Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Alecu Donici
Un poloboc cu vin
Dar şi hodorogea,
Asemene în lume,
Şi treabă face:
Întrebare şi răspuns
de George Topârceanu
Rumegând cocenii de pe lângă jug,
Boierul şi argatul
de George Topârceanu
Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
Leneşul la toate
Zice că nu poate…
Microscopică
de George Topârceanu
Când pleca odată la război un om,
Omul,
Morala:
Măgarul în grevă
de George Topârceanu
Un măgar s-a pus în grevă, nu se ştie pentru ce…
Parnas
de Alecu Donici
Pe când la greci au părăsit
Ciopliţii dumnezei,
Măgarii au aflat,
Au locuit pe munte
Şi ei au hotărât:
Au poruncit cu ură
Că locul nu dă minte.
Racul, broasca şi ştiuca
de Alecu Donici
Racul, broasca şi o ştiucă
Şi la el toţi se înhamă:
Şi nimic nu isprăvea.
Aşa-i şi la omenire,
Cu izbândă şi cu pace.
Măgarul şi privighetoarea
de Alecu Donici
Măgarul au văzut pe o privighetoare.
În sine ciripea,
Tăcea şi se mira.
Acea privighetoare
Şi de atunci au contenit
De judecata măgărească
Pietrenii şi Bistriţa
de Alecu Donici
Pietrenii au ieşit cu totul din răbdare,
Nemaiputând a suferi
Ei pagube struncinătoare,
Pe mulţi au sărăcit.
Nu se stăvesc cu moară;
Le sunt primejduite.”
Calul şi călăreţul
de Alecu Donici
Un vrednic călăreţ
Să iasă la primblare.
La pas, încetişor
Vulpea şi bursucul
de Alecu Donici
– Da dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
La o găinărie.
Că tu pe botişor
Aveai şi pufuşor.
Pe botişor?
Leul la vânat
de Alecu Donici
Leul, lupul, vulpea şi câinele odat’,
Cu toţii întrunit,
Să umble la vânat:
Vulpea şi măgarul
de Alecu Donici
– Mintiosule! de unde vii?
Cu coarne şi cu colţi,
Şi frica-i răsplătesc.
Pereche de copite
Vulpea în livadă
de Alecu Donici
O vulpe au intrat odată
Flămândă în livadă.
Şi nu se scutura.
Că boierul va scăpa,
Va purcede împreună
Dezuniţi la-nvăţătură,
Nu putu să se îndrepte.
Doftorii se disputa.
Să meargă la vânătoare
Şi ce va prinde fieştecare
Şi însuşi el se găteşte
Omul şi raţa
de George Topârceanu
Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
Morala:
Doi prieteni
de George Topârceanu
Un beţiv din lumea toată
De nevastă-sa-n bătaie,
De ce?
de Ion Luca Caragiale
De ce, când o furtună
S-abate pe pământ
Cu furie nebună…
Cânt?
Divina ei lumină…
Plâng?
Cânt?
In de mătase poale
Plâng?
Cânt.
Acei doi catâri
de Gheorghe Asachi
Doi catâri călătoreau
Şi suna un zurgălău.
La os teafăr şi la piele
Lupul şi lupuşorul
de Alecu Donici
Un lup pe puiul său voind să-l ispitească,
La margine să vadă:
Să capete vânat?
E deşteptat şi bun,
La turmă să pornesc –
Pe unde eu am fost,
Zâna fabulei
de Gheorghe Asachi
Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură,
Catârul cu clopoţei
de Grigore Alexandrescu
Deunăzi un văcar de sat
Catârului i-a atârnat
Salbă de clopoţei,
Numindu-l el îngrijitor
Şi înainte mergător
Ciredei de viţei.
Însă curând s-a-ncredinţat
Că ş-a făcut mare păcat
Cu bietul dobitoc,
Care, cât s-a simţit
Aşa împodobit,
Strigă: „O, ce noroc!
În sfârşit, iată-mă chemat
La gradul ce am meritat.
Meritul meu recunoscut
De lumea toată e văzut.
Acum de sus am să tratez
Soiul dobitocesc;
Pe nimeni nu mai salutez,
Căci prea mă umilesc.”
Aşa zicând, aşa făcu,
Şi plin de îngâmfare
El clopoţeii începu
Să-i sune foarte tare;
Aşa de tare îi sună,
Cât mintea i să răsturnă;
Şi el care june fiind
Trecea de cam smintit,
Acum mai mult îmbătrânind
De tot a-nnebunit.
Dervişul şi fata
de Grigore Alexandrescu
Se povesteşte cum că odată
Câinele şi căţelul
de Grigore Alexandrescu
„Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,
Asta e o-ntâmplare:
Este egalitate.
C-o am de bucurie
Ca simplu privitor,
S-apropie îndată
Adevărat vorbeam,
Privighetoarea în colivie
de Grigore Alexandrescu
O cântăreaţă
privighetoare,
De mică prinsă, stă la
închisoare,
Şi colivia i-era locaş.
Vreme la mijloc multă
trecuse,
Dar ea să uite tot nu
putuse
De unde-a luat-o omul
vrăjmaş.
Astfel pe dânsa o
sfătuieşte
O rândunică ce o iubeşte
Şi care gândul ei îl ştia.
Exemple multe des îi tot
spune
Şi îi arată cu dovezi bune
C-acum să scape nu va
putea.
Papagalu-a se plimba;
Şi îndată ce ajunse
Să judece el se puse
Păsările ce cânta.
Şi aşa pe orişicare
El să tacă le făcea.
Păsările adunate,
Merseră ca să vorbească
Fă această bunătate,
Un exemplu să ne dai:
Căci din a ta şuierare,
Socotim cu-ncredinţare
Grigore Alexandrescu
Uliul şi găinile
Astă făgăduială
Nu mai lăsă-ndoială;
Şi găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,
Şi cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-şi luă zborul. Dar se întoarse-ndată
Şi răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.
Zâna fabulei
de Gheorghe Asachi
Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură,
Broasca şi boul
de Gheorghe Asachi
Broasca mică cât un ou
Ar putea să se prefacă
Din mic, mare dobitoc.
Se aşează la Paris,
Unde, de nu este-nchis,
S-abate pe pământ
Cu furie nebună…
Cânt?
Divina ei lumină…
Plâng?
Cânt?
In de mătase poale
Plâng?
Cânt.
Vulpea şi strugurii
Pribeagă şi lihnită
De foame, dă de-o vie
Cu nişte struguri rumeni, frumoşi,
De razachie.
Ciorchinii-s plini şi vulpea,
De sine înţeles,
Ar fi mâncat cu poftă
Şi nici n-ar fi ales...
Dar la-ndemâna labei
O-mpiedică s-ajungă
Până la ei zăbreaua ulucilor, prea lungă,
Şi ghimpii-n care gardul e prins şi împletit;
Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot sucit,
S-a ridicat: se-nţeapă
Şi-i lasă gura apă...
- Ce struguri verzi şi acri, oftează,
Nu-s de teapă!
Şi-s prea cruzi...
Mie, ce-mi place-i gustul de stafidă,
Nu-mi strepezesc eu dinţii cu această aguridă...
Vulpea şi bursucul
de Alecu Donici
– Da dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
La o găinărie.
Că tu pe botişor
Aveai şi pufuşor.
Pe botişor?
Toporul şi pădurea
de Grigore Alexandrescu
Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Că şi el o ştia
De la strămoşii lui,
Decât să ostenească.”
Stejaru-avu dreptate:
Că în fieşce ţară
Lupul şi mielul
de La Fontaine
Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Odă
de Ion Luca Caragiale
Umbli hoinărind p-în lume
Şi de câtă vreme-acuma
Prăpădeşti tu de pomană
preţioasele săgeţi,
De mă horopseşti uitării,
Nu cu una, dă cu două!
Şi pe maică-ta zeiţa,
jur că n-am să te hulesc:
Duel
de Ion Luca Caragiale
Naivul plug odată (probabil, ofensat)
Morala
Doamne! Fereşte
Porumbelul şi furnica
de La Fontaine
Pe cât îţi stă-n putinţă, fii bun cu orişicine:
În felu-acesta ajutată,
Ajunse iar pe mal, salvată.
Pe care-l şi vedea
O şi porneşte-n zbor,
Zburând cu ea-mpreună
Şi supa bună.