Sunteți pe pagina 1din 1

Dezvoltarea copilului este influenţată de experienţa subiectivă a părinţilor.

Aceştia au tendinţa de a
privi copilul în funcie de propriile nevoi, valori, dorinţe şi experienţe; există trei fantezii ale părinţilor:

- Copilul fantomă - acesta le aminteşte părinţilor de cineva care, la rândul său, lanseayă un
potop de emoţii ce pot afecta relaţia copilului cu părinţii;
- Relaţia părinţilor cu copilul se stabileşte după modele trecute de relaţionare – uneori părinţii
caută să aducă în relaţia cu copilul experienţe din copilăria proprie; ex: o mamă care îşi
tachina fraţii şi surorile sau păstra o anumită distanţă afectivă faţă de ei, va adopta un
pattern asemănător cu copilul său;
- Copilul ca parte a părintelui uneori, părinţii au tendinţa de a se proiecta în copil: leneş,
lacom, determinat etc.

Ceea ce oferă mediul familial un caracter unic şi face copilul să se bucure, fără vreo condiţie
prealabilă, de acea atenţie, acea consideraţie, acel devotament de fiecare clipă este un angajament
total. Prin acest angajament, această dăruire de sine întemeiată pe dragoste, această disponibilitate
faţă de cel apropiat este chiar fiinţa lor proprie, prinţii îi dovedesc copilului existenţa uneia dintre
cele mai generoase caracteristici ale omului.