Gradinita cu Program Prelungit nr.

5, Reghin

Educatoare: Puiu Maria Gina

DEZVOLTAREA SOCIO-EMOTIONALA A COPIILOR PRESCOLARi

Traim intr-o lume in care ne confruntam cu o multime de probleme,in care stresul isi pune
amprenta nu doar asupra adultilor,ci chiar si asupra tinerei generatii si mai grav ,asupra
copiilor. Astfel rolul nostru,al educatorilor trebuie sa fie si mai pregnant,fiind nevoiti sa gasim
resurse diverse pentru a-i putea salva pe acesti copii de evaluarea globala negativa,de gandirea
irationala,de emotii disfunctionale si de comportamente dezaprobative.

Comportamentul social si emotiile prescolarilor se dezvolta odata cu fiecare etapa de varsta si

potrivit temperamentului fiecarui copil.Chiar din primele clipe ale vietii copiii intra in
interactiune cu parintii,cu fratii,cu alti membrii ai familiei –adulti sau copii.Apoi experientele se
multiplica cu cele de la gradinita si din comunitate,de felul in care acestea sunt percepute
depinzand in mod semnificativ succesul copiilor la scoala si in viata.

Specificul domeniului socio-emotional este dat de stransa legatura care exista intre planul
social si cel emotional.Ambele dimensiuni se completeaza reciproc si sunt
interdependente.Interactiunile sociale reusite fac posibila dezvoltarea unei imagini de sine
pozitive si a autocontrolului.

Voi prezenta in cele ce urmeaza cateva aspecte esentiale ce vizeaza abilitatile sociale si pe cele
emotionale.

Abilitatile sociale sunt cele care ne permit sa ne integram in mediul in care traim,fie el grupul
de la gradinita,de la scoala,serviciu sau grupul de prieteni.

Studiile au demonstratfaptul ca acei copii care au dezvoltate abilitatile sociale se vor adapta mai
bine la mediul scolar si vor avea rezultate mai bune.In schimb cei cu abilitati sociale slab
dezvoltate (de ex.copiii care se comporta agresiv-fizic sau verbal) au o probabilitate mai mare de
a fi respinsi de ceilalti si de a dezvolta probleme de comportament.

Competentele sociale de baza sunt :initierea si mentinerea unei relatii,sa initieze si sa mentina o
interactiune cu un alt copil;sa asculte activ;sa imparta obiecte si sa impartaseasca experiente;sa
ofere si sa primeasca complimente;sa rezolve in mod eficient conflictele aparute. integrarea in
grup:sa respecte regulile aferente unei situatii sociale;sa coopereze cu ceilalti in rezolvarea unei
sarcini;sa ofere si sa ceara ajutorul atunci cand are nevoie.

De unde incepem atunci cand dorim sa imbunatatim abilitatile sociale ale copiilor?

Este important mai intai sa vedem care sunt punctele lui tari si ce comportamente pot fi
dezvoltate .
 Cum se comporta copilul?
Isi petrece timpul uitandu-se la ceilalti copii

Se joaca singur cu propriile jucarii.

Se implica in joc paralel.
Se implica in joc cooperativ.
Initiaza interactiuni cu ceilalti copii.
Intra in mod adecvat in jocurile altora.
Isi mentine rolul in joc pana la final.
Rezolva conflictele in mod pozitiv.
Recunoaste cum se simte persoana implicata in
conflict.
Imparte experiente cu ceilalti
Imparte lucruri cu ceilalti.

Asteapta la rand fara probleme.

Manifesta interes fata de copii cu semne de distres.

Gradinita este locul unde copii interactioneaza cu semenii lor de varsta apropiata.Initierea si
mentinerea unei relatii presupune insusirea unor comportamente esentiale din partea copiilor,o
serie de formule verbale care il ajuta sa stabileasca relatii cu cei din jur.Rolul adultilor este foarte
important,deoarece copilul imita ceea ce vede la ei.In timpul jocurilor liber alese ,daca ii
observam pe copii apoi incercam sa initiem un joc aproape de ei,iar in final cu ei,putem observa
ca pana si cei mai timizi ni se alatura urmand exemplul nostru.Trebuie sa incurajam in
permanenta si sa ghidam copilul in initierea a cat mai multor interactiuni cu ceilalti copii(ex.,,Ce
zici,il chemam si pe Andrei sa costruim impreuna casuta?)In jocurile initiate este bine sa-i
antrenam pe fete si pe baieti deopotriva(nimeni nu zice ca la ,,casuta papusilor” nu se pot juca si
baietii sau ca fetele nu pot conduce masini).

O atentie deosebita trebuie acordata acelor copii care incearca sa patrunda in mod agresiv intr-
un joc aflat in desfasurare,deranjandu-i pe ceilalti.Este foarte probabil ca el sa fie respins,iar pe
viitor copiii sa evite relationarea cu el.Cu multa tactica educatoarea poate sa-l intoduca in joc,
oferindu-i si lui un rol si astfel sa se evite un posibil conflict.

Un alt aspect al dezvoltarii sociale a prescolarilor il constituie interactiunile lui cu

adultii.Stabilirea unor relatii pozitive ,bazate pe incredere ,ascultare si respect se poate realiza
implicand fiecare copil in parte.Pentru ca cerintele adultului sa fie respectate de copii,acestea
trebuie sa fie formulate clar,pe intelesul lor.Copiii sunt mandri atunci cand li se solicita
ajutorul,dar trebuie acordata atentie sarcinilor emise,pentru ca acestea sa nu depaseasca puterea
de realizare a copiilor.In comunicarea cu copiii este recomandabil ca adultul sa se aseze la
nivelul lor, prin aceasta transmitandu-le o atitudine de deschidere si de colaborare .

Unii copii intrerup mereu conversatia celorlalti-fie pentru ca nu au fost invatati ,fie pentru ca
doresc sa fie in centrul atentiei .Pe acestia trebuie sa-i ajutam sa constientizeze ca nu e nici bine
,nici frumos sa nu-i lasi si pe altii sa-si exprime ideile ,caci in final se vor supara si nu vor mai
vrea sa comunice cu ei.Educatoarea prin exemplul personal trebuie sa demonstreze rabdare in a
asculta pana la capat opiniile copiilor.

Un alt aspect important al dezvoltarii sociale il reprezinta interactiunea copilului cu grupul din
care face parte.In primul rand pentru functionarea eficienta a grupului trebuie stabilite niste
reguli,pe care copiii impreuna cu educatoarea sa le formuleze si sa le repete de cate ori este
nevoie.

Cooperarea cu membrii grupului se exerseaza in aproape toate activitatile din

gradinita.Incepand de la impartirea jucariilor,impartasirea experientelor,lucrul in perechi sau in
echipa,adresarea politicoasa si recunoasterea calitatilor si reusitelor celorlalti. Implementarea
ideii ca fiecare persoana merita sa fie tratata cu respect si bunavointa se poate realiza prin
invatarea unor poezii,cantece,prin analizarea unor imagini reprezentand persoane diferite:de
culoare,cu probleme fizice vizibile,nevoiasi.Putem cultiva spiritul generozitatii prin crearea unei
pusculite in care fiecare sa doneze ceva-nu neaparat bani,ci lucruri create de
copii(felicitari,jucarii,carti).

Ca parte fireasca a procesului de comunicare cu cei din jur,pot aparea conflictele.Acestea ,pe
langa starea de agitatie si disconfort pe care le genereaza,pot duce la deteriorarea relatiilor de
prietenie.Astfel se impune sa –i ajutam pe copii in descoperirea modalitatilor de a depasi
conflictele,fapt ce le va fi de un real folos si mai tarziu, in viata de zi cu zi.Medierea conflictului
de catre educatoare trebuie facuta de pe o pozitie neutra,punandu-i pe cei implicati sa descrie
faptele,sa-si exprime sentimentele fata de cele intamplate si apoi sa gaseasca solutii de remediere
a conflictului.De cele mai multe ori copiii sfarsesc prin a-si da o imbratisare sau o strangere de
mana.

Dezvoltarea abilitatilor emotionale

Abilitati emotionale inseamna:a intelege, a exprima, a regla emotiile

De ce este importanta dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor?

Pentru ca ajuta la formarea si mentinerea relatiilor cu ceilalti.

Pentru ca ajuta copiii sa se adapteze la gradinita si la scoala.

Pentru ca previne aparitia problemelor emotionale si de comportament.

Principalele competente emotionale sunt:

Abilitati emotionale Exemple de comportament

Sa identifice propriile emotii in diverse situatii.

Recunoasterea si Sa identifice emotiile altor persoane in diverse situatii.
exprimarea emotiilor
Sa identifice emotiile asociate unui context specific.
Sa recunoasca emotiile pe baza componentei nonverbale: expresia
faciala , postura , modificari fiziologice.
Sa transmita verbal si nonverbal mesajele afective.

Sa diferentieze starea emotionala de exprimarea externa.

Sa exprime empatie fata de alte persoane.
Sa exprime emotii complexe precum rusine, vinovatie, mandrie.
Sa recunoasca regulile de exprimare a emotiilor.
Intelegerea emotiilor Sa identifice cauza emotiilor.

Sa numeasca consecintele emotiilor intr-o situatie.

Reglarea emotionala Sa foloseasca strategii de reglare emotionala.

De unde incepem atunci cand dorim sa imbunatatim abilitatile emotionale ale copiilor?

Daca doriti sa imbunatatiti abilitatile emotionale ale copiilor este important ca mai intai sa
vedeti care sunt punctele lor tari si ce comportamente pot fi dezvoltate. In acest sens , puteti
completa tabelul de mai jos.

Cum se comporta copilul?

Se separa de parinti fara dificultate.

Se agata in mod excesiv de adulti.

Isi apara drepturile.

Manifesta entuziasm atunci cand face lucruri placute pentru el.

Ii lasa pe ceilalti sa il linisteasca atunci cand trece prin momente stresante.

Mananca, doarme , merge la toaleta fara probleme atunci cand e departe de casa.

Se adapteaza usor la modificarile bruste din mediu.

Isi exprima furia mai degraba in cuvinte decat actiuni.

Accepta redirectionarea adultului atunci cand copilul manifesta comportamente agresive.

Studiile arata ca prescolarii pot fi surprinzator de priceputi in gestionarea abilitatilor emotionale.

Exemplu: Ei pot intelege emotiile exprimate de copiii de aceasi varsta cu ei in timpul

unui contact social, ceea ce ii ajuta in rezolvarea conflictelor. Apoi prescolarii sunt capabili de
implicare empatica in emotiile celorlalti si isi pot regla propriile emotii in diferite situatii sociale
,pentru a minimaliza efectele nesanatoase ale emotiilor negative si pentru a impartasi emotiile
pozitive cu ceilalti.

In faza in care copiii invata despre emotii, dar inca nu le stiu denumirea, cu ajutorul
intrebarilor de genul : ¨ Cum te simti? ¨ , ¨Ce simti cand vezi acest lucru?¨ ii incurajam sa
explice, atat cat poate fiecare ,felul in care el se simte.

In cadrul unor jocuri de mima in care folosim expresiile faciale ale emotiilor de baza,
copiii se pot familiariza cu denumirea acestora: tristete, fericire, furie, frica, incantare. In toate
etapele unei zile trebuie sa ii incurajam pe copii sa utilizeze cuvinte si expresii ce denumesc stari
emotionale. Cand observam ca un copil traieste o emotie puternica, insistam sa explice ceea ce
simte : ¨ Cum te simti fiindca e ziua ta? ¨ sau ¨Cum te simti cand colegul te jigneste?¨. Copiii vor
invata astfel ca este normal sa experimenteze diverse emotii si sa vorbeasca despre ele. Foarte
importanta este incurajarea lor, intarirea pozitiva atunci cand au facut fata unei situatii frustrante
( s-a impiedicat si a cazut, dar a reusit sa nu planga).

De asemenea in activitatile artistice ( pictura, desen) copiii pot exprima sentimente prin
insasi lucrarile realizate, dar important este ca ei sa fie capabili sa exprime si verbal aceste
sentimente. Si sa nu uitam nici o clipa ca atunci cand adultii sunt calzi, receptivi si expresivi,
copiii se simt mai liberi sa isi exprime emotiile. Pentru formarea imaginii pozitive trebuie
apreciate eforturile copiilor in orice situatie. Faptele bune, gesturile frumoase nu pot fi trecute cu
vederea. Copilul trebuie laudat permanent, lucru pe care si parintii trebuie sa il faca. Numai asa
va castiga incredere in propriile forte si se va implica in activitati si relatii noi.

Un aspect deloc de neglijat in dezvoltarea emotionala este dezvoltarea

autocontrolului sau altfel spus reglarea emotionala. Aceasta consta in abilitatea de a-si controla
atentia voluntar cand este nevoie. Astfel copilul poate astepta inainte de a actiona in anumite
situatii, isi poate controla emotiile negative si impulsive. De un real folos in dezvoltarea acestor
indicatori sunt jocurile cu reguli bine stabilite, intreceri sportive, discutii referitoare la
personajele unor povesti ( ¨Puf Alb si Puf Gri¨) si exemplul personal. Sa evitam
comportamentele si limbajul agresiv deoarece copiii tind sa il imite. Daca totusi isi pierd
controlul, sa ii ajutam sa analizeze situatia care i-a determinat sa si-l piarda. De multe ori dupa o
analiza ¨la rece¨ a situatiei, aceasta nu mai pare atat de dificila sau de grava ca la inceput.

Exprimarea si intelegerea propriilor emotii si a emotiilor celorlalti, de la emotiile primare

(bucurie, frica, manie) la cele mai complexe ( mandrie,rusine, vina) constituie competente
specifice domeniului emotional. Copilul invata cu ajutorul adultului (educator sau parinte) sa le
exprime si sa le recunoasca

Bibliografie:„Ghid pentru cadrele didactice din invatamantul prescolar 2007” Adina Botis,
Loredana Mihalca.
 EDUCATIA COLABORATIVĂ
GPP NR. 5, REGHIN
Învăţământul românesc se confruntă cu probleme din ce in ce mai complexe, care
necesită un nou mod de gândire, idei noi, informaţii noi şi bineînţeles, un nou mod de a învăţa “
Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat să
înveţe”(Herbet Gerjuooy, apud. A. Toffler, 1973, pagina 402). Una dintre temele abordate
frecvent de către teoreticienii şi practicienii educaţiei o reprezintă învăţarea prin cooperare.
„Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia
grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţării prin cooperare este
aceea conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze
cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul
lucrului individual”(Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003).
Au apărut diverse „denumiri pentru a ilustra munca colaborativă de învăţare în grup, cum
ar fi:învăţarea prin cooperare, învăţarea colaborativă, învăţarea colectivă, învăţarea comunitară,
învăţarea reciprocă, învăţarea în echipă, studiu de grup, studiu circular. Cooperarea (conlucrarea,
munca alături de cineva), presupune colaborarea (participarea activă la realizarea unei acţiuni,
bazată pe schimbul de propuneri, de idei).
Cu toate că cele două noţiuni sunt sinonime, putem face unele delimitări de sens,
înţelegând prin colaborare „o formă de relaţii între elevi, ce constă în soluţionarea unor probleme
de interes comun, în care fiecare contribuie activ şi efectiv”( Handrabura, Loretta, 2003) şi prin
cooperare „o formă de învăţare, de studiu, de acţiune reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu
durată variabilă care rezultă din influenţările reciproce ale agenţilor implicaţi” (Handrabura,
Loretta, 2003). Învăţarea prin cooperare presupune acţiuni conjugate ale mai multor persoane
(elevi, cadre didactice) în atingerea scopurilor comune prin influenţe de care beneficiază toţi cei
implicaţi. „Colaborarea se axează pe relaţiile implicate de sarcini, iar cooperarea pe procesul de
realizare a sarcinii.”( Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006) Se poate spune că „învăţarea prin
colaborare integrează învăţarea prin cooperare.” (Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006) .
Activitatea de ansamblu a copilului in grădiniță trebuie să îl ajute să se dezvolte armonios. Pentru
aceasta ea trebuie să îi asigure deschiderea către toate activităţile pozitive de care este capabil şi
să-l stimuleze optim. În practică se întâlnesc situaţii când copilul este subsolicitat prin
participarea la activităţi sărace, neinteresante, sau prin neglijarea unor categorii de activităţi în
favoarea altora. Se suprasolicitează mai ales activitatea intelectuală. Toate formele fundamentale
ale activităţii umane: munca, învăţătura şi jocul sunt prezente la preşcolar, deşi ponderea şi
importanţa lor sunt altele decât la adult.
Componentele procesului de învăţământ in gradinita au fiecare o mare diversitate de manifestare.
În momentul iniţierii unor activităţi, ele trebuie să fie compatibile şi să contribuie la realizarea
scopului propus. Formele de organizare a procesului de învăţământ cu prescolarii sunt modalităţi
de structurare ale tuturor elementelor care compun acest proces la un moment dat. scopul general
al procesului instructiv – educativ fiind: dezvoltarea plenară a copilului care va îmbrăca forma
unor scopuri şi obiective subordonate care vor fi realizate pe rând. Din multitudinea scopurilor
va decurge şi căutarea unor forme de organizare diverse, adecvate acestora. Scopul particular
acţionează asupra alegerii unei anumite forme de învăţământ în mod direct, prin limitele impuse
celorlalte componente ale procesului de învăţământ. În desemnarea formelor posibile de
organizare, există un element central, anume relaţia dintre educator şi educat, gradul de dirijare a
activităţii copilului de către adult. Educatorul poate să participe sau nu la activitatea copilului,
poate să o conducă direct, mai mult sau mai puţin dirijat, sau poate să organizeze activitatea, să o
supravegheze, să o influenţeze indirect. Componenta„educat” din procesul de învăţământ
acţionează în determinarea formei de organizare prin: particularităţile de vârstă, particularităţile
individuale, numărul de copii care participă la o anumită activitate educativă, anume:
- un singur copil, un grup mic de 2 – 7 copii sau grupa întreagă de copii. Relaţiile
educatoare-copil, copil-copil sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi pe
cooperare. Educatoarele sunt solicitate astăzi să promoveze o învăţare participativă, activă şi
creativă. Activităţile propuse copiilor în scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în
grădiniţă, trebuie să asigure: stimularea gândirii productive, stimularea gândirii critice,
stimularea gândirii divergente stimularea libertății de exprimare a cunoştinţelor,gândurilor, a
faptelor . In acest sens trebuie proiectate activităţi care cer spontanietate şi contribuie la
independenţa în gândire şi acţiune. Majoritatea cercetătorilor susţin că nivelul atins de grup
depăşeşte pe cel al celui mai inteligent dintre indivizii grupului care utilizează exclusiv mijloace
proprii. Deci învăţarea prin cooperare la nivel copil-copil este mai eficientă decât învăţarea
individuală. Sub diverse forme de organizare: grupuri, echipe, perechi, circular, colectiv, aceasta
îi ajută pe copii să înveţe să fie mai prietenoşi, mai sociabili, mai comunicativi şi mai toleranţi
faţă de ceilalţi.
Învăţarea prin colaborare este o strategie de instruire structurată, sistematizată, în cadrul căreia
grupuri mici de copii lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, devenind capabili să aplice
şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic
decât în cadrul lucrului individual. Copiii trebuie învățați de mici să colaboreze în cadrul unor
echipe, dar să se înfrunte și individual din perspectiva “câștig eu – câștigi și tu”.
Educatoarei îi revine sarcina să participe alături de copii la elaborarea cunoştinţelor, să
servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre
copii. Folosind învăţarea prin colaborare educatoarea îi sprijină pe copii să descopere natura,
ştiinţa, viaţa. Grădiniţa modernă promovează învăţarea colaborativa ca formă superioară de
interacţiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea
tuturor, îndreptat spre acelaşi scop. Demersul de realizare a sarcinilor se realizează prin
colaborare. Este împărtăşită părerea că toţi pot oferi alternative valoroase de soluţionare a
problemei dacă sunt ajutaţi.
Învăţarea prin colaborare ajută copiii să înveţe mai profound cultivând relaţii bazate pe
respect reciproc şi colaborare constructivă. Învăţarea prin colaborare este o metodă de predare şi
învăţare în care preşcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a
rezolva una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii
noi sau chiar inovaţii autentice. Elemente de bază ale învăţarii prin colaborare
-interdependenţa pozitivă – preşcolarii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce la bun
sfârşit sarcina grupului.
-promovarea învăţării prin interacţiunea directă – preşcolarii se ajută unii pe alţii să înveţe, se
încurajează şi îşi împărtăţesc ideile. -răspundere individuală – performanţa fiecărui preşcolar se
evaluează frecvent şi rezultatul i se comunică atât acestuia, cât şi grupului.
-deprinderile de comunicare interpersonală şi în grup mic – grupurile nu pot exista şi nici
funcţiona eficient dacă preşcolarii nu au şi nu folosesc anumite abilităţi sociale absolut
necesare.
- monitorizarea activităţii de prelucrare a informaţiei în grup – grupurile au nevoie de răgaz
pentru a discuta cât de bine şi-au atins scopurile şi pentru a menţine relaţii eficiente de muncă
între toţi membrii. În exemplele pe care le prezint ofer diverse alternative de lucru, însă acestea
nu este cazul să fie considerate „reţete” miraculoase.
În cadrul programului din gradinița întâlnirea de dimineaţă pe care o organizăm în fiecare
zi, permite schimburi de impresii. Copiii îşi prezintă propriile gânduri, experienţe, idei. Acest
lucru le dă posibilitatea tuturor de a se exprima pe rând, de a comunica subiecte importante din
viaţa lor. Copiii ajung să se cunoască mai bine, să înlăture barierele timidităţii, iar mesajul lor
ajunge la întregul grup. Astfel li se dezvoltă capacitatea de ascultare. Apoi se ivesc întrebări,
comentarii, la care participă cu mare interes pentru a-şi împărtăşi propriile experienţe. Acest
moment al zilei contribuie la o bună socializare între preşcolari.
Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă iniţiative şi să
creeze.
În vederea unei învăţări active prin colaborare, am acordat o importanţă deosebită strategiei
didactice definită prin cei trei M: Metodă-Mijloace-Material; combinate, adaptate şi utilizate
corect. Toate aceste elemente asigură eficienţa.Metodele pe care le-am folosit pentru ca
preşcolarii să lucreze eficient în grup, dezvoltându-şi abilităţi de cooperare şi ajutor reciproc
sunt:munca în grup, în perechi, în echipă, jocul de rol, jocul didactic, problematizarea,
brainstorming-ul, metoda proiectelor, etc. Metoda învăţării pe grupuri mici are la bază principiul
întăririi coeziunii grupului de lucru şi al creşterii gradului de coeziune între copii. Am utilizat-o
pe întreg parcursul activităţii sau în anumite etape ale acesteia atunci când sarcinile de învăţare
au putut fi realizate prin colaborare. În organizarea activităţii pe grupuri mici am ţinut seama ca
preşcolarii să fie cu nivel de pregătire apropiat, nivel de informaţii aproximativ egal. În acelaşi
timp am avut în vedere nivelul dezvoltării intelectuale,al omogenităţii relative privind
particularităţile de vârstă şi individuale, capacitatea de învăţare.

Prin experimentare, investigare, descoperire proprie, copiii încearcă idei noi, culeg informaţii.
În timpul activităţilor pe centre există un zumzăit deoarece copiii interacţionează în mod spontan
cu colegii lor. Comunică între ei , dar şi cu adulţii, fapt ce duce la dezvoltarea aptitudinilor
sociale. Astfel pentru dezvoltarea sentimntului de prietenie am desfăşurat jocul “Ghemul”:
grupul de copii este asezat în cerc, pe covor. Ei primesc un ghem de sfoara( lâna) pe care îl
rostogolesc de la unul la altul în direcţii diferite. Fiecare ţine de bucata de fir astfel încât, pe
covor să apară un desen inedit. Dacă firul se rupe, li se spune copiilor ca există şi prietenii care
se pot rupe, se poate face nod , reparându-se ruptura, dar acel nod va exista, se va vedea tot
timpul. Când ghemul s-a terminat începe strângerea lui în ordine inversă. Pe măsură ce se
strange, fiecare îl numeşte pe colegul căruia îi înmânează ghemul.
Astfel, copilul învaţă activ, acumulând constant noi informaţii despre lumea înconjurătoare, prin
joc, este dependent de alţii în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională, cognitivă prin
interacţiunile sociale.
În acest sens voi exemplifica activitatea matematică prin care copiii şi-au reactualizat şi
consolidat cunoştinţele privind numeraţia în concentrul 1-10. Aceasta a constat în rezolvarea
unor sarcini în situaţii noi. mici de copiii.
Acest gen de activitate a condus la: colaborarea în vederea realizării cu uşurinţă a sarcinilor de
grup, coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop comun,acomodarea firească
a copiilor la relaţiile, normele şi comportamentele grupului, efectuarea cu uşurinţă a relaţionării
sociale, educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter .
Copiii învaţă să interacționeze în cadrul proiectelor, să rezolve probleme împreună, să se joace în
grup sau echipă. Învăţarea se bazează pe interrelaţionare şi integrare. Proiectele tematice iniţiate
de copii, sau de către aceştia împreună cu educatoarea, se bazează pe interesele de grup şi asigură
motivaţia şi succesul învăţării. Utilizarea modelului ”ştim, dorim să ştim, am învăţat” este calea
cea mai simplă de realizare a unui proiect tematic. A treia componentă, întrebarea ,,Ce am
învăţat?” permite realizarea evaluării proiectului care este o parte esenţială a procesului de
învăţare activă.
Prin interacțiunea dintre preșcolari este stimulată curiozitatea firească a copiilor, implicându-i în
propriul proces de dezvoltare
Pe lângă proiectele tematice, noua abordare educaţională are la bază şi activităţile integrate care
îl pun tot mai mult pe copil în situaţia de a dialoga şi coopera în vederea exersării capacităţii de a
opta şi a decide.
Datorită faptului că activităţile integrate lasă mai multă libertate de exprimare şi acţiune copiilor,
educatoarea reuşeşte să descopere latura pozitivă esenţială a fiecărui copil, pentru ca prin aceasta
să dezvolte ulterior alte calităţi şi să canalizeze aspectele pozitive ale personalităţii în devenire a
copilului.
Activităţile practice în cadrul cărora se realizează lucrări colective, oferă multe posibilităţi de
realizare a învăţării colaborative. Alte beneficii au constat în rezolvarea rapidă a unor situaţii
conflictuale, încurajarea creativităţii, colaborarea şi ajutorul reciproc.
Ca una dintre activităţile caracteristice copilului de vârstă preşcolară, jocul- în varietatea
formelor sale- a devenit una dintre principalele metode extrem de eficiente în munca instructiv-
educativă. Ca metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup, independenţa şi spiritul de
cooperare, participarea efectivă şi totală la joc, angajează şi copiii timizi, creşte gradul de
coeziune în colectivul grupei.
Colaborarea a fost şi este utilizată în jocurile de rol, jocurile de creaţie, jocurile didactice,
jocurile de mişcare. În joc copiii îşi asumă sarcini, roluri, fiecare cooperând în felul său cu
colegii pentrufinalizarea obiectivului propus şi pentru obţinerea satisfacţiei finale.
In concluzie învăţărea colaborativa poate fi la îndemâna fiecărei educatoare, cu condiţia ca, încă
din etapa de proiectare a activităţilor, să vizeze tematici adecvate şi să pună la dispoziţia copiilor
materiale corespunzătoare.
Colaborarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre preşcolari generând
sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera conflicte, ea instaurează buna
înţelegere, armonia şi stimulează comportamentele de facilitare a succesului celorlalţi.
Bibliografie:
-Flueraş Vasile- Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2005
-Neacşu I.- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990
-Pintilie Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca,
2002