Sunteți pe pagina 1din 10

1.

Patrimoniul cultural national


Ideea de protejare patrimoniului national apare în istorie încă din vremea Imperiului Roman, în
perioada evului mediu timpuriu, când împăratul Teodoric, după cucerirea Romei, începe o
campanie de protejare si restaurare a monumentelor și a operelor de artă clasica grecesti si
romane. Acest fapt a adus pentru prima dată în prim plan importanța protejării moștenirilor
istorice ale unui popor, fiind datorat dorinței de legitimizare a noului împărat de origine barbara
ca moștenitor al puterii imperiului.

Termenul de patrimoniu își are etimologia în limba latină. ”Patrimonium” definea relația
juridică între un moștenitor și părinții săi, acesta legând în esența sa două generații prin
primirea în grijă a bunurilor familiei. În legislația romană, preluarea unei moșteniri nu putea fi
refuzată și venea cu o serie de îndatoriri, nu doar beneficii. Consider ca esența acestui termen la
originile sale este și în prezent extrem de relevantă întrucât partrimoniul ne leagă de trecutul
nostru istoric si de generațiile trecute legitimându-ne pe noi ca moștenitori ai valorilor culturale
naționale fapt care vine în mod evident și cu o serie de responsabilitați. Negarea sau neglijarea
acestei moșteriri este în opinia mea însuși negarea propriei origini.

În prezent, legislația românească, in legea nr. 182/2000, Art. 1, se specifică că ” Patrimoniul


cultural național cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de
proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor,
cunoștințelor și tradițiilor aflate în continuă evoluție; cuprinde toate elementele rezultate din
interacțiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani și cei naturali”. Obesrvăm astfel cum azi
el este in mod oficial considerat un martor al trecerii timpului ce rememoreaza trecutul, aflat
intr-o continuă expansiune ce are în continuare scopul legitimizării istorice si culturale, de data
aceasta a intregii națiuni, nu doar a unui monarh, o carte deschisă a originilor noastre.

Patrimoniul cultural este divizat în trei mari categorii : patrimoniu mobil (artefacte, colecții,
arhive), imobil (monumente ,situri arheologice) și imaterial (cultural). Vom discuta în continuare
facând referire la patrimoniul cultural național imobil/construit.

2. Monumentele istorice
Definitii. Clasare
Monumentele istroice fac parte din patrimoniul cultural imobil iar autoritatea responsabilă de
protejarea acestora este Ministerul Culturii şi Cultelor.

2
În legea nr. 422, privind protejarea monumentelor istorice, Art. 1 definește monumentele
istorice ca ”bunuri imobile, construcții şi terenuri situate pe teritoriul României, semnificative
pentru istoria, cultura şi civilizația națională şi universală”.

Carta de la Veneția consemnează : ”conceptul de monument istoric acoperă nu numai


arhitectura izolată, dar și ansamblul rural sau urban în care se găsește mărturia unei civilizații”
Se observă astfel caracteristica esențială a unui monument istoric, valoarea de rememorare,
mărturia, aceasta putând însă să îmbrace diverse forme si funcțiuni.

Legea nr. 422, vizeaza trei categorii de monumente istorice bunuri imobile situate suprateran,
subteran şi subacvatic:

”a) monument - construcție sau parte de construcție, împreună cu instalațiile, componentele


artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din
acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul
aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de
vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiințific sau tehnic;

b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori
muzeistic de construcții urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate
delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere
arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiințific sau
tehnic;

c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creații umane în cadru natural care sunt
mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic,
istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiințific,tehnic sau al peisajului cultural”

Procedura de clasare este modalitatea prin care se conferă regim de monument istoric unui
imobil, acesta fiind înscris în Lista Monumentelor întocmită de Institutul Național al
Patrimoniului. Această procedură este relizată pe baza unor criterii: criteriul vechimii, criteriul
referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică, criteriul referitor la frecvență (raritate
și unicitate) și criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică.
Pe baza acestor criterii ele sunt impartite in doua grupe in functie de gradul de interes, adica in
functie de gradul de importanță culturală și istorică a imobilului. Clasa A cuprinde monumentele
istorice de valoare națională în timp ce clasa B se referă la monumentele istorice cu valoare
locală. Procedura poate fi declanșată din oficiu, în cazul imobilelor aflate în proprietatea
statului, a cultelor religioase sau a celor descoperite prin cercetări arheologice sau la cerera
proprietarului, a primăriei, a Comisiei Nationale a Monumentelor, a instituților publice sau
asociatilor cu atribuții in domeniu.

3
In acest scop trebuie întocmit un dosar de clasare catre serviciile deconcentrate ale Ministerului
Culturii şi Cultelor, de regulă de specialiști sau experţi autorizaţi şi se înaintează
compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii şi Cultelor, care îl analizează şi îl
prezintă Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice spre analiză şi propuneri. Secretarul
Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice elaborează proiectul de ordin de clasare, pe care îl
înaintează ministrului culturii şi cultelor spre aprobare. In final acestea se clasează prin ordinul
ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României.

Monumentele istorice aflate în proprietatea statului român dar situate in afara granițelor vor fi
clasate conform legislației statului pe a cărui teritoriu se află.

Zona de protectie
Simultan cu clasarea, se realizează , pentru fiecare monument istoric și delimitarea zonei de
protecție ”delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcție de
trama stradală, relief şi caracteristicile monumentului istoric” . Instituirea acestei zone are ca
scop conservarea dar și punerea în valoare a monumentului istoric şi a cadrului natural.

Intrucât arhitectura este strâns legata de relația pe care ea o realizează cu situl, cu mediul în
care elementul arhitectural este plasat, consider că definirea aceastei zonă de protecție este o
reglementare extrem de importanta și trebuie făcută cu strictețe. Mai mult decât acest aspect a
coerenței dintre programul arhitectural și sit consider că monumentul trebuie să fie ușor de
perceput în întregimea lui, nu ascuns de alte construcții cu valoare inferioara stilistică și istorică.

Regim de proprietate
Protectia si conservarea patrimoniului utilizeaza legea ca modalitate de control al dezvoltării
urbane ,utilizand o serie de instrumente, lucru esential pentru evitarea mutilarii patrimoniului
cultural national.

Din punct de vedere al regmului de proprietate monumentele pot fi proprietate privată a


persoanelor fizice sau juridice sau pot aparține domeniului public sau privat al statului.

Conform Art. 4 al legii 422, monumentele aflate in proprietatea statului sau a unităților
administrativ-teritoriale ”sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.... Ele pot fi date în
administrare instituțiilor publice, pot fi concesionate, date în folosință gratuită instituțiilor de
utilitate publică sau închiriate, în condițiile legii, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, al
serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor” .

Dar controlul nu reprezinta o provocare cand vine vorba de proprietățiile statului. Adevarata
provocare este îngradirea dreptului de proprietate al persoanelor fizice sau juridice, un subiect
sensibil chiar și în prezent.

4
Obligatiile proprietarului
Monumentele aflate în posesia unor persoane fizice sau juridice ”pot fi vândute numai în
condițiile exercitării dreptului de preemțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii şi
Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa
B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea
nulității absolute a vânzării”. In acest scop trebuie realizată o înștiințare a intenției de vânzare a
unei astfel de proprietați impreună cu o documentație. Termenul de exercitare a dreptului de
preemțiune va fi apoi valabil valabil maxim 25 de zile de la data înregistrării, înștiințării și
documentației.

Atât conservarea cât și restaurarea monumentelor revin ca responsabilități proprietarilor


imobilelor. Din punct de vedere al conservarii, aceștia trebuie să asigure întreținerea
monumentului ,păstrarea integrității lui, paza și consolidarea acestuia și să înștiințeze de
urgență autoritățile de orice modificări aduse imobilului. De asemenea, un proprietar de
monument trebuie să permită instalarea pe monument a plăcuței de monument istoric dar și
accesul reprezentanților și specialiştilor desemnați de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de
direcțiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural național în scopuri de cercetare. Orice
interventie asupra unui monument trebuie controlată prin lege. Astfel, ajunge instrument
important prin de protecție a monumentelor istorice: avizul. Acesta este un act de autoritate
al Ministerului Culturii prin care se declară acordul cu intervențile pe care proprietarii
monumentelor doresc sa le facă asupra monumentelor. El se obține pe baza documentației
realizata și semnată de un arhitect. A interveni fără aviz pe un monument istoric, este
infracțiune și este pedepsită penal.

Articolul 23 al legii 422 enumera aceste interventii:

a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare,


amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul
monumentelor istorice;

b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de


mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente
istorice;

d) schimbări ale funcțiunii sau destinației monumentelor istorice, inclusiv schimbările


temporare;

5
e) strămutarea monumentelor istorice;

f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în


zonele de protecție a monumentelor istorice

Toate aceste intervenții se fac cu specialişti şi experți atestați şi vor fi relizate doar sub inspecția
şi controlul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Național.

Pentru noi, viitori arhitecți este extrem de importantă cunoașterea acestor norme pentru a
putea estima din timp și informa eventualii clienți atat de limitările unor intervenții pe astfe de
clădiri cât și de modul în care acestea vor influența durata de desfășurare a proiectului.

In cazul în care se consideră că monumentul este în pericol datorat acțiunii exercitate de


proprietar sau administratorul imobilului, acesta se poate expropria plecându-se de la ideea că
monumentul istoric trebuie protejat pentru interesul public.

Obligatiile autorităților publice


Autoritățile publicesunt obligate să coopereze cu organismele siinstituțile de protecție a
patrimoniului și sa asie protejarea monumente, din domeniul public sau privat asigurând
fonduri necsare acestor demersuri. De asemenea, ele trebuie să coopereze cu ceilalți
proprietari sau dministratori de monumente istorice, să cuprindă obiective specifice privind
protejarea monumentelor în prgramele de dezvoltare econo-sociala și urbanistică, să ia măsuri
tehnice si administrative pentru prevenirea degradării edificilor incluzând în structura
aparatului propriu posturi specifice acestui domeniu. Ele trebuie să elaboreze studii de
fundamentare si delimitare a zonelor de protecție folosind personal atestat

De asemenea, autoritățile publice ”elaborează planurile anuale de gestiune şi protecție a


monumentelor istorice de pe teritoriul unității administrativteritoriale care sunt înscrise în Lista
Patrimoniului Mondial”.

Consilile județene trebuie să colaboreze cu direcția de cultură și culte asigurând documentația


necesară întocmirii sau modificării planurilor urbanistie pentru zonele de protejare ale
monumentelor, să elaboreze regulamente regulamente de urbanism și programe și măsuri
administrative necesare pentru protecția acestor zone. Orice autorizație de executare ale unor
lucrări trebuie transmise sub forma de copie comisiilor de deconcentrare ale Ministerului
culturii și cultelor.

Primarii sunt obligați să verifice existența tuturor avizelor și să asigure paza șo protecția
domeniului public sau privat al statului, semnalând orice urgență sau nerespectare a legilor
specifice direcților de cultură și cult.

6
3. Studiu de caz

Pentru detalierea unor cazuri de intervenții greșite si chiar in afara legalității ma voi opri in zona
bisericilor de lemn. Multe biserici monumente istorice din lemn, răspândite prin întraga țara, au
fost uitate prin sate mai mult sau ai puțin izolate. Lasand la o parte ideea conservarii lor care a
fost in totalitate ignorata, o parte din ele au suferit intervenții extrem de agersive și lipsite de
orice fel de sensibilitate istorică sau stilistică. Este de la sine înțeles și ilegalitatea acestor
intervenții.

Un caz celebru azi este biserica de lemn din satul Cutca, comuna Sânmartin, judeţul Cluj, un
monument aflat pe Lista Monuentelor, care dateaza din anul 1720. Construcția a fost mutilată
de mai multe serii de intervenți. De asemenea, in lipsa unor activități de conservare, necesare
unui edificiu vechi de 300 de ani, cladirea a suferit și degradări vizibile generate de trecerea
timpului. Rezultatul este extrem de îngrijorător.

Pe latura de sud a cladirii a fost pereților existenți un pridvor placat cu un finisaj exterior din PVC
inestetic de unul singur si cu un impact vizual izbitor in contrast cu zidurile vechi ale lăcașului de
cult. Una din ușile se observă din imagine că a fost indepărtata iar probabil mult mai multe
elemente arhitecturale au fost înlăturate în mod simlar.

Acoperișul bisericii dar și o parte din turnul ei au fost


îmbrăcate în tablă la fel de haotic ca și în cazul
intervenților discutate mai sus.

La interior biserica este are o serie de decorații


realizate prin incizie, peste care a fost aplicat un strat
de vopsea.

7
Analizând acum intervențiile citate anterior din legea 422, care trebuie aprobate de Ministerul
Culturii prin aviz, putem identifica 2 categorii de intervenții realizate pe aest monument,
realizate cu siguranță fara niciun fel de aprobare. Acestea sunt

a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare,


amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul
monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de


mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente
istorice;

4. Concluzie
Așadar, problema protecției patrimoniului este în continuare un subiect sensibil în România
care stârnește pana în prezent dezbateri intense. În opinia mea valoare acestuia este
incontestabilă iar proteția lui ebuie tratată cu mai mare sriozitate nu doar din punct de vedre
legislativ. Consider că atât proprietarii de monumente istorice cât și publicul larg trebuie expus
la mai multă informare, evenual la o serie de campanii de conștientizare a valorilor trecuui de
care societata modernă tinde a se îndeparta privind din ce în ce mai mult spre viitor și din ce în
ce mai uțin in urmă.

De asemenea, cred ca legea trebuie sa fie mai stricta din punct de vedere a sanctiunilor ce țin
de conservarea patrimoniului, de întreținerea acestuia, intrucat și Carta de la Varsovia
aminteste, conservarea este cel mai important factor al proteției monumentelor, abia apoi, în

8
lipsa altor variante vine și restaurarea. În țara noastra observam frecvent cum atâtea
monumente sunt lăsate în voia naturii în prag de demolare „naturală” pentru evitarea unei
restaurări a crui demersuri sunt complexe și costisitoare. Din punctul meu de vedere acest lucru
ar trebui să fie pedepsit penal, fara exceptii, deoarece are aceiași finalitate ca și demolarea
forțata a unei construcții istorice. Inventarierea monumentelor sub forma de partimoniu a fost
fundamentată ca modalitate de protecție a acestora și pe langa factorul uman, o forță și mai
periculoasă este natura și implicit trecerea timpului.

Pentru evitarea cazurilor ca cel discutat mai sus, autoritățile locale trebuie să declanșeze mai
des acțiuni de verificare constată a codndiților în care se afla monumentele istorice chiar și în
zonele rurale, mai izolate și unde este cazul să aloce fondurile necesare menținerii acestora
într-o stare cât mai bună.

Acțiuni ca acetea sunt cu atat mai mult necesare într-o țara ca România, mutilată de venirea la
putere a unui regim totalitar a cărui scop principal a fost ștergerea și rescrierea propriei istorii,
la care se adauga efectele unui cutremur devastator asupra patrimoniului național si riscul
ridicat al urmămarii unui alt fenomen natural similar ca intensitate. Restaurarea măreției țării
din perioada interbelică, epoca de aur a arhitecturii si urbanismului românesc este evident
imposibilă dar putem macar încerca sa îngrijim puținul pe care îl mai avem cu mai multă
sensibilitate, urmând ca pe acest fundament valoros, să ne dezvoltăm în viitor într-un mod mai
armonios.

9
Bibliografie:
1.Legea nr. 182/2000

2.Legea nr. 422/2001

3. Lucrările Simpozionului naţional „Monumentul – Tradiţie şi viitor”, Ediţia a IX-a, Iaşi,


2007

4.Note de curs – Curs Protecția Ptrimoniului , an IV, FAI, UAUIM

5. Stite-uri:

http://www.cultura.ro/directia-patrimoniu (data accesare 22/01/2018)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Cutca(data accesare 22/01/2018)

10