Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Joseph Nicéphore Niépce, un fizician francez, a folosit trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o placă
metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niépce a murit
în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Louis Daguerre. Din acest motiv, data oficială a
invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția numită de el „daghereotip”, care este
o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niépce. Proprietar al invenției a devenit statul francez.
Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar și la o oră de vârf, apar
în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenție făcând să apară și o nouă meserie, aceea
de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie
aeriană, fotografiind Parisul dintr-un balon cu aer cald.
Dacă la început negativul (cunoscut și sub numele de "clișeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a
nu avea deformări, placă foarte casabilă și care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei
fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai ușor de manipulat decât cristalul.
George Eastman reușește în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport
de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", ușor de manipulat, incasabil și cu aceleași
proprietăți fotografice ca și ale plăcii de cristal. Totodată, volumul și greutatea aparatului de fotografiat
se micșorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă.