1.

Articulaţia subdeltoidiană = sissartroză

- Este un plan de alunecare între faţa profundă a deltoidului şi manşonul rotatorilor.
Bursa de la acest nivel permite alunecarea părţilor moi, care în acest fel nu
blochează amploarea mişcărilor.
- Suprafeţe articulare:
 Suprafaţa articulară superioară este formată din faţa inferioară concavă
a acromionului şia deltoidului.
 Suprafaţa inferioară este formată din capsula superioară a articulaţiei
scapulohumerale întărită intern de tendonul supra şi subspinosului şi ale
subscapularului şi ligamentul coracohumeral şi extern se găsesc
tuberozităţile humerale şi inserţiile lor tendinoase. Totalitatea
formaţiunilor alcătuită din capsulă şi ligamentele întăritoare amintite,
formează o lamă groasă, căreia i se atribuie rolul unui disc ce separă
articulaţia scapulohumerală de această aşa-zisă a II-a articulaţie a
umărului.
- Articulaţia subdeltoidiană participă la dinamica articulaţiei scapulohumerale.
Experimental, dacă s-a desfiinţat articulaţia subacromială prin suturarea
acromionului şi a ligamentului coracohumeral la disc, se limitează mişcările
umărului aproape la jumătate.
Procesele inflamatorii/traumatice ale acestei zone generează sindrom de
periartroză scapulohumerală, a cărui caracteristică este limitarea uneori totală
a mişcărilor (“frozen shoulder”).