tóte la timp şi nuşi trimite copilul la şcóla de
cât dupe 10, 15 Octombre tocmai dupe cel zoreşti cu diferite forme
zadarnice şi de amendări. Şi dacă şi atunci îl trimite mai mult de silă
şi fără cărţile trebuincióse spunând că nare cu ce s-ăi cumpere şi te
mai necăjeşte încă o lună şi jumătate până săi cumpere cărţi – iată
că s'a perdut trei luni în zadar … şi să nul amendezi că apoi âţi
găseşti beleaua, nici săi spui că copilul lui a rămas repetent că apoi
iarăşi te bârfeşte că nu eşti capabil săi înveţi – în fine el îţi cere tóte
îngăduelile până chiar săte şi compromiţi în serviciu. şi când la
finele anului când îţi dai socoteala şi ei spun că copilul lui nu
conrespunde aşteptărilor dorite, apoi să vezi nemulţumire, că
trebuia să faci totul să fie bine şi în scurt timp.
 Osebit de acestea, trece timpul cel îndelungat al ernei şi din
părinţi copiilor nu vezi pe nici unul venind pe la şcólă ca să şi mai
urmărească copilul sėu atât la purtare cât şi la învăţare, să mă
întrebe să le spun şi eu părerea mea şi calea ce trebue apucată
spre a îndruma pe copil spre purtare bună şi progres. Din contra
săteni privesc şcóla ca pe o pagubă, deşi li s-a spus în diferite
ocasiuni folósele ce dobândesc copii învăţând carte.
Din causa acestor puncte şi a altor nenumăratele resultatul
dupe cum se vede e fórte slab la promovări.
Înscrişi în cl. I 28 elevi, promovaţi 9, repetenţi 10, Retraşi 9.
„ „ „ II 6 „ „ 6 -- -- -- -
„ „ „ III 6 „ „ 6 -- -- -- -
Total ---- 40 „ „ 21 -- 10 -- 9

Cu această ocasiune, aduc mulţumirile mele D-lui Ion g

Dumitrescu, primarul acestei Comune, care are o diosibită
preveghere asupra şcolilor din Comună dându-ne tot concursul seu
de bine făcător şi la timp având tótă râvna ca învėţământul să se
disvolte în tóte ramurile sale spre luminarea tineretului.
Încheiu cuvântarea mea prin a ura:
Trăiască M S. Regele şi Regina
Trăiască Alteţele lor Regale
Trăiască înaltul guvern
Trăiască Dl Primar al Comunei nóstre cu Onor Consiliu
Comunal
 (Proiectul unei conferinţe programată pentru februarie 1904)

Conferinţă ţinută de G. Stănescu, înveţătorul şcolei Scărişóra, în

localul şcoli din ……. în ziua de ……. Faur

Folósele şcólei

Iubiţi Săteni

În vremurile trecute ţara nóstră era aprópe zilnic turburată de

alte popóre streine Turci, Unguri, Tătari etc resbóe şi revoluţiuni de
tot felul, nu şi putea vede bietul român, nici de munca câmpului un
lucru era tot diauna gata pe fugă cu casa în spinare ca melcul.
Despre şcoli prea puţin se vorbea atunci fiind că de oarece era
prea puţine în ţara nóstră şi în care se preda ştiinţa în alte limbi –
până pe la anul 1826 (acu 78 ani) când în timpul Domnului Gr.
Ghica când veni din Transilvania G. Lazăr âtâiul profesor de limba
Română care a predat cursurile în limba Română,
În anul 1836 sub domnia lui Alexandru Ghica şi a Episcopului
de Busėu Chesarie s'a înfinţat şcóla din Cislău singura din tot plaiul
Busėu şi la care şcóla se aducea venea elevi nu numai din
comunele plaiului Buzėu acestui plai dar şi din plaiurile şi plasele
vecinătatea plaiului. Dar în multe rînduri cursurile şcólei a fost în
mai multe rînduri din causa revoluţiunilor. În fine a duso destul de
greu români noştri în tóte direcţiunile până la anul 1877 (acu 27 de
ani) când prin rėsboiul ce avusem cu turci căpătarăm Indepedenţa
libertatea.
De atunci încóce înaltul nostru guvern s'a pus pe noi lupte
pentru ridicarea culturii ţărei din tóte punctele de vedere şi mai ales
pentru luminarea prin învėţătură de carte a poporului prin înfinţarea
aprópe în tóte şcolile cătunele sale.
 Fraţi Săteni

Dupe cum vezurăţi/auzitaţi de trecutul acestei ţări adese ori

necăjită de rėsboaele popórelor vecine
Acum când sântem liberi – avem totul la îndemână de ce să
nu ne silim a ne lumina copilaşi cu cunoştinţa învėţăturii de carte
căci lumea dupe cum vedem se mulţeşte mereu ca frunzele pe
când pământul este acelaş viaţa pe zi ce merge e tot mai grea căci
nevoile sunt din ce în ce mai multe şi mai mari. Când tóte se
schimbă şi viaţa se îngreunează mai putem óre noi să ducem lupta
pentru traiu ca şi până acum ? Negreşit că nu : trebue să căutăm în
sfârşit cu ori ce chip ca sė ne ţinem de lume.
Ia să ne aruncăm puţin ochii în jurul nostru şi vedem că cu cât
ómeni sânt isteţi mai isteţi cu atât îşi chibzescu lucrurile mai bine cu
atât îşi fac treburile mai cu înlesniri trăescu mai cu uşurinţă şi
câştigă mai mult cu mai puţină muncă.
Şi cine credeţi că ia mişcat pe aceştia ca sė fie ast fel ? Nimic
alt de cât nevoile. Astăzi lucru a înaintat mult faţă de trecut prin
îmulţirea cunoştinţelor prin hărnicie şi prin pricepere ori iscusinţă.
Acest mijloc nu este altul de cât „Înveţătura”. Numai singură
înveţătura care e hrana sufletului.
Locul prin care căpătăm luminare sufletului este şcóla iar
mijlócele prin care se dă lumina sunt cartea şi meşteşugul.
Dzeu a făcut pe pământ tot ce a trebuit şi trebue omului dar nu
ia băgat şi nui bagă nici acum şi nici în veci vecilor nimic în traistă.
A a avut grijė însă săi dea „mintea” cu care sė rescolėscă tot ce a
făcut Dzeu pe pământ sė amestece sė adune şi sė facă tot cea ce îi
trebue.
Şcóla ne învaţă lucruri folositóre căci ea ne înbogăţeşte mintea
ne învaţă a cunóşte multe din tainele firi a cunóşte viaţa altor
neamuri şi pe a neamului nostru – traiul fără înveţătură va fi de
astăzi
înainte din ce în ce mai greu şi mai amar. Ómeni luminaţi ai ţări
nóstre, care vėd rėul şi voesc al înlătura din timp vezând că nu toţi
Români noştri sânt pătrunşi de trebuinţa de a şi lumina mintea prin
învėţătură şi judecând că folosul, nevoia ţări este ca toţi locuitori sei
să fie luminaţi întru cât cu atât mai bine este de ţară şi neamul
nostru când va avea ast fel de ómeni au făcut o lege care
îndatorează pe toţi români ca de la 7 – 15 ani se fac înveţe în şcóla
primară.
Netrimiterea copiilor la şcólă, pe lângă că e un rėu pentru
copii, pentru ţară şi pentru părinţi căci vor avea urmaşi nişte fiinţe
reu pregătite pentru a trăi în lume, mai este şi o călcare de lege – şi
legile nu se calcă ne pedepsit, părinţi aceia sunt supuşi amenzi, iar
Înveţătorul care lasă neamendaţi pe ast fel de părinţi va suferi şi …
(?) legi şi nepreceperile pentru folosul copiilor lor, acel Înveţător va
plăti el amenzile tutulor celor pe care îi păsueşte.
Când s'a luat acestă măsură, ómeni luminaţi ai ţări nóstre sa
gândit nu atât la noi cei de azi – care târîş grapiş om duceo cum om
duce – ci mai ales la copii noştri care ne vor urma ca bărbaţi şi
femei ai ţări româneşti.

Ómeni buni !
Era o vreme când copii sătenilor nu era siliţi se mėrgă la şcólă
ba nici nu se afla şcoli pentru ei pe atunci se credea că şcóla e
făcută numai pentru cei care vor sė se facă preoţi dascăli şi
cărturari de tot soiul. Acum însă sa făcut şi pentru săteni unde copii
sė înveţe a citi a scri a socoti, şi acum mai în urmă s'a hotărît ca
şcolari sė înveţe şi cum trebue sė fie lucrat porumbul pământul
pentru felurite semenători şi legume cum trebue îngrăşat pentru a fi
mai rodnic sė rėsădească şi sė altoiască pomi, cum se crescă si sė
îngrijească de vite etc.
Înveţătura de carte e trebuinciósă omului în multe şi
nenumărate afaceri de exemplu, te ia ca militar acolo trebue să ştii
se înveţi a cunóşte numerele de serie ale Muniţiuni, sė înveţi teorie
şi tóte datoriile de soldat.

.
Dacă ştii carte te ei pe lângă altul mai învėţat şi scri pe un caet tóte
datoriile ce ţi se cer şi mult în două trei zile le înveţi tóte, iar de nu
ştii ţi se spune la început de 2-3 ori şi de nu le poţi învėţa apoi te
turbează în bătae şi te înapoezi din armată descovăit de bătăi.
De ai rude în depărtare tată, Mamă, fii, rude prieteni şi ai
nevoe sė le spui un păs sau sėle ceri un ajutor, săi strigi nu aud sė
te duci până acolo se întâmplă de nu poţi şti carte pui mâna pe
condei şi le scri şi trimeţi scrisoare punândui în cunoştinţă de tóte
nevoile ce ai. Iar de nu sci te duci póte la un altu care ştie rogi săţi
facă o scrisóre. acela póte ţi e ………… ….. …………… (?) şi
primeşte să-ţi facă şi în loc să scrie focul şi dorinţele tale el îţi
alcătue altă palologhie de póte te pune întro mai mare încurcătură –
dupe proverbul ce zice „te scarpini rėu cu mâna altuia în cap.”
De eşti negustor şi vrei să aduci marfă din depărtare eşti
plugar şi voeşti să ei un lucru, care nu se găseşte pe aprópele tău,
scrie şi-ţi vine lucrul sau marfa. Ca sė te duci tu săl ei nu poţi sau te
ţine mai mult daraua.
Ai nevoe de o jalbă sau petiţie, sau îţi vine o citaţie vrei sė
cunoşti termenu de înfăţişare ori vrei sė afli sė cunoşti dacă ţi se
trece în chitanţa de plata contribuţiunilor la stat suma de bani ce dai
sau e mai puţin în chitanţă ca cât numeri din mână. Ai închiriat
pământul sau casa la cineva sau cuiva îţi trebue contract sau zapis
şi să dai sau să ei chitanţă sau de numeri cuiva mai mult…. având
şi corect trebue sė şti ce so……lat (?) vei primi.
În fine, în tóte legăturile cu ómeni ai nevoe sė şti scrie citi şi
socoti.
 Folósele Şcólei

Conferinţă ţinută în localul

şcólei Buda7 în ziua de 15
Februarie 1904 de Gh.
Stănescu, învėţătorul şcolei
din cătunul Scărişóra,
comuna Cislău

Iubiţi săteni

În vremurile trecute abea prin oraşele cele mai mare ale ţări
nóstre se afla câte o şcólă şi în care sė preda cursurile în limbă
greacă fiind că mult timp ţara nóstră au avut Domni de neam grec
pe care nii trimetea Turcia fiind că era stăpână peste noi şi acei D-ni
când venea la tronul ţărei aducea cu dânşi tóte neamurile lor din
grecia şi le da slujbele cele mai înalte din ţara nóstră până în cât şi
în şcoli introdusese cu învėţători greci vroind ca cu acel meşteşug
să ne schimbe neamul cu limbă cu tot din Românescu în grecescu.
Însă în anul 1826 (acum 78 de ani), venind din Transilvania
Gh. Lazăr, ca profesor şi dânsul a fost cel din tâi care a predat
cursurile în limba română gonind pe dascăli greci din şcoli 8.
În anul 1836 s'a înfinţat prima şcólă în plaiu nostru Buseu, cu
reşedinţa în Cislău dupe stăruinţa Episcopului Chesarie ; la această
şcólă venia şi din alte comuni copii afară din Comunele plaiului , -
însă cursurile acestei şcoli a fost întrerupte în mai (multe - nota
D.S.) rânduri, întrerupte din causa deselor revoluţiuni şi resbóe
până în cât localu de şcóla a fost întrebuinţat de Creştini de Ruşi

7
Prin această notă se demonstrează că în Buda Crăciuneşti a funcţionat o şcoală
primară la începutul secolului XX, în local propriu, contrar informaţiei de pe site-ul
primariacislau.ro conform căruia Scoala Primara a luat fiinta in anul 1941
8
Adevărul istoric este puţin ignorat şi denaturat de învăţător, căci introducerea
învăţământului în limba română în Ţara Românească a început cu aducerea de către
domnitorul Grigore (al IV-lea) Dimitrie Ghika (1822-1828) a lui Gheorghe Lazăr
pentru înfiinţarea în 1818 a primei şcoli în limba română la Sfântul Sava din
Bucureşti, după care domnitorul a continuat să înființeze școli în limba română (circa
1826), înlocuind astfel învăţământul grecesc, rămas de pe vremea domniilor
fanariote. .
şi în grajd pentru Cai.
În fine a duso destul de greu Români noştri în tóte privinţele;
căci eram supuşi când Rusului când Turcului şi ori de câte ori sė
băteau ei ne durea pe noi, până în anul 1877 (acum 27 ani) când
prin rėsboiul ce avuserăm cu turci, a vrut Dzeu de am scăpat de
sub jugul şi unuia şi altuia sântem stăpâni pe ţara pe limba pe tóte
obiceiurile nóstre ca români; Şi chiar de atunci ómenii cei luminaţi ai
ţări nóstre au luptat şi şi luptă din resputeri pentru ridicarea şi
înflorirea ţări în tóte punctele de vedere şi mai ales pentru
luminarea prin învėţătura de carte a poporului Român, înfinţând
treptat aprópe în tóte Cătunele şcoli.

Iubiţi Săteni,

Dupe cum auzirăţi, multe şi amari necazuri a gustat Moşi şi

stremoşi noştri de la popórele vecine care voia să neo răpească nu
numai ţara dar şi chiar limba strėmoşească, de aceia dar acum
când am câştigat libertatea, avem totul la îndămână de ce să nu ne
silim a ne lumina copilaşi prin învėţătura de carte căci şcóla ne
învaţă lucruri folositóre care înbogăţeşte mintea, cunóştem trecutul
şi ne putem face o idee de viitor, cunóştem viaţa şi obiceiurile altor
neamuri şi pe a neamului nostru, Traiul fără învėţătură va fi de
astăzi înainte din ce în ce mai greu şi mai amar; De aceia ómeni
luminaţi ai ţări nóstre a prevėzut că nu toţi Români noştri sânt
pătrunşi la minte de a şti că trebue să lumineze prin învėţare de
carte pe mici lor copilaşi care numai ast fel ar fi folositori atît lor cât
şi ţări şi de aceia s'a făcut
o lege care îndatorează pe toţi români a şi trimete copii la şcólă de
la etatea de 7 – 15 ani.
Ne trimeterea copiilor la şcólă pe lângă că e un rėu pentru
copii, pentru ţară şi pentru părinţi lor căci lasă ca urmaşi ai lor neşte
fiinţi rėu pregătite, dar sė şi pedepseşte cu amendă cel ce nu sė
supune legei. Înveţătorul care va păsui pe ast fel de ómeni va plăti
el amenzile acelor părinţi cărora lea făcut concesii.

Ómeni buni !

Învėţătura de carte e trebuinciósă omului nu numai ca sė se

facă slujbaş ci şi în mai multe afaceri; de pildă te ia în armată şi ca
să fii un bun soldat trebue să cunoşti numerele de serie ale
muniţiunei, trebue sė ştii teoria şi tóte datoriile de militar, dacă ştii
carte ai să le deprinzi lesne şi scapi de bătăi care pe mulţi îi fac din
om neom.
De eşti în depărtare sau ai rude tata, mama, frate, vrei să le
spui bucuria sau întristarea ce ai sau să le ceri un ajutor, săi strigi
n'a aud, sė te duci la ei nu poţi, de ştii carte pui mâna pe condeiu şi
le scrii tot ce ţi dictează inima. Căci cu mâna altuia te scarpini rėu în
cap. una voescu eu a scri şi scriitorul alta aşterne în scrisóre.
De eşti negustor ori plugar, şi doreşti să ei din departare marfă
sau un lucru, scriţi şi îţi vine căci ca să te duci să ei acea marfă sau
lucru póte te costa mai mare daraua de cât ocaua.
Ai nevoe de dat stapânirii o petiţie sau jalbă ; sau îţi vine o
citaţie voeşti a cunóşte termenul ca să nu perzi procesul; Sau
plăteşti la percepţie o contribuţie óre care şi doreşti a cunóşte dacă
aceiaşi sumă e trecută şi în cotorul condicei ca şi în chitanţa ce ţi să
dă.
.
 Tot prin şcóla sé învaţă copii cum trebue sé lucreze pământul
pentru felurite sėmănături, plantare şi altoire de pomi care lucrări se
fac mai cu pricepere ca cele apucate de la moşi stremoşi căci
tocmai e timpul de gândit când vedem că lumea se înmulţeşte ca
furnicile şi pământul este acelaş trebue muncit dar cu chibzuială ca
să ne dea mai mari folóse ca până acuma.
Acestea am avut de zis.

Învėţător

Semnătura : G Stănescu
 1905 Iulie 3

Domnule Primar
Onorabile Părinte
Iubită adunare

Cu ocasia acestei zi solemne mai întâi pâna să-mi dau seama

de progresul ce am făcut cu elevi în cursul anului şcolar ce expiră,
ve rog sămi daţi voe a arăta o stare de lucruri pe care o practică
săteni noştri relativ la pregătirea şi trimeterea copiilor la şcólă. În tot
deauna D-lor sunt vestiţi de învėţător prin Primărie cu avise de
achemare copiilor la şcóla pe ziua de 1 Septembre, însă ei deşi
primisă această avisare o fac ne băgată în seamă şi nu şi trimet
copii la şcóla aprópe tótă luna Septembre, dă de lucru învėţătorului
a face diferite forme legale ba chiar şi de amendare şi abea
reuşeşte pe la finele lui Septembre de porneşte câţiva copii la şcólă
şi prea puţini din numėrul celor chemaţi ca să frecuenteze şcóla în
cursul anului ce începe şi aceia câţi va cari vin sunt nepregătiţi, cărţi
nu plăci nu nici de unele vin tot cu terfelógele cele vechi şi rupte şi
până reuşeşti săi faci să şi cumpere cărţi conform cu programa şi
clasa în care sunt repartizaţi, trebue să lupţi din rėsputeri lunile
Septembre şi Octombre şi abea pe la 15 Noembre poţi să-i faci a şi
cumpăra câte un rând de cărţi dupe ce se perde din vreme aprope
un trimestru de şcólă, trebue sė te pue pe silinţa a recăpata timpul
perdut în învėţarea materiei rămasă în urmă, apoi iata a sosit şi
timpul friguros a ernei când copii caută să stea mai mult pe lângă
sobă în şcólă căci în bănci mai nu mai pot suferi şi ei fiind
îndărătnici nu voescu a şi învăţa lecţiunile pe acasă cum tot
deauna âi povăţuesc, mai sunt sėrbători, mai vacanţa Crăciunului în
timpul ernei, unde mai pui şi numerósele lipsuri mai vacanţa
Paştelui, timpul trece pe nesimţite şi iată a venit şi Iunie cu
esaminarea şi distribuirea premiilor ; de multe şi nenumeróse
sbuciumări şi (se – n. S.D.) loveşte învėţătorul la şcólă pentru a
îndruma la învėţare şi purtare bune pe elevi sei - tótă buna voinţă o
are tótă actvitatea o desfăşóră însă fără adjutorul părinţilor e
zadarnic pentru că cu învėţătorul şade copilul 5 ceasuri pe zi iar cu
părinţi sėi 19. Trece anul şi nu vezi că vin şi din părinţi la şcólă mai
cu seamă în timpul ernei când se găsesc pe acasă să te mai
între(be-n.n) cum mai merge copilul seu, săi spue şi dascălul de el
şi partea cea rea ca şi pe cea bună de va avea precum şi mijlocul
de îndreptare precum şi lipsuri ce va vea copilul sėu în obectele
şcolare nu să pomeneşte, sânt fórte nepăsători, dau copii la şcólă
de silă nu de dragoste şi cu râvnă şi urmări un sprijin de bine al
copiilor lor. Nu vor sė vază că tóte naţiile de ómeni civilizate, la
evrei greci şi alţi prima ţintă a lor e mai întâi e de aşi da copii lor la
şcólă şi pe urmă âi îndrumează la diferite meserii pentru pregătirea
asigurarea traiului. Acele popóre privesc din vreme calea ce trebue
apucată şi păşesc cu paşi siguri pe ea nu ca noi prea ……. …….
…… ……… ………. … ….. . …. ……. …… (?)
În primii ani dela înfiinţarea acestei şcoli mă bucuram când
vedeam pe ómeni noştri că au dragoste către şcólă, dar de la un
timp în cóce din ce în ce tot mai reci âi văd şi nepăsatori faţă de
şcólă şi fórte rėu fac din care şi progresul este fórte slab dupe cum
se vede aci – resultatul promovărilor.

Clasa. I Înscrişi 28 promovaţi 9, repetenţi 10, Retraşi 9 - 28

„ II „ 6 „ 6 -- -- -- - 6
„ III „ 6 „ 6 -- -- -- - 6
Total ---- 40 „ 21 -- 10 -- 9 40

Cu acestă ocasie voi a aduce mulţumirile mele D-lui Ion g

Dumitrescu, Primarul acestei comune, că în tot deauna a dat
concursul sėu de bine voitor în ce priveşte
îngrijirile ne aparat trebuincióse şcolii ne având lipsă de nimic care
sė înpedice bun mers al (?)………………tulor şi sper ca în curând
prin stăruinţa D-sale să avem un local de şcólă pe terenul ce deja
l'am câştigat tot prin D-sa.

Încheu cuvântarea mea prin a ura să

Trăiască M.L. Regele şi Regina
Trăiască Onor Guvern
Trăiască Dl. Primar cu întregul Consiliu Comunal
 Programa
Pentru cursul solemnităţei distribuirei premilor

1.) Imnul Regal

2.) O cuvântare festivă rostită de Învăţătorul şcoalei
3.) Respunsul autorităţei
4.) O mică producţie şcolară 9; Cântări recitări de poeszi etc.
5.) Înpărţirea premilor
6.) Imnul final

Notă
De numele elevilor premianţi pe clase

1.) Homocea M. Constantin cl. III Nu întruneşte condiţiunile

a fi premiant
2.) Agapie G. Ion cl. II premiul I
3.) Stănescu G. Theodor „ „ II
4.) Mihaiu G. Neculai „ „ III
5.) Chiojdoiu N. Gheorghe „ I premiul I
6.) Hodor G. Vasile „ „ II
7.) Bănica N. Ion „ „ III

Învăţător

1906 Iulie 2
.
9
Într-o notiţă găsită între filele catalogului 1916-1917, la Arhivele Naţionale din Buzău, sunt notate
următoarele „producţii”:
x Ţiganul Tálmoci
x Baba Maria
x Măgarii
x Móre de foame între două pâini
x Slănină cu cântec
x ţiganul şi traista
x Mâncarea Ţiganului
x Crucea lui Ioniţă
x Chir Năstase
x Fâstâcéala
 (Pare a fi proiectul discursului de încheiere a anului şcolar 1905-1906)

Domnule Primar,
Onorabile Părinte
Iubită adunare,

Ne-am adunat astăzi aci ca să sărbătorim distribuirea primelor

la elevi şcoli ce conduc, cu care prilej astăzi ca şi în trecut vă rog a-
mi da voe ca pe lângă darea de seamă ce sunt obligat a-mi da, să
arăt şi câte va puncte care înpedică foarte mult (unui) mersul unui
bun progres la învăţământ.
Această şcoală după cum se ştie de mulţi este înfinţată la 1
Aprilie 1895. Însă la începutul ei şi câţi-va ani în rând toţi săteni
noştri avea mare bucurie de această Instituţie în fine constatam că
âşi trimetea cu drag copii lor la şcoală, după trecerea la câţi-va ani
(după cum arătam mai sus) în loc să mă bucur văzândui că să
înflăcărează şi mai mult în spre iubirea de şcoală, cu destulă părere
de rău am constatat şi constat chiar că săteni noştri din zi în zi
urăsc şcoala privind'o ca p'o pacoste în sat, şi chiar în urma tuturor
sfaturilor de bine ce li s'a dat atât cu ocaziunea şcoalei de adulţi cât
şi cu ocazia Conferinţelor în căminele culturale, ei totuşi nu
încetează după căile îndărătnice şi nu şi trimet copii regulat la
şcoală de şi leam făcut cunoscut toate penalităţile legei în acest
caz. Ei pe d'o parte âţi cer să le ei
în băgare de seamă păsurele nevoele lor, şi prea puţin le păsă lor
că pe d'o parte te compromiţi faţă de lege care nu îngădue absolut
nimic iar pe de alta este şi în dauna copiilor lor, pentru care tot ei
vin mai pe urmă şi critică arătând nemulţumiri zicând că copii lor
sunt de atâta vreme pe drumul şcoli şi nimic nu ştiu, şi aceasta din
cauza învăţătorului căci nu să ocupă de ei. Şi nu vrea ei să pună la
socoteală că la începutul anului şcolar în Septembre şi Octombre
mulţi din copii lor nu dau două trei zile pe la şcoală, sub motiv că au
de cules - prune, ba fasole sau porumb ori să duce cu capra sau cu
porcul la pădure că n-are cine !
Aşa că din această cauză învăţătorul în cursul acelor două luni
lucrează mai mult pustnic în şcoală pentru îndeplinirea unor forme
zădarnice de ai putea să-i diştepţi pentru ai pune pe drumul şcoli,
dar să mui amendeze c'a poi âţi găseşti beleaua.
Vine luna Noembre odată cu gerul ernei, tocmai atunci să
gândesc părinţi să şi trimită copii la şcoală când văd că n-au loc toţi
copii lor la gura sobei să se încălziască şi atunci ca să-i mai
rărească în loc de un copil care poate e înscris în şcoală, trimete
doi şi aceştia şi disbrăcaţi şi fără cărţile trebuincioase zicânduşi că
la şcoală o fi căldură mai bună şi cel puţin să se încălzească.
Venind în şcoală în loc să treacă în bancă la locul ce i s'a reservat
ei să lipesc de gura sobei şi să-i isplici lecţiunea ce i se cade pe cei
putea până să şi cumpere cărţi, ei trag drept la gura sobei să se
încălzească fiind golăneţ.
Cu chiu cu vai trece timpul ernei cel prea friguros pentru uni
copii aşa prost înbrăcaţi şi în care timp aproape nici un progres nu
faci cu ei de cât mai mult ai cărţi gonindui de la gura sobei să treacă
în bănci, ca să şi înveţe lecţia.
În acest caz învăţătorul aşteapta cu nerăbdare timpul
Primăverei să pună îndoită activitate cu copii, fiind favorizat
de căldura şi lungimea zilei să facă progres mai mult spre a ajunge
la nivelul ce trebuia şi pe care nu l'a putut avea din timp din cauza a
multor lipsuri făcute de copii în timpul toamnei şi a gerului din timpul
ernei.
Dar în zadar şi această aşteptare, căci dacă primăvara dacă
vine, copilul iar este luat din şcoală de părinţi lui, şi pus ba după oi,
sau porci ori capre, etc şi lipseşte cu săptămânile când a perdut şi
ce brumă învăţase şi a poi iar să nul amendezi că apoi iar âţi
găseşti beleaua şi dacă vine Sf. Petru cu distribuirea primelor(!?)
apoi să nui spui că copilul a rămas repitent ori să nui dai premul I cu
cunună că apoi te târfeşte şi tu de nu te speli cu apa dupe Buzău,
aşa sė petrec lucrurile între săteni care formează circomscripţia
acestei şcoli şi de aceia resultatul elevilor clasificaţi este foarte mic
faţă cu numărul înscrişilor după cum se vorbeşte mai la vale
-----------------------------------------------------------------------------
Înscrişi - cl. I - ……
„ - II - ……..
„ - III - ……..

După cum se vede resultatul e foarte slab faţă de N. înscrişilor

şi relele nu sânt decât causele arătate mai sus. Se pot afla mulţi
copii inteligenţi dar dacă sânt foarte des întrerupţi de la şcoală, nu
numai că rămân cu materia de învăţământ ne trecută dar perde şi
dragostea de şcoală pe care o avea la început .
Faţă cu acesta sătenilor noştri urmează să li să aplice legea cu
toată asprimea ei căci statul şi comuna cheltuescu pentru
Instrucţiunea publică sume foarte mari de bani - numai şi numai ca
să-i bage ţăranului român m…….???? însăşi cu deasila pentru
care el stă nepăsător şi îndărătnic.
Cu aceasta ocazie vin a aduce viile mele mulţumiri Dlui Ion G.
Dumitrescu, Primarul acestei comune care întot deauna a avut
buna voinţa a avut o deosebită preveghere asupra şcolilor din
comună
dându-ne tot concursul său de bine făcător şi la timp, având toată
râvna ca învăţământul să se desvolte în toate ramurele sale spre
luminarea tinerei generaţiuni.
Încheiu cuvântarea mea prin a ura:
Trăiască M.S. Regele şi Reg
Trăiască M.S.lor Regele şi Regina
Trăiască Alteţele lor Regale
Trăiască Înaltul Guvern
Trăiască Dl. Primar al Com. Cislău noastre Cislău
cu Onor Consiliu Comunal
 1906 Iulie 2 / Duminică

Domnule Primar
Onorabile Părinte,
Iubită adunare

Ne-am adunat astăzi aci ca să sărbătorim distribuirea primelor

la elevi şcoalei ce conduc, Cu prilejul acestei zi solemne, vă rog a-
mi da voe ca pe lângă darea de seamă ce sunt dator s'o fac
înaintea Dv. de progresul obţinut în cursul acestui an şcolar, să arăt
şi câte-va puncte care înpedică foarte mult de nu putem dobândi un
progres mai mulţumitor.
Această şcoală după cum se ştie de mulţi este înfiinţată
la 1 Aprilie 1895. Şi mi-aduc aminte ce mare bucurie arătau
săteni noştri la început de această nouă instituţiune şi că speram ca
dragostea lor de şcoală încă se va îndoi treptat cu timpul, dar m-am
înşelat căci dragostea lor a fost trecătoare pentru că după vreo 3 - 4
ani de vechime ei a început a lâncezi din an în an şi din zi în zi aşa
că azi sânt foarte îndărătnici privind şcoala în sat ca pe o pacoste.
Li s-a dat multe poveţe folositoare atât cu ocazia şcoalelor de adulţi
cât şi în conferinţele populare, despre rolul şi foloasele şcolii şi cu
toate acestea ei au rămas tot reci şi nepăsători : Ei numai atât ştie
să ţi
ceară ca să le ei în seamă nevoile lor şi atâta tot, el nu vrea să ştie
că faţă de lege nu încape nici un hatîr de cât numai când copilul e
bolnav greu şi âi spui chiar că acele lipsuri sânt mai mult şi în
paguba copilului şi că învăţătorul are respundere faţă de lege şi şefi
săi.
La începutul anului şcolar, lunile Septembre şi Octombre copii
lor nu fac două trei zile act de presenţă în şcoală deşi sunt avisaţi
formal încă după la 25 August – ei nu vrea să ştie de aceasta şi
învăţătorul e mai mult pusnic în şcoală : lucrează la îndeplinirea
multor formalităţi zadarnice numai şi numai săi poţi diştepta să vină
la şcoală. Dar să nu-i amendezi că apoi îţi găseşti beleaua.
Vine luna Noembre odată cu frigul ernei, tocmai atunci să
gândesc ei la şcoală, când văd că la gura sobei din casă n-au loc
toţi copii să se încălzească şi atunci ca săi mai rărească şi ca să
mulţumească pe învăţător (zicei ei) în loc de un copil care poate e
înscris în şcoală, âţi trimete doi copii şi fără să aibă vre un obiect de
şcoală, âţi amărăşti limba în gură zicândui să cumpere cărţi şi cele
necisare copiilor.
Cu chiu cu vai trece iarna şi vine Primăvara când speri să faci
mai mult progres, fiind mai cald şi zilele mai mari. Dar şi aci eşti
înpedicat iar îţi ia copilul din şcoală, punândul dupe oi, capre etc, ba
dupe acea vine praşila şi iar ţil ia din şcoală în sfârşit vine examenul
şi el nu ştie nimic şi apoi critică pe Învăţător zicând că copilul e de
atâta timp în şcoală şi că nu ştie nimic, pentru că învăţătorul nu s'a
ocupat de ei. Ei aşa vor ca să nu fie amendaţi pentru lipsurile
copiilor lor şi că să il şi scoţi primiantul I şi cu coroană.
Şi iată aceasta este calea ce practică săteni noştri în paguba
şcoalei şi dă slabele rezultate care să notează mai la vale.
Cl. I înscrişi 28 promovaţi 11, repetenţi 9, Retraşi 6
„ II „ 9 „ 7 „ -- „ 2
„ III „ 3 „ 1 „ 1 „ 1 .
Total ---- 40 „ 19 -- 10 -- 11

După cum se vede resultatele foarte slabe faţă cu numărul

înscrişilor şi relele nu sunt de cât cauzele arătate mai sus .
Se pot afla mulţi copii inteligenţi dar dacă sunt des întrerupţi de
la şcoală, nu numai că rămân cu materia de învăţământ ne trecută
dar perd şi dragostea ce avea la început pentru şcoală.
Faţă cu această stare de lucruri, sătenilor noştri nu le poţi găsi
alt leac pentru îndreptare de căt să li să aplice legea cu toată
asprimea, căci statul şi comuna cheltuesc pentru învăţământul
public sume foarte mari de bani numai şi numai ca săi bage
ţăranului român maiu în saci (?) cu sila pentru care el stă nepăsător
şi îndărătnic.
Cu aceasta ocazie aduc viile mele mulţumiri D-lui Ion G.
Dumitrescu, Primarul acestei comune cari în tot deauna mea dat
concursul său de bine voitor în ce priveşte întreţinerea spre bunul
mers al învăţământului având o diosebită râvnă priveghere asupra
şcoalilor din Comună spre a nu le lipsi nimic din obiectul necesar,
care contribuie la desvoltarea învăţământului pentru luminarea
tinerei generaţiuni.
Încheiu Cuvântarea mea prin a ura:
Trăiască M. L. Regele şi Regina
Trăiască Alteţele L. Regale
Trăiască Înaltul Guvern
Trăiască Dl. Primar al Com. noastre Cislău cu Onor Consiliu
Comunal

Învăţător /semnat G. Stănescu/

B F Tot.
91 + 77 = 168
Programa Sărbărei
Imnul Naţional
O cuvântare
Cântare
Recitare de poezii
Imnul Final / Pe al nostru steag /
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Rezultatul promovărilor pe clase

...............................

Anul şcolar 1909 / 910

Iulie
Cl. I Cl. II
Buduluş D. Neculai Şandru G. Gheorghe
Bănică N. Velea Petroşel Şt. Traian
Câmpean G. Savu Chiojdoiu N. Constantin
Coman N. Gheorghe
Dragomir C. Dumitru
Stoica P. David Cl. III
Hodor G. Ana
Cojocar J. (?) Tudor Şandru G. Petre
Stănescu G. Simion Hodor D. Spirea
Bucur T. Mihai Neagu D. Constantin
Mateiu G. Dumitru
Cl. II Mihai G. Ion
Coman I. Neculai Hodor I. Tudor
Gâlmean V. Ion Zaharia S. Petre
Petroşel Şt. Constantin
Avrămescu Neculai
Câmpean C. Ion
Şerbu I. Gheorghe
Udrea I. Neculai
Burghel S. Dragomir
Şandru Ştefan
Iosif G. Neculai
Hodor I. Petre
Stoica C. Gheorghe
Burghel P. Gheorghe
Homocea M. Constantin
 4 iulie 1910

Domnule Primar
Onorabile Părinte,
Iubită adunare

Suntem adunaţi aci pentru a sărbători un an de muncă, un an

de luptă în care viteji ostaşi au fost elevi aflaţi aci. Şi mai înainte de
a vă face darea de seamă asupra situaţiunei şcolare din acest an,
vă rog să-mi daţi voe a vă pune în cunoştinţă că şi în cursul acestui
an cu destulă părere de rău am observat că mulţi din părinţi acestor
elevi încă nu sunt bine pătrunşi nici acum de datoria de a nu-şi mai
întrerupe pe copii Dlor din drumul către şcoală fără cazuri de boală
mai grea, ci numai pentru mici trebuinţe aproape nimica totă !... Nu
le e de ajuns că subsemnatul din cauza localului de şcoală care e
prea mic, am fost nevoit să reduc cursurile numai pe o jumătate de
zi ; adică am înpărţit elevi în două serii : de unde un elev în loc să
stea 5 ceasuri pe zi în şcoală, el abea stă numai 3 ceasuri şi apoi şi
de la aceste trei ceasuri, părinţi adesea-ori întrerup pe copii de la
şcoală ! – ne având pentru aceasta nici o sfială că vor fi amendaţi,
faţă de câte ne ajunsuri au în casă şi apoi absenţa e păgubitoare
copilului în drumul către şcoală nu numai că rămâne în urmă cu
cursurile, dar âi aduce un desgust întrerupândui dragostea ce poate
căpătase la început către învăţătură.
Am avea copii cât se poate de bine pregătiţi cu un progres mai
mulţumitor, dacă primul pas la pornirea lor din casă părintească
către şcoală, ar fi călăuziţi de părinţi lor cu o morală mai folositoare
însoţită de o creştere mai bună şi îndemnuri la silinţă pentru
învăţătură şi prin
respectare şi ascultare a tot ce este bun şi de folosul lor.
Şi să li să facă la şcoală cât mai des control de părinţi, mai cu
seamă în timpul ernei când nu prea au de muncă. Şi să ne întrebe
dacă copii Dlor vin regulat la şcoală şi nu umblă aiurea pe izvoare !
dacă să poartă bine atât în şcoală cât şi în afară, dacă ascultă de
învăţător dacă să sileşte la învăţătură, Căci ori cât de mult şi cât de
bine lear esplica, iar povăţui sau iar dojeni învăţătorul la şcoală,
spre binele şi fericirea lor, nui de ajuns dacă aceste sfaturi nu sunt
în legătură cu poveţele şi bunele îndrumări date din casa
părintească întru cât este ştiut că un elev în cursu a 24 ceasuri
petrece 3 ceasuri sau 5 cu învăţătorul la şcoală şi restul de 19 sau
22 ceasuri cu părinţi săi şi aceasta numai în zilele când să ţin
cursuri la şcoală plus sărbătorile şi zilele vacanţei, când petrec
numai în sânul familiei, - prin urmare cea mai întâi, mai permanentă
şi cea mai mare şcoală a copilului este casa părintească sau familia
şi dacă aici nu să pregăteşte pentru copil nimic bun şi folositor de la
părinţi, atunci cu mare greutate să pot lumina acei copii, căci cu
drept vă mărturisescu că am întâmpinat copii de oameni fruntaşi
care nu ştia să înpreune cele trei degete de la mâna dreaptă spre a
se închina şi copii măricei cu etatea între 8 şi 9 ani.
Ei bine înţelegem că misiunea dascălului e mare, chemarea lui
e pentru a forma cetăţeni harnici şi cinstiţi, dar nu după cum crede
uni că fără ajutorul părinţilor să poate îndeplini această datorie ! Ci
din contra cu ajutorul lor nepreţuit, căci ei înpreună cu noi fac
şcoala individului.
 Învăţătura de carte e trebuincioasă omului, nu numai ca să se
facă slujbaş ci şi în mai multe înprejurări ! De pildă te ia în armată,
şi ca să fii un bun soldat, trebue să cunoşti numerele de serii ale
muniţiei, teoria şi toate datoriile de militar; dacă ştii carte, ai să le
deprinzi lesne şi scapi de bătăi care pe mulţi âi fac din om ne om.
De eşti în depărtare, sau ai rude, mamă, tata, fraţi sau surori, de
vrei să le spui bucuria sau întristarea sau să le ceri un ajutor ! să-i
strigi, nu aud, să te duci la ei nu poţi; de ştii carte, pui mâna pe
condeiu şi le scrii tot ce-ţi dictează inima căci cu mâna altuia te
scarpini rău în cap. De ai datorii la percepţie şi însuţi ştii carte vezi
sumele ceţi scrie perceptorul în chitanţa ceţi dă cât şi în cotorul
condicei iar de nu ştii carte de multe ori să întâmplă a fi înşelat dacă
ai de a face cu un slujbaş necinstit. De eşti negustor sau plugar şi
doreşti să ei din depărtare marfă sau un lucru scrii şi ţi vine, căci ca
să te duci de multe ori în persoană, apoi te costă mai mult daraua
decât ocaua ! Ai nevoie de o jalbă sau îţi vine o citaţie, cunoşti
numai de cât, când este termenul, nu perzi procesul, - în fine să
întâmplă mii şi mii de cestiuni în viaţa omului şi numai prin
cunoştinţa de carte le poţi rezolva mai cu folos şi la timp.
Iată şi rezultatul promovărilor.

cl. I înscrişi 22 băeţi şi o fată, a promovat 10 băeţi şi 1 fată

cl. II „ 15 „ - - „ toţi 15 „ --
cl. III „ 8 „ - - a promovat 7 „ -- .
-------------------------------------------------------------------------------------
Total ---- 45 - 1 - înscrişi – promovaţi 32 - 1 --

Iubită adunare,
Vă rog luaţi act că numărul de 45 băeţi şi o fată ce s'a înscris
în şcoală la începutul anului, este prea mic faţă cu populaţia şcolară
de 91 băeţi şi 77 fete găsite în etatea legală, la recensământul făcut
anul trecut şi ar fi de dorit să nu se strecoare nici unul cu etatea de
şcoală şi să
.
nu să folosească la timp de lumina învăţăturii de carte şi toată
cauza este că ne lipseşte un local de şcoală propriu, încăpător şi
lucrat după model tip ! dar să sperăm că în curând dorinţele
noastre se vor îndeplini căci din fericire avem în conducerea
noastră, doi mari factori, foarte buni conducători, iubitori de lumină
şi progres ai naţiunei şi cărora să le mulţumim din toată inima, din
care unul este Dl. Neculai Ivan administratorul plasei noastre Bâsca
şi care de când a venit în capul plasei a făcut multe înbunătăţiri şi
mai cu seamă asupra cultului şi instrucţiunei publice a fost şi este
santinelă ne adormită, stăruind pentru facerea a multe feluri de
reparaţii pe la Sf. Biserice din plasa şi construiri de noi localuri de
şcoli, al II Dlui A. Raiciu revizorul şcolar al acestui judeţ care a făcut
de asemenea înbunătăţiri în judeţ şi care în urma raportului meu N.
23 din 10 Faur nea încredinţat că va lua înţelegere cu Dl. Prefect al
Judeţului şi la timp oportun va da ordinile necesare pentru
construirea unui local de şcoală, pe locul care i lam recomandat că-l
vom lua în schimb şi care e situat vizavi de clopotniţa Bisericei
noastre.
Trăiască înaltul guvern.
Trăiască Dl. Primar al Comunei noastre.

1910 Iulie 4 / Duminică

Învăţător /semnătură/
 ADENDA

Exemplu de potenţial şcolar la începutul secolului XX în Scărişoara

.
Lista elevilor din anul şcolar 1902-1903 (din care foarte mulţi s-au
retras în cursul anului şcolar existentă la începutul catalogului respectiv,
aflat în Arhucele de stat Buzău. De remarcat că menţionarea clasei se face
numai în interiorul catalogului, în dreptul fiecărui elev, lista cuprinzând de-
a.valma elevii tuturor celor 3 clase primare.
Mai menţionez că, la articolul 16 din Legea învăţământului din 23
martrie 1898, ministrul Take Ionescu statuase ca o clasă să aibă maxim 50
elevi.
1 – Dănăilă C. Nicolae 23 – Gâlmean V.Costantin (!!)
2 – Gâlmean S. Constantin 24 – Hodor N. Fareta
3 – Hodor I. Ion 25 – Iosif I. Neculai
4 – Mihai I Tudor 26 – Neagu D. Ion
5 – Păun D.Gheorghe 27 – Neagu N. Gheorghe
6 – Pantelimon Gheorghe 28 – Liliacu I. Constantin
7 – Pantelimon Ion 29 – Homocea M. Constantin
8 – Şandru I. Coman 30 – Hodor D. Patrache
9 – Turcu G. Neculai 31 – Savu N. Ion
10 – Toma S. Ion 32 – Ştefan J. Stan
11 – Anghel N. Ion 33 – Badea Dr. Ion
12 – Baciu D. Ion 34 – Mihai D. Tudor
13 – Bucur C. Dumitru 35 – Toma L. Ion
14 – Burghel S. Nicolae 36 – Zacharia S. Constantin
15 – Banica N. Nicolae 37 – Miha G. State
16 – Badea M. Constantin 38 – Hodor I Constantin
17 – Chiojdoiu I. Neculai 39 – Stroe M. Gheorghe
18 – Cojocaru J. Ion 40 – Savu N. Tudor
19 – Cojocaru Şt. Moise 41 – Filip Th. Elena
20 – Dumitru P. Constantin 42 – Filip I. Neculai
21 – Dănăilă G. Mihaiu 43 – Şandru Ş. Ştefan
22 – Gâlmean G. Panait 44 - Tănase Gheorghe
 Locul în care a funcţionat Şcoala primară din Scărişoara
în str. Scărişoarei nr. 17.
(clădirea casei-şcoală, dărâmată după înstrăinarea ei în 1961 către Mihai Păun, se afla
pe terenul din faţa actualei case revândută în 1986 familiei Savu D. Gheorghe).

Primii Învăţători
ai Şcolii primare din Scărişoara
Situaţie alcătuită pe baza informaţiilor cuprinse
în discursurile şi conferinţele învăţătorului Gheorghe Stănescu,
din relatările verbale ale fiului său, Simion Stănescu
şi din datele din cataloagele aflate la Arhivele Buzău

Perioada Învăţător Calificare sau calitate

(ani şcolari)
(1890?, 1895?) - 1899 Stănescu Gheorghe Învăţător suplinitor, atestat.
Absolvent Şcoală primară de
5 clase, în armată
1898 - 1899 Popescu Dumitru Preot
1899 - 1900 M. Nicolescu ** ?!
1900 – 1917 Stănescu Gheorghe Învăţător atestat. Absolvent
Şcoală primară de 5 clase
1917 - 1918 Stănescu Simion * Învăţător suplinitor. Absolvent
Şcoală primară de 3 clase
1918 – 1919 M. Ştefănescu (?) ** Învăţător suplinitor
1919– 1920 -?- Învăţător suplinitor
1920 – 1921 Ana Ham ** Învăţător suplinitor
* Încă adolescent, 15 ½ ani
** Date aflate din documente şcolare aflate la Arhivele Naţionale Buzău
 Abia citindu-i discursurile şi conferinţele de
acum 110-120 de ani, ale învăţătorului Gheorghe
Stănescu, am conştientizat de la cine moştenesc
atitudinea de a mă pune în slujba celor din jur, de
civism, precum şi înclinaţiile către perfecţionism,
scris, citit, şi profesorat.

Ing. Dan Stănescu