Introducere in etica profesionala

1.1 Etimologie, definitii si delimitari

Etica profesionala este un doemniu independent al stiintei despre etica si studiaza bazele moralei
profesionale, adica specificul activitatii morale a profesionalismului si relatiile sale morale in mediul
profesional.
Din punct de vedere etimologic, “etica” provine de la cuvintul grecesc “ETHICOS”, cu sensul “din sau
pentru morala”. Deci, penru inceput, putem considera etica ca fiind stiinta ethosului, adica a moralei.
Etica desemneaza acea parte a filosofiei umane si sociale, iar morala este socotita: totalitatea mijloacelor
pe care le folosim pentru ca sa traim intr-un mod omenesc, pentru a ne integra in societate.
Morala reprezinta totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate in
principii, norme, reguli determinate istoric si social, care reglementeaza comportamentul si raporturile
indivizilor intre ei, precum si dintre acesti si societate.
Valorile morale fundamentale sunt:binele;adevarul moral;iubirea aproapelui; dreptatea;omenia;datoria si
obligatia morala.
Desi inrudite, conceptele de etica si morala, au origini si substante diferite: etica este teoria si stiinta
moralei, in timp ce morala reprezinta obiectul de studiu al eticii.
Din punct de vedere etimologic, “deontologia” provine de la cuvintele grecesti “DEON-DEONTOS”,
care inseamna, ceea ce trebuie de facut si “LOGOS”, adica, stiinta, deontologia, avind ca obiect de studiu
datoriile, obligatiile morle, este considerata un studiu particular al moralei si moralitatii, in timp ce etica
este un studiu general al acesteia. Deontologia,are ca obiect de studiu datoriile, obligatiile morale ale
profesionistului, cu toate acestea unii specialisti sunt de parere ca deontologia reprezinta un ansamblu de
reguli comportamentale dupa care se ghideaza o organizatie, o institutie, o profesie sau o parte a acesteia,
avind o arie de actiune mult mai ingusta.
Etica afacerilor poate fi considerata un domeniu de studiu aplicativ al eticii ce reglementeaza realtiile
interumane din cadrul organizatiilor si guverneaza deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor.
Etica in afaceri vizeaza, printre altele, atitudinea, conduita corecta si onesta a unei firme fata de angajati,
clienti, omunitatea in care actioneaza, investitori, actionari, etc.
Eticheta reprezinta o ordine determinat, o totalitate de reguli, ce reglementeaza manifestarile externe ale
relatiilor umane.
1.2 Profesia si profesionalismul
O profesie este o ocupatie pe care o au mai multe persoane organizate voluntar sa isi cistige existenta
prin slujirea directa a unui anumit ideal, intr-un mod moral permisibil, dincolo de ceea ce le cere
nemijlocit legea, piata si morala comuna. Din acesta definitie reiese ca hotia sau prostitutia sunt ocupatii,
dar nu profesii. Se pot cistiga bani dintr-o ocupatie, dar aceasta nu inseamna ca orice ocupatie din care
cistigam bani este o profesie.
Orice profesie este o relatie intre profesionist si client. Profesonistilor li se cere sa faca ceea ce este
normal si platit ca atare de catre client (direct sau indirect), adica sa-si faca datoria. Profesionalismul este
socotit o ideologie relevanta pentru cei care lucreaza in acelasi domeniu. A exercita rolul de a coagula
cerintele comune ale unei profesii, intareste identitatea si creste stima de sine a membrilor unui grup
profesional.
Profesionalismul este caracterizat prin:1. expertiza in exercitarea unei profesii;2. credinta in autonomia
deciziilor profesionale si a exercitarii profesiei;3. identificarea cu profesia si cu cei din acelasi domeniu;4.
dedicatia pt o lunga a parte a vietii fata de profesia aleasa; 5. obligatia morala de a lucra in serviciul
clientului evitind implicarea emotionala excesiva si tratamentul preferential nejustificat prin politici in
domeniu (politic, stiintific);6. credinta in capacitatea de autoreglare si mentinerea colegiala a standardelor
profeionale.
1.3 Repere pentru un cod de deontologie profesionale
Profesiilor le sunt necesare coduri etice. Codul de etica poate fi definit prin mai multe moduri:
1. Un ansamblu de prescriptii de conduita pentru diverse aspecte ale valorii morale socio-profesionale.
4.un documente formal care statuteaza normele si credintele, reflecta valorile obiectivele siprincipiile
promovate de o firma, reflectind gradul de cultura al firmei.
Exemple de documente cu rol de reglementare: Codul lui Hammurabi, Codul lui Manuc, Decalogul sau
cele 10 porunci din Vechiul testament, Juramintul lui Hipocrat etc. Majoritatea codurilor etice identifica
compotamentele asteptate n cadrul relatiilor sociale, recomanda relatii bune cu clientii.
Managerul unei organizatii este persoana care poate formula politica etica a organizatiei. Aceasta politica
etica depinde de filosofia personala a managerului, de cariera si formatia sa profesionala. De obicei,
elaborarea codurilor se face in echipa. Obeictivele organizatiei sunt stabilite de catre conducere. Tot
conducerea numeste de obicei, un colectiv de lucru. Acest colectiv pune in comun valorile impartasite de
membri, informatia despre coduri similare cu obiective similare. Normele, credintele sunt in general
propuse, discutate si definite de managei si un colectic de lucru, iar apoi publicare si distribuite
angajatilor, tinindu-se cont de nevoile si specificul organizatiei.
Avantajele elaborarii codurilor de etica:Incearca sa echilibreze interesul colectiv cu cel personal;Pot
oferi un ghid pentru persoanele tinere care intra in profesie;Ajuta la dezvoltarea eficienta a problemelor
de discriminare, a dilemelor etice in genral;Este un mijloc de incurajare a practicilor etice in
organizatii;Creste loialitatea si implicarea conducerii si a salariatilor.
Continului unui cod de conduita etica al unei companii. Un cod de etica este compus din mai multe
parti care contin atit elemente comune, care se gasesc in majoritatea codurilor de etica, dar si unele
elemente proprii promovate de fiecare intrepindere.
Fiecare cod de etica are o introducere sau un preambul prin care sunt scoase in evidenta importanta
principiilor de etica promovate si motivele pentru care se impune respectarea lor. Deasemenea, sunt
enuntate obiectivele ce se doresc a fi indeplinite prin promovarea acestor principii.
Dupa aceasta introducere poate urma o sectiune pentru prezicerea domeniului de aplicare a codului de
etica sau un dictionar de termeni, in care se urmareste explicarea unor termeni ce urmeaza a fi utilizati in
document. In urmatoarea sectiune sunt enuntiate si explicate principiile generale de etica. Textul de baza
al codului include principalele responsabilitati ale companiei
- fata de consumatori: importanta satisfacerii consumatorilor, calitatea, siguranta, protectia
consumatorilor, corectitudinea preturilor, serviciile dupa vinzare;
- parteneri de afaceri: promptitudine in achitarea facturilor, respectarea tuturor prevederilor contractuale,
cooperarea in obtinerea calitatii sieficientei;
-salariati: modul in care compania valorifica resursele umane, recrutarea si selectia formarea si
perfectionarea, conditiile de munca, egalitatea sanselor, recompensarea, pensionarea, protectia impotriva
discriminarilor si a hartuirii;
-actionari: protejarea investitiilor facute in companie, asigurarea eficientei investitiilor, acuratetea
informatiilor privind situatia economico financiara;
-comunitate: obligatia companiei de a proteja si conservamediul, implicarea in actiuni in interesul
comunitatii, in activitati educative si caritabile.
Unele coduri curpind si o serie de prevederi privind climatul organizational discriminarile, conflictul de
intrese, cadourile.
Ultimele sectiuni ale codului de etica cuprind informatii cu privire la punerea in aplicare a respectivului
cod, constituirea Juriului de onoare ce are ca obligatii supravegherea respectarii prevederilor si
solutionarea cazurilor de incalcare a acestora. Ultimele informatii prezentate in codul de etica despre
intrarea in vigoare a codului, perioana de valabilitate, cror institutii sunt aplicate aceste prevederi etc.

1.4 Rolul si functiile eticii profesionale in societate

Scopul demersurilor etice il reprezinta moralitatea. Misiunea eticii este nu numai de a expune aspectele
teoretice ale moralei, ci si de a constitui un ghid practic, real, in indrumarea si ameliorarea vietii morale a
societatii. Rolul eticii este sa ajute oamenii si institutiile sa decida ce este mai bine sa faca, pe ce criterii
sa aleaga si care le sunt motivatiile morale in actiunile lor. Ca sa concluzionam, rolul eticii este sa ajute
oamenii sa decida ce este mai bine sa faca, pe ce criterii sa aleaga si care sunt motivatiile morale in
actiunile pe care le intreprind. Etica profesionala reprezinta o tentativa de a imbunatati pregatirea
specialistilor, din punctul de vedere al etcii. Unul din scopurile eticii il constituie cresterea nivelului moral
al pregatirii profesionale, care consta nu in acumularea unui anumit bagaj de cunostinte, ci in orientarea
personalitatii specialistului spre valori si virtuti, spre fapte bune.
Tema: 3. Etica in administratia publica
3.1Abordarea subiectului moral, in administratia publica
In RM etica in administratia publica are o importanta aparte mai ales la etapa actuala in contextul
reformei administratiei publice care presupune o revizuire integrala a legislatiei privind statutul,
remunerarea si conduita functionarului public. Actualmente aspectele sunt reglementate de o serie de legi
dintre care cele mai importante sunt:
1. Legea Cu privire la functia publica si statutul functionarului public.
2. Legea Cu privire la conflictul de interese;
3. Legea Privind codul de conduita a functionarului public.
4. Legea cu privire la prvenirea si combaterea coruptiei.
Obligatiile generale ale funt.public sunt:
-sa respecte Constitutia, legislatia in vigoare precum si tratatele internationale la care RM este parte;
-sa respecte cu strictete drepturile si obligatiile cetatenilor;
-sa fie loial autoritatii publice in care activeaza;
-Sa respecte regulamentul intern.
Avantajele aplicarii eticii in admin.publica:reglementeaza conduita angajatilor din serviciul public;
sporesc transparenta si integritatea serviciului public; contribuie la o administrate publica mai eficienta.
3.2Principii de conduita a functionalului public
In exercitarea functiei publice, functionarul public trebuie sa respecte urmatoarele principii:
Legalitatea- Functionarul public este obligat sa respecte Constitutia, Legislatia in vigoare si Tratatele
internationale la care RM face parte. Daca functionarul public este fortat sa actioneze ilegal acesta va
comunica despre acest fapt conducatorilor sai.
Impartialitatea- Functionarul ia decizii si actioneaza in mod obiectiv, nedescriminatoriu si echitabil fara a
acorda prioritate persoanelor in functie de: rasa, nationalitate, origine etnica, limba,apartenenta politica
etc. Comportamentul functionarului se bazaza pe respect, exigenta, corectitudine si amabilitate atit in
relatie cu publicul cit si cu conducatorii, colegii sau subordonatii.
Independenta- Apartenenta politica a functionarului public nu trebuie sa influenteze comportamentul si
deciziile acestuia sau a autoritatii publice. Functionarului ii este interzis sa participe la colectarea de
fonduri pt partidele politice,sa faca propaganda in favoarea unui partid.
Profesionalismul- Presupune ca functionarul isi indeplineste atributiile de serviciu cu responsabilitate,
competenta, eficienta, pronctitudine si corectitudine. Functionarul e responsabil fata de conducatorul sau
nemijlocit, fata de conducatorul ierarhic superior si fata de autoritatea publica.
Loialitatea- Functionarul public este obligat sa serveasca cu buna credinta autoritatea in care activeaza
precum si interesele cetatenilor. Functionarul public are obligatia sa se abtina de la orice act sau fapta care
poate prejudicia imaginea, prestigiu sau interesele autoritatii publice.
3.3Norme de conduitaa functionarului
1.Accesul la informatie- Functionarul public este obligat sa asigure informarea corecta, activa si la timp a
cetatenilor asupra chestiunilor de interes public, sa asigure accesul liber la informatie, sa respecte
termenele prevazute de lege privind furnizarea infromatiei. Totodata el trebuie sa respecte limitarile
accesului la informatie in conditiile legii pt a proteja informatia confidentiala a vietei private a
persoanelor si a securitatii nationale, precum si sa asigure integritatea informatiilor detinute.
2.Utilizarea resurselor publice- functionarul public trebuie sa utilizeze cu grija fara a prejudicia
proprietatea publica, acesta trebuie sa utilizeze timpul de lucru si bunurile autoritatii publice numai in
activitatea profesionala. Functionarului ii este interzis de a utiliza bunurile autoritatii publice pt a
desfasura activitati publicistice, didactice sau de cercetare precum si alte activitati in scop personal.
3.Conduita in cadrul relatiilor internationale- functionarul care reprezinta autoritatea publica peste
hotarele tarii trebuie sa adopte o conduita care sa nu prejudicieze imaginea tarii si a autoritatii publice.
Comportamentul sau trebuie sa corespunda regulilor de protocol si legilor tarii gazda.
4.Cadourile si alte avantaje- functionarului public ii este strict interzis sa solicite sau sa accepte cadouri,
servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj destinate personal sau familiei. Aceasta nu se aplica in
cazul cadourilor simbolice, celor oferite din politete sau primite cu prilejul unor actiuni de protocol a
caror valoare nu depaseste limita stabilita de legislatie. Cadourile care depasesc aceasta limita se transmit
in gestiunea autoritatii publice si se inscriu intr-un registru special al cadourilor. Daca functionarul public
doreste sa pastreze cadoul acesta trebuie sa achite contravaloarea lui cu mentiunea despre acest fapt in
registru special.
 5.Conflictul de interese-. Functionarul public este obligat sa evite conflictul de interese in cazul aparitiei
unui conflict de interese acesta trebuie sa raporteze imediat conducatorul sau direct fiind ulterior protejat
prin lege.
3.4.Raspunderea juridica a functionarilor publici
Pentru actele sale funcționarii publici poartă răspunderea materială, disciplinară, contravenţională,
penală.
Categorii de infracţiuni comise de funcționarii publici:
1.Coruperea pasivă. Fapta persoanei cu funcţie de răspundere care pretinde ori primesşte oferte, bani,
titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, fie acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu
i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţin de
obligaţiile ei de serviciu ori, pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru a
obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă.
2.Abuzul de putere sau abuzul de serviciu. Folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie
derăspundere a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a
cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drpeturilor şi intereselor publice ocrotite
de lege ale perosanelor fizice sau juridice
3.Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de servici.Săvârşirea de către o persoană cu funcţie de
răspundere a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin
lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drpeturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
4.Neglijenţa în serviciu.Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu
funcţie de răspundere a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau
neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
5.Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite.Primirea de către un funcţionar al autorităţii
publice, al altei instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţie de
răspundere a unei recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea unor acţiuni
sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu.
6.Refuzul de a îndeplini legea.Refuzul persoanei cu funcţie de răspundere de a îndeplini legea, dacă
aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege
ale persoanelor fizice sau juridice.
7.Falsul în acte publice.Înscrierea de către o persoană cu funcţie de răspundere, precum şi de către un
funcţionar al autorităţii publice care nu este o persoană cu funcţie de răspundere în documentele oficiale
a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente dacă aceste acţiuni au fost
săvârşite din interes material sau alte interese personale.