RELIEFUL PETROGRAFIC

- roci – sedimentare (49%), vulcanice (32%), cristaline (19%);

- pot fi diferenţiate:

1.RELIEFUL DEZVOLTAT PE ROCI CARSTIFICABILE (calcarele, dolomitele, sarea)

2. RELIEFUL DEZVOLTAT PE GRESII ŞI CONGLOMERATE

3.RELIEFUL DEZVOLTAT PE FACIESURI MARNO-ARGILOASE

4.RELIEFUL DEZVOLTAT PE ROCI CRISTALINE

5.RELIEFUL DEZVOLTAT PE ROCI VULCANICE

A.Relieful dezvoltat pe calcare şi dolomite

• cca 4000 km2 (6% din Carpaţi)

• caracter discontinuu

• se desfăşoară de la baza munţilor şi pâna la nivelul crestelor carpatice

• exondarea masivelor calcaroase in intervale diferite de timp a facilitat o modelare diferită

• exondarea definitivă a întregului spaţiu s-a făcut la finele Pg şi începutul miocenului

• se identifică mai multe situaţii evolutive:

- reliefuri carstice complexe (endocarst puternic evoluat) în masive calcaroase cu mare

dezvoltare verticală şi areală şi în care evoluţia a început de la finele Mz;

- reliefuri carstice incipiente determinate de dimensiunile reduse ale masei calcaroase.

 Munţii Apuseni - calcarele
repartiţie mare în Pădurea Craiului,Codru Moma, Bihor (Padiş-Scărişoara)
în rest, sub formă de creste sau martori petrografici (M. Trascaului, M. Metaliferi).
platouri (Padiş, Scărişoara, Vaşcău, Damiş, Zece Hotare, etc.) cu:
• exocarst bogat:
– doline (foarte mari)
– uvale
– depresiuni de contact similare poljelor
– lapiezuri
– văi antitetice
– ponoare
• endocarst:
– peste 300 pesteri (Vântului, Meziad, Cetăţile Ponorului, Urşilor etc.)
– numeroase avene (unele depăşesc 100 m adâncime - Şesuri, Peştera Neagră din
Barsa, avenul Negru etc.)
– mase de gheaţă in goluri carstice (Scărişoara, Focul Viu, Bortig, Vârtop, Barsa)
– izbucuri (Călugări).
chei (Turzii, Galbenei, Someşului Cald etc.) şi olistolite (martori petrografici) in M. Metaliferi
 Munţii Banatului - două aliniamente principale de mase de calcar
 Resiţa – Moldova Nouă :
- platouri carstice (Iabalcea, Cărbunari etc.)
- chei (Caraş, Nera, Miniş)
- peste 90 de peşteri (cea mai mare Comarnic de pe Caraş)
- exocarst variat (lapiezuri, doline, văi oarbe, trepte antitetice etc.).
 Şviniţa - Svinecea Mare :
- creste
- martorii de eroziune
- cheile de la Cazane
- peşteri cu dimensiuni mai mici
 Carpaţii Meridionali
 carstul de altitudine (alpin şi subalpin)
- dizolvarea s-a îmbinat cu dezagregările intense → creste golaşe, vârfuri ascuţite, poale de
grohotiş, lapiezuri, doline, avene şi mai rar peşteri (cu dimensiuni reduse)
 carstul regiunilor cu înălţimi medii (800-1800 m)
- în munţii unde există platouri calcaroase (Şureanu, Mehedinţi)
- pe fâşiile de calcar de la exteriorul Meridionalilor (Vâlcan, Vânturariţa, Parâng, Bucegi)
- chei, peşteri mici şi mijiocii, câmpuri de lapiezuri, doline, avene
 un loc aparte îl are Masivul Piatra Craiului - creasta de tip hogback, lapiezuri enorme, peşteri la
poale.
 Carpaţii de Curbură calcarul este redus ca extensiune. Apare în câteva locuri în munţii
Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaş, baz. Doftanei) pe care s-au individualizat mai ales forme de suprafaţă
(lapiezuri, doline) şi chei scurte.

 Carpaţii Orientali - s-a dezvoltat îndeosebi exocarst; calcarele şi dolomitele sunt legate de
unitatea cr-mz; apar sub forme de creste, culmi (munţii Rarău, Rodnei), martori şi mai rar ca platouri (M.
Hăşmaş); importante sunt formele din sectorul munţilor Hăşmas - Bicaz (peşteri, platouri cu doline, chei
impresionate) şi din M. Rodnei (aici s-a format pestera Tăuşoarelor care înregistrează recordul naţional al
desfăşurării pe verticală – peste 400 m).

B. Relieful dezvoltat pe sare :

- areale mici în Depresiunea Maramureş (Ocna Şugatag şi Coştiui)
- dizolvarea a facilitat dezvoltarea unor forme de tasare şi a lapiezurilor.
2. RELIEFUL DEZVOLTAT PE GRESII ŞI CONGLOMERATE

 Conglomeratele se află în munţii Bucegi, Ciucaş, Ceahlău în cadrul unor stive de 400-1000 m
grosime dispuse în structuri sinclinale. Eroziunea s-a manifestat diferenţiat generând relief rezidual - coloane,
turnuri, babe, sfinxi.
 În munţii în care stratele de gresii au grosimi mari acestea impun în peisaj versanţi cu pantă mare
(uneori abrupturi), văi înguste (adesea chei), vârfuri ascuţite (dacă stratele au o dispoziţie verticală)
 În munţii în care stratele groase de gresii cu duritate mare alternează cu strate de marne şi argile
sau gresii friabile, eroziunea a creat peisaje cu trepte şi jgheaburi pe versanţi, şei şi vârfuri pe interfluvii.

3.RELIEFUL DEZVOLTAT PE FACIESURI MARNO-ARGILOASE

• atât în flişul K cat şi în cel Pg unde stratele de argile, şisturi argiloase, marne au grosime mai
mare, rezultă alunecari de teren; cele masive, dezvoltate pe bazine torenţiale, impun caracteristici aparte în
peisaj.
• dacă stratele sunt mai subţiri şi sunt încadrate de altele cu resistenţă mai mare, alunecările şi
şiroirea crează jgheaburi ce alternează cu ziduri.
4.RELIEFUL DEZVOLTAT PE ROCI CRISTALINE

• Rocile cristaline intră în alcătuirea multor masive din N Carpaţilor Orientali, Occidentali şi dominant în
cei Meridionali.
• Opun o rezistenţă mai mare, deşi alterarea pe planurile de şistuozitate şi în orice crapătură în care pătrunde
apa este ridicată.
• Trăsături impuse reliefului montan:
- masivitatea - poduri interfluviale cvasiorizontale (aparţin unor suprafeţe de nivelare vechi) şi
versanţi cu pantă mare (uneori abrupturi);
-uniformitate pe spaţii largi (culmi netede sau convexe separate de văi înguste).
- diferenţele locale sau regionale de alcătuire - creste, abrupturi, chei etc.
RELIEFUL DEZVOLTAT PE ROCI VULCANICE
• în Carpaţii Orientali există un mare lanţ vulcanic,
• iar în Munţii Apuseni mai multe vârfuri şi masive dezvoltate în neozoic,
• formele de relief :
- resturi din aparate vulcanice reprezentate de conuri cu cratere evidente (Ciomatu),
părţi din caldere (Călimani, Gurghiu, Harghita);
- platouri vulcano-sedimentare cu dimensiuni deosebite (vestul sistemului Călimani-
Harghita);
- neckuri, dykuri, silluri sub formă de vârfuri, creste, sectoare de versanţi abrupţi -
(Bârgău, Gutâi, Apuseni);
- relief rezidual sub formă de coloane, sflnxi, babe rezultate prin eroziune diferenţiată
(Călimani, Gutâi), coloanele de bazalt de la Detunate, Racoş, Firiza);
- defilee între masive vulcanice (Oltul la Tuşnad, Mureşul între Topliţa şi Deda)
 RELIEFUL STRUCTURAL

 În Munţii Apuseni
 Un ansamblu cristalin central care se impune prin masivitate.
 Din acesta se distribuie radial masive mai mici:
- cu caracter de horst (Meseş, Plopiş, Pădurea Craiului, Codru-Moma, Zarand),
- separate de depresiuni tectonice - grabene (Brad, Hălmagiu, Zarand, Beiuş, Vad,
Şimleu, Zlatna etc.)
 În sud-est sunt munţi (Metaliferi, Trascău) cu structură complexă (fliş marno-grezos, resturi din
aparate vulcanice, bare de calcare şi roci magmatice vechi etc.) care determină o varietate de forme
structurale:
- creste, vârfuri pe formaţiuni vulcanice (Detunate) sau pe calcare, depresiuni
suspendate în spatele unor chei, platouri etc.
 În Carpaţii Meridionali şi în Munţii Banatului
 rezistenţa mare la eroziune a rocilor cristaline şi a corpurilor magmatice atât din panză cât şi
din autohton n-a permis individualizarea unui relief structural de amploare
 ceea ce iese în evidenţă este rezultatul fragmentării în blocuri:
- ridicate ca horsturi (Poiana Ruscă, Semenic, Almăj, Vâlcan-
Mehedinţi, Cozia etc.) şi culmi anticlinorii (Făgăraşul)
- coborâte formând bazine sedimentare de tip graben (Bozovici,
Petroşani, Loviştea etc.).
 Se adaugă pe plan local:
- poliţe structurale si - suprafeţe structurale,
- abrupturi pe capete de strate mai dure,
- simetrii şi asimetrii în configuraţia circurilor şi văilor glaciare (Făgăraş, Retezat)

 În masivele şi culmile alcătuite din strate conglomerate, gresii, calcare cu grosime mare şi care sunt
cuprinse în cute largi, extinse, deformate sau fracturate tectonic - relieful structural este bine dezvoltat:
- M. Bucegi:
- platouri structurale extinse
- fronturi de cuestă cu întindere şi amplitudini foarte mari
- diferite tipuri de văi cu caracter structural
- M. Piatra Craiului:
- flanc de sinclinal redresat la verticală (creastă de tip hogback)
- M. Banatului în lungul celor două sinclinorii (Sviniţa-Svinecea Mare şi Resiţa-
Moldova Nouă):
- forme structurale (creste, platouri, abrupturi, vârfuri etc.) mai bine pastrate
în culmile calcaroase.
 În Carpaţii Orientali situaţiile sunt mult mai diverse legate de structura majoră a
acestora cu cinci compartimente tectono-structurale (vulcanic în est, depresiuni tectonice şi cristalin
cu petece de sedimentar vechi în centru, fliş cretacic şi fliş paleogen în est)

 În unitatea vulcanică:
- masive vulcanice (Harghita, Gurghiu, Călimani, Gutâi-Igniş) cu conuri,
caldeire şi platouri de piroclastite bine dezvoltate
- munţi sedimentaro-vulcanici (Ţibleş, Bârgău, Oaş) unde vârfurile ascuţite, cu
versanţi povârniţi au înălţimile cele mai mari (reprezintă îndeosebi conuri, neckuri) şi domină
culmi joase, fragmentate, individualizate pe structuri sedimentare monoclinale sau uşor
ondulate.
 Depresiunile tectonice:
- au caracter de graben (Braşov)
- de baraj vulcanic (Ciuc, Gheorghieni, Maramureş, Dorna etc.);
- În Maramureş sedimentării şi umplerii i-a urmat ondularea şi ridicarea
- În depres. Dornelor şi Gheorghieni slăbirea subsidenţei a facilitat dezvoltarea de
piemonturi, glacisuri şi chiar terase
- În Ciuc şi Braşov unde subsidenţa este activă, se impun şesurile aluviale extinse şi doar
la contactul cu munţii apar glacisuri proluviale.
 Munţii alcătuiţi dominant din roci cristaline şi cu petece de sedimentar mezocretacic
- pe cristalin
- masivitatea culmilor (Maramureş, Rodnei),
- unele vârfuri cu aspect de dom (în sectoare din Călimani, cu roci
puternic metamorfozate)
- abrupturi de falie (Dragoş Vodă în M. Rodnei)
- pe sedimentar (conglomerate, calcare, dolomite etc.)
- suprafeţe structurale,
- cueste,
- abrupturi,
-vârfuri asimetrice (Rarău, Hăşmaş, Piatra Mare, Postăvaru etc.).
 Flişul cretacic şi paleogen - strate cu grosimi variate (din gresii, marno-calcare,
şisturi argiloase etc.) cuprinse în cute (de la cute simple largi, la cute solzi) ce alcătuiesc
sisteme de unităţi şariate spre est. Caracteristicile structurale se transmit în relief în mai multe
direcţii:
- aliniamente de creste şi culmi pe lungimi de mai mulţi zeci de kilometri
dezvoltate nord-sud;
- crestele - pe strate groase de gresii redresate aproape la verticală;
- hogbacksuri, vârfuri ascuţite;
- culmi - succesiunea stratelor cu rezistenţă diferită este mai mare,
- vârfuri şi culmi secundare predominant pe gresii;
- alunecări, vai largi şi şei pe argile
- culoare de văi principale dezvoltate iniţial în sectoare coborâte structural
(sinclinale, contacte ale pânzelor, linii de fractură) - Moldoviţa, Tarcău,
Buzaul superior etc.);
- depresiuni tectonice de tip graben (ex. Comăneşti);
- aliniamente de abrupturi structurale (pe gresii de Tarcău, Kliwa, Siriu)
- masive izolate de tipul "pintenilor paleogeni" - (Ivăneţ, Berzunţ);