Sunteți pe pagina 1din 84

UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” IAŞI CENTRUL DE STUDII EUROPENE SPECIALIZAREA Studii Europene

LUCRARE DE DISERTAŢIE

PROFESOR COORDONATOR,

Conf. univ. dr. Corneliu IAŢU

Iunie 2008

ABSOLVENT MASTER,

Tudor JEMNA

ID

UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” IAŞI CENTRUL DE STUDII EUROPENE SPECIALIZAREA Studii Europene

ZONELE METROPOLITANE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

PROFESOR COORDONATOR,

Conf. univ. dr. Corneliu IAŢU

Iunie 2008

ABSOLVENT MASTER,

Tudor JEMNA

ID

CUPRINS

INTRODUCERE Importanţa şi Actualitatea Temei

CAPITOLUL I – DEFINIREA OBIECTULUI CERCETĂRII

1.1. Context Socio-Istoric General – Cadrul Conceptual

1.2. Tipologii ale Urbanizării

1.3. Conceptul Dezvoltării Durabile

1.4. Locuirea Urbană – Tipologia Oraşelor

1.5. Structuri Teritorial – Statistice

1.6. Scopul Lucrării

1.7. Contextul Dezvoltării Teritoriale

1.7.1. Amenajarea Teritoriului în Context European - Macro-Context

1.7.2. Context Naţional pentru Amenajarea Teritoriului - Micro-Context

1.8. Principalele Documente Europene la care România îşi aliniază Politicile sale în

domeniul Amenajării Teritoriului

1.9. Amenajarea Teritoriului Naţional – Cadrul Juridic

1.9.1. Atribuţiile Administraţiei Centrale în domeniul Amenajării Teritoriului

1.9.2. Atribuţiile Administraţiei Publice Judeţene în domeniul Amenajării

Teritoriului

1.9.3. Atribuţiile Administraţiei Publice Locale în domeniul Amenajării Teritoriului

1.9.4. Structura Instituţională

CAPITOLUL II – METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Orientări şi Tendinţe Contemporane în Domeniul Urbanizării

2.1.1. Largi Zone Urbane în Uniunea Europeană

2.1.2. Definiţile Urbane Eurostat

2.1.3. Criteriul Metodologic de Ordonare

2.1.4. Auditul Urban

2.2. Metodologii de Determinare a Zonelor Metropolitane

2.2.1. Sistemul Informaţional Geografic (URBAN GIS)

2.3. Experienţa Metropolitană la Nivel European

CAPITOLUL III - ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA

3.1. Scurt Istoric

3.2. Unităţile Administrative Teritoriale din România

3.3. Amenajarea Teritoriului Naţional

3.4. Tipologia Oraşelor Româneşti

3.5. Cadrul Legal Românesc privind Zonele Metropolitane

CAPITOLUL IV – ANALIZA ŞI SINTEZA

4.1. Prin intermediul Instrumentelor – ESPON

4.2. Zone Metropolitane în Europa

4.3. Zone Metropolitane în România

4.3.1. Zonele Metropolitane Constituite în prezent:

4.3.2. Zone Metropolitane în Proiect

4.4. Analiza SWOT a Zonelor Urbane ale Uniunii Europene

4.5. Sinteza: Rezultatele Analizei SWOT

CONCLUZII:

În căutarea Sinergiilor Perspective şi Direcţii de Urmat Parteneriat prin Programul URBACT pentru Oraşele României (16 aprilie 2008)

INCHEIERE:

Avantajele Zonelor Metropolitane

Bibliografie

ANEXE

INTRODUCERE:

Motto:

“Casa are o parte expusă soarelui şi alta intemperiilor; în ”

funcŃie de ele este orientată repartiŃia „spaŃiilor” (Martin Heidegger - Ambientul lumii ambiante şi spaŃialitatea Dasein-ului)

„Această lume (spaŃială) a fost plămădită din ceea ce este fără relaŃii spaŃiale, deoarece lumea a devenit loc din ceea ce este fără de loc.”

„Singurul oraş cu adevărat minunat este cel în care locuieşte iubita mea.” (Jalal-ud-din Rumi - Mathnawi)

IMPORTANłA ŞI ACTUALITATEA TEMEI

În contextul procesului de integrare în UE, dezvoltarea regională şi amenajarea

teritoriului devin domenii tot mai importante şi mai atractive. Dacă dezvoltarea regională

reprezintă o politică a UE cu vechi tradiŃii, în ultimii ani şi amenajarea teritoriului se impune ca o

temă de interes comunitar.

Politicile de dezvoltare spaŃială şi regională în UE fac obiectul unor dezbateri susŃinute,

de cel puŃin 3 decenii, în sensul unei mai bune armonizări şi corelări. Documente adoptate în

ultimii ani, precum ESDP (Potsdam, 1999), sau Orientările strategice privind coeziunea pentru

intervalul 2007-2013 (Bruxelles, 2005), au confirmat şi oficializat necesitatea acestei legături.

România, în prezent membră a UE, se află într-un amplu, dificil şi continuu proces de

construcŃie legislativă şi instituŃională. În prezent, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea

regională îşi caută drumul optim, corespunzător viitorului său european. Crearea relativ recentă

(aprilie 2007) a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor (MDLPL), care aduce

sub acelaşi "acoperiş" dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului cu urbanismul este un

semnal major cu privire la viitorul comun al acestor două domenii.

O aprofundare a acestor domenii este aşadar de interes, în prezent în definirea şi

implementarea noului Concept NaŃional de Dezvoltare SpaŃială a României (CNDSR).

EvoluŃia societăŃii contemporane se caracterizează printr-o creştere accelerată a

urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, în principal, de neconcordanŃa

dintre creşterea demografică şi limitele cadrului fizic construit.

Dezvoltarea urbană a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban

care a cunoscut dimensiuni importante îndeosebi în cea de-a doua jumătate a secolului XX.

În contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraşelor în economia mondială devine tot mai important, creşterea competivităŃii şi a calităŃii vieŃii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local şi naŃional. Aceste preocupări se află în sfera managementului şi a strategiei urbane fiind integrate în obiectivele generale ale dezvoltării economico-sociale înscrise în dinamica urbană. În cadrul proceselor ce dau conŃinut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezidă în necesitatea asigurării unei evoluŃii coerente, unitare a ansambului economic în statele naŃionale, utilizării responsabile a resurselor naturale, materiale şi umane în corelaŃie cu nevoile societăŃii dar şi adaptării la evoluŃiile şi contextul economiei mondiale dinamice şi competitive. Având în vedere mutaŃiile tehnologice, creşterea demografică şi legată de aceasta, concentrarea urbană la scară mondială, problematica gestiunii urbane capătă noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui în mod semnificativ la crearea şi dezvoltarea unor areale urbane durabile şi echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural şi teritorial. Ca urmare, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluŃiei societăŃii în ansamblul său şi amenajarea teritoriului european. Este necesară aşadar o evaluare a posibilităŃilor de armonizare a relaŃiilor existente între oraş şi zonele învecinate pe de o parte precum şi valorificarea cadrului natural şi istoric contribuind astfel la dezvoltarea echilibrată, economică, socială şi culturală a comunităŃilor locale şi evidenŃierea interconexiunilor acestora cu mediul extern european. Totodată, se pune problema păstrării şi conservării pentru generaŃiile viitoare a patrimoniului natural şi construit, a realizării unui echilibru între costurile pe care le generează o astfel de abordare şi beneficiile obŃinute din activitatea turistică. În contextul intensificării preocupărilor tuturor celor implicaŃi în gestiunea urbană în direcŃia asigurării unui mediu de viaŃă adecvat locuitorilor, planificarea deŃine un rol central în strategia urbană şi strategia europeană pentru amenajarea teritoriului.

CAPITOLUL I – DEFINIREA OBIECTULUI CERCETĂRII:

1.1. CONTEXT SOCIO-ISTORIC GENERAL – CADRUL CONCEPTUAL

SpaŃiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor

încă din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste

orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul

în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăŃiilor şi a energiilor sociale

definiŃii conturează aglomerarea urbană ca un spaŃiu caracterizat prin concentrarea populaŃiei rezidente, preponderenŃa activităŃilor industriale, dar şi prezenŃa activităŃilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producŃie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiŃii de spaŃiu si timp”. Varietatea definiŃiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune: tendinŃa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaŃiei şi locuinŃelor predominant colective şi mai puŃin individuale; existenŃa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaŃă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenŃa activităŃilor economice neagricole (industrie, comerŃ, servicii, administraŃie etc.). Cu toate că la nivel internaŃional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile:

Alte

forma de organizare a spaŃiului geografic

o

.

criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor Ńări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinŃe legate de poziŃia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenŃialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităŃii populaŃiei, precum şi prezenŃa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinŃele locuitorilor.

Cele mai multe definiŃii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificării factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susŃin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităŃilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăŃile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiŃiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariŃia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiŃiile geoclimatice, configuraŃia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecŃia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparŃine lui Lewis Mamford şi care susŃine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluŃia oraşelor, în literatura de specialitate conturându-se următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind apariŃia şi evoluŃia istorică a oraşelor se referă la activităŃile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluŃie a acestora în timp în raport cu condiŃiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcŃiilor urbane. Termenul de funcŃie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toŃi urbaniştii şi desemnează “activităŃile care justifică existenŃa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieŃii sale”. Totodată, aceste funcŃii se reflectă în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. În cursul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul InternaŃional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca temă oraşul funcŃional şi rămas sub denumirea de “Carta de la Atena”. Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărŃirea oraşului în zone funcŃionale, izolate prin ample spaŃii verzi, rezolvarea problemei locuinŃei prin blocuri înalte cu multe apartamente, care să asigure o mare densitate în mijlocul unor spaŃii verzi, desfiinŃarea străzilor “coridor” prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaŃie, separarea strictă a căilor de circulaŃie şi diferenŃierea lor pe categorii: circulaŃie pietoni, circulaŃie

automobile etc., amenajarea unei ample reŃele de spaŃii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaŃiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile VII, VIII ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forŃă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora, fiind necesară clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raŃională viaŃa unei populaŃii, într-un spaŃiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima dată în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda “Teoria generală a urbanizării”, publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinŃa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia Antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului InternaŃional al Arhitecturii Moderne), iniŃiat de Le Corbusier. După cel de- al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe- satelit) ca urmare a creşterii populaŃiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezări“. O altă abordare, mai completă, desemnează urbanismul ca fiind „stiinŃa proiectării şi planificării lucrărilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei aşezări omeneşti împreună cu complexul de măsuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesităŃilor materiale şi social-culturale ale noilor aşezari“. În aceeaşi idee se înscrie şi definiŃia potrivit căreia urbanismul reprezintă „un ansamblu de măsuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie să permită o dezvoltare armonioasă, raŃională şi umană a aglomeraŃiilor“. Se desprinde astfel, legătura absolut necesară între urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc., urbanismul reprezentând ştiinta modernă care oferă soluŃiile normative care asigură crearea şi organizarea oraşelor în baza unui „bilant teritorial” adecvat al cărei sarcină de bază este fundamentarea necesităŃii decretării de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente, în asa fel încât acestea să corespundă atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare“.

Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importantă componentă a acesteia având ca obiect localităŃile, aşezarile umane, urbane sau rurale.

Aşadar, urbanismul este privit în strânsă interdependenŃă cu amenajarea teritoriului ca parte integrantă a acesteia şi constituit dintr-un ansamblu de activităŃi prin care sunt urmărite obiective legate de: ameliorarea condiŃiilor de viaŃă prin eliminarea disfuncŃionalităŃilor, asigurarea accesului la servicii publice şi locuinŃe convenabile pentru toŃi locuitorii, crearea condiŃiilor pentru satisfacerea cerinŃelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap, utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcŃiile urbanistice adecvate, extinderea controlată a zonelor construite, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural, asigurarea calităŃii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităŃile, protejarea localităŃilor împotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. În concluzie, urbanismul reprezintă o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfăşoară pe întreg teritoriul, având drept obiective principale determinarea structurii funcŃionale a localităŃilor şi utilizarea raŃională şi echilibrată a terenurilor. Conceptul de urbanism include acŃiuni de cunoaştere şi remodelare a spaŃiilor urbane având la baza activităŃi de investigare şi diagnoză, prognoză, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, funcŃiile economice ale teritoriului, populaŃia, reŃeaua generală de localităŃi şi echiparea tehnică a teritoriului. Totodată, un alt aspect luat în considerare în determinarea conŃinutului urbanismului îl reprezintă delimitarea unei localităŃi care are în vedere cadrul natural şi condiŃiile specifice ale terenului, forma şi organizarea localităŃii, asigurarea unei densităŃi economice. În acelaşi timp, identificarea zonelor funcŃionale prezintă o deosebită importanŃă în definirea unui oraş, acestea reprezentând teritorii din cadrul unei localităŃi, echipate şi amenajate, în care se desfăşoară cu preponderenŃă aceeaşi activitate. Zonele funcŃionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industrială, zona de locuit, zona dotărilor social-culturale, zona de spaŃii verzi, zona de circulaŃie şi transport.

1.2. TIPOLOGII ALE URBANIZĂRII

Dezvoltarea urbană a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante îndeosebi în cea de-a doua jumătate al secolului al-XX- lea. În prezent, majoritatea specialiştilor consideră că urbanizarea reprezintă un proces prin care „teritorii şi oameni devin urbani” iar schimbările se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaŃiei prin creşterea ponderii spaŃiului şi populaŃiei urbane în ansamblul unei regiuni.

Urbanizarea poate fi privită şi din punct de vedere sociologic adică al „modului de viaŃă generat de acest proces şi care, în esenŃă, exprimă un transfer de caracteristici urbane asupra localităŃilor rurale.” Transformările ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbări în caracteristicile spaŃiale şi funcŃionale ale oraşelor, noŃiunea de aglomerare urbană căpătând dimensiuni diferite de la o Ńară la alta. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai puŃin în plan teritorial, unele formează adevărate aglomerări urbane care, în unele regiuni se unesc şi generează noi forme teritoriale urbane. Din multitudinea acestora, se pot distinge: oraşul propriu-zis ca formă iniŃială bine conturată prin limite administrative, aglomerarea urbană ca forma cea mai dezvoltată şi dinamică a oraşului modern reprezentând o arie urbanizată alcătuită dintr-un oraş de cel puŃin 50.000 de locuitori împreună cu zona sa suburbană, microregiunea urbană ca forma mai cuprinzatoare constând într-o îmbinare, în anumite grade de dependenŃă economică, socială şi urbană, concentrată şi distinctă în teritoriu de aşezari urbane şi rurale care conferă ansamblului un anumit profil specific economic şi social, conurbaŃia - alcătuită din oraşe unite prin legături strânse de producŃie şi care formează arii continue urbanizate, metropola semnificând poziŃia marilor oraşe multimilionare, puternic extinse în teritoriu, zona metropolitană care se întinde pe o arie care cuprinde cel puŃin 100.000 de locuitori şi este alcătuită dintr-un oraş cu cel puŃin 50.000 de locuitori şi mai multe suburbii, megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA, pentru a desemna marile formaŃiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). ApariŃia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic, social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalităŃii, a şomajului, a presiunii funciare şi a preŃurilor imobilelor, degradarea mediului natural, social şi cultural contribuind astfel la scăderea nivelului calităŃii vieŃii, la amplificarea discrepanŃelor între mediul urban şi cel rural şi în consecinŃă, la adâncirea dezechilibrelor în plan regional. Problemele cu care sunt astăzi 1 confruntate aglomerările sunt caracterizate extrem de plastic de John Friedmann (cel care iniŃiază conceptul de “world city”), care afirmă ca între societăŃile regionale şi institutiile locale, pe de o parte, şi strategiile companiilor economice la nivel internaŃional (global), pe de altă parte, se înregistrează o adevarată “schizofrenie socialăiar Manuel Castells afirmă în lucrarea sa intitulată The Informational Society: Information Technology, Economic Restructuring and the Urban-Regional Process, apărută la Oxford în

1 Analiza Auditului Urban arată că un context naŃional nu poate influienŃa foarte mult, când trebuie să explicăm creşterea oraşelor Poloniei Angliei sau României (Sursa: The State of European cities)

1989:”…cu cât economia devine mai interdependentă la scară globală, cu atât mai puŃin pot administraŃiile publice regionale şi locale, aşa cum există ele astăzi, să acŃioneze asupra mecanismelor de bază care condiŃionează existenŃa zilnică a locuitorilor lor.” Luând în considerare aceste probleme şi contextul economic, social şi politic, specialiştii, organismele locale şi naŃionale implicate în formularea politicii urbane încearcă mecanismele cele mai suple şi operaŃionale pentru consolidarea cooperării la nivelul aglomerării urbane. Primele încercări în acest sens au fost înregistrate în Franta prin instituirea AgenŃiilor de Urbanism ale AglomeraŃiilor (SUA) şi în Olanda unde, în 1992, primăria din Amsterdam decide “autofragmentarea” acestuia în mai multe “entităŃi administrative” mai mici, pentru a încuraja

comunităŃile învecinate să se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. O altă tendinŃă care se conturează în cadrul preocupărilor de clarificare a noŃiunii de urbanism, se referă la conceptul de „noul urbanism“, acesta reprezentând o mişcare din SUA care pune în discuŃie crearea de mici oraşe şi asezări. Calthorpe defineşte urbanismul prin „diversitate, scară pietonală, spaŃiu public şi structură de vecinatate“ susŃinând că aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei

trebui să existe margini bine

regiuni metropolitane. De altfel, el afirmă în 1994 că

delimitate, sistemul de circulaŃie ar trebui să funcŃioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional), spaŃiul public ar trebui să fie mai mult formativ decât rezidual, domeniile civice ar trebui să formeze o ierarhie completă (centre culturale legate, districte comerciale şi vecinătăŃi rezidenŃiale), iar populaŃia şi utilităŃile ar trebui să fie diverse (create de spaŃieri adecvate şi de un echilibru între locurile de muncă şi cele de locuit)“. În prezent, devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial având în vedere că prin simbioza lor organică, a rezultat un fenomen calitativ nou, denumit în terminologia internaŃională “mediu uman”. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii InternaŃionale a Arhitectilor de la Praga, în 1967, prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de înlăturare a cauzelor ce provoacă raporturile de neconcordanŃă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Indiscutabil, dezvoltarea oraşului are consecinŃe nefavorabile asupra spaŃiului şi mediului înconjurător, asupra calităŃii vieŃii oamenilor. În acest sens, pot fi menŃionate: consumul de spaŃiu cu impact asupra ecosistemului, exploatarea fără restricŃii a resurselor naturale, în

special a celor neregenerabile, efectele poluante ale marilor oraşe, efectele asupra stării de sănătate a oamenilor, etc. Explozia continuă a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinŃe, circulaŃie, sănătate, educaŃie, petrecerea timpului liber, etc. în paralel cu

ar

amploarea tendinŃelor de cosmopolitism şi segregare, creşterea somajului, a sărăciei şi insecurităŃii sociale, a presiunii funciare şi a speculei imobiliare, contribuind în final la degradarea calităŃii vieŃii şi a mediului. Schimbările ce au avut loc pe plan mondial la sfarşitul sec. XX au determinat amplificarea provocărilor economice, sociale, politice, pe care municipalităŃile trebuie să le gestioneze în funcŃie de interesele comunităŃilor locale în condiŃiile în care competiŃia între oraşe a devenit tot mai puternică. În acest context, marketingul urban presupune alegerea unor modalităŃi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor Ńintă interesate de dezvoltarea urbană. Astfel, marketingul urban vizează toate componentele oraşului ca sistem. SoluŃia pe termen lung în dezvoltarea echilibrată a oraşelor presupune îmbunătăŃirea a patru factori esenŃiali de marketing, prezenŃi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreŃinerea infrastructurii în beneficiul cetăŃenilor, firmelor şi al vizitatorilor, constituirea de noi elemente de atracŃie care să ducă la o îmbunătăŃire a calităŃii vieŃii, promovarea caracteristicilor şi condiŃiilor de viaŃă îmbunătăŃite, obŃinerea sprijinului din partea cetăŃenilor săi, a liderilor, instituŃiilor existente, pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi, investiŃii şi vizitatori. În actualele condiŃii ale mondializării economiei, mutaŃiilor tehnologice, creşterii demografice şi legat de aceasta, a concentrării urbane la scară mondială, o altă problemă care capătă noi dimensiuni o reprezintă gestiunea urbană, termenul de “administraŃie publicădevenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare şi conducere a oraşelor şi locuitorilor acestora. Într-o lume în care participarea întreprinderilor şi a societăŃii civile în procesul de administrare a oraşelor devine din ce în ce mai semnificativă, o definiŃie mai cuprinzătoare a noŃiunii de “gestiune urbanăar include “ansamblul acŃiunilor prin care cetăŃenii oraşului îşi rezolvă problemele în mod colectiv şi răspund nevoilor sociale cu sprijinul administraŃiei publice”. În plan social, conceptul de gestiune urbană poate fi înŃeles drept “capacitatea de integrare, de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizaŃiilor şi grupurilor sociale şi de reprezentare a acestor interese în plan extern.” Literatura de specialitate nu cuprinde precizări referitoare la existenŃa unui model unic de gestiune urbană, fiecare oraş adaptându-şi propria politică în funcŃie de contextul local şi naŃional. Cu toate acestea, în Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politică şi dezvoltare teritorială în noiembrie 2000, intitulat “ÎmbunătăŃirea gestiunii în zonele urbane” au fost stabilite câteva principii ale politicii urbane, printre care: principiul coerenŃei, principiul competivităŃii, principiul coordonării, principiul echităŃii, principiul flexibilităŃii, principiul

specificităŃii teritoriului naŃional, principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populaŃiei, principiul subsidiarităŃii, principiul durabilităŃii Ńinând cont de păstrarea calităŃii mediului înconjurător. O altă problemă care se situează în centrul preocupărilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbană reprezintă parteneriatul dintre sectorul public şi cel privat în procesul complex de luare a deciziilor, dată fiind complexitatea şi dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbană precum şi lipsa capacităŃilor financiare. Parteneriatul public-privat a apărut în anii ’80 în domeniul dezvoltării urbane fiind considerat un instrument important în dinamica proiectelor urbane în care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori, bancheri, etc.), sectorul public (autorităŃile locale şi regionale, guvernul) şi organizaŃiile non-guvernamentale. Există însă şi opinii potrivit cărora parteneriatul public-privat reprezintă un concept “vag şi periculos”, în sensul menŃinerii unei situaŃii în care nu există nici o responsabilitate (de exemplu, cazul distrugerii pădurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern şi întreprinzătorii particulari). Se impune deci găsirea unor modalităŃi de a îmbina instrumentele economice cu reglementările juridice, într-un cuvânt adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Nu în ultimul rând, politica urbană trebuie să aibă în vedere dezvoltarea locală, proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesaŃi: aleşii locali, grupurile socio-profesionale, grupurile asociative, promotorii de proiecte, populaŃia locală pe de o parte, şi întreprinderile, Camerele de ComerŃ şi Industrie, statul, pe de altă parte.

1.3. CONCEPTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Un rol important în elaborarea politicilor urbane îl deŃine dezvoltarea durabilă, concept care implică relaŃiile oamenilor cu mediul înconjurător şi responsabilităŃile generaŃiilor actuale faŃa de generaŃiile viitoare. În anul 1972, ConferinŃa asupra mediului de la Stockholm, organizată sub egida ONU, a lansat pentru prima oară semnale serioase referitoare la mediu şi îndeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi, Comisia Mondială asupra Mediului şi Dezvoltării de pe lângă ONU să introducă termenul de dezvoltare durabilă. Având în vedere conŃinutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar şi semnificaŃiile pentru dezvoltarea economico-socială, conceptul de dezvoltare durabilă beneficiat de numeroase definiŃii şi abordări (Thomas Jefferson, 6 Septembrie 1789, Beth E. Lachman, Critical Technologies Institute, Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook, April 1997, William D. Ruckelshaus, "Toward a Sustainable World,"

Scientific American, September 1989, Muscoe Martin, A Sustainable Community Profile from Places, Winter 1995, etc. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabilă, Ńările dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu şi lung legate de controlul poluării, gestiunea resurselor şi abordarea calităŃii vieŃii într-un sens mai larg, crearea unui cadru instituŃional şi legislativ adecvat, promovarea progresului tehnologic în favoarea unei creşteri în acord cu cerinŃele mediului. Prin dimensiunile şi importanŃa efectelor sale, problematica aşezărilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementărilor referitoare la amenajarea şi protejarea zonelor locuite în direcŃia asigurării dezvoltării durabile. Totodată, ea se regăseşte în sfera preocupărilor unor organisme internaŃionale sau regionale generând evenimente, programe şi acŃiuni specifice. Rolul principal în domeniul cooperării la nivel mondial privind aşezările urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme două reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver, Canada, 1976) şi Habitat II (Istanbul, Turcia, 1996). şi ConferinŃa Habitat II care a urmărit promovarea unei “viziuni pozitive” asupra oraşelor secolului XXI punând accentul pe rolul autorităŃilor locale şi al descentralizării acŃiunilor. În cadrul conferinŃei au fost adoptate două documente: DeclaraŃia de la Istanbul care promovează solidaritatea între popoare în scopul realizării dreptului la locuinŃă şi eliminării discriminărilor şi Planul mondial de acŃiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare şi programe de acŃiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinŃă. Tot cu aceasta ocazie a fost creată Comisia NaŃiunilor Unite asupra aşezărilor umane (CNUAU) alcătuită din reprezentanŃi ai colectivităŃilor locale şi societăŃii civile. În ceea ce priveşte spaŃiul european, preocupările referitoare la aşezările urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente, dintre care pot fi menŃionate: Tratatul de la Amsterdam (1999), noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000), angajamentele comunitare decurgând din aderarea la ConvenŃia-cadru privind schimbările climatice (1992) şi Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de seră, cu impact direct asupra activităŃilor urbane, cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000), recomandările privind ocuparea forŃei de muncă şi planurile naŃionale privind ocuparea, schemele de dezvoltare ale spaŃiului comunitar (SDEC/ESDP), Carta Europeană a amenajării teritoriului, adoptată la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania), etc. Un moment de referinŃă în analiza problematicii urbane l-a constituit, în 1997, prezentarea de către Comisia Europeană pentru Habitat a documentului intitulat “Problematica urbană - orientări pentru o dezbatere europeană- prin care îşi afirmă intenŃia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizând trei obiective majore şi anume:

afirmarea rolului oraşelor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european, policentric şi echilibrat, promovarea unei economii urbane diversificate, flexibile şi competitive, îmbunătăŃirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbană.

prin implementarea metodelor moderne de gestiune urban ă . Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni

Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spaŃiului urban îl constituie măsurile legislative care să cuprindă instituirea unor taxe ecologice la care se adaugă acŃiuni de cooperare între colectivităŃile locale şi regionale, pe de o parte, şi între acestea şi Comisia Europeană pe de altă parte (Directivele 85/337/CEE, 91/156/CEE, 91/689/CEE, 94/62/CEE, 96/61/CE, etc). Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor două sisteme comunitare:

- Eco-Label şi Eco-Management şi - Audit (EMAS) care să creeze condiŃiile introducerii pe piaŃă a produselor ecologice şi a metodelor de gestiune a mediului. În ceea ce priveşte patrimoniul natural şi cultural, Programul intitulat “Oraşul de mâine” propune o serie de măsuri referitoare la patrimoniul cultural, istoric şi arhitectural, îndeosebi centrele istorice, utilizarea spaŃiilor verzi, presiunea exercitată asupra zonelor litorale, protecŃia civilă, alunecarea terenurilor, incendii, securitatea clădirilor. Tot în sfera preocupărilor legate durabilitatea urbană se înscrie şi cea de-A Treia Conferintă Europeană a Municipiilor şi Oraşelor Durabile desfăşurată în perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri

municipali din 36 de Ńări europene şi regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat în transformarea durabilă a municipiilor şi oraşelor şi pentru a cădea de acord asupra direcŃiilor şi eforturilor de la începutul secolului XXI în această direcŃie.

1.4. LOCUIREA URBANĂ – TIPOLOGIA ORAŞELOR

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanŃă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preŃioasă de informaŃii în ceea ce priveşte prezenŃa anumitor trăsături tipologice. Pot fi apreciate ca:

Oraşe mici – cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii – cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari – cele care au peste100.000 de locuitori Oraşe foarte mari – cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare – care au peste 2.500.000 de locuitori ConurbaŃii – aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcŃiuni complexe. Megapolisuri – concentrări suprametropolitane, cu o populaŃie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), Rhein-Ruhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000 ), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte Ńara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinŃele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiŃiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare”, de modelare dirijată – adesea incompetentă şi iresponsabilă – a generat situaŃii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcŃiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcŃii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcŃii noi – precum cele din „design-ul conceptual” sau „proiectării holistice”, care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcŃiilor, arhitecturii şi urbanismului într-o concepŃie de dezvoltare durabilă.

1.5. STRUCTURI TERITORIAL – STATISTICE

Politica regională a Uniunii Europene este considerată elementul cheie care a determinat apariŃia zonelor statistice şi dezvoltarea statisticii regionale. În acest sens, statisticile regionale

trebuie să permită atât măsurarea situaŃiei economice regionale, cât şi fundamentarea criteriilor de intervenŃie ale Uniunii. În prezent, în Uniunea Europeană, la baza statisticilor regionale stau cele două nomenclatoarele statistice elaborate şi actualizate de EUROSTAT:

- Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS);

- Nomenclatorul „Regiunile statistice ale statelor EFTA şi Central Europene”.

Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS 2 ) a fost înfiinŃat în urmă cu 25 de ani pentru a oferi un cadru comun pentru colectarea datelor statistice la nivel regional în cadrul ComunităŃii Europene. Prima referire la clasificarea NUTS este făcută în textul Regulamentului 2054/1988 care stă la baza Fondurilor Structurale, făcându-se referire la criteriile privind acordarea de sprijin prin Fondurile Structurale. De-a lungul timpului, NUTS a fost permanent actualizat, iar un regulament propriu a fost adoptat de Parlament şi de Consiliu abia în 2003. În acest regulament se defineşte împărŃirea teritorială numai pentru Statele Membre ale UE şi este organizat pe trei nivele statistice. NUTS este utilizat pentru colectarea, îmbunătăŃirea şi armonizarea statisticii regionale la nivelul întregii Uniuni Europene, pentru analiza economico-socială a regiunilor, dar şi pentru aplicarea politicilor de dezvoltare. Analiza economico-socială a regiunilor se realizează la toate cele trei nivele teritorial- statistice şi urmăreşte identificarea problemelor regionale ale UE (prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 1), a problemelor regionale ale Statelor Membre şi Candidate (prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 2), precum şi a problemelor locale ale acestora (prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 3). Statisticile regionale la nivelurile NUTS 2 şi NUTS 3 sunt folosite de Comisia Europeană pentru stabilirea eligibilităŃii regiunilor de a primi sprijin financiar din Fondurile Structurale. Astfel, cea mai mare parte a acestor fonduri este alocată regiunilor clasificate la nivelul teritorial-

statistic NUTS 2. Nivelul teritorial-statistic NUTS 2 reprezintă, cel mai important element al politicii de dezvoltare regională. Nivelul NUTS 2 este esenŃial atât pentru România, cât şi pentru celelalte Ńări deoarece criteriile de alocare a Fondurilor Structurale se bazează, pe indicatori statistici calculaŃi la acest nivel. Indiferent de structura administrativă, regulamentul defineşte nivelurile NUTS pe baza criteriului populaŃiei:

2 NUTS = Nomenclature des unités territoriales statistiques (nomenclature of territorial units for statistics) şi este guvernat de Regulamentul UE Regulation. Vezi mai multe informaŃii la : http://ec.europa.eu/comm/eurostat/ramon/nuts/lau_en.html

Teritoriile celor opt regiunilor de dezvoltare din România sunt considerate teritorii statistice de nivel NUTS

Teritoriile celor opt regiunilor de dezvoltare din România sunt considerate teritorii statistice de nivel NUTS 2, iar teritoriile celor 41 judeŃe şi teritoriul Municipiului Bucureşti sunt considerate teritorii statistice de nivel NUTS 3.

1.6. SCOPUL LUCRĂRII:

Scopul lucrării îl constituie identificarea unor direcŃii spre care se îndreptă urbanizarea în Uniunea Europeană, prin prisma Amenajării Teritoriului, studiind evoluŃia cunoştintelor asupra dezvoltării Zonelor Metropolitane, pentru evidenŃierea exigenŃelor diferitelor scenarii de dezvoltare, astfel încât o dezvoltare prea rapidă dictată de sectorul economic, neglijând celelalte laturi ale echi-triunghiului de dezvoltare – social-economic-mediu, să nu ne surprindă fără a avea la dispoziŃie soluŃii alternative compensatorii.

1.7. CONTEXTUL DEZVOLTĂRII TERITORIALE

1.7.1. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN CONTEXT EUROPEAN

MACRO-CONTEXT:

La începutul anilor `60 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (http://www.coe.int/) preocupată de concentrarea excesivă a disparităŃilor regionale, declară în cadrul rezoluŃiei 210/1961: că « este convinsă că dezvoltarea spaŃială armonioasă a activităŃilor economice, sociale, culturale este irealizabilă fără o politică de amenajare a teritoriului ».

Prin RezoluŃiile 525 şi 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul amenajării teritoriului şi să instituie pentru aceasta o conferintă europeană ministerială permanentă, însărcinată cu elaborarea noilor orientări politice de dezvoltare teritorială a continentului european şi să asigure armonizarea politicilor naŃionale în domeniul amenajării teritoriului.

Prin RezoluŃiile 525 şi 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul amenajării teritoriului şi să instituie pentru această Primă ConferinŃă Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) (http://www.coe.in/CEMAT) a avut loc în 1970 la Bonn – Germania.

Din 1970 CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat de-a lungul timpului, documente

fundamentale pentru amenajarea teritoriului european. După 1991 România a participat constant

la Sesiunile CEMAT prin reprezentanŃi ai ministerului responsabil cu amenajarea teritoriului.

« Carta Europeană a amenajării teritoriului » adoptată în 1983, de CEMAT a Torremolinos - Spania defineşte amenajarea teritoriului ca « expresia spaŃială a politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice a tuturor societăŃilor » cu următoarele obiective fundamentale:

Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;

Ameliorarea calităŃii vietii;

Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecŃia mediului;

Utilizarea raŃională a solului.

Statele Uniunii Europene au adoptat politici funciare diferite. Analizând situaŃia din câteva Ńări, este surprinzător să constatăm că Ńările care se consideră liberale au o politică foarte voluntaristă în ceea ce priveşte protecŃia suprafeŃelor agricole. Acest tip de politică a fost adoptat de Anglia. Cu toate acestea, pentru majoritatea statelor Uniunii Europene, modificarea funcŃiei terenurilor agricole este o preocupare majoră. În FranŃa, din ce în ce mai multe persoane condamnă slăbiciunile politicii de împiedicare

a pierderii suprafeŃelor agricole în favoarea urbanizării. Această problemă a fost discutată în detaliu, pe parcursul congresului Safer, de la Metz (FranŃa). SituaŃia este foarte diferită în statele Uniunii Europene şi este determinată atât de aspectele economice cât şi de cele culturale. Austria se confruntă cu una din cele mai dificile situaŃii: “În jurul oraşelor şi satelor, în special din regiunea Tyrol, se pot observă modificări pregnante în ceea ce priveşte destinaŃia suprafeŃelor agricole”, explică Christa Bauer, consilier pentru agricultură şi mediu. Între 2001 şi 2005, suprafeŃele ocupate de oraşe au crescut cu 7%. În Austria, teritoriul este împărŃit în nouă landuri şi comune. “Ar trebui să întărim instrumentele legislative pentru a proteja terenurile agricole”, adaugă demnitarul austriac. "Zone naturale" în Olanda În Olanda, presiunea funciară este foarte intensă: 16 milioane de locuitori “împart” teritoriul cu 14 milioane de porci şi 125 milioane de pui! PreŃul terenurilor agricole a crescut ameŃitor: între 20.000 şi 40.000 de euro/hectar. Există o multitudine de planuri pentru amenajarea spaŃiului rural, dar acestea nu au efectul scontat în micşorarea presiunii. “Observăm cum se dezvoltă o agricultură cu două viteze”, explică Mariann Vaes, ataşatul agricol al ambasadei Olandeze în FranŃa, “una care

răspunde cerinŃelor de competitivitate de pe piaŃa mondială şi o alta care contribuie la ameliorarea peisajului”. În Olanda, am implementat “zone naturale”, ajutându-i pe agricultori să dezvolte alte activităŃi, în special cele turistice. Cele 5 milioane de danezi deŃin în crescătorii peste 26 de milioane de porci. Acest număr este colosal, dar în Danemarca există o veritabilă politică de gestionare a fondului funciar. Sistemul impune taxe fiscale pentru proprietarii care cer modificarea destinaŃiei terenurilor agricole. Recent, autorităŃile daneze au implementat o politică de mediu care tinde să retragă anumite terenuri din agricultură pentur a proteja zonele cu un echilibru fragil. “Centuri verzi” în Anglia Anglia, a pus în practică, începand cu anul 1955, o politică foarte strictă de amenajare a teritoriului, care instituie “centuri verzi”. Aceste teritorii acoperă 12% din suprafaŃa totală. “Centurile verzi permit controlul expanisiunii oraşelor, împiedică oraşele vecine să se regrupeze şi împedică zonele construite să invadeze zonele agricole”, explică Andy Gregory, ataşatul agricol al ambasadei Marii Britanii, la Paris. Terenurile agricole sunt clasate în cinci categorii, în funcŃie de calitatea lor. “AutorizaŃiile de urbanizare sunt greu de obŃinut pe terenurile agricole cele mai bune”, adaugă Andy Gregory. “Legile care reglementează amenajarea funciară sunt foarte stricte, dar piaŃa terenurilor este liberă, precizează ataşatul agricol englez. Prima dată când s-a explicat dreptul de preemŃiune, am crezut că am înteles greşit, din cauza unei probleme lingvistice!”. În Ungaria, terenul rămâne în proprietatea maghiarilor Care este situaŃia în noile state ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte fondul funciar? SituaŃia este foarte diferită de la o Ńară la alta. Ungaria, unde terenurile agricole sunt fertile, dispune de o legislaŃie foarte strictă. “Odată cu legea din 1994, o investitie non agricolă pe un teren agricol nu poate să fie realizată decât în cazuri excepŃionale şi vom utiliza prioritar terenuri cu o fertilitate redusă, explică Viktoria Pallagra, ataşatul agricol al ambasadei Ungariei la Paris. Alte măsuri de protecŃie: este interzis ca societăŃile, persoanele juridice şi străine să cumpere terenuri agricole în Ungaria, până în anul 2011. PreŃurile terenurilor agricole variază între 1.400 şi 1.600 de euro/ha. Persoanele străine care au cumpărat terenuri în Ungaria au profitat de vidul legislativ de după căderea regimului comunist, dar acest lucru nu mai este posibil. “În Ungaria, terenul este considerat ca o

moştenire pe care trebuie să o protejăm! Acesta este motivul pentru care statul subvenŃionează tehnicile agricole durabile”, adaugă demnitarul maghiar. Ravagiile derivei liberale din Slovenia Slovenia nu a luat măsuri drastice şi ministrul agriculturii îşi face probleme. “TendinŃa de dispariŃie a terenurilor agricole este foarte preocupantă, declară Milena Smit, consilieră guvernamentală slovenă. „Dacă menŃinem acceaşi orientare, terenurile agricole vor dispărea în următorii 100 de ani iar patrimoniul natural este ameninŃat”. Slovenia a fost condusă, timp de 12 ani, de un guvern foarte liberal, care nu a implementat o politică de amenajare a teritoriului. (Sursa: Agra Presse Hebdo, Numărul 3038 )

1.7.2. CONTEXT NAłIONAL PENTRU AMENAJAREA TERITORIULUI MICRO-CONTEXT

POR şi amenajarea teritoriului - componente ce pot să finalizeze conceptul de dezvoltare teritorială Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor a organizat 25 septembrie 2007, o întâlnire consultativă privind colaborarea pentru crearea instrumentelor de implementare a Conceptului Strategic de Dezvoltare Teritorială a României 2007-2030 la care au participat reprezentanŃi ai instituŃiilor publice, reprezentanŃi ai universităŃilor, institutelor de cercetare şi consultanŃi. „Ceea ce este important este că aici, la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor sunt împreună componente care pot să finalizeze acest concept strategic de dezvoltare teritorială a României: Programul OperaŃional Regional şi Amenajarea Teritoriului. În urma consultărilor cu mediul academic şi cu toti actorii din acest domeniu, sperăm ca până la sfârşitul anului să avem un proiect de lege în ceea ce priveşte Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială al României 2007-2030” a declarat ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor, Laszlo Borbely. Întâlnirea face parte din procesul iniŃiat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor (MDLPL) încă din 2005 pentru elaborarea Conceptului Strategic privind Dezvoltarea Teritorială a României şi reintegrarea în structurile teritoriale ale Uniunii Europene 2007-2030 (CSDTR 2007-2030).

„Regiunile de dezvoltare ale României stabilite în 1998 sunt prea mari şi nu Ńin cont foarte bine de tradiŃii, însă reprezintă un reper de unde se poate porni”.

Dacă avem ambiŃia să discutăm reorganizarea acestor regiuni pe baze ştiintifice, atunci trebuie ca până în 2009 să avem acest concept strategic fundamentat ştiinŃific care să permită politicului să discute cu Comisia Europeană reorganizarea şi acordarea de atribuŃii administrative regiunilor până în 2012 a mai declarat Laszlo Borbely. CSDTR 2007-2030 este elaborat sub coordonarea MDLPL de către Institutul NaŃional de Cercetare şi Dezvoltare URBAN PROIECT şi de către Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti şi se bazează pe consultarea largă la nivel naŃional a entităŃilor relevante. Scopul elaborării CSDTR 2007-2030 este de a pune în evidenŃă, din perspectiva teritorială integrată, modalităŃile de valorificare a potenŃialului naŃional în vederea recuperării decalajelor de dezvoltare şi a stimulării dezvoltării echilibrate a României, pe de o parte, şi de afirmare şi consolidare a rolului României ca stat membru al Uniunii Europene şi de actor activ în zona Europei Centrale şi de Est, pe de altă parte. De asemenea, este vizată asigurarea transparenŃei, la nivel teritorial, a impactului investiŃional în raport cu problemele şi potenŃialul teritorial.

1.8.

PRINCIPALELE

DOCUMENTE

EUROPENE

LA

CARE

ROMÂNIA

ÎŞI

ALINIAZĂ POLITICILE SALE ÎN DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

Ă POLITICILE SALE ÎN DOMENIUL AMENAJ Ă RII TERITORIULUI Carta european ă a amenaj ă rii

Carta europeană a amenajării teritoriului – document al Consiliului Europei, adoptat de cea de a 6-a ConferinŃă Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT), care a avut loc la Torremolinos, Spania (mai 1983) Schema de Dezvoltare a SpaŃiului Comunitar (SDEC) – Dezvoltarea spaŃială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene - document al Uniunii Europene, adoptată la Consiliul Informal al Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului din Ńările Uniunii Europene – Potsdam, Germania (mai 1999)

Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european document al Consiliului Europei, adoptat la ConferinŃa Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000) Agenda Teritorială Europeană - document al COMISIEI EUROPENE (mai 2007) InitiaŃive Comunitare care Sprijină Amenajarea Teritoriului Activitatea de amenajare a teritoriului la nivel european este sprijinită de INTERREG, ESPON

1.9. AMENAJAREA TERITORIULUI NAłIONAL – CADRUL JURIDIC

În România cadrul legal de desfăşurare a activităŃilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism a fost completat în anul 2001 odată cu promulgarea Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, care stabileşte:

Obiectivele amenajării teritoriului

a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu

respectarea specificului acestora;

b) îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii oamenilor şi colectivităŃilor umane;

c) gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecŃia mediului;

d) utilizarea raŃională a teritoriului.

obligativitatea desfăşurării activităŃilor de amenajarea teritoriului, în vederea gestionării teritoriului continuu şi de perspectivă, în interesul colectivităŃilor care îl folosesc, în concordanŃă cu valorile şi aspiraŃiile societăŃii şi cu cerinŃele integrării în spaŃiul european.

structura instituŃională şi atribuŃiile în domeniu ale administraŃiei publice centrale, judeŃene şi locale.

categoriile de documentaŃii de Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, competenŃele de avizare şi aprobare ale acestora.

Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele documente europene din acest domeniu.

Acesta se concretizează prin studii, planuri, programe şi proiecte care armonizează la nivel teritorial politicile economice, sociale, ecologice şi culturale în vederea asigurării dezvoltării durabile în profil spaŃial a diferitelor zone ale Ńării.

Conform Legii 350/2001 activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreg teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaŃiale la nivel naŃional, regional, judeŃean, orăşenesc şi comunal, creând cadrul adecvat pentru dezvoltarea echilibrată şi utilizarea raŃională a teritoriului precum şi gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecŃia mediului.

1.9.1.

ATRIBUłIILE

AMENAJĂRII TERITORIULUI

ADMINISTRAłIEI

CENTRALE

ÎN

DOMENIUL

Activitatea în domeniu la nivel naŃional este coordonată de către Guvern, care stabileşte în raport cu conŃinutul Programului de Guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici sectoriale.

Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor este organul specializat al Guvernului în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, având în această calitate urmatoarele atribuŃii principale:

1. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului NaŃional – PATN ;

2. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Regional – PATR – care fundamentează dezvoltarea regională;

3. asigură elaborarea Regulamentului General de Urbanism;

4. asigură colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraŃiei publice centrale, pentru fundamentarea, din punctul de vedere al amenajării teritoriului şi al urbanismului, al programelor strategice sectoriale;

5. asigură colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judeŃene şi consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale şi liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului la nivel regional, judeŃean şi local;

6. asigură avizarea documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit competenŃelor stabilite prin prezenta lege.

1.9.2.

ATRIBUłIILE

DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

ADMINISTRAłIEI

PUBLICE

JUDEłENE

ÎN

Consiliul judeŃean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeŃean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeŃean, conform legii, şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În acest scop coordonează activitatea consiliilor locale şi le acordă asistenŃă tehnică de specialitate. Consiliul judeŃean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naŃional, regional şi zonal în cadrul documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităŃilor din judeŃ, asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului JudeŃean, a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt de interes judeŃean şi le aprobă conform prevederilor legii.

1.9.3. ATRIBUłIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE ÎN DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe teritoriul unităŃii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentaŃiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităŃilor componente ale comunei sau oraşului. În îndeplinirea atribuŃiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul local utilizează informaŃii din toate domeniile de activitate economico-socială.

1.9.4. STRUCTURA INSTITUłIONALĂ

Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naŃional este coordonată de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor care reglementează domeniul şi exercită şi controlul statului privind aplicarea prevederilor si reglementărilor cuprinse în documentaŃiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. DirecŃia Generală Dezvoltare Teritorială - compartiment funcŃional din aparatul propriu al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor, care asigură îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin acestuia în domeniul de activitate specific, planificare şi dezvoltare teritorială, naŃională şi regională, cooperare teritorială, urbanism şi amenajarea teritoriului, gestiune şi dezvoltare edilitară-imobiliară, locuire.

Serviciul Planificare Teritorială - compartiment funcŃional al DirecŃiei Generale Dezvoltare Teritorială care coordonează:

activitatea în domeniul amenajării teritoriului la nivel naŃional, zonal - regional;

detalierea conceptului strategic în planuri de amenajare a teritoriului;

activitatea de elaborare a Planului de Amenajare a Teritoriului NaŃional (PATN) şi a Planului de Amenajarea Teritoriului Regional (PATZR), precum şi altor planuri şi proiecte de amenajare a teritoriului conform competenŃelor stabilite de lege;

activitatea de reglementare metodologică a elaborării documentaŃiilor de amenajare a teritoriului; În coordonarea MDLPL funcŃionează INCD URBANPROIECT şi CDCAS înfiinŃate în scopul desfăşurării activităŃii de cercetare ştiinŃifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului. În cadrul Consiliului judeŃean, municipal sau orăşenesc şi în cel al Consiliului General al Municipiului Bucureşti funcŃionează potrivit legii structuri specializate în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul şef al judeŃului, al municipiului sau oraşului, respectiv de arhitectul şef al Municipiului Bucureşti. FuncŃia de arhitect şef este îndeplinită de un funcŃionar public având de regulă formaŃia de arhitect sau urbanist licenŃiat al învăŃămîntului superior de lungă durată.

CAPITOLUL II. – METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1.

ORIENTĂRI

URBANIZĂRII

ŞI TENDINłE

CONTEMPORANE

ÎN

DOMENIUL

Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinŃei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaŃiei au determinat o creştere haotică, la scară largă a marilor aglomerări urbane, determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. La soluŃionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaŃionale şi naŃionale de decizie. Propunerile prin care s-a urmărit eliberarea funcŃiilor vieŃii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinŃarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit, mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaŃii plantate întinse, fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanŃe mai mari de forŃa de atracŃie a unui centru polarizator. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaŃie dislocată din provincie şi care – altfel – sporea excesiv populaŃia marilor oraşe. SoluŃiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite, până la aglomerarea în formaŃiuni compacte a oraşului federativ. Propunerile – adevărate exerciŃii de imaginaŃie – nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă, fiind rupte de fenomenele concrete ale societăŃii contemporane. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaŃii directoare ancorate în problematica generală a societăŃii maşiniste şi care pot fi reduse, în mod schematic, la câteva sisteme antagonice: progresism, culturalism, naturalism; credinŃă în progres şi în atotputernicia tehnicilor; aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităŃi culturale; aversiune pentru o lume „denaturalizatăşi nostalgie a unei relaŃii formatoare cu natura. Pentru prima oară, oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existentă a fost calificată ca dezordine, s-a încercat să i se opună ordinii ideale, modele. Prin caracterul lor, în acelaş