Concluzii

In majoritatea aceste tehnici elementul definitoriu îl constituie „mişcarea" ". După cum
le recomandă şi denumirea, aceste tehnici au la bază mişcarea sub toate formele ei. Tehnicile
dinamice se realizează cu sau fără contracţie musculară, ceea ce tranşează de la început diferenţa
dintre tehnicile active şi cele pasive.

In punerea in aplicare a acestor exercitii trebuie tinut cont de urmatoarele aspecte:

 Exerciţiul fizic urmăreşte fie creşterea forţei musculare, fie mobilizarea

articulară, fie coordonarea neuromotorie sau abilitatea

 Mobilizarea pasivă trebuie executată de cadre bine antrenate în această tehnică.

Lipsa de profesionalism a kinetoterapeutului este o contraindicaţie pentru
utilizarea mişcărilor pasive

 Prizele kinetoterapeutului au o importanţă particulară şi trebuie să respecte unele

indicaţii generale

 Mobilizarea pasivă are ca parametri de execuţie forţa, viteza, durata, frecvenţa,

care se adaptează stării clinice locale şi scopului urmărit.

 Exerciţiile se execută lent, fără bruscări, ritmic

 Exerciţiile trebuie să se bazeze pe poziţii de start stabile, solide,menite să

faciliteze travaliul muşchilor si să permită apoi o recuperare cât mai bună a
acestui travaliu

 Progresivitatea exereiţiilor va fi lentă, de la stadiile cele mai joase de forţă

musculară, redoare sau încoordonare treeîndu-se treptat spre exerciţiile care cer
forţă, amplitudine sau coordonare aproape normale.Nu se vor sări aceste etape !

 Se va urmări ca exerciţiile de tonifiere musculară să se execute întotdeauna pe

toată amplitudinea mişcare articulară posibilă

 Creşterea progresivă a lungimii sau greutăţii braţului pîrghiei(rezistenţei

 Exerciţiul fizic poate antrena un segment, o parte a corpului, avînd drept scop
refacerea funcţiei motorii a acelui segment (exerciţiu local specific), sau poate
antrena corpul întreg, avînd de obicei ca obiectiv antrenarea unor funcţii
generale ale organismului, ca antrenarea cardiovasculară, creşterea
metabolismului, reechilibrarea endocrină şi psihică