1. Dinţii permanenţi. Caracteristica. Criteriile de diferenţiere ale dinţilor.

Dentație – totalitatea dinților prezenți în cavitatea bucală la un moment dat.

*temporară (6luni – erupția incisivilor – 5/6 ani ) 20 dinți cu excepția Premolarilor
*mixtă 6/11/12 ani
*permanentă (după 12ani ) odată cu disparitia ultimului dinte temporar 28-32 dinți
Anodonția - nedezvoltarea dintilor. Edentație - lipsa dintilor; partiala sau totala
Homodonție – prezența dinților identici. Heterodonție – dentație eterogenă constituită din dinți
disimilari.
In ordinea cronologica, la 6 ani erup primii molari permanenti, la 7 ani incisivii centrali inferiori si
superiori, la 8 ani incisivii laterali, la 9 ani – primii premolari, la 10 – caninii, la 11-premolarii, la
12 – molarii II si de la 18 ani – molarii
Dentatia permanenta isi incepe eruptia cu primul molar si se incheie cu eruptia celui de-al doilea
molar.

Etapele în perioada dentaţiei permanente :

- morfologia functională primară, aşa cum se prezintă imediat după erupţia dinţilor
- morloIogia funcţională secundară, rezultata in urma fenomenu-lul de abrazie (uzura) a dintilor

Semne de diferentiere :
a. Semnul unghiului coroanei
-se manifesta prin faptul ca muchia incisala a incisivilor si a caninilor la trecerea de pe fata
vestibulara spre cea meziala formeaza unghi mai ascutit decit cel format de muchia incisala si fata
distala.
b. Semnul curburii coroanei
-apreciaă în norma ocluzală și se manifesta prin faptul ca fata vestibulara a coroanei trece in cea
meziala mai abrupt decit in fața distala. Convexitatea maximă a feței vestibulare în direcție
transverală e dispusă mezial.
c. Semnul radacinii
-este examinat in norma vestibulara si doar in cazul unui dinte extras , consta in faptul ca axul
longitudinal al radacinii este usor inclinat spre distal formind un unghi cu linia care trece prin
mijlocul coroanei.
Rădăcinile frontalilor – postero-lateral; Rădăcinile lateralilor – se înclină în sens posterior de la
axul longitudinal al rădăcinii.

1.Toţi dinţii sunt constituiti din coroană, răddcină, colet şi apex rădicular;
• dispun de o cavitate dentară în care este situată pulpa dentară;
• coroana dentară este partea ei vizibilă în cavitatea bucală;
• Rădăcina dintelui este fixată în alveola dentară şi este invizibilă;
• porţiunea coronară este aproape de 2 ori mai mică decât cea radiculară.
2. Toţi dinţii au în structura sa: • ţesuturi dure (sinalt, dentină şi cement) şi • ţesut moale (pulpa
dentara).
3. La una şi aceeaşi persoană dinţii au aceeaşi culoare.
• pentru dinţii temporari - albă-albăstruie, iar • pentru cei permanenţi - albă-gălbuie.
4. Coroana tuturor dinţilor are 4-5 suprafeţe care sunt denumite după direcţia lor de orientare:
• meziale, laterale (pentru dinti frontali), • distale (pentru premolari şi molari), • vestibulare, orale
şi ocluzale (pentru premolari şi molari).
Incisivii şi caninii au 4 feţe şi o margine incizală.
În practica stomatologică feţele vestibulare la dinţii frontali se mai numesc labiale, iar la dinţii
premolari şi molari - feţe jugale. Feţele orale la dinţii superiori se mai numesc palatinale, iar
pentru dinţii mandibulei linguale.
În majoritatea sa suprafeţele dinţilor sunt convexe. Ele trec una în alta lent.
5. Parte a coroanei mai activă- marginea inazala și suprafața masticatorie
6. Prin convexitatea lor proximală creează puncte de contact între dinţii vecini. Indată după erupţie
acest contact este punctiform, apoi în procesul de funcţionare la maturi el se erodează şi arii de
contact :
• ele previn traumatismul papilelor interdentare ale
• au un rol în masticaţie, participand la dispersarea şi repartizarea forţelor de masticaţie, presiunii
funcţionale asupra dinţilur vecini;
• previn suprasolicitarea funcţională a dinţilor;
• ariile de contact transmit presiunea masticatorie de la un grup de dinţi (care participă la
masticaţie) la altul, ba chiar la toată arcada dentară;
7. Datorită convexităţilor de pe feţele laterale, dinții au o circumferinţă transversală maximă -
ecuatorul anatomic al dintelui. Se prezintă ca o circumferinţă festonată, situată la unirea treimii
cervicale cu treimea medie, pe feţele vestibulare, iar pe feţele orale - în treimea medie.
8. Majoritatea dinţilor au apexul radicular orientat lateral sau distal.
9. Coroanele tuturor dinţilor au treimea mezială mai mare şi mai voluminoasă, şi porţiunea distală
- mai redusă, - atăt în sens vestibular, căt şi în sens vertical.
10. Faţa mezială a tuturor dinţilor este mai Inaltă şi mai puţin convexă decât cea distală; ba chiar
îndată după erupţie în treimea ocluzală se observă o uşoară convexitate.
11. Faţa distală a tuturor dinţilor este mai mică şi mai convexă decât cea mezială. Feţele mezială şi
distală se mai numesc feţe ximale.
12. Coletul tuturor dinţilor urmează o linie festonată, care coin-cide cu festonul gingival
parodontal. Această linie este convexă pe feţele vestibulară şi orală, iar pe feţele proximale este
concavă.
13. Fiecare dinte are o cavitate pulpară, care reproduce întocmai, cu fidelitate, forma exterioară a
lui.

2.Anatomia incisivilor permaneti superiori.

Incisivul central superior.
Incisivii centrali superiori fac parte din grupul dintilor frontali. Sunt in numar de 2 si ocupa fiecare I
pozitie de pe fiecare hemiarcada superioara. Sunt cei mai voluminosi dinti din cadrul grupului incisiv si
au un rol deosebit in fizionomie.
Coroana lor fiind turtita in sens vestibulo-oral, comparata cu o lopatica, poate fi astfel incadrata in
formele geometrice cu 4 laturi. Pe masura ce se apropie de colet, marginile coroanei se rotunjesc, coroana
devenind cilindrica, si se continua cu forma conica a radacinii. Coroana prezinta 4 fete, 2 unghiuri si o
margine incizala. Fata vestibulara este cea mai mare dintre cele 4 fete si este delimitata de linia coletului,
de marginea incizala si de marginile proximale. Ea este convexa in ambele sensuri prezentand convexitate
maxima in treimea cervicala. Prezinta 2 santuri verticale ce pornesc de la marginea incizala si se
atenueaza treptat spre colet impartind fata in 3 lobi inegali: distal cel mai mare, mezial-mijlociu si central
cel mai mic. Fata palatinala are diametrele vertical si orizontal de valori aproape egale cu cele ale fetei
vestibulare. Este concava in treimea incizala si mijlocie, fiind delimitata proximal de doua formatiuni de
smalt numite creste marginale meziala si distala, care pleaca de la unghiurile marginii incizale, converg
devenind mai largi si mai reliefate din treimea cervicala unde se unesc cu cingulum. Cingulum sau
teuberculum dentale este o proeminenta ce formeaza treimea cervicala a fetei palatinale si rezulta, ca si
crestele marginale din ingrosarea stratului de smalt, reprezentand forme de fortificare a dintelui fata de
presiunile masticatorii transmise acestei fete, de incisivii arcadei inferioare. In majoritatea cazurilor
stratul de smalt de la nivelul cingulum-ului, se subtiaza treptat si se continua neintrerupt cu invelisul de
smalt al portiunii concave a fetei palatinale. Uneori insa exista o intrerupere, o discontinuitate, in stratul
de smalt, la locul de unire a cingulum-ului cu restul fetei palatinale, dand gaura oarba sau foramen
caecum. Foramen caecum reprezinta un loc de electie a cariei dentare si de trepanare a dintelui.
Fetele proximale, meziala si distala, au forma triunghiulara orientate cu varful spre marginea incizala (cu
care formeaza cele 2 unghiuri ale coroanei), iar baza lor este la nivelul coletului. Relieful fetelor
proximale, in ansamblu, este usor convex. Fata meziala este cea mai mare dintre fetele proximale. Fata
distala este mai mica insa convexitatea ei este ceva mai accentuata.Marginea incizala este usor oblica, de
jos in sus, in sens mezio-distal. La unirea marginii incizale cu fata meziala se formeaza un unghi ascutit
aproape drept, iar din unirea cu fata distala se obtine un unghi obtuz, rontunjit.
Incisivii centrali superiori sunt dinti monoradiculari. Au o radacina conica, de 12,5 mm. Este accentuat
inclinata spre palatinal, formand un unghi de aproximativ 20 grade cu verticala, si spre distal, formand un
unghi de 4 grade cu verticala.
Datorita formei lor si pozitiei in arcada, incisivii au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia
de incizie in procesul de masticatie.
Incisivul lateral superior.
Coroana este asemănătoare din punct de vedere morfologic cu cea a incisivului central. Ea prezintă patru
feţe şi o margine incizală.
Faţa vestibulară are dimensiunile cele mai mari. În sens cervico-incizal măsoară 9mm, iar mezio-distal, în
treimea incizală – 6.5 mm şi cervical 5 mm. Faţa vestibulară are o formă de patrulater, fiind delimitată de
marginea incizală, cele două margini proximale şi marginea cervicală. Marginea incizală este rectilinie şi
înclinată spre distal şi cervical mai mult ca cea a incisivului central, faţă de care este situată cu 0.5 mm
mai cervical. Marginile proximale sunt mai rotunjite comparativ cu cele ale incisivului central. Relieful
feţei vestibulare este plan-convex. În sens cervico-incizal convexitatea maximă se găseşte în treimea
cervicală, iar în sens mezio-distal în treimea mezială.
În treimea incizală faţa vestibulară este străbătută de două depresiuni verticale care o împart în trei lobuli:
distal, mezial, central(în ordine descrescătoare a mărimii). Depresiunile diminuă pînă la dispariţie spre
cervical. Acestea, împreună cu lobulii, sunt mai evidente imediat după erupţie, apoi dispar progresiv în
morfologia secundară.
Faţa palatinală prezintă un relief concav în cele două treimi incizale şi convex în treimea cervicală.
Morfologia este reprezentată de: două creste marginale, cingulum şi foramen caecum. Crestele marginale
delimitează proximal faţa palatinală, sunt convergente spre colet unde se unesc cu cingulumul care poate
fi şters, foarte proeminent spre incizal, trilobat etc.
Feţele proximale au o formă triunghiulară cu vîrful spre marginea incizală.
Baza triunghiulară este reprezentată de linia coletului şi are forma de „V” cu vîrful rotungit orientat spre
incizal. Faţa mezială este mai mare decît cea distală şi are diametrul vestibulo-palatinal de 6 mm, egal cu
diametrul vestibulo-palatinal al coroanei. Relieful este plan spre colet şi convex spre inzical. Faţa distală
prezintă o convexitate în ambele sensuri care este mai evidentă decît pe faţa mezială. Ariile de contact
sunt situate în treimea incizală şi în treimea vestibulară aria de contact distală este situată mai aproape de
cervical.
Marginea incizală are o oblicitate accentuată şi formează cu feţele proximale două unghiuri, mezio-
incizal şi disto-incizal. Unghiul mezio-incizal este ascuţit şi are o valoare mai mică decît unghiul omonim
al centralului, iar cel disto-incizal este obtuz şi situat mai spre cervical decît cel mezio-incizal.
Rădăcina incisivului lateral superior prezintă cea mai slabă implantare comparativ cu ceilalţi dinţi
superiori. Este subţire şi are aspectul unui con efilat. Pe secţiune transversală e aplatizată mezio-distal şi i
se descriu patru feţe: mezială, distală, vestibulară şi palatinală. Dintre acestea, faţa mezială este cea mai
mare. Pe feţele proximale pot exista şanţuri orientate în axul lung al dintelui, mai evidente în treimea
medie. Curbura radiculară apicală este orientată spre distal în majoritatea cazurilor.

3.Anatomia incisivilor permanenţi inferiori.

Incisivul central inferior :
-inaltimea totala – 20,7 mm
-inaltimea coroanei – 8,8mm
-lungimea radacinii – 11,9mm
-diametrul mezio-distal - 5,4mm
-diametrul mezio-distal cervical – 3mm
-diametrul vestibulo-lingual – 6mm
Incisivii centrali inferiori sunt asezati, ca si centralii superiori, de o parte si de alta a liniei mediane, in
portiunea cea mai anterioara a arcadei inferioare. Sunt dintii cei mai mici dintre incisivi si dintre toti dintii
ambelor arcade.
Coroana este turtita in sens vestibulo-lingual in portiunea incizala si in sens mezio-distal spre colet si
prezinta 4 fete: vestibulara, linguala, doua fete proximale (meziala si distala), o marginea inciziala si 2
unghiuri.
Fata vestibulara are aspect alungit, delimitata de catre colet, marginea incizala si marginile proximale de
lungimi egale. Ca modelare, este convexa in treimea cervicala si aproape plana in cele doua treimi
incizale, unde se observa 2 santuri verticale care impart aceasta portiune a fetei in trei lobi de marime
egala. Fata linguala are aceeasi inaltime ca si fata vestibulara insa este mai ingusta in sens mezio-distal. In
regiunea cervicala prezinta cingulum insa trecerea intre acesta si suprafata concava facandu-se treptat, nu
se observam foramen caecum. Fetele proximale au o forma triunghiulara, cu baza in forma de V la nivelul
coletului si varfurile la unghiurile mezio- si disto-incizal. Cele doua fete sunt aproape egale in \diametre.
Marginea incizala este orizontala, formand unghiuri aproape drepte la intalnire cu fetele proximale :
mezio- si distoincizal.
Radacina este unica, accentuat turtita in sens mezio-distal. Pe fetele meziala si distala prezinta santuri
verticale mai pronuntate in regiunea mijlocie. Este inclinata distal cu 1 grad si lingual cu 3 grade.
La fel ca si incisivii centrali superiori, cei inferiori au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia
de incizie in procesul de masticatie.
Incisivul lateral inferior:
-inaltimea totala – 22,1mm
-inaltimea coroanei – 9,4mm
-lungimea radacinii – 12,7mm
-diametrul mezio-distal al coroanei– 5,9mm
-diametrul mezio-distal cervical – 3,8mm
-diametrul vestibulo-lingual – 6,4mm.
Coroana incisivului lateral inferior are şi ea o formă de daltă. Prezintă morfologie foarte puţin diferită de
cea a centralului, de care se deosebeşte cu greu în cazul unor dinţi izolaţi şi cu morfologie secundară.
Coroana la fel prezintă 4 feţe şi o margine liberă.
Feţele vestibulară şi linguală sunt delimitate de aceleaşi margini şi au acelaşi relief cu feţele similare ale
incisivului central cu deosebirea că marginea incizală este descendentă spre distal
Faţa vestibulară prezintă diametrul cervico-incizal de 9.5 mm şi cele mezio-distale de 5.5-6mm.
Unghiul disto-incizal este mai rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal. Marginea cervicală este accentuat
curbată. La fel sunt prezenţi cei 3 lobuli, egali.
Faţa linguală are un aspect triunghiular din cauza dimensiunii reduse pe care o are marginea cervicală.
Atît crestele marginale cît şi cingulumul sunt slab reprezentate însă sunt mai evidente decît la incisivul
central. Nu există foramen caecum.
Feţele proximale sunt triunghiulare cu baza spre colet. Relieful lor este aproape plan, existînd totuşi o
uşoară convexitate în treimea incinzală. Faţa distală fiind mai redusă, determină o situare mai spre
cervical a unghiului disto-incizal. Ariile de contact sunt situate în treimea incizală. Pe faţa distală aria de
contact este situată mai spre cervical.
Rădăcina este mai lungă decît cea a incisivului central inferior, fiind aplatizată mezio-distal. Prezintă
şanţuri longitudinale pe feţele proximale. Apexul este uşor curbat spre distal.

4.Anatomia caninilor permanenţi superiori

Caninii superiori sunt cei mai mari din grupul caninilor.
Dimensiunile medii:
Lungimea totala a dintelui-26,5 mm
Inaltimea coroanei-9,5mm
Lungimea radacinii-17,0mm
Marginea libera a caninului are aspect unui ``V`` cu segmente inegale. Virful cuspidului e plasat mai
mezial. Fata vestibulara este convexa. De la amrginea libera pornesc spre colet 2 santuri care treptat
dispar in 1/3 mijlocie a coroanei. Santurile impart fata vestibulara in 3 parti,3 fatete. Fateta mijlocie estea
cea mai proeminenta,fiind si lobul cuspidului. Fata palatinala este mai mica decit cea vestibulara . In 1/3
cervicala preyinta cingulum proeminent si convex ,care mai mult seamana cu un tubercul. Din cingulum
pornesc 3 creste: 2 marginala si 1 centrala.Crestele marginale se termina in unghiurile coroanei,iar creasta
centrala imparte fata palatinala in 2 parti: meziala si laterala.La baza cingulumului persista foseta oarba.
Fetele proximale au o forma triunghiulara cu baza spre coletul dentar si virful spre marginea incizala. Fata
meziala este mai oblica ca la incisive. Fata distala este mai mica decit cea meziala,dar are un relief mai
accentuat . Fetele proximale sunt mai convexe,iar in 1/3 cervicala se observa niste depresiuni. Radacina
dintelui este foarte bine dezvoltata,are o forma conoida usor compresata bilateral. Fetele vestibulare si
palatinale sunt mai rotunjite . Pe ambele fete meziala si laterala comporta niste santuri vertical,mai
pronuntate in portiunea lor mijlocie.

5.Anatomia caninilor permanenţi inferiori.

Au aceeaşi structură anatomică ca şi cei superiori, cu excepţia că ei sunt puţin mai mici, iar coroana lor
este mai înaltă.
Faţa vestibulară este mai alungită, are convexitatea maximă în treimea cervicală. Două şanţuri împart
faţa vestibulară în 3 părţi inegale: lobul central este cel mai mare, mezial – cel mai mic.
Faţa linguală se aseamănă cu cea palatinală a caninilor superiori, însă relieful este mult mai redus, şi nu
prezintă cingulum şi fosetă oarbă.
Feţele proximale au aceleaşi caracteristici ca şi la caninii superiori, dar sunt mai plate.
Faţa mezială este mai înaltă decît cea distală, această diferenţă este mai pronunţată decît la caninii
superiori.
La marginea incizală segmentul mezial este mai scurt şi mai puţin înclinat decât cel distal.
Vârful cuspidului este situat mai aproape de marginea mezială decât la caninii superiori.
Rădăcina dintelui este mai scurtă şi mai aplatizată în sens mezio-lateral. Pe feţele proximale ale rădăcinii
permanent persistă şanţurile. Uneori vîrful rădăcinii este bifurcat cu o porţiune orientată vestibular, şi alta
– lingual.

6.Anatomia premolarilor permanenti superiori.

Primii premolari superiori ocupa pozitiile 4 pe cele doua hemiaracade maxilare fiind vecini cu caninii
superiori spre mezial si cu premolarii doi superiori spre distal.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilara la varsta de 10-11 ani, iar radacina lor va fi complet
edificata la 12 – 13 ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt urmatoarele:
· inaltimea coroanei : 8-8,5 mm
· inaltime radacinii : 14 mm
CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Premolarii primi superiori sunt primii dinti din grupul dintilor laterali si fac parte din asa zisul grup al
dintilor “bicuspidati”(grupul premolarilor). Acestia sunt considerati ca fiind dintii de tranzitie de la dintii
frontali la molari.
Coroana primului premolar superior are o forma paralelipipedica iar pe sectiune arata ca un dreptunghi cu
colturile usor rotunjite si turtit in sens M-D. Prezinta 4 fete laterale (V, P, M, D) si o fata ocluzala.
I. FATA VESTIBULARA:
-seamana cu fata vestibulara a caninului dar este mai mica si mai rotunjita.
1.Dimensiuni :
-inaltime: 8-8,2 mm
-latime : 7 mm
-dimensiunile sunt mai reduse decat la canin in ambele sensuri (cervicoincizal si M-D).
2.Contur:-este format din cele doua margini proximale (M si D) , o margine cervicala si o margine
ocluzala
a).marginile proximale (M si D): -sunt verticale , usor convergente spre colet.
b).marginea cervicala (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea
spre ocluzal. Este mai putin concava decat la canin.
c)marginea ocluzala: este formata din doua segmente inegale (unul mezial si unul distal). Segmentul
mezial este mai lung decat cel distal. Impreuna, cele doua segmete formeaza un “V” mai deschis si mai
rotunjit decat cel de la cuspidul caninului.
3.Relieful :-este convex in ambele sensuri.
-convexitatea maxima este situata in 1/3 cervicala mezial.
-in jumatatea ocluzala a fetei vestibulare sunt vizibile doua santuri verticale care
delimiteaza cei 3 lobi de crestere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmeaza cel distal iar cel mezial este cel mai mic.
II. FATA PALATINALA:
1.Dimensiuni : -sunt mai reduse decat cele ale fetei vestibulare.
-inaltimea ~7 mm
-latimea ~6 mm
2.Contur:-prezinta aceleasi margini ca si fata vestibulara dar au dimensiuni mai reduse.
a).marginea ocluzala:-are tot forma de “V” dar este mai rotunjit decat cel de pe fata vestibulara.
-pe sectiune orizontala conturul acestei fete este de semicerc.
3.Relieful:-are o dubla convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 meziala.
-incepand cu 1/3 mijlocie aceasta fata este inclinata oblic spre V in sens cervicoocluzal.
III. FETELE PROXIMALE (MEZIALA si DISTALA):
-datorita faptului ca acest dinte este turtit in sens M-D aceste doua fete sunt cele mai mari. Ele sunt usor
convergente spre palatinal.
A)FATA MEZIALA:
1.Dimensiuni:
inaltimea 7,5 mm
latimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicala, ocluzala, palatinala si
vestibulara. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicala:-reprezinta baza mare a trapezului si are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzala: formeaza baza mica a trapezului si are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulara:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 cervicala
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 mijlocie.
3.Relieful: -in 1/3 ocluzala este convex mai accentuat in 1/3 vestibulara unde exista
si punctul de contact cu dintele vecin.
-in 1/3 cervicala este plana cu o usoara depresiune care se adinceste mai
mult chiar la colet si se continua in santul interradicular.
B).FATA DISTALA:
1.Dimensiuni:-mai mici decat ale fetei meziale
2.Contur:-asemanator cu cel al fetei meziale
3.Relief:-este mai convex decat cel al fetei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V si mai spre cervical decat la
fata meziala.
Premolarul secund superior este asemănător în multe privinţe cu primul premolar superior,
deseori aceşti doi dinţi putând fi confundaţi între ei. În general, însă, cel de-al doilea premolar
superior are dimensiuni mai reduse în toate sensurile decât primul premolar. Un alt aspect
diferenţial este faptul că la primul premolar cuspizii sunt mai ascuţiţi asemănător caninilor iar la cel de-al
doilea aceştia sunt mai rotunjiţi ca la molari.
Premolarul II
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-
înălţimea : 7,5 mm
-lăţimea : 6,5mm
2.Conturul:
asemănător cu cel al feţei vestibulare de la primul premolar dar este mai mic şi
mai rotunjit.
3.Relieful
: este convex în ambele sensuri dar atât cele două şanţuri cât şi cei trei lobi de
creştere pe care îi separă sunt mai şterşi.
II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare (7,5 mm).
2.Conturul:are forma unui patrulater
3.Relieful:similar cu cel de la faţa palatinală a primului premolar superior.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Dimensiuni:-sunt mai mult late decât înalte
-înălţimea : 7,4 mm
-lăţimea : 9mm
2.Relieful:-este plan convex, faţa distală având o convexitate mult mai exprimată decât faţa
mezială.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:-are un relief similar cu faţa ocluzală de la primul premolar, cu
următoarele deosebiri:
•cei doi cuspizi ( V şi P) sunt egali între ei.
•şanţul intercuspidian este situat la jumătatea feţei ocluzale

7.Anatomia premolarilor inferiori

 PRIMUL PREMOLAR INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Primii premolari inferiori ocupă poziţiile 4 de pe cele două hemiarcade mandibulare, fiind
încadraţi de caninii inferiori spre mezial şi de premolarii secunzi inferiori spre distal.
Primii premolari inferiori erup pe arcada mandibulară la vârsta de 10-12 ani, iar rădăcina lor va fi
complet edificată la 12-13 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
 înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
 înălţimea rădăcinii : 14 mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana primului premolar inferior are o formă aproape cilindrică cu patru feţe laterale şi o faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea : 8 mm
-lăţimea : 6,5-6,9mm
2.Conturul: este format din laturile proximale (mezială şi distală), cervicală şi ocluzală.
-este asemănător cu cel al caninului inferior dar are dimensiuni mai reduse iar “V”-ul
ocluzal este mult mai deschis.
a)marginile proximale:-uşor curbe şi convergente spre colet. Marginea distală este mai scurtă şi mai
convexă decât marginea mezială.
b)marginea proximală: formă de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.
c)marginea ocluzală: este asemănătoare cu cea a caninului dar este mai mică şi cu unghiul “V”-ului mult
mai deschis.
3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea în sens mezio-distal este evidentă pe toată
lungimea coroanei.
-convexitatea maximă se găseşte la unirea 1/3 meziale cu 1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri verticale care separă cei trei lobi de creştere. Lobul central este cel mai
proeminent.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni: -mult mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. De multe ori înălţimea feţei linguale
reprezintă doar 2/3 sau chiar ½ din cea a feţei vestibulare. Înălţimea feţei linguale este în strânsă legătură
cu gradul de dezvoltare a cuspidului lingual care decide înălţimea acestei feţe.
2.Relieful: -convex destul de accentuat în sens transversal şi axial. Convexitatea maximă se găseşte în 1/3
cervicală.
III.FEŢELE PROXIMALE:
1.Contur:-are forma unui trapez cu baza mică spre colet şi baza mare spre ocluzal. Este conturul de
trecere de la canin la dinţii laterali deoarece marginea ocluzală are forma unui “V” cu vârful spre colet.
2.Relieful: -convex în sens V-L. Cele două feţe proximale sunt convergente spre lingual.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:- aproximativ circular cu o uşoară turtire în sens M-D.
2.Relieful: -cuprinde: 2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, câteva creste de smalţ accesorii
a)cuspizii: -cuspidul vestibular este cel mai mare, el având o dimensiune dublă faţă de cel lingual.
Această diferenţă mare între dimensiuni face ca faţa ocluzală să aibă o înclinare de aproximativ 45 grd.
spre lingual.
b).crestele de smalţ: -cele două creste esenţiale ale cuspizilor separă faţa ocluzală în patru versante : 2
meziale şi 2 distale, câte unul pentru V şi L (M-L şi M-V , D-L şi D-V).
-creasta ocluzală a cuspidului vestibular este mai mare şi mai pronunţată decât la cuspidul lingual.
c).şanţul intercuspidian:-uneşte fosetele mezială şi distală. Este scurt şi are o formă concavă spre
vestibular. Este situat mai aproape de marginea linguală şi are o adâncime redusă ceea ce face ca cei doi
cuspizi să pară că sunt uniţi între ei.
d).fosetele:-foseta distală este mai largă decât cea mezială.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 are întotdeauna o singură rădăcină
 formă de con efilat uşor aplatizat M-D
 prezintă două şanţuri longitudinale pe cele două feţe proximale ( cel M este mai accentuat)
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARA: are dimensiuni mai reduse; prezintă două coarne pulpare corespunzătoare celor
doi cuspizi ( cel V este mult mai mare decât cel L)
 CANALUL RADICULAR: are un diametru destul de mare
PREMOLARUL SECUND INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Premolarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 5 pe hemiarcadele mandibulare ei fiind încadraţi
de primii premolari inferiori spre mezial şi de primii molarii inferiori spre distal.
Premolarii secunzi inferiori erup pe arcada mandibulară la vîrsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi
complet edificată la vârsta de 13-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
 înălţimea coronară : 8 mm
 înălţimea rădăcinii: 14-14,5 mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana acestui premolar are o formă cuboidală şi prezintă caractere foarte apropiate de cele ale
molarilor. Foarte frecvent acest premolar poate prezenta 3 cuspizi ( doi linguali). Este cel mai mare
premolar.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea 8 mm
-diametrul M-D: 7,2-7,4 mm
2.Contur:-este format de cele patru laturi: M, D, cervicală şi ocluzală.
a).marginile proximale: au dimensiuni egale cu cele ale primului premolar inferior. Ele converg uşor
spre cervical. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
b). marginile cervicală şi ocluzală: au dimensiuni mai mari decât omoloagele lor de la primul premolar
inferior. Forma marginii cervicale este de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.”V”-ul ocluzal este mai
aplatizat decât la ceilalţi premolari. Unghiul distal este mai rotunjit decât cel mezial.
3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală.
-în 1/3 ocluzală sunt vizibile două şanţuri verticale care delimitează cei trei lobi de creştere.
Lobulul central este cel în care se găseşte şi vârful cuspidului vestibular şi de aceea este mai înalt decât
ceilalţi.
Faţa vestibulară este înclinată spre lingual dinspre cervical spre ocluzal.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea : 6,5 mm
-toate dimensiunile sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.
2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare.
a)marginea cervicală:-linie curbă cu concavitatea spre ocluzal
b). marginile proximale:-convergente spre cervical
c). marginea ocluzală:
în varianta cu doi cuspizi, marginea ocluzală are un singur vârf foarte şters
în varianta cu trei cuspizi: marginea ocluzală are forma literei “M” cu vârfurile rotunjite. Acest aspect este
dat de prezenţa micului şanţ care separă cei doi cuspizi linguali şi care dispare în imediata vecinătate a
feţei ocluzale.
3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum în 1/3 mijlocie. Datorită faptului că feţele
vestibulară şi linguală sunt convergente spre ocluzal diametrul maxim M-D este situat în 1/3 cervicală iar
diametrul minim la nivelul marginii ocluzale.
III.FEŢELE PROXIMALE:
1.Dimensiuni: -înălţimea este mai mică decât lăţimea. Au aceeaşi formă de trapez ca şi feţele proximale
ale primilor premolari inferiori.
2.Relief: -faţa distală este mai scurtă şi mai convexă decât faţa mezială.
-zonele de contact cu dinţii vecini sunt dispuse astfel:
 în sens cervico-ocluzal: la joncţiunea 1/3 ocluzale cu 1/3 medie
 în sens V-L: la jonctiunea 1/3 medii cu 1/3 vestibulară.
IV. FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:-are forma unui patrulater cu unghiurile rotunjite, delimitată de cele patru margini:V, L, M, D.
a).marginile vestibulară şi linguală:-marginea vestibulară este mai mare decât cea linguală. Ambele
margini sunt formate de crestele sagitale de smalţ ale cuspizilor V şi L.
b)marginile proximale: -marginea mezială este mai mare decât cea distală. Ambele margini sunt
convergente spre lingual.
2.Relief:-faţa ocluzală este înclinată spre lingual în sens ocluzo-cervical cu 15 grd (spre deosebire de
situaţia primului premolar inferior unde înclinarea era de 45 grd.).
 -relieful feţei ocluzale la premolarul secund inferior poate prezenta două variante morfologice:
bicuspidat şi tricuspidat.
a).varianta bicuspidată:-este mai rară.
--cuspidul V este mai mare decât cel lingual
-şanţul intercuspidian M-D are forma unei linii curbe cu concavitatea spre V
-fosetele marginale (mezială şi distală) sunt mai aproape de regiunea vestibulară a coroanei. Foseta distală
este mai mare decât cea mezială.
b).varianta tricuspidată: -este mai frecventă
 conturul are o formă mai pătrată cu latura linguală mai mare decât cea vestibulară.
 Prezintă doi cuspizi linguali : M-L şi D-L.
 În mijlocul feţei ocluzale există o fosetă centrală din care pornesc trei şanţuri în formă de “Y”:centro-
mezial, centro-distal şi centro-lingual.
 În această variantă pe faţa ocluzală vor exista 3 creste esenţiale.
 Cei trei cuspizi, în ordinea mărimii lor sunt :V, M-L, D-L.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Unică, cu dimensiuni mai mari decât rădăcina primului premolar inferior
 Pe secţiune are un aspect rotunjit
 Apexul este recurbat spre distal
 Nu prezintă şanţuri longitudinale pe feţele proximale .

8.Anatomia molarilor superiori

PRIMUL MOLAR SUPERIOR
A. DATE GENERALE
Primii molari superiori ocupă poziţiile 6 pe arcadele dentare fiind vecini cu premolarii secunzi superiori
(spre mezial) şi cu molarii secunzi superiori (spre distal).
Primii molari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 6 ani (de aceea ei mai sunt denumiţi şi
”molarii de 6 ani”), iar rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale primilor molari superiori sunt următoarele:
 înălţimea coronară:-7,5 mm
 înălţimea rădăcinii palatinale: 13 mm
 lungimea totală medie : 20,5 mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Are o formă cuboidală formată din patru lobi şi având patru feţe laterale şi o faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea 7,5 mm
-lăţimea maximă 10 mm ( în 1/3 ocluzală)
-lăţimea minimă 7,4 mm (cervical)
2.Conturul:-are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal. Este format din patru margini: M,
D, cervicală şi ocluzală
3.Relieful:-este convex în ambele sensuri cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală spre mezial.
Prezintă un şanţ vertical care separă cei doi lobi vestibulari şi care este situat mai spre distal (datorită
faptului că lobul mezial este mai mare decât cel distal). La ½ feţei vestibulare şanţul vertical (denumit şi
şanţ de descărcare) se termină într-o fosetă.
II.FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea este mai mică decât cea a feţei vestibulare
-marginea ocluzală are lăţimea de 10,2 mm
2.Contur: -are tot forma unui trapez cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-este cea mai lată dintre toate feţele proximale ale dinţilor laterali.
-diametrul V-P la nivel cervical:10 mm
-diametrul V-P în 1/3 cervicală 11,7 mm
-diametrul V-P la nivelul marginii ocluzale 11,7 mm
-înălţimea feţei meziale : 7,5 mm
2.Conturul: are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal.
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Contur şi dimensiuni: -conturul este asemănător cu cel al feţei meziale dar este mult mai redus
.
 2.relieful: - este convex în dublu sens
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:-are forma unui paralelogram cu diametrul maxim între cuspidul M-V şi cel D-P.
-conturul are unghiurile M-P şi D-V obtuze iar cele M-V şi D-P sunt ascuţite
a)marginea vestibulară: -are o formă bilobată, convexă, şi corespunde crestelor sagitale ale cuspizilor
vestibulari.
-şanţul interlobar o împarte în două părţi inegale( mezială mai mare decât distală)
-are o lungime de 10mm
-este convergentă spre distal faţă de marginea palatinală.
b). marginea palatinală: -este tot bilobată cu partea mezială dublă faţă de cea distală.
 corespunde crestelor sagitale ale cuspizilor palatinali.
 este mai mare decât marginea vestibulară
c).marginea mezială: -este cea mai mare margine (11,7 mm)
-cu marginea vestibulară formează un unghi ascuţit iar cu cea palatinală un unghi obtuz.
-este reprezentată de creasta marginală de smalţ.
d).marginea distală :-este mai mică decât cea mezială (10,5 mm).
-este convexă. Cu marginea vestibulară formează un unghi obtuz iar cu cea palatinală un unghi
ascuţit.
2.Relieful: este format din următoarele elemente: 4 cuspizi, 3 fosete, 3 şanţuri, mai multe creste de smalţ.
a).Cuspizii: - 2 vestibulari şi 2 palatinali. În ordinea mărimii: MP, MV, DV, DP.
-între cuspizii MP şi DV există o creastă de smalţ care îi uneşte şi care se numeşte creasta oblică
de smalţ: -Are o formă angulată cu deschiderea unghiului spre mezial
-separa între ei cuspizii MV şi DP.
-crestele esenţiale de smalţ ale cuspizilor sunt uşor convexe şi mai apropiate de marginea mezială.
Acest fapt duce la existenţa unor pante meziale mai scurte şi mai abrupte decât cele distale.
b).Şanţurile intercuspidiene: sunt în număr de 3: MC, CV şi DP
1. Şanţul intercuspidian mezio–central: -separă cuspizii MV şi MP. Extremităţile şanţului sunt plasate în
câte o fosetă (fosetă mezială şi cea centrală).
2. Şanţul intercuspidian vestibulo-central: -separă cuspizii MV şi DV. O extremitate se găseşte în foseta
centrală iar traiectul său părăseşte faţa ocluzală şi se termină în foseta de la ½ feţei vestibulare. Şanţul
mezio- central şi cel vestibulo-central formează împreună un unghi aproape drept.
3. Şanţul intercuspidian disto-platinal:- separă cuspidul MP de creasta oblică de smalţ şi se termină pe faţa
palatinală..
c)fosetele: -2 fosete principale (una mezială şi una distală). Sunt delimtate de crestele marginale de smalţ.
-1 foseta secundară –se găseşte la intersecţia şanţurilor vestibulo-central şi mezio-central.
d) crestele de smalţ: -crestele marginale mezială şi distală se unesc cu crestele sagitale şi esenţiale ale
cuspizilor.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Are 3 rădăcini: 1 palatinală, 2 vestibulare (mezio- vestibulară şi disto-vestibulară)
 Rădăcina palatinală
 Este cea mai mare
 Este aplatizată vestibulo-palatinal
 Pe faţa palatinală prezintă un şanţ longitudinal
 Rădăcinile vestibulare
 Cea M-V este mai aplatizată în sens M-D decât rădăcina D-V.
 Rădăcina M-V prezintă câte un şanţ longitudinal pe ambele feţe
 Rădăcina D-V prezintă şanţ longitudinal numai pe faţa mezială
 Vârfurile celor două rădăcini vestibulare sunt recurbate unul spre altul cu toate că , în general , cele două
rădăcini au o direcţie divergentă.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE
 CAMERA PULPARĂ
 Are forma coroanei, cu 4 coarne pulpare corespunzătoare celor 4 cuspizi.
 Este voluminoasă
 CANALELE RADICULARE
 Canalul palatinal este cel mai larg, are o formă cilindro-conică, respectând forma rădăcinii
 Cele două canale vestibulare sunt mai înguste
MOLARUL SECUND SUPERIOR
 A. DATE GENERALE:
Molarii secunzi superiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele maxilare şi sunt vecini cu
primii molari superiori spre mezial şi cu molarii de minte superiori spre distal..
Aceşti molari erup pe arcada maxilară la vârsta de 12-13 ani iar rădăcina lor va fi complet formată la
vârsta de 14-16 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
 înălţimea coroanei: 7mm
 înălţimea rădăcinii : 12mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Coroana molarului secund superior are o formă asemănătoare cu cea a primului molar dar este mult
mai aplatizată în sens M-D decât acesta, păstrându-şi , totuşi, pe secţiune forma romboidală. Coroana
molarului secund superior păstrează în general aceleaşi caracteristici cu cele ale ale coroanei primului
molar superior şi de aceea vom trece în revistă, în continuare, doar acele caracteristici morfologice
coronare care diferenţiază cei doi dinţi.
1. Are dimensiuni mai reduse în toate sensurile
2. Şanţurile interscuspidiene sunt mai superficiale
3. Uneori în locul fosetei distale (care este foarte redusă ca dimensiuni) putem găsi un simplu şănţuleţ.
4. Faţa ocluzală are cuspizii DV şi DP mult mai mici. De multe ori cuspidul DP este foarte redus dând
senzaţia că este pe cale de dispariţie. Acest lucru face ca jumătatea distală a feţei ocluzale să fie mult mai
mică decât cea mezială
5. Creasta oblică de smalţ este foarte redusă ca dimensiuni şi de multe ori chiar lipseşte.
6. Nu prezintă tuberculul lui Carabelli
C. CARACTERSITICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Aceleaşi trei rădăcini ca la primul molar superior, dar cu dimensiuni mai reduse
 Cele trei rădăcini nu mai sunt atât de divergente ca cele ale primului molar superior. Tendinţa lor este spre
o convergenţă accentuată care începe cu o fuzionare încă de la nivelul coletului. Acest lucru este mai
evident între rădăcinile palatinală şi M-V care , frecvent sunt unite de o lamă subţire de cement.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE
 Camera pulpară este mult aplatizată M-D, prezintă patru coarne pulpare şi se continuă cu cele trei canale
radiculare care respectă forma pe secţiune a rădăcinilor.

9.Anatomia molarilor inferiori

PRIMUL MOLAR INFERIOR
A. DATE GENERALE
Molarii primi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 6 de pe hemiarcadele mandibulare fiind învecinaţi
spre mezial cu premolarii secunzi inferiori iar spre distal cu molarii secunzi inferiori.
Primii molari inferiori erup pe hemiarcadele mandibulare la vârsta de 6-7 ani iar rădăcinile lor vor fi
complet edificate la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
 înălţimea coronară: 7,5mm
 înălţimea rădăcinii:14mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana primului molar inferior are o formă paralelipipedică dreptunghiulară cu 4 feţe laterale şi 1 faţă
ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim 11,2 mm (la nivel ocluzal)
-diametrul minim 8,5 mm (la nivel cervical)
-înălţimea: 7,5 mm
2.Contur : -are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal şi baza mică cervical. Este format de patru
laturi: ocluzală, cervicală, mezială şi distală.
3.Relieful: -este cel mai complex dintre toate feţele laterale ale molarilor.
a).şanţurile: -sunt două şi delimitează cei trei lobi de creştere. Şanţul distal este mai scurt şi mai puţin
profund decât cel mezial. Ambele şanţuri reprezintă continuarea şanţurilor de pe faţa ocluzală.Şanţul
mezial se termină în foseta de pe faţa vestibulară iar cel distal se termină pierdut la ½ acestei feţe.
b).lobii de creştere :-în număr de trei, sunt dispuşi în ordine descrescătoare dinspre mezial spre distal.
c).convexitatea maximă: este situată în 1/3 cervicală.
II.FAŢA LINGUALĂ:
 1.Dimensiuni:-înălţimea :7mm
-diametrul maxim: 10mm (este situat ocluzal)
2.Contur:-este tot de trapez cu baza mare ocluzală şi baza mică cervical dar are dimensiuni mai
reduse decât cele ale feţei vestibulare. Este format din patru margini: cervicală, ocluzală , mezială şi
distală.
a).marginea ocluzală: -are tot forma unei linii frânte dar este formată numai din două “V”-uri
corespunzătoare celor doi lobi de creştere linguali. Lobul mezial este mai mare decât cel distal.
b).marginea cervicală: -are forma asemănătoare cu marginea cervicală a feţei vestibulare dar are
dimensiuni mai reduse ca aceasta.
c.marginile proximale: -sunt divergente spre ocluzal şi sunt mai mici şi mai puţin convexe decât
omoloagele lor de pe faţa vestibulară.
3.Relieful: -există un şanţ care separă cei doi lobi de creştere şi care este continuarea şanţului de pe faţa
ocluzală. Acest şanţ se pierde treptat în 1/3 ocluzală a feţei linguale.
-convexitatea maximă în sens vertical este prezentă la ½ înălţimii feţei linguale.
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul V-L: 10,3 mm
2.Conturul : -este dat de patru margini: ocluzală, cervicală , vestibulară şi linguală.
a).marginea ocluzală: -are forma unui “V” larg deschis corespunzător cuspizilor MV şi ML de pe faţa
ocluzală
b).marginea cervicală: -are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
c).marginea vestibulară: -este plană şi înclinată spre lingual cu o convexitate în 1/3 cervicală.
d).marginea linguală: -uşor convexă cu un maxim la ½ înălţimii.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă este situată în 1/3 ocluzală. La nivel cervical prezintă o uşoră escavaţie.
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai reduse decât cele ale feţei meziale.
2.Conturul :-este identic cu cel al feţei meziale.
3.Relieful: -convexitate accentuată atât în sens axial cât şi V-L.
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim:11,2 mm (vestibular)
2.Contur:-de trapez cu baza mare vestibular şi baza mică lingual.este format de patru laturi: vestibulară,
linguală, mezială şi distală.
a).marginea vestibulară:- este formată de crestele sagitale ale celor trei cuspizi vestibulari, întrerupte de
cele două şanţuri de separare.
b).marginea linguală: -este formată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali întreruptă de şanţul
de separare.Este mai mică decât marginea vestibulară.
c).marginile proximale: -uşor curbe şi convergente spre lingual. Marginea distală este mai scurtă şi mai
convexă decât marginea mezială.
3.Relieful: este format din: 5 cuspizi, 4 şanţuri intercuspidiene, 5 fosete (2 principale şi 3 secundare), 2
creste marginale de smalţ şi mai multe creste de smalţ sagitale şi esenţiale ale cuspizilor.
a).Cuspizii: -sunt repartizaţi 3 V şi 2L. În ordinea mărimii aceştia sunt ierarhizaţi astfel: ML, DL, MV,
CV, DV. Cuspidul DV este cel mai mic fiind situat chiar în unghiul vestibulo-distal.
b)Şanţurile:-în numar de 4 , acestea sunt: MD, CL, CVM, CVD.
1. Şanţul intercuspidian mezio-distal:
2. Şanţul intercuspidian centro-lingual: -
3. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular mezial: -
4. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular distal: -
c).Fosetele: -cele principale (mezială şi distală) au o formă triunghiulară şi sunt delimitate de crestele
marginale de smalţ. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.
-cele secundare:-sunt în număr de 3 şi se formează la intersecţia şanţului intercuspidian M-D
cu celelalte 3 şanţuri (centro-lingual, centro-vestibular mezial şi centro-vestibular distal).
d).Crestele de smalţ: -crestele sagitale de smalţ ale celor 5 cuspizi precum şi cele 2 creste marginale
delimitează depresiunea feţei ocluzale.
-creasta sagitală a cuspizilor linguali este mai aproape de faţa linguală decât creasta
sagitală a cuspizilor vestibulari de faţa vestibulară (care este situată la aproximativ 3 mm). C.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Are două rădăcini: una mezială şi una distală.
 Sunt turtite puternic în sens M-D.
 Sunt curbate cu concavitatea spre distal.
 Diametrul V-L este triplu faţă de cel M-D.
 Pefeţele proximale, ambele rădăcini prezintă câte o depresiune longitudinală.
 Rădăcina M este mai mare decât cea D.
 Separarea celor două rădăcini începe cam la 4-5 mm de colet, până în acest punct ele fiind separate prin
câte un şanţ interrardicular (V şi L).
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE
 Camera pulpară este mare şi prezintă cinci coarne pulpare corespunzătoare celor cinci cuspizi ocluzali.
 Camera pulpară se continuă cu trei canale radiculare ( 2 în rădăcina mezială : mezio-lingual şi mezio-
vestibular; 1 canal mai mare şi mai larg în rădăcina distală).
MOLARUL SECUND INFERIOR
NOTIUNI DE MORFOLOGIE CORONARA A MOLARULUI SECUND INFERIOR
DATE GENERALE:
Molarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele mandibulare fiind vecini cu primii
molari inferiori spre mezial şi cu molarii de minte inferiori spre distal.
Molarul secund inferior erupe pe arcadă la vârsta de 11-13 ani ( se mai numeşte şi “molarul de 12 ani”)
iar rădăcinile lui vor fi complet formate la vârsta de 14-15 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
 înălţimea coroanei :7mm
 înălţimea rădăcinii :13 mm
CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Coroana molarului secund inferior are o formă cuboidală datorită diferenţei relativ mici dintre diametrul
M-D (10,7 mm) şi cel V-L (10,1 mm).
I .FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea 6,9mm
-diametrul M-D:10,7 mm
2.Contur:-are forma unui trapz cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.
a).marginea ocluzală:- este formată din două “V”-uri corespunzătoare celor doi cuspizi, din care cel
mezial este mai mare.
3.Relief:-convex în ambele sensuri.Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.
-prezintă un şanţ vertical nu prea adânc care separă cei doi cuspizi vestibulari ( este continuarea
şanţului intercuspidian de pe faţa ocluzală) şi care se termină într-o fosetă situată la ½ înălţimii feţei
vestibulare.
-şanţul vertical separă cei doi lobi vestibulari din care cel mezial este cel mai mare.
II. FAŢA LINGUALĂ:
1.Contur şi dimensiuni:-are un contur asemănător cu cel al feţei vestibulare dar are toate
dimensiunile mai reduse.
III. FEŢELE PROXIMALE:-sunt asemănătoare din toate punctele de vedere cu omoloagele lor de la
primul molar inferior dar au toate dimensiunile mai reduse.
IV. FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul M-D:10,5 mm
-diametrul V-L: 10 mm
2.Contur: are o formă pătrată datorită diferenţei mici dintre cele două diametre.
3.Relieful:-este compus din următoarele elemente: 4 cuspizi, 2 şanţuri intercuspidiene, 3 fosete( 2
principale şi 1 secundară), mai multe creste de smalţ.
a).Cuspizii: în număr de 4, ei sunt repartizaţi 2 V şi 2 L. În ordinea descrescătoare a mărimii, ei pot fi
ordonaţi astfel: MV, ML, DV, DL. Când dintele este implantat pe arcada mandibulară cuspizii linguali
sunt mult mai jos decât cei vestibulari datorită axului de implantare a dintelui în arcadă care este mult
înclinat spre lingual.
b).Şanţurile intercuspidiene:-şanţul intercuspidian mezio-distal:-are extremităţile în fosetele marginale
M şi D. El separă cuspizii vestibulari de cei linguali.
-şanţul intercuspidian vestibulo-lingual:-are o extremitate în foseta secundară de pe faţa vestibulară iar
cealaltă se termină pierdut pe faţa linguală. Acest şanţ separă cuspizii M de cei D. El este situat mai
aproape de extremitatea distală a feţei ocluzale.
c).Fosetele: -2 principale, mezială şi distală de formă triunghiulară sunt delimiate de crestele de smalţ
marginale.
 -foseta secundară este situată în centrul feţei ocluzale acolo unde se intersectează şanţurile
intercuspidiene.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 prezintă două rădăcini asemănătoare cu cele ale primului molar inferior dar de dimensiuni mult mai
reduse.
 Rădăcinile au aceeaşi orientare dar prezintă o tendinţă mai accentuată de a se uni în 1/3 de colet.
 Rădăcina mezială este mult aplatizată în sens M-D şi nu întotdeauna conţine 2 canale radiculare.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 Camera pulpară are forma coroanei şi prezintă patru coarne pulpare.
 Camera pulpară se continua cu trei sau două canale radiculare.

10. Structura histologică şi compoziţia chimică a adamantinei. + 11Fiziologia şi biologia

adamantinei
Smalț – țesut acelular de origine ectodermală , rezultat din mineralizarea matricei organice
sinetizate și secretate de ameloblaști.
Acoperă coroana anatomică, sprijinindu-se pe dentina subiacentă și finisîndu-se la colet.
Grosimea maximă la nivelul marg incizale și s.ocluzale : cuspizi molari – 2,6mm ; premolari-
2,3mm ; fronatli-2mm ;
Grosimea minimă : colet – 0,01-0,2 ; fețe laterale și sanțuri ocluzale – 0.5- 0,62 ;

Caractere chimice
Partea anorganică 95% , anorganică 0,5-2%, 1% şi 4% apă.

Fracțiunea anorganică e m.bogată la suprafață decît la joncțiunea amelodentinară.

Fracțiunea minerală - formată din fosfaţi de calciu, constiuiţi sub forma de
•Hidroxiapatită- Ca10(PO4)6(OH)2. 75,04%
Cristalul de HA e înconjurat de un strat hidrat ce prezintă o zonă de difuziune ionică, cît și o
zonă de legătură cu fracțiunea organică
• Carbonapatita - 12,06 (prezenţa sporită e un pericol de dezvoltare a cariei dentare, mai uşor se
dizolvă în acizii produşi de bacteriite din placa dentara;
• Fluorapatita - 0,063 (creşterea conţinutului scade cantitatea carbonatelor, astfel sporind
rezistenţa ţesutului faţă de factorii cariogeni);
• MgCO3 - 1,62 (tetroxidul de magneziu).Ionii de Mg activînd fosfatazele alcaline sunt în
legătură cu incidența cariei.
• Clorapatita - 4,39;
• CaCO3- 1,33;

Constituenţi majori :Ca (36,6-39,4%), P (16,1-18%), CO2 (1,95-3,66%), Na (0,25-0,9%),

Mg (0,25-0,58%), Cl (0,19-0,30%)
Constituenţi minori : F, Zn, Sb, Ba, W, Cu, Mn, Au, Ag, Cr, Co, Va.

Constituenți organici : Proteine, glucide, lipide, acizi organici.

Din substanțele proteice 2/3 solubile în acizi, iar 1/3 proteine insolubile.
Fracțiunea solubilă este reprezentată de peptide, proteine ce au un conținut în HA asernănător
keratinelor şi 1/3 din colagenul din constituția smalțului.
Restul de 2/3 din colagen este insolubil şi intră alături de keratine (eukcratina şi pseudokeratina)
în alcătuirea fracţiunii organice insolubile.
Glucidele prezente în special în straturile superioare: galactoză, glucoză, manoză, xiloză, fucoză,
ranmoză şi muco-polizaharide (acid hialuronic, chondroitin4-sulfat şi chondroitin-6-sulfat).
Lipide: colesterolul şi acizii graşi nesaturaţi.
Acizii organici: acidul citric acidul lactic.
La suprafaţa smalţului dentar se identifică o mernbrană fină, de natură organică (polizaharide şi
proteine).
 Apa se găsește sub formă liberă slab legată de structurile organice, fie asociată grupărilor
hidroxil din rețeaua HA.
Structura Histologică
Prisma de smalţ – umf a smalțului. Cordoane mineralizate care parcurg smalţut de la joncţiunea
amelodentinara pînă la suprafaţa.
Diametrul (1-2 um) in apropierea joncţiunii smalţ-cement și (4 um ) la suprafaţa dintelui, iar
lungimea lor este egala cu grosimea smalţului dintelui respectiv.
Direcţia prismelor este diferită de la o zonă la alta: la suprafaţa liberă a dintelui - paralele cu axul
lung al acestuia, apoi se inclină pînă la un unghi ascuțit, iar în dreptul joncţiunii smalţ-cement -
axul mare perpendicular pe axul lung al dintelui.
Traiectul prismelor este sinuos în cele dou treimi interne ale smalţului. Aceste sinuozităii
interesează grupe de 5-7 prisme. În cadrul aceluiaşi grup: prismele sunt paralele între ele. În
consecinţă, grupele de prisme se intersectează şi, astfel, pe o secţiune de email, se observă
alternativ prisme sectionate longitudinal (benzile Hunter-Schreger)

Benzile Hunter-Schreger sunt rezultatul orientării diferite a prismelor.

Nu au un suport morfologic, ci sunt rezultatul unui fenomen optic.
Pe o secţiune longitudinală, prismele paralele cu raza de lumină reflectă puternic lumina din
obiectiv şi apar intunecate (parazone), iar cele care sunt mai puţin paralele cu fasciculul luminos
apar luminoase (diazone), deoarece reflectă lumina în microscop.

Pe secţiune transversală, prismele au formă de gaură de cheie, la care porțiunea sferică reprezintă
mijlocul prismei, iar porţiunea lngustată, pedunculul.
Centrul unei prisme se aflâ între prelungirile a două prisme subiacente
În interiorul porţiunii centrale a prismelor, cristalele sunt orientate cu axul lung paralel cu axul
prismei, iar în prelungirea prismei, cristalele diverg.
Teaca (mantaua) prismei prezintă un grad mai scăzut de mineralizare; o concentrare a
materialului organic. Zonă cu afinitate pentru coloranti cationici (albastru Alcian), deci este mai
bogată in proteoglicani.
Intervine în mecanismele de elasticitate, deci conferă rezistentă smaltului, precum şi în fenomene
de difuziune. Grosimea tecii scade in cursul maturării preeruptive.
Substanta interprismatică separă prismele adamantine - o retea fibrilară formată din fibrile de
60-150 A diametru. Orientarea cristalelor este diferită: sunt dispuse paralel cu flbrele in prismele
adamantine şi perpendicular pe acestea în substanţa intetprismatică.
Strii Retzius - apozitia straturilor succesive de smalţ/ zone de slabă rezistenţă faţă de carie.
Localizate în porţiunea superficială a smalţului, pot apărea, în regiunea cervicală a dintelui, sub
forma de şanţuri circulare concentrice – perikimatii (depresiuni) și liniile Pickerill (ridicături).

Smalțul intern - o arie de smalţ aprismatic situat de asupra joncţiunii amelodentinare.

Fusurile smalţului – zone de material organic cu deficit de mineralizare,originea în dentină, apar
în urma pătrunderii prelungirilor odontoblastelor printre ameloblaste anterior momentului
depunerii smalţului. După depunerea smalţului şi formării joncţiunii amelodentinare prelungirile
odontoblastelor sunt sechestrate, au aspect de fus.
Lamelele smalţului sunt formaţiuni liniare care străbat întreaga grosime a smalţului de la
suprafaţă până la dentină, pătrunzând chiar şi în aceasta. Localizarea lor este varaibilă, mai des
putând fi observate în smalţul cervical sau în dreptul gropiţelor de pe suprafeţele ocluzale.
Lamelele repezintă fie prisme de smalţ ne-mineralizate, fie substanţă organică interprismatică cu
un grad mai mic de mineralizare.
Smocurile formaţiuni organice slab mineralizate decât prismele,având forma unui mănunchi de
lamele ramificate şi ondulate, care încep de la limita smalţ-dentină şi ajung până la cca. 1/3 din
grosimea internă a smalţului.
 12. Structura histologică şi compoziţia chimică a dentinei.

Dentina - ţesut dur, mineralizat, acelular, avascular ce delimitează cavitatea pulpară.

Origine mezenchimală, formîndu-se prin mineralizarea substratului matriceal secretat de
odontoblaști.
Apariția dentinei precede cea a smalțului și continuă în direcție centripetă.
La nivel coronar acoperită de smalț, radicular-cement.
Grosimea stratului de dentină diferă, fiind mai mare la nivelul suprafeţelor ocluzale şi a
marginilor incizale ale dinţilor, diminuându-se în partea radiculară, iar în regiunea apexului are
cea mai mică grosime.
Substanţele minerale:
Ca- 28,2-35,3%;
Mg - 1,2%;
F - 0,017%; P - 13,5-17,1%;
Na - 0,2-0,75%;
S - 0,2%;
CO2 - 3%;
Zn - 0,018%.
K - 0,07%;
Cl - 0,03-0,39%;
raportul Ca/ P = 1,62
Principala componentă a fracţiei minerale este fosfatul de Ca, carbonatul de calciu şi de
magneziu.
În cantitaţi mici se conţine fluorura de calciu şi alte microelemente.
Substanţele anorganică - apatită cristalizată sub forma de prisme hexagonale, cu elementele
constitutive Ca/P.
Fracţiunea organică este alcătuită din proteine, glucide şi poliza-baride; fracţia organică
proteică este alcătuită din colagen şi compusii lui (92%).
Proteinele solubile reprezintă 3-15% din proteinele totale, 1/10 din ele nefiind de natură
colagenică. Proteinele insolubile (keratina dentinară) se găsesc in proporţie de 1/40 din proteinele
dentinare.
Se mai determină: • peptide dentinare; • fosfoproteine; • glucide; • acidul lactic; • acidul citric; •
lipide; • enzime.
Lichidul dentinar – acelular, ce conține proteine serice și aa, microelemente.
A fost determinată acetilcolinesteraza, care are rol de transmitere a impulsurilor nervoase.
Caractere morfofuncţionale
Dentină prezintă substanța fundamentală străbătută de numeroşi tubuli -canalicule
dentinare, care se întind de la limita sa pulpară până la limita amelodentinară.

Se găsesc în apropierea pulpei (cca. 75.000/mm2) şi în apropierea smalţului (15.000/mm2),

În apropierea pulpei, au dia-metrul de 3-4 microni pentru ca în apropierea smalţului să
scadă până la 1 micron.
Canaliculul dentinar este ocupat de câte o prelungire citoplasmatică a celulei odontoblaste
situată în pulpă, prelungire denumită fibră Tomes.
Între membrana celulară care limitează prelungirea odontobalstului şi peretetele calcificat al
canaliculelor se evidenţiază un spaţiu îngust care conţine o substanţă fundamentală amorfă
de spect fin granular -Teaca Newman :fibrele colagene și nervoase amielinice 0,2microni.
 D. peritubulară – înconjoară peretele tubulilor, grosimea crescînd spre joncțiunea smalț-
dentină, mai mineralizată decît D.intertubulară, cunoscută sub numele de aria translucidă.

Dentina intertubulară -ocupă spaţiul dintre două unităţi denti-nare vecine şi rezultă din
minerafizarea matricei sintetizate şi secretate de ci1tre odontoblaşti
Cristalele HA se asociază în formaţiuni globulare, care, ulterior, în condiţii normale, fuzionează,
realizând un strat uniform mineralizat (dentina intertubulară).
În zona externă a dentinei coronare, fără să semnifice un proces patlogic, există zone de
nefuzionare a calcosferitelor, ce formează dentina inter-globulară Czermack.
Apoziția dentinei se efectuează în straturi succesive, de la joncț S-D, iar ritmicitatea mineralizării
e marcată de :
liniile de contur Owen situate la interval 25um concentric cu camera pulpară, zone de mai slabă
mineralizare a substanţei organice, consecutive unei perioade de repaus în timpul dezvoltării
linii von Ebner – striații fine concentrice la interval 4-8um e reprezintă secvența zilnică a
depunerii matricei dentinare.
Trecerea de la viaţa intrauterină la cea extrauterină, însoţită de modificările metabolice
corespunzătoare, este marcată pe secţiunea transversală printr-o linie de contur Owen, mult mai
exprimată, linia neo-natală.

Predentina apare ca o bandă îngustă, situată imediat în afara odontoblaştilor, alcătuită în ce mai
mare parte din substanţă fundamentală şi fibre de colagen.
Dentinogeneza în perioada formării dintelui structurează dentina primară.
Dentina formată după erupţie este denumită dentină secundară sau dentină de reacţie.
Prin depunerea dentinei secundare, se micşorează volumul camerei pulpare având drept
consecinţă împingerea stratului de odontoblaşti care se orientează pe mai multe rânduri.
Dentina secundară are dispoziţia structurală a dentinei primare, prezentând însă un grad mai mic
de mineralizare, fund formată prin intensificarea activităţii odonto-blaştilor.

Dentină secundară de reacţie /dentină de reparaţie - Ea se formează pe zone restrânse,

corespunzând suprafeţei pe care se exercită excitaţia şi are un caracter de apărare prin crearea
unui obstacol dur în fata agresiunii.
Elaborarea matricei de către odontoblaști sau de celulele releu din z. Subodontoblastică, in cazul
leazării stratului odontoblastic se face într-un timp rapid pentru a asigura apărarea pulpei.
Din aceste motive,canaliculele dentinare sunt în număr redus, sinuoase şi subţiri, sau pot lipsi în
totalitate. In aceste cazuri lipsesc din stratul dentinar respectiv fibrele Tomes şi fibrele nervoase.
Din punct de vedere structural, această dentină prezintă un procent scăzut de săruri minerale
având o duritate mai mica decât dentina primară.

13.Structura histologică şi compoziţia chimică a cementului.

Cementul ţesut dur, mineralizat, de originc mezenchimală, ce acoperă dentina radiculară
incepănd de la colet, la nivelul joncţiunii smalţ-cemcnt, şi se continuă până la apex.
Pe faţa sa externă se inseră grupele de fibre colagene aparţinând ligamentului desmodontal
Aparţine din punct de vedere morfologic odonţiului, iar funcţional parodonţiului
(os+desmodonțiu).
Caractere chimice
Cementul este constituit din substanţă organică 50-55% şi substanţă anorganică 45- 50%.
Fracția minerală – fosfat tricalcic 50-66% , microelemente.
Componenta organică – P G polizaharide ;
Fracția organică proteică - materie fibrilară de natură colagenă 92%

Caractere morfofuncţionale
Morfologic deosebim :
- cementul acelular (fibrilar) sau primar
- cementul celular (secundar)

Cementul acelular se depune primul, din sacul dentar, prin apoziţie;

Alcătuit din substanța fundamentală ce conţine fibrele colagene şi conjunctive.
Fibrele au o direcție radială, care din partea dentinei se unesc cu apofizele periferice alc
odontoblastelor prin intermediul fibrei Tomes, iar din partea opusă - cu fibrele Şharpey din
periodonţiu. Fibrele Sharpey iniţial se formează în grosimea cementului, însă se mineralizează şi
un capăt al lor rămâne incorporat în cementul acelular, uneori pot fi observate în porţiunea lui
externă.
Fibrele Sharpey reprezintă inserţia dentară prin care ligamentele alveolo-dentare se ancorează în
cementul radicular.
În ceinentul primar se disting canalicule foarte mici, microscopice, prin care circulă lichidul
nutritiv, transudat dm pulpă şi periodonţiu.

Cementul celular sau secundar se găseşte la periferia cementului acelular fund localizat
predominant în zona apicală a rădăcinii şi la nivelul bifurcaţiei sau trifurcaţiei radiculare.
Cementul celular conţine numeroase spaţii lacunare orientate paralel cu suprafaţa
(cementoplaste), spaţii în care îşi au sediul celule specializtae în formarea matricei organice a
cementului. Aceste celule denumite cementoblaste se găsesc în diverse faze evolutive.

La limita dintre cement şi dentină se evidenţiază o structură organică - Stratul granular Tomes.
strat de substanţă organică și sediul unor procese metabolice complexe.

Funcții
• are rol in fixarea dintelui în alveolă;
• asigură adaptarea functională ocluzală a dintelui;
• prezintă procese metabolice importante pentru:
• men tinerea integritătii functionale a parodontiului de susţinere,
• inchiderea canaliculelor dentinare,
• repararea defectelor de pe suprafaţa rădăcinii.

Depunerea continuă de cement, proces caracteristic, este necesară pentru reataşarea unor fibre
periodontale (fibre Scharpey). Astfel, depunerea continuă de cement este un proces biologic
compensator, protector, care concură la menţinerea integritaţii parodonţiului de susţinere şi a
funcţiilor sale în limite fiziologice.
În afară de apoziţie, cementul poate prezenta mai rar şi fenomene de rezorbţie. Rezorbţia se
produce în traumatismele ocluzale violente, deplasări supradozate, transplantări, replantări,
hipovitaminoze A şi D, tuberculoză, hipotiroidie, osteodistrofie fibroasă ereditară.

14. Structura histologică a pulpei dentare.

Pulpa – țesut conjunctiv derivat din papila mezenchimală situată în cavitatea pulpară.
Elemcntele structurale ale pulpei (celule, fibre, vase şi nervi) sunt cuprinsc intr-o substanţă
fundamentală.
• Substanţa fundamentală - mediul prin care sunt vehiculate spre celule diverse substanţe
metabolice aduse prin intermediul vascularizaţiei, necesare pentru asigurarea vitalităţii ţesutului,
şi totodată reprezintă calea pe care produşii de catabolism vor fi eliminați prin interrnediul
circulaţiei venoase.
Este un gel de natură coloidală, omogen, bogat in apă 68%, ce variază cu vîrsta.
Faza glucidică este formată din glicozaminoglicani, acizi sulfataţi, în principal chondroitin-4 şi
6-sulfat şi acid hialuronic şi reprezintă 50-90% din molccula de proteoglican.
STRATURILE : –Periferic (odontoblastic) –Weil –Subodontoblastic –Central
CELULELE PULPARE
a. Celulele de bază – fibroblaşti cu o morfologie diferită: fusiforme sau stelate, cu prelungiri
cito-plasmatice ce pot să atingă 20 um lungime.
Fibroblaştii elaborează precursorii colagenului şi elementele substanţei fundamentale.
Odată cu imbătrănirea, fibroblaştii sunt înlocuți cu fibrocite, care au o formă similară'
fibroblaştilor, dar organitele sunt mai puţin numeroase, ca urmare a reducerii activităţii lor
metabolice.
Senescenţa ţesutului pulpar este însoţită de o scădere a numărului de celule, în timp ce
componenta fibrilară creşte.
b. Celulele dentinogenetice - odontoblaşti şi de celulele de releu ale zonei
subodontoblastice.
Odontoblaştii sunt celule înalt specializate, ce sunt aşezate în palisadă la periferia pulpei
coronare şi radiculare.
Celulele din zona subodontoblastică, celule Hohl -activitatea lor dentinogenetică are loc în
condiţii reacţionale (traumatice, infecţioase sau terapeutice).
Între odontoblaşti şi celule Hohl se află o zonă săracă în celule - zona celulară Weil (capilarele
terminale ale reţelei vasculare subodontoblastice, terminaţii nervoase )
c. Celulele de apărare sunt prezente în parenchimul pulpar în cursul reacţiilor infIarnatorii
şi antiinfecţioas: hisocite (fagocita resturi tisulare,particule străine) plasmocile (sinteza
anticorpilor), mastocite (granule heparină).

FIBRELE PULPARE
— Fibrele colagene elaborate de fibroblaşti.
— Fibrele de reticulină
— Fibre oxitalanice
15. Funcţiile pulpei dentare.
-- Functia trofica- deoarece pulpa este asigurata cu o retea densa de vase sangvine, din ea prin
substanta fundamentala se produce alimentarea elementelor celulare ale pulpei; prin intermediul
fibrei Tomes se alimenteaza dentina.
Rolul pulpei in troficitatea dentinei este evident in cazurile cind are loc depulparea dintilor.
Dintii devin fragile,isi pierd culoare si luciu.
-- Functia plastica - pulpa continuie sa formeze dentina secundara si tertiara in cazuri patologice
-- Functia defensivă - celulele sistemului reticuloendotelial - histocitele cu functia de fagocitoza;
plasmocitele elaboreaza anticorpi. Functia de fagocitoza si digestie intracelulara este realizata de
granulocite neutrofile.
-- Functia senzorială - fibrele nervoase care fiind iritate produc senzatii dolore si regleaza fluxul
sangvin.
-- Funcţ ia induct ivă - d e d i f e r e n ţ i e r e a e p i t e l i u l u i b u c a l î n l a m i n a
d e n t a r ă ș i formarea organului smalţului.

16. Modificări de vârstă a pulpei dentare.

Volumul pulpar diminuează ca urmare a apoziţiei continue de dentină, ce duce la obliterarea
camerei pulpare și canalelelor radiculare.
Modificarea populaţiei celulare : fibrocitele înlocuiesc progresiv fibroblaștii, iar odontoblaşdi
scad numeric şi prezintă semne de involuţie şi degenerescenţă.
Involuţia odontoblaştilor are ca rezultat apoziţia unei dentine atubulare, datorită activităţii
celulelor de releu.
În spaţiul intercelular apar vacuole mari, pline cu lichid.
Fibrele de colagen cresc în număr şi grosime, formfind fascicule dispuse în special în jurul
axelor vasculare, ceea ce duce la fibrozarea ţesutului pulpar.
Vascularizaţia are tendinţa să se reducă, peretele vascular devenind hiperplazic şi
distrofic,sclerozat, ceea ce determină o îngustare a lumenului vascular.
Structurile nervoase sunt mai puţin abundente şi pot degenera prin mineralizare.
Metaplazia celulară, apârând osteoblaşti sau cementoblaşti, ce vor determina depunerile de săruri
minerale, care vor duce la apariţia calcificărilor pulpare.

17. Structura histologica a periodontiului.

Totalitatea structurilor din spatiul dento-alveolar - desmodontiu.
Spatiul dento-alveolar are o forma de clepsidra, fiind mai Ingust în zona de rotatie a dintelui
hypomochlion- și mai larg in zona cervicala, respectiv apicala
Spatiul dento-alveolar masoara 0,35 mm spre coroana dintelui, 0,25 mm spre apex și 0,17 -
hypomochlion.
Componentele desmodonțiului : ligament alveolodentar, celule, susbs fundamentală, vase, nervi.
Celulele din desmodontiu au functia principala de mentinere a sistemului fibrelor ligamentului
periodontal prin sinteza de noi fibre și remodelarea celor existente.
Celulele mezenchimale nediferențiate, dotate cu un înalt potenlial de transformare în celule ca:
fibroblasti, cementoblasti și osteoblasti.
Structurare normala desmodontiului, cementului și osului alveolar.
Fibroblastii - orientali cu axul lung, paralel cu al principalelor fibre.
-Sinteza moleculelor de colagen care formeaza fibrile și fibre.
-Sinteza matricei de proteoglicani din jurul fibrelor.
-Degradarea fibrilelor de colagen de către colagenaza, a carei activitate creste în cursul
inflamatiilor
Osteoblaștii sunt situati în desmodontiu înspre osul alveolar, în zonele de osteoformare și de
osteomodelare alveolara. Pot fi situati Si in interiorul osului alveolar, in lacune, ca osteocili.
Cementoblaștii spre suprafata cementului participa in procesul de cementogeneza
Osteoclastele aclioneaza impreuna cu osteoblastii in remodelarea osului alveolar.
Odontoclastele sunt celule cu rol în resorbtia tesuturilor mineralizate,
Celule eplteliale provin din teaca lui HERTWIG Si diafragma epiteliala in cursul
cementogenezei $i sunt cunoscute ca resturile epiteliale MALASSEZ.
Celule de apărare ca macrofage, mastocite, polimorfonucleare, limfocite
Fibrele desmodontale mai numeroase sunt fibrele de colagen, in proportie de 53-74%, putine
fibre de oxytalan Si rare fibre elastice.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal
1. Fibrele crestei alveolare. ușor obiice, se intind de la marginea osului alveolar spre cementul
radicular, sub epiteliul jonctional.

2. Fibrele dento-dentare sau transeptale sunt asociate fibrelor omonime ale ligamentului
supraalveolar si se dispun interdentar.
3. Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui, de la
creasta alveolara la cementul radicular.
4. Fibrele oblice suportul principal de sustinere a dintelui in alveola.
Se Intind de la osul alveolar, spre cement, unde se insereaza mai apical decat pe os.
5. Fibrele apicale se ințind radiar oblic sau chiar vertical de la varful radacinii la osul
înconjurator.
Substanta fundamentală - matrice organica nefibroasa, in care sunt inglobate componentele
desmodontale. Formată din Proteoglicani și Glicoproteine
PROTEOGLICANI
Componentele principale ale proteoglicanilor sunt de tip carbohidrați - Glicozoaminoglicani
 Compuși Nesulfatați: Acidul hialuronic cu functii:
• acfioneaza ca un absorbant biologic al solicitarilor mecanice;
• are afinitate pentru apa, mentinînd, pe de o parte, un grad constant de hidratare a tesutului
conjunctiv, neeesar bunei desfășurari a proceselor metabolice, iar pe de alta parte, din punct de
vedere terapeutic, are o actiune antiedematoasa;
• mentinerea homeostaziei apei în fesuturi - prin proprietatea sa de a se comporta ca o bariera in
calea difuzarii unor macromolecule
 Compuși Sulfatați:
• Condroitin sulfat - este sintetizat in exces in inflamatia gingivala;
• Dermatan sulfat;
• Heparan sulfat;
• Keratan sulfat
GLICOPROTEINE
a) fibronectina
1. Se agrega specific de proteoglicani, contribuind la structurarea substantei fundamentale.
2. Intermediaza fixarea fibroblaștilor pe fibrele de colagen din substanta fundamentala.
3. Participă la numeroase reactii in cursul vindecarii și regenerarii tisulare:
- adeziunea plachetelor sanguine la fibrele de colagen;
- coagulare;
- promovarea migrarii fibroblastice.
b) laminina
c) entactina - fixarea colagenului în membranele bazale;
d) tenascina
e) trombospondinele rol in migrarea, adeziunea și cresterea multor celule, in special
polimorfonucleare și macrofage. Sunt active, de asemenea, in procesele de vindecare;
f) vitronectina activeaza fagocitoza.

18.Funcţiile periodonţiului.
Functia de structurare și restructurare tisulara.
Desmodonliul cu ligamentul periodontal se dezvolta din tesutul mezenchimal al foliculului
dentar.
Înalta capacitate a celulelor mezenchimale din foliculul dentar de a se diferentia de
cementoblaști, fibroblaști și odontoblaști, cu rol în formarea cementului, colagenului fibrilar și a
osului alveolar.
Celulele și fibrele sunt treptat înlocuite cu altele noi, printr-o activitate mitotica inalta, în special
a fibroblaștilor și a celulelor endoteliale.
Pe langa functia colageno-formatoare, fibroblaștii se pot dezvolta spre osteoblasti și
cementoblasti.
Funcția de preluare a solicitarilor dentare asigura:
- rezistenta fata de fortele ocluzale de impact;
- transmiterea fortelor ocluzale catre osul alveolar;
- protecția formatiunilor vasculo-nervoase;
- mentinerea unor relatii normale gingivo-dentare.
a. Rezistenta fata de fortele ocluzale de impact sau absorbti șocurilor este explicata prin :
• Teoria sistemului vîsco-elastic atribuie rolul principal in deplasarea dintelui și de absorbtie a
șocurilor fluidului desmodontal reprezentat, in principal, de sînge și lichidul extracelular, fibrele
ligamentare avînd un rol secundar.
Conform acestei teorii, fortele de impact imping lichidul extracelular din desmodontiu in spatiile
osului medular prin orificiile laminei dura. Dupa depletitia fluidului intercelular,fibrele
ligamentului periodontal se intind, prin dezondulare și produc o compresie a vaselor din care, in
special in cazul arteriolelor stenozate, se extravazeaza un ultrafiltrat sanguin care reface volumul
lichidului intercelular.
• Teoria tensiunii ligamentare atribuie rolul principal fibrelor de colagen care, in cursul
solicitarilor prin impact, se dezonduleaza și transmit tensiunea sub forma de tracțiune asupra
osului alveolar.
Acesta sufera o deformare elastică tranzitorie care, daca nu este excesiva, este neutralizata de
osul bazal al maxilarelor.

Funcţia de suport asigurată de Fibrele ligamentului periodontal in raport cu orientarea lor:

a) fibrele crestei alveolare retin dintele in alveola, se opun forlelor paraaxiale, laterale și
formeaza o bariera de aparare a structurilor desmodontale adiacente;
b) fibrele transseptale mentin dintii in contact sau în relatie de apropiere in incongruenta dento-
alveolara cu spatiere și formeaza o chinga de unire intre dinti; ele au rol de transmitere
echilibrata a
fortelor din zonele active in zonele nesolicitate direct in masticație sau in alte circumstante
functionate;
c) fibrele orizontale se opun fortelor paraaxiale, laterale;
d) fibrele oblice se opun fortelor axiale prin mecanismele specifice sustinute de teoria tensiunii
ligamentare privind functia de preluare a solicitarilor dentare;
e) fibrele apicale se opun fortelor de torsiune și deplasarii din alveola în sens axial
Funcţia plastică. Periodonţiul este dotat cu însuşiri plastice ca reacţii compensatorii. în timpul
vieţii celulele osteoblaste şi cementoblaste formează cementul, apare hipercementoza în stări
patologice, are loc formarea osului alveolar. în stări patologice are loc procesul de reparare
permanentă.
Funcţia trofică. Reţeaua bogată de vase sangvine şi nervi asigura nutriţia cementului radicular şi
a compactei interne a osului alveolar ; Drenajul sanguin și limfatic.
Funcţia senzitivă și senzorială. Asigurată de formațiuni nervoase amielinice în transmiterea
senzațiilor dureroase, tactile, de presiune, termice.

19. Dezvoltarea dintelui ( formarea şi diferenţierea primordiilor dentare).

Etapele dezvoltării dintelui

1. iniţierea – stadiul de mugure
2. proliferarea – stadiul de capişon
3. histo şi morfodiferenţierea – stadiul de clopot
4. apoziţia – finalizarea stadiului de clopot, formarea coroanei.

La nivelul stomodeumului în săptămîna a 5 de dezvoltare intrauterină pe locul viitoarelor arcade

dentare apar două benzi – benzi epiteliale primare.
Fiecare bandă se divide rapid într-o :
Lamina vestibulară formează vestibulul oral, localizat între obraz, viitoarele buze şi viitoarea
arcadă dentară.
Lamina dentară prezintă zone în regiunea viitoarelor procese alveolare sub forma unor
conglomerate epiteliale orientate în interior, ce poartă denumirea de mugure dentar.
Lama dentară continuă să se aprofundeze în ţesutul mezenchimal subiacent în direcţia palatinală
la nivelul maxilei şi în direcţia linguală - la nivelul mandibulei.
Lama dentară primară din care se vor dezvolta 20 de muguri dentari temporari (8 . incisivi, 4
canini şi 8 molari), iar din rnrginea ei distală vor apărea primordiile a 12 molari permanenţi.
Odată cu dezvoltarea primordiilor dinţilor temporari, lama dentară primară începând cu lunile
IV-V intrauterină spre lingual formează lama dentară secundară, din care se vor definitiva 20 de
primordii ai dinţilor perma-nenţi (8 incisivi, 4 canini şi 8 premolari).
În acelaşi timp mezenchi-mul limitrof proliferează şi dezagregă lama dentară primară.

Mugurii dentari se invaginează în ectomezenchimul subiacent, rămînînd uniți de lama epitelială

printr-un cordon epitelial – Gubernaculum dentis.
Prin proliferarea c.mezenchimului situat sub mugure, are loc o invaginare a acestuia în porțiunea
mijlocie a extremității sale inferioare, căpătînd aspect de Cupă .

• Epiteliul extern al organului smalţian este format dintr-un strat de celule mici, cubice,
strâns unite între ele prin joncţiuni.
• Epiteliul intern al organului smalţian este constituit dintr-un strat de celule înalte cu
nuclee ovale dispuşi la polul bazal cu o citoplasmă bogată în organite celulare
• Epiteliul reticular al organului smalţian se situiază între epiteliul extern şi intern
(“pulpa organului smalţian”) şi este format din celule de o formă stelată între care se
localizează fluid extracelular.

În epiteliul reticular al organului smalţului pot să apară în stadiul de “capişon”, structuri

particulare :
Nodul smalţului este o arie de proliferare celulară localizată cu baza în epiteliul intern al
organului smalţului.
De la nod pleacă uneori un cordon celular orientat către epiteliul extern al organului
smalţului care dă senzaţia că divide organul smalţului în 2 compartimente.
Se presupune că nodul şi cordonul ar interveni în stabilirea poziţiei iniţiale a primului cuspid
al coroanei.

Stadiul de Clopot – multiplicarea mezenchimului limitrof duce la pătrunderea lui în concavitatea

cupei, formînd papila mezenchimală, iar germenele dentar devine independent de epiteliul oral.

În urma unor procese metabolice în partea centrală a organului adamantin se acumulează o mare
cantități de substanţe proteice, glicozoaminoglicani, iar ca rezultat are loc o majorare a presiunii
în el.
Din această cauză celulele se distanţează una de alta, căpătând o formă stelată sau forma
celulelor ţesutului reticular.
Epiteliu extern (celule cubice)
Epiteliu reticular (celule stelate)
Epiteliu intermediar - apare localizat între epiteliul reticular şi epiteliul intern.
El este format din câteva straturi de celule (1-4) ce au forme diferite (aplatizate, cubice,
fuziforme, poligon), cu prelungiri scurte, bogate in enzime, în special fosfataza alcalină, care
participă la formarea şi mineralizarea adamantinei. Acest strat de asemenea are şi un rol nutritiv
pentru arneloblaste.
Epiteliu intern este format din celule prizmatice, care se vor diferenţia în preameloblaste şi
ameloblaste, înalt specializate, polarizate, responsabile de sinteza şi depunerea smalţului.
Ameloblastele sunt celulele care declanşea-ză prin inducţie diferenţierea celulelor mezenchimale
din jurul lor.
Sub influenţa inductoare a ameloblastelor are loc diferenţierea celulelor papilei mezenchimale.
Celulele de la periferia vârfului papilei subiacente ameloblastelor se aranjează in palisadă, capătă
o formă cilindrică, celulele dispun de apofiză periferică mai pronunţată, la început se transformă
în preodontoblaste, apoi odontoblaste.

20. Dezvoltarea dintelui ( histogeneza ţesuturilor dentare)

Către finele lunii a 4-a de viață întrauterină, inițial începe săse dezvolte dentina, apoi
adamntina și pulpa dentară.
Cementul si de dentina radiculară se formează cătr 4-5lună de viață postnatală, atunci cînd
are loc dezvotarea rădăcinilor dinților temporari.
Așadar, în perioada prenatală are loc inițierea și dezvoltarea numai a părții coronare.

21.Histogeneza adamantinei.

Odată cu dentinogeneza în organul adamantin survin un şir de modificări structurale.

Suprafaţa externă a lui devine rugoasă, plicată. Epiteliul extern al organului adamantin se
invaginează în mezenchirn, iar mezenchimul la rândul lui formează nişte digitații abundent
vascularizate.
Astfel suprafața de contact a organului adamantin cu mezenchimul limitrof evident sporește.
Sub presiunea dentinei care s-a format, stratul epitelial intern se apropie şi vine în contact direct
cu epiteliul adamantin extern, deplasând pulpa organului adamantin în sectoarele laterale.
În acest timp se schimbă conţinutul morfologic şi fiziologia polurilor ameloblastelor.
Acest proces constă în faptul că până la începutul amelogenezei partea bazală a celulei - nucleul,
- este situată în zona de lângă papila mezenchimală, iar cea apicală Complexul Golgi – spre
ţesutul reticular.
Complexul Golgi migrează infranuclear - fenomenul de inversie fiziologică a ameloblastelor.
Polul apical al elulei se dezvoltă sub forma uneiexpansiuni piramidalece va forma prelungirea
Tomes.
Această modificare în celulă este cuzată de faptul, că organul adamantin îşi schimbă sursa de
nutriţie de la papila mezenchimală, la vasele folicului dentar.
Formarea adamantinei are loc in direcţia de la dentinâ spre exterior :
1) formarea matricei organice a adamantinei şi mineralizarea ei primară;
2) maturizarea adamantinei
În prima fază fiecare ameloblast devine cilindric și se deplasează în direcția externă, producînd
prelungirea Tomes.
Ameloblastele sintetizează precursorii matricii organice, care sunt eliminați extracellular.
Secreția extracelulară e un gel complex și heterogen (amelogenine, enameline,fosfoproteine)
Iniţial materialul sintetizat este eliminat prin polul apical spre dentina în curs de mineralizare, şi
se contopeşte cu joncţiunea amelo-dentinară.
În acelaşi timp granule de secreeţie apar şi în fibra Tomes, - ele se depun una lângă alta, umplând
spaţiul ei. Pe când prisma atinge o lungime de cca 20u se începe procesul de depunere a sărurilor
minerale.
În formarea şi mineralizarea fibrei Tomes a ameloblastelor se observă pe parcurs un ritm
oarecare, ceea ce aduce la formarea striilor Retzius.

22. Histogeneza dentinei

1. Elaborarea matricii, sau tramei organice a dentinei (predentina);
2. Mineralizarea materialului predentinar.

În faza de diferenţiere a componentelor papilei mezenchimale fibroblastele au parcurs

diferite faze pentru a se transforma în odontoblaste.
Stratul extern al papilei mezenchimale este alcătuit din odontoblaste care acţionează prornpt
la aparitia în stratul ep. adamntin intern a ameloblastelor.
Membrana bazală dintre cele două - ţesuturi(epiteliu şi mezenchim) disociază, fiind penetrată
 de prelurngirile celulelor epiteliului intern, iar apofizele odontoblastelor trec spre celulele
epiteliale şi astfel celulele vecine vin în contact.
Odontoblastele sintetizează şi secretă proteine (colagen, proteine necolagene) şi
proteoglicani.
În ectoplasma odontoblastelor are loc formarea unor fibrile precolagene, care se elimină în
substanţa intercelulară
Deoarece celulele au o direcţie radială, fibrilele precolagene au aceeaşi direcţie.
O extremitate a fibrilelor pleacă spre ameloblaste, formând membrana limitantă
preformativa, iar altă extremitate rămîne în substanta intercelulară – f.Korff, imediat sunt
formate altele cu care se realizează o reţea colagenă - matrice predentinară.
Sinteza fibrelor colagene are loc la baza prelungirii periferice a odontoblastelor.
Când s-a format un strat de predentină cu o grosime de cca 40-80um, ea este presată spre
periferia papilei mezenchimale.
Intensificarea proceselor metabolice şi formarea noilor straturi de, predentină măresc
presiunea în papila mezenchimală și sub presiune, fibrele precolagene capătă o direcţie
tangenţială – f.Ebner.
În procesul de formare a predentinci odontoblastele se retrag spre centrul papilei, lăsând
prelungirile sale citoplasmatice periferice in matricea organică formată.
Apofiza periferică - fibra Tomes—traversează toată grosimea predentinei până la joncţiunea
dintre adamantină şi predentina formată.
Mineralizarea dentinei in dinţii temporari începe spre sfârşitul lunii a 5-a de crezvoltare
uterină prin depunerea în jurul fibrelor Tomes a sărurilor anorganice. Astfel apar pereţii
canaliculelor dentinare. Fibrele Korff şi Ebner sunt de asemenea inconjurate de săruri
minerale insă ele rămân nemineralizate.
Depunerea sărurilor minerale are loc sub forma de granule (calcosferite); care apoi sunt
inglobate într-o masă de săruri minerale însă pot rămâne în anumite circumstante şi sub
formă de granule în aşa caz va apărea dentina interglobulară.
Formarea detinei se petrece ritmic 5um/24h

23. Histogeneza folicului dentar.Structura de tesut conjunctiv care contine dintele aflat in
dezvoltare. Este localizat in interiorul osului, inainte de eruptia dentara. Din foliculul
dentar ,iau nastere:-osteoblastul (formeaza osul alveolar)-cimentoblastul (formeaza
cimentul dentar)-fibroblastul (formeaza ligamentul periodontal) .

24. Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dinţilor Permanenţi.

Denumirea dintelui Faza mineralizarii Di Mand Ma

Molar 1 9 luna intrauterin nt ibula xila
Incisiv central, Canin 6 luna postnatal e
Incisiv lateral 9 luna postnatala 1 6-8 7-8
Premolar 1 2,5 ani ani ani
Premolar 2 3,5 ani 2 7-8 8-9
Molar 2 3,5 ani 3 9-10 11-
Molar 3 8 ani 12
4 9-12 10-
11
5 11-12 10-
12
6 5-7 6-8
7 11-13 12-
13
8 12-26 17-
 21

25. Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dintilor Temporari

Denumirea dintelui Faza mineralizarii

Incisivii 4,5 luna intrauterina
Caninii Molari ½ 7,5 luna de viata intrauterina

Dinte Erupția (luni)

Incisiv central 6-8
Incisiv lateral 8-12
Canin 16-20
Molar 1 12-16
Molar 2 20-30 ~ 2,5 ani

26.Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor temporari.

- Dintele cind a erupt in cav bucala radacina nu e formata si in 2 ani se formeaza radacinile.
Incisivi – 2 ani
Caninul și Molar 1 – 4 ani
Molar 2 – 5 ani

27.Termenii de rezorbtie a rădăcinilor dinţilor temporari.

-Resorbtia- este un fenomen histologic dictat genetic ce consta din scaderea treptata a radacinii
dintilor temporari pina la disparitia completa apoi exfolierea dintilor temporari.
Incisivi – 5 ani
Caninul și Molar 1 – 7 ani
Molar 2 – 8 ani
28.Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor permanenti
Dinte Formarea rădăcinii (ani)
6 10
1 10
2 10
3 13
4 12
5 12
7 15
8 nelimitat

29. Organizarea lucrului în cabinetul stomatologic.

In cabinetul stomatologic trebuie sa existe locuri de munca pentru medic,sora medicala si
infermiera.
Locul de munca a medicului e alcatuit din instalatia stomatologica ,fotoliu,masuta pentru
medicamente si materiale si scaun pivotant.
Locul de munca al sorei medicale include masa de resortarea instrumentelor,un
pupinel,steriliyator pentru seringi,masuta sterila.
Locul de munca al infermierei este compus din masa pentru sortarea ustensilelor
folosite,lavoar pentru spalarea instrumentelor.
Plus la acestea ,cabinetul trebuie sa fie utilat cu un dulap pentru pastrarea materialelor si
instrumentelor,un dulap pentru materii toxice si un dulap pentru medicamente cu efect
drastic.
30. Cabinetul de stomatologie terapeutică (cerinţele sanitaro-igienice, suprafaţa,
ventilarea, iluminarea cabinetului).
Suprafata pentru un fotoliu stomatologic14m2 iar la majorarea numarului de fotolii intr-un
cabinet suprafata trebuie marita cu 10m2.
Inaltimea incaperilor e de 3,3 m ce va asigura un volum de aer corespunzator.
Fotoliul stomatologic pentru amplasat intr-un rind de-a lungul ferestrei ceea ce e conditionata de
o iluminare naturala uniforma.
Adincimea cabinetului in cazul iluminatului natural unilateral nu trebuie sa depaseasca 6m.
Dusumeaua cabinetelor va fi: -tapetata cu linoleum -pardosita cu gresie
Teracota trebuie sa fie pina la inaltimea de 1,6m de la podea.
E preferabil ca peretii sa fie de o nunta gri-deschisa.
Culorile albastre ale peretilor confera tegumentelor paliditate,culoarea oranj si rosie- mascheaza
icterul pielii,mucoaselor.
Ventilatia –Aerul trebuie impurificat cu substante specifice precum aerosoli
Ventilatia artificiala prin aspiratie-refulare,asigurind schimbul de aer +2 (refulare) si -3
(aspiratie).
Ventilatia locala prin hote,aspiratoarele praf,umbrele de aspiratie, ferestruici, oberlihturi.
Lampi bactericide-pentru dezinfectarea aerului( in timpul pauzei,inainte si dupa ziua de lucru).
O conditie obligatorie de lucru cu amalganul consta in dotarea cabinetul cu nisa de ventilatie
pentru prepararea acestuia.
Iluminatul – atit natural cit si artificial (pentru cabinetul stomatologic care sa permita o
activitate comoda a personalului si una pentru iluminarea cimpului operator).
Cerintele fata de iluminat:
-sa fie uniform
-lipsa efectului de orbire
-posibilitatea de a regla intensitatea si directia razelor de lumina
-inofensiv pentru sanatate
Unghiul de incidenta nu mai mic de 27 grade

Geamurile orientate spre nord-vest,nord,nord-est cu scopul de a evita actiunea directa a razelor

solare si supraincalzirea incaperii.

31)Instrumentarul stomatologic.Clasificarea.
Instrumentarul necesar medicului stomatolog în practica sa cotidiană în vederea efectuării diferitor
lucrări, reprezintă în sine totalitatea instrumentelor necesare în tratamentul stomatologic şi tehnica
dentară, care poate fi împărţită în seturi specializate mici.
Toate instrumentele, utilizate în tratamentul şi obturarea dinţilor, pot fi repartizate în următoarele
seturi:
• Instrumente necesare examenului stomatologic [consultaţiei];
• Instrumente necesare pentru prepararea cavităţilor: a) rotative; b) de mînă;
• instrumentul pentru tratamentul cariei simple (pentru obturarea cavităţilor) cu diferite materiale;
• pentru detartraj;
• pentru tratament radicular [endodontic].
Concomitent, pentru prepararea cavităţilor, lustruirea obturaţiilor etc. este folosit unitul stomatologic,
a cărui parte componentă este o bormaşină cu câteva piese pentru fixarea instrumentelor destinate
sfredelirii şi secţionării ţesuturilor dure dentare.

32)Instrumentele pentru examinarea cavității bucale.

Pentru examinarea cavităţii bucale sunt folosite oglinda stomatologică, sonda
dentară şi pensa dentară.
Aceste instrumente sunt folosite nu doar pentru examen stomatologic, ci sunt
folosite pe larg pe întreaga perioadă de lucru în cavitatea bucală la tratarea dinţilor
etc.
Oglinda stomatologică - este compusă dintr-un mîner amovibil şi oglinda propriu-
zisă de diferite mărimi, cu suprafaţă reflectoare plată sau concavă (cu mărire a
imaginii); oglinda propriu-zisă este fixată de mâner prin înşurubare. Uneori oglinda
şi mânerul formează un ansamblu sudat. Mânerul oglinzii poate fi făcute din oţel
inoxidabil, din oţel cromat sau nichelat, şi din material plastic. Lungimea
mânerului este variabilă (de la 95 si 135 mm), iar diametrul de 5 -10 mm. Cele mai
des folosite oglinzi au mânerul de 125 mm. În secțiune transversală forma
mînerului poate fi prismă hexagonalănsau digitiformă.Există mînere care oferă
posibilitatea fixării oglinzii la oricare din cele doua capete.
Oglinzile propriu-zise:
•plane, care dau imaginea reală a obiectului reflectat;
• concave, în care imaginea reflectată este mărită în raport cu dimensiunile
reale ale obiectului examinat.
Oglinda este executată, de regulă, din sticlă si deaceea nu rezistă sterilizării prin fierbere, devenind opacă şi oferind
imagini neclare, voalate. După mărimea oglinzii, există oglinzi de 16,18, 20, 22,24 mm. Cele mai indicate sunt oglinzile cu
diametrul de 22 mm. Oglinda este fixată într-un corp metalic, care se prelungeşte printr-o tijă filetată. Tija de legătură
între mâner şi oglindă poate fi dreaptă, cotită sau în furcă.

Întrebuinţările oglinzilor
în calitate de instrument stomatologic oglinda este unicată.
1) în primul rând ea asigură inspecţia zonelor greu accesibile ale cavităţii
bucale şi posibilitatea medicului de a-şi controla acţiunile în timpul
efectuării procedurilor.
2) A doua funcţie, la fel de importantă, e cea de reflectare a luminii. La
iluminaţia obişnuită suprafeţele linguale şi distale ale dinţilor se află în
umbră.
3) A treia funcţie e similară cu cea a "limbii de pantof". Cu ajutorul oglinzii
poate fi deplasată limba sau obrazul la aplicarea rulourilor de vată sau
pentru asigurarea unui acces mai bun către aria de lucru.
4) exercitarea de presiuni pe părţile moi în vederea exprimării unei colecţii
supurate, când acest lucru nu se poate realiza digital.
Oglinzile pot fi obişnuite sau anterosuperficiale; ultimile au suprafaţa exterioară a sticlei argintată, cele obişnuite au argintată suprafaţa
interioară a sticlei, uglinzile anterosuperficiale,desi sunt mai fragile şi se zgârie uşor, sunt de preferat, deoarece imaginea în ele nu se
dedublează.

Sondele dentare sunt de două feluri rigide şi flexibile

Sonda dentară rigidă este un instrument stomatologic folosit pentru examinarea

cavităţii bucale şi are o parte activă, cu forme dintre cele mai diferite, pentru a se
putea explora cu ea cele mai inaccesibile zone dentare, studiind rugozităţile
smalţului, apreciind profunzimea cavităţilor în smalţ sau defectele integrităţii
smalţului, în special în regiunea intersectării liniilor fisurale de pe suprafeţele
masticatorii ale molarilor. Sonda stomatologică rigidă serveşte la studierea
durităţii dentinei, depistarea intrărilor în cavitatea dintelui în canalele radiculare.
Sondele dentare rigide sunt de mai multe feluri:dreaptă, curbă fin formă de baionetă
și sub unghi. _ I
• Sonda dreaptă se utilizează la dinţi frontali superiori.
• Sonda în formă de baionetă se folosesc pentru dinţii premolari şi molari
superiori.
• Sonda curbă este indicată la cercetarea zonelor de colet ale ultimilor molari,
când curbura arcadei este accentuată, sau a suprafeţelor distale ale molarilor cu
bombeu exagerat.
• Sonda cu un unghi în acelaşi plan pentru cercetarea suprafeţelor netede (orală şi
vestibulară) ale dinţilor;
• Sonda cu o curbură şi un unghi în acelaşi plan, care corespund în cea mai mare
măsură cerinţelor unei sonde şi cu care se efectuează cele mai multe din operaţii;
• Sonda cu două curburi în acelaşi plan (înv. sonda nr. 17), cu care se examinează
perei interdentari;
• Sonde dentare cu două curburi în planuri diferite (înv. sonda nr. 9 şi nr. 10),
indicate pentru cercetarea peretelui mezial (înv. sonda nr. 9) şi a peretelui distal
(înv. sonda nr. 10) ai dinţilor;
• Există şi sonde duble, care au fixat câte o parte activă la fiecare extremitate a
mînerulil care au o orientare contrară.
în afecţiuni parodontale este utilizată sonda butonată cu gradaţii liniare pentru
depistarea şi măsurarea adâncimii pungilor gingivale, gradului de dezgolire a
rădăcinii.

Întrebuințarea sondelor rigide

• explorarea suprafeţelor dentare pentru decelarea asperităţilor smalţului şi
pierderile de substanţă smalţiară.
• evaluarea volumului şi întinderii depozitelor de tartru, şi decelarea existenţei
tartrului lui subgingival;
• determinarea gradului de ramolire a dentinei;
• sensibilitatea ţesuturilor lezate;
• palparea cavităţii carioase pentru aprecierea întinderii, adîncimii, formei,
atitudinii e faţă de cavitatea pulpară, a conţinutului cavitar şi a durităţii peretelui
dentinar;
• determinarea proiecţiei orificiilor de intrare în cavitatea dintelui şi canalele
radicula re;
• palparea zonelor de displazie pentru aprecierea întinderii, adîncimii, formei
şi a du rităţii peretelui dentinar;
• palparea suprafeţelor de abraziune şi de fractură în scopul evaluării gradului de sensibilitate dureroasă a
neregularităţilor suprafeţei şi a gradului de mineralizare a stratului în care s-a produs leziunea;
• palparea marginilor obturaţiilor vechi de amalgam pe suprafeţele interdentare, pentru aprecierea gradului de adaptare a
obturaţiei la peretele dentar (depistarea |streşinilor" / "cozoroacefar" la obturaţiile de amalgam în zona pragului gingival);
• depistarea cariilor secundare atît la obturaţiile de amalgam, cît şi la cele fizionomice;
• palparea suprafeţelor dentare hiperestezice şi a fundului cavităţilor carioase, pentru aprecierea gradului de sensibilitate
dureroasă;
• îndepărtarea unor corpi străini din spaţiile interdentare (resturi de ciment, resturi alimentare etc.)',
aprecierea gradului de insensibilizare obţinut prin anestezie (prin înţeparea mucoasei);
* cercetarea gradului de adaptare transversală a lucrărilor protetice conjuncte vechi pe dinţii de susţinere;
• depistarea eventualelor perforaţii ale elementelor de agregare a unor lucrări protetice conjuncte vechi;
• controlul îndepărtării în totalitate a tavanului camerei pulpare în cursul amputaţilor şi al extirpărilor pulpei dentare;
• aprecierea aspectului topografic al planşeului camerei pulpare şi depistarea orificiilor canalelor radiculare;
• dislocarea concreţiunilor minerale-care împiedică accesul instrumentelor de canal în canalul radicular;
• plasarea unor picături de lichid anestezic, cu efect terapeutic sau demineralizant, în dreptul orificiilor canalelor
radiculare;
• depistarea pungilor gingivale, aprecierea adîncimii si întinderii lor;
perforarea materialelor de obturaţie provizorie în vederea asigurării unui drenaj parţial în închiderile semioclusive ale dinţilor.

Sondele dentare flexibile sunt alcătuite d intr-un mâner (portacul Miller), care are în medie o lungime de 80 mm şi o grosime de 50 mm şi la care se
montează un ac din oţel inoxidabil, cunoscut sub numele de „ac Miiler" (după numele celui care le-a elaborat), sau „sondă netedă", datorită aspectului lor,
sau „sonda bleu", după culoarea oţelului din care e confecţionat. Lungimea mânerului împreună cu partea activă are între 160-180 mm. Forma
mânerului este de prismă hexagonală, cu o grosime de 5 -10 mm, cu sau fără impresiuni digitale.

Acele Miller se pot prezenta fie sub o formă conică efilată, fie sub o formă
piramidală [cu muchii] efilată, cu meşele de vată pentru tratamentul canalelor
radiculare.
La primul tip de ac Miller, meşele de vată montate pe el pot fi mobilizate cu
uşurinţă, la cel de al doilea tip, meşele se îndepărtează cu greutate.
Deşi acele Miller pot fi manipulate cu degetele, este preferabil de a le folosi prin
fixarea lor în port-acul Miller.
Acele Miller se găsesc:
• în două lungimi:
— lungi: 50 mm;
— scurte: 40 mm,
• în şase grosimi, după diametrul acului la extremitatea sa ascuţită:
— superextrafine, cu un diametru de 15/100 mm;
— extraextrafine, cu un diametru de 17/100 mm;
— extrafine, cu un diametru de 19/100 mm;
— fine, cu un diametru de 20/100 mm;
— mijlocii, cu un diametru de 25/100 mm;
— groase, cu un diametru de 30/100 mm.

întrebuinţările sondelor flexibile:

— cercetarea eventualelor perforaţii ale tavanului camerei pulpare, în cursul
tratării cariei simple;
— cercetarea adaptării transversale a inelelor şi matricelor Ivory, în vederea
reconstituirilor coronare;
— cercetarea permeabilităţii canalului radicular;
— manipularea meşelor de vată în vederea spălării şi uscării canalului radicular;
— plasarea meşelor cu medicamente în canalul radicular;
— pistonarea unor substanţe lichide anestezice, demineralizante sau
medicamentoase în canalul radicular;
_ folosirea acului ca electrod în cursul aplicaţiilor diatermice, a
electrofulguraţiilor, a ionoforezei;

— completarea obturaţiilor de canal prin pistonarea materialului de obturare cu acul

Miller;
— măsurarea lungimii canalului radicular.
 Pensa dentară este un instrument captator, executat din oţel elastic inoxidabil, şi
constituit din două braţe curbate şi efilate terminal In apropierea braţelor active ale
pensei se găseşte un aşa-numit dispozitiv de centrare\ alcătuit dintr-un pivot metalic fixat
pe partea internă a unui braţ şi un orificiu de calibru corespunzător, situat pe braţul opus.
Când se închide pensa, pivotul metalic pătrunde In orificiu şi împiedică încălecarea
[forfecarea] capetelor pensei. Lungimea pensei dentare este de 120 mm (scurtă) sau de
150 mm(lungă).
Tipuri de pense:
• pensă dentară cotită cu vârful neted;
• pensă dentară cotită cu vârfuri zimţate;
• pensă dentară dublu cotită cu vârfuri: a) netede; b) zimţate;
• pensă dentară în formă de baionetă;
• pensă dentară în unghi obtuz şi drept.

Întrebuinţarea penselor dentare

- manevrarea unor instrumente sterilizate de dimensiuni mici: ace de canal, ace Miller cu meşe,
matrice;
- manevrarea unor materiale sterile: rulouri de vată, bulete de vată, conuri de gutapercă sau
de hîrtie, fire ş.a.
- aplicarea în cavităţi, după principiul capilarităţii, a unor substanţe lichide anestezice sau cu
efect terapeutic;
• aplicarea rulourilor de vată la izolarea dinţilor de salivă;
• fixarea buletelor de vată la introducerea şi înlăturarea lor din cavităţile carioase;
• aplicarea lejeră şi fixarea sigură a buletei sau a ruloului de vată folosite (la examinarea
dinților) pentru a şterge dinţii, gingiile, cavităţile carioase sau oglinda, - atunci când ea asudă in
cavitatea bucală;
- determinarea gradului de mobilitate a dintelui şi efectuarea altor manipulaţii auxiliare;
• aplicarea şi îndepărtarea din cavităţi a pansamentelor medicamentoase;
 manevrarea firului de sîrmă în cursul imobilizărilor dentare.

33 Instrumente pentru tratarea cariei.

-rotative: micromotorul , turbina.
-de mina: oglinda stomatologica, sondele dentare(duble, flexibile), acele
Miller,pensa dentara, excavatorul,fuluoar, dalta de smalt, spatula.
Despre oglinda stomatologica, sondele dentare(duble, flexibile), acele
Miller,pensa dentara am scris la punctul 32!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dalta de smalţ, toporişca de smalţ şi de dentină, precum şi săpăliga sunt utilizate la

prelucrarea marginilor cavităţii, în cazul în care este posibilă traumarea dinţilor
învecinaţi cu instrumente rotative. Instrumentele de mână simt de obicei bilaterale.
E de dorit ca instrumentul să fie ascuţit periodic, căci un instrument bont nu
corespunde exigenţelor. Este necesar de a fixa bine mâna, care ţine instrumentul
acţionat.
Excavatorul dentar este im instrument ajutător de mărime variabilă, alcătuit dintr-
un mâner şi unul sau două capete active curbate sub diferite unghiuri; mărimile
[numerele] lui sînt de la 0 până la 3. Când excavatorul are un singur capăt activ,
există necesitatea de a manipula o pereche de instrumente cu formă activă identică
orientate în sens opus; în celălalt caz, când excavatorul are două capete, acestea au,
de obicei, aceeaşi formă, dar orientare opusă.
Excavatorul este dotat cu o lamă rotundă, uşor concavă, asemănătoare cu o
linguriţă, existând, de altfel, şi lame dreptunghiulare, obtuze, în (formă de) lopată/
platou/ cârlig etc.
Toate excavatoarele dentare sînt confecţionate din oţel rezistent la torsiune şi
întindere, şi cu suprafaţa rezistentă la coroziune. Minerul are forma unei prisme
hexagonale, cu o grosime de 5 mm sau cu o grosime de 10 mm, având impresiuni
digitiforme pe suprafaţă.
Pentru ascuţirea excavatoarelor şi a dălţilor de smalţ este folosită o piatră specială
de Arkansas cu caneluri de diferite mărimi. întrebuinţarea excavatorului dentar:
• îndepărtarea resturilor alimentare din cavităţile carioase;
• îndepărtarea [raclarea] dentinei ramolite;
• îndepărtarea depunerilor dentare, tartrului supra- şi subgingival;
• îndepărtarea obturaţiilor provizoriii
• testarea la cald a vitalităţii dinţilor; Jj
• îndepărtarea resturilor de ciment rămase pe suprafeţele dinţilor după
cimentarea unor lucrări protetice;
• secţionarea capetelor conurilor de gutapercă după fixarea acestora în canal
(prin încălzirea excavatorului).

— Plăcuţele de amestecat sunt confecţionate din sticlă cu o grosime cel puţin

de 1 cm. Pe ele se malaxează atât cimenturile, cît şi diverse preparate
medicamentoase.
— Spatula stomatologică (bucală), tradiţional metalică, serveşte Ia malaxarea
cimenturilor şi preparatelor medicamentoase. Spatula este un instrument care are
un mâner, dotat la ambele capete cu două extremităţi plate - lopăţele drepte
alungite.
Pentru malaxarea materialului obturator, care îşi poate schimba culoarea la
contactul cu un instrument metalic, se recurge la o spatulă din masă plastică.
_ Spatulă dentară (netezitoare).
Reprezintă un instrument, al cărui parte activă are nişte lame drepte sau curbe
metalice, dispuse în diferite planuri în raport cu mânerul. Asemenea instrumente
sunt variate ca mărime şi formă, şi sunt folosite pentru introducerea în cavitatea
carioasă preparată a unor paste curative şi obturaţii izolatorii, materiale
obturatorii pentru obturaţii temporare şi de durată; cu ajutorul lor sînt modelate
obturaţiile.
Pentru obturarea cavităţilor spatula bucală (netezitoare) are două extremităţi active,
care pot fi combinate - împreună cu fuloarul, şi dublă.
_ Fuloarul este un instrument folosit pentru presarea [compactarea,
condensarea] mabterialului obturator în cavităţile preparate. Există fuioare pentru
ciment, ale căror extremităţi active au capete rotunde, ovale, piriforme sau
cilindrice de diferite mărimi, şi pentru amalgam, care se mai numeşte port-
amalgam.
Fuloarul port-amalgam de obicei are una sau două extremităţi active, cu capete
cilindrice, vârful cărora prezintă crestături pentru a permite menţinerea
amalgamului. Partea activă a fuloarului port-amalgam este acţionată prin pistonare.
Fuloarul port-amalgam poate fi şi din masă plastică, în formă de seringă.
Fuloarul de condensat amalgam [condensator de amalgam] reprezintă un fuloar folosit
pentru condensarea amalgamului introdus în cavitatea carioasă preparată. Diferă ca
mărime şi formă.
5. Instrumente auxiliare pentru refacerea conturului coronar:
• matricele dentare cu portmatricele;
• benzile de metal sau celuloide.

34)Frezele stomatologice,caracteristica lor.

Frezele obişnuite pentru piesele dreaptă şi în unghi constau din cap (partea activa)
(1), gât (2) şi tijă (picior; mâner) (3).
Piciorul frezei este executată din oţel inox de calitate superioară. Diferă picioarele
frezelor prin diametru, lungime şi formă a părţii frontale. Partea activă a frezei
există într-o varietate bogată de forme, în dependenţă de destinaţia funcţională a
instrumentului. Suprafaţa părţii active poate fi executată din diferite materiale: oţel,
pulbere de diamant, corindon etc.).
Mărimea frezelor se indică prin numere. Diametrul frezei Nr.l este egal cu 0,85
mm, Nr.3 — cu 1,1 mm; Nr.5 — cu 1,6 mm; Nr.7 — cu 2 mm; Nr.13 — cu 3,1
mm.
După picior frezele se împart în cele:
• pentru piesa (de mână) dreaptă — 44 mm. în piesele drepte la fixarea
instrumentului contribuie forţa de frecare, produsă la compresiunea piciorului de
către mecanismul rotativ de închidere. Diametrul piciorului constituie, de regulă,
2,35 mm. în stomatologia terapeutică şi protetica dentară sunt folosite instrumente
cu lungimea de la 44,5 până la 53 mm, precum şi instrumente ultrascurte cu o
lungime de 32 mm.
• pentru piesa contraunghi (pentru turaţie convenţională). Fixarea
instrumentelor în piesa contraunghi este realizată din contul filetării circulare la
terminaţia piciorului pentru fixarea lor în piesa de mână. Pentru lucrările cu piesele
în unghi sunt folosite instrumente cu design universal al piciorului cu diametrul de
2,35 mm. Lungimea instrumentului este determinată de tipul manoperelor efectuate
şi poate constitui 15, 22,26,28,34 mm.
 pentru capul de turbină (pentru turaţie înaltă). Piciorul instrumentelor
pentru turbină nu are puncte de retenţie; fixarea instrumentului este realizată
prin ajustarea fidelă a piciorului instrumentului la manşonul /dispozitivul/ de
închidere al piesei de mână.piciorul instrumentelor, menite pentru lucrări
efectuate la turaţie înaltă, are un diametru standard— 1,60 mm; lungimea
piciorului poate fi diferită in dependenţă de destinaţia instrumentului. Cele
mai populare sunt instrumentele cu lungimea de 19 şt 21 mm Lungimea
 frezei (pentru capul de turbină) de 16 mm şi diametrul părţii active de 0,7;
0,8; 0,9 și 1,2face posibil lucrul in locuri greu accesibile pentru preparare şi
lucrări punctiforme In cavitatea orală a unui copil. Suprafaţa frontală a
instrumentelor pentru turbină poate fi rotunjită şi plată, iar in aplicaţia
clinică este mai comod să fie rotunjit capătul piciorului instrumentului ceea
ce facilitează fixarea instrumentului în manşonul de închidere al piesei de
mână. Frezele au, de regulă, aplicat pe picior un marcaj inelar color, care
indică mărimea cristalelor pulberii de diamant aflate pe partea activă.

Industria modernă confecţionează freze:

• de oţel
• extradure (din aliaj dur - de tungsten etc),
diamantate (cu acoperire diamantati).
Gradarea instrumentelor din oţel şi din aliaj dur in dependenţă de tipul şi
caracteristicile abrazive ale faţetării
Cod de culoare Caracteristici abrazive / tip de filet
Fără marcaj Ultrafin, trimer
Violet Spiralată suprafină
Albastru suprafaţă cu pudrare diamantată
Galben suprafină
Roşu fină
Roz medie
Verde cu granulaţie mare
Negru cu granulaţie supramare

Gradarea instrumentelor diamantate în dependenţă de granulaţie

Cod de culoare Mărimea Granulozitatea /
granulei, gradul de granulaţie/
microni a abrazivului
roz 8-15 Ultrafin
galben 16 - 40 suprafină
roşu 41 - 90 fină
fără marcaj 91 - 125 medie
verde 126 - 150 cu granulaţie mare
cu granulaţie
negru 151 - 180 supramare

După aspectul părţii active frezele se împart în:

• freze sferice;
• freze cilindrice;
• freze cilindro-conice, sau cele con invers;
• freze roată
• freze în formă de pară
• freze de canal

Frezele sferice (globulare) sunt folosite pentru extensia

şi prepararea unor cavităţi carioase de clasa I — V,
necrectomie (îndepărtarea maselor necrotice),
prelucrarea planşeului cavităţii în carie profundă,
deschiderea unor cavităţi pulpare, lărgirea
ostiumurilor canalelor radiculare, crearea în ţesuturile
dure dentare a unor puncte de retenţie şi a orificiilor
rotunde de trepanare în tavanul deasupra cavităţii
dintelui,
înlăturarea obturaţiilor vechi, preparării prin
tunelizare a osului, prelucrarea unui tip
oarecare de material (metale, ghips, ceramică) etc.
Capul sferic mic al acestor freze se potriveşte ideal
pentru prepararea unor cavităţi carioase de clasa 1 —
2. Capul sferic de dimensiuni medii poate fi utilizat la
prepararea unor cavităţi carîoase localizate pe feţele de
contact ale dinţilor frontali (clasa 3 după Black).

c) instrument sferic cu cap deviat, având aplicaţia în protetica

dentară la conturarea anatomică a protezelor mobilizabile din
mase plastice.
In dependenţă de direcţia aplicării efortului mecanic pot fi create diferite elemente de
impresiuni /adâncituri/.
Prin mişcări circulare ale frezei acţionate se realizează extinderea treptată a unei
cavităţi de o formă rotundă sau ovală.
La deplasarea liniară unilaterală se realizează un sulcus / şănţuleţ/ semirotund
cu adâncimea puţin mai mică de raza suprafeţei active a frezei.
Lucrând cu freza în direcţia axului ei, poate fii format un orificiu, corespunzător
diametrului capului frezei cu un fund concav.

Freza roată-Această freză este folosită în special pentru prepararea în plan [în
suprafaţă], crearea unghiurilor drepte în regiunea planşeului cavităţii modelate şi
punctelor de retenţie / sprijin liniare (în formă de crestături) în pereţii cavităţii
carioase, pentru penetrarea stratului de smalţ dur la trepanarea dintelui, pentru
deschiderea fisurilor de pe feţele ocluzale şi pentru îndepărtarea marginilor
debordante la incisivi. Pe lângă aceasta, cu frezele respective sunt tăiate coroanele
metalice sau sunt prelucrate construcţii protetice.

• Freza cilindrică fisurată.

Forma părţii active a capului frezei corespunde unui cilindru, prezentând lame
longitudinale cu muchii tăietoare ascuţite, secţionate (sau nu) de şanţuri
transversale rotunde.
Partea frontală a frezei poate fi confecţionată sub formă de con sau platou, sau să
aibă un vârf rotunjit.
— instrumentul cilindric cu partea frontală plată este destinat formării unor
praguri drepte netede în regiunea marginii unei coroane artificiale. Pe lângă toate,
suprafaţa netedă a părţii neactive a frezei nu traumează gingia;
— instrumentul cilindric cu vârf rotunjit scuteşte stomatologul de necesitatea de
a schimba frezele pentru două tipuri diferite de manopere: configuraţia frezei
permite concomitent pătrunderea instrumentului în cavitatea carioasă şi retezarea
pereţilor dentari. Anume deaceea acest tip de freze se potriveşte ideal pentru
prepararea unor cavităţi mici localizate pe faţa masticatorie a premolarilor şi
molarilor;
Frezele fisurate (a) şi (b) sunt folosite pentru deschiderea şi extensia unei cavităţi
carioase de cl. I, crearea în cavitatea preparată a unor pereţi paraleli verticalizaţi şi
unghiuri drepte, a unui planşeu plat şi suprafeţe rotunjite, pentru înlăturarea unei
obturaţii;
c) instrumentul cilindric cu partea frontală agresivă, tăietoare este folosit pentru
prepararea tunelară şi prepararea ostiumurilor canalului radicular;
d) instrumentul cilindric cu vârf ascuţit este utilizat pentru prepararea cu formarea
unui prag.

Frezele fisurale sunt folosite pentru deschiderea şi extensia unei cavităţi carioase,
crearea în cavitatea preparată a unor pereţi verticalizaţi.

Freza coniciă fisurată.

• (a)instrument conic cu vârf rotunjit;
• (b)instrument conic cu partea frontală plată;
Frezele conice (a) şi (b) sunt folosite în laboratoare de tehnică dentară, pentru
prelucrarea finală a dintelui sub lucrări protetice, pentru formarea fisurilor, pentru
prepararea ţesutului osos.
• (c) instrumentul conic cu vârf rotunjit neted este folosit pentru prepararea în
regiunea planşeului cavităţii carioase, pentru deschiderea şi extensia unei cavităţi
carioase prin prepararea pereţilor cavităţii, pentru înlăturarea unor obturaţii, pentru
prelucrarea pereţilor cavităţii; este utilizat la formarea pereţilor cavităţilor sub un
unghi ce depăşeşte 90°;
• (d)instrument conic acicular;
• (e)instrument conic "în brăduţ".
Frezele conice (d) şi (e) simt folosite pentru finisare, şi pentru formarea fisurilor;
(f)instrumentul conic acicular cu vârf neted este utilizat la bizotare, la prepararea
neagresivă în suprafaţă.

Freza con-invers.
Pe suprafaţa activă laterală scurtă a capului frezei sunt amplasate lamele tăietoare
paralele, dispuse longitudinal şi care converg către tijă. Lamele frezei au un design
rotunjit, ceea ce protejează dintele de formarea fisurilor. Suprafaţa frontală este şi
ea o parte activă.
Suprafaţa activă laterală a frezei con-invers formează cu partea frontală un unghi
ascuţit.
Exercitarea unui efort mecanic de-a lungul axei frezei duce la realizarea unui
orificiu cu fund plat. La deplasarea liniară laterală se realizează o canelură cu bază
extinsă şi unghiuri ascuţite.
Instrumentele din acest grup sunt:
• „con invers";
• „con invers" cu guleraş;
• „con dublu confluent";
în practica clinică frezele (a)/ (b) şi (c) sunt folosite pentru prelucrarea pereților
laterali ai cavităţilor, planarea (îndreptarea) planşeului cavităţii carioase, formarea
unei cavităţi cu fund (bază) extins(ă), crearea punctelor de retenţie şi canelurii
laterale de sprijin în peretele cavităţii, unghiurilor ascuţite, îndepărtarea
obturaţiilor; sunt utilizate pentru prepararea molarilor în cazul cavităţilor de cl. I
după Black, a cavităţilor localizate în regiunea cervicală (cl. V), pentru prepararea
şi formarea cavităţilor de cL II după Black.
d) „con dublu" este folosit pentru prepararea suprafeţelor ocluzale.
Freza ocluzală.
Este utilizată la conturarea fisurilor, prepararea în regiunea spaţiilor interdentare.
Freza ovoidă.
Este folosită la finisat — prelucrarea finală a suprafeţelor.
Freza informă de pară
Este utilizată nu doar pentru prelucrarea unor cavităţi relativ mari localizate pe faţa
masticatorie, dar şi a cavităţilor localizate pe feţele de contact ale incisivilor (cl. III
după Black), deschiderea cavităţii pulpare, teşirea unghiurilor ascuţite. Formând
cavitatea cu aceste instrumente, se pot realiza pereţi lin rotunjiţi. Cu frezele
menţionate sunt preparaţi premolarii.
Frezele pară mai sunt folosite şi pentru finisat sau lustruit amalgamul, realizarea de
lăcaşuri la nivelul orificiului canalelor radiculare în vederea unei amputaţii vitale
sau devitale etc.
Freza flacără
Este utilizată la conturarea fisurilor, prepararea planată [în suprafaţă] în regiunea
spaţiilor interdentare.
Freza boboc (mugure)
Este folosită pentru prepararea cavităţilor carioase, îndepărtarea sau finisarea
obturaţiilor.
Freza lentilă- pentru îndepărtarea obturațiilor și a inlay-urilor , prelurarea fețelor
ocluzale și a construcțiilor protetice din metal și ceramică.

35)Instrumente pentru finisarea obturațiilor, caracteristica lor.

Şlefuirea şi lustruirea contribuie la asigurarea obturatei a unei integrităţi şi

stabilităţi de durată. Pentru aceste manopere sunt folosite pietre abrazive de diferite
forme, discuri, freze, freze de finisat şi lustruit.
Pietre abrazive. Ca material abraziv pentru acoperirea instrumentelor
stomatologice poate servi corindonul de calitate superioară,silicocarbura și praful
de diamant. Pietrele de corund sunt folosite pentru prelucrarea smalţului,
deschiderea cavităţilor carioase, prelucrarea obturaţiilor şi a construcţiilor protetice
metalice.
Discuri. Sunt produse pe bază rigidă (metalică) si flexibilă, pot avea un
acoperământ abraziv sau să fie integral constituite din material abraziv. Ca material
abraziv poate servi corindonul,silicocarbura sau praful de diamant.Discurile sunt
utilizate la prepararea ţesuturilor dure dentare pentru coroană artificială, separarea
dinţilor, precum şi pentru şlefuirea obturaţiilor.
Freza. Este întrebuinţat pentru prelucrarea prealabilă [în ciornă] a obturaţiilor.
Freza de finisat.Constă din tijă si suprafaţă activă sferică cu crestături foarte fine.
Este folosit la prelucrarea obturaţiilor (de regulă din amalgam), pereţilor interiori ai
cavităţii formate ,sunt folosite și la prelucrarea ceramicii la etapa finală.
Sunt deosebite câţeva grupuri de freze de lustruit, reieşind din menirea funcţională
şi particularităţile constructive:
A A universale
A A pentru ceramică
A A pentru piese turnate
A A pentru detartraj
A A pentru lustruireaoricăror compozite microumplute. Partea lor activă e colorată
în galben;
A A pentru lustruirea oricăror compozite macroumplute. Partea lor activă e
colorată în cenuşiu;
A A pentru lustruirea suprafeţelor obturaţiilor din amalgam
Periuţe. Aceste instrumente pot fi confecţionate din diferite materiale (păr de porc,
sârmă fină din oţel, fibre sintetice). Partea activă are o formă de cerc, pensulă sau
con invers truncat.

36)Organizarea și structura policlinicii, secției stomatologice.

Instituțiile de profil stomatologic sunt amplasate in clădiri aparte și doar in cazuri de excepție în spații
locuibile. Ele trebuie sa corespunda normelor igienico-sanitare și rigorilor protecției muncii,tehnicii de
securitate și rigorilor protecției antiincendiu. În clinica stomatologica trebuie sa fie obligator asigurata
alimentarea centralizata cu apa rece si calda,canalizarea,containere cu capac pentru colectarea gunoiului
si materialelor contaminate,dupa dezinfectarea lor. Trebuie sa fie asigurata alimentarea centralizata cu
energie electrica pentru cazuri eventuale de pene de curent.
Holul trebuie sa aibă o suprafață suficientă pentru amplasarea pacientilor (0,3 m² pentru persoană) tot
aici trebuie sa fie amenajat spațiul pentru serviciile “informații”. Vestiarul pentru vizitatori este organizat
reieșind din calculul de cel putin 0,1 m², iar pentru colaboratori peste 0,8 m². Registraturii ii revine nu
mai putin de 5 m² pentru un funcționar, în total necesititind nu mai puțin de 10 m². Un compartiment
indispensabil al registraturii este încăperea de perfectare a foilor de boala,care necesită un spatiu de 10-12
m². WC-urile pentru personalul medical și pacienți se recomanda a fi separate. Trebuie sa fie disponibile
unități de transport și de comunicații telefonice, iar pentru pacienți un post de telefon cu cartele/fișe.
Funcționarea normal a unei institutii medicale necesita asigurarea sa in volum deplin cu mobilă și
inventar auxiliar. Serviciile și cabinetele cu profil pediatric nu trebuie sa comunice cu cele pentru adulți,
ele necesita o intrare separată,hol,vestiar.
Secția stomatologică: cab terapeutice, cab ortopedice, laborator tehnica, chirurgie dentara, camera de
sterilizare,radiografie.
 37) Principiile de bază și metodele de sterilizare în stomatologie.
Alegerea metodei de sterilizare este dictata de particularitatile metodei si
proprietatile materialului sterilizat
-Prin fierbere
-tratarea cu vapori sub presiune
-tratarea cu aer fierbinte
-sterilizarea rece.
Metodele de sterilizare in stomatologie
Metode fizice: tratarea cu temperaturi inalte (fierberea, tratarea cu vapori sub
presiune, tratarea cu aer uscat); cu raze ultraviolete, cu ultrasunet, sterilizare prin
filtrare.
Metode chimice: aplicarea substantelor chimice in faza gazoasa (formaldehida) sau
sterilizarea in solutii de preparate chimice (iod, alcool, apa oxigenata, cloramina,
etc). Conditia principala in aplicarea materiilor chimice o constituie capacitatea lor
bactericida si lipsa de agresivitate fata de materiale sau instrumente.
Înainte de sterilizare toate instrumentele trebuie bine curățate cu peria, apă și săpun.Soluțiile lichide
sterilizante la etapa ce precede sterilizarea sunt mai puțin indicate.Se mai poate folosi și etilenoxidul
,care este un gaz.După curățare toate instrumentele se introduc într-o soluție de apă oxigenată de 0,5%și
detergent, apoi se spală sub apă curgătoare și urmează sterilizarea propriu-zisă.

38)Sterilizarea instrumetelor folosite la examinarea cavității bucale.

Oglinzile stomatologice sunt ținute 1 ora intr-un vas închis ce conține soluție de
3% de cloramină sau o soluție de 6 % de apă oxigenată. Apoi oglinzile sunt clătite
in apă curgătoare, șterse cu un șervetel steril și păstrate în tavița sterilă acoperite cu
un șervețel steril sau într-un vas închis.
Pentru sonde și pense este indicată sterilizarea uscată cu aer fierbinte(etuvarea în
pupinel sau într-un dispozitiv special) în decurs de 40 min.,în care 25 min. se cer
pentru încălzirea instrumentelor pînă la temperatura necesară (120grade) și 15
min.-pentru sterilizarea propriu-zisă.
NB:(daca trebuie de spus despre autoclav)
Sterilizarea cu vapori sub presiune autoclavă la temperatura de 120°C timp de 20 min.
omoară toate bacteriile, chiar şi spora. Avantajul metodei - siguranţă absolută in ceea
ce priveşte sterilizarea.
Tratarea cu vapori sub presiune se face la sterilizarea materialului de pansament,
lenjeriei, mănuşilor, rulourilor și meșelor de vată în autoclave cu vapori. De obicei,
materialul este ambalat pina la sterilizare în casolete sau în pungi. Termenul de
păstrare a materialului sterilizat nu depăşeşte 3 zile.

Înainte de a fi puse in sterilizator, instrumentele trebuie frecate bine sau curăţate

intr- un curăţător cu ultrasunete, clătite cu apă rece şi uscate prin ştergere cu un
prosop. Dacă instrumentele nu se prelucrează corect rezultatele garantate sunt
sterilizarea incompletă sau distrugerea lor. Odată curăţate, instrumentele sunt
împachetate (sigilate) în număr mic într-o pungă pentru autodav sau intr-un prosop,
şi sunt plasate in sterilizator.
39)Sterilizarea frezelor.
Pentru dezinfectarea frezelor, reamerelor, files, acelor radiculare, acelor Lentulo
(dupăce acestea au fost curăţite în prealabil de impurităţi organice) e necesar de a
folosi o soluţie de 2, 5% de bigluconat de clorhexidină, alcool etilic de 70%, glutar,
"Saidex". Decontaminarea cu glutar, Saidex se realizează în decurs de 15 min., iar
cu soluţia de 2,5% de bigluconat de clorhexidină sau alcoolul etilic de 70%-30
min.

Sterilizarea - este indicată sterilizarea uscată cu aer fierbinte(etuvarea în pupinel

sau într-un dispozitiv special) în decurs de 40 min.,în care 25 min. se cer pentru
încălzirea instrumentelor pînă la temperatura necesară (120grade) și 15 min.-pentru
sterilizarea propriu-zisă.
NB(se poate de spus că și în autoclav...detalii la punctul 38 în NB!!!!!!!!!!!!!!!!)

40)Sterilizarea pieselor stomatologice

Cu ajutorul uleiului/parafinei prin fierbere la temperatura de 150 grade timp de
15-20 min. Se sterilizează piesele stomatologice cu centrifugarea lor
ulterioară.(asta e metoda învechită!!!) Mai nou piesele sunt dezinfectate foarte
bine cu amestec de 0,5% de soluție de peroxid de hidrogen (apă oxigenată) și
șervețele speciale.Unii spun că piesele stomatologice se sterilizează în
autoclav.(???)

41)Principiile de preparare a cavităților carioase.

În stomatologia practică sunt bine cunoscute două principii de preparare a cavităţilor.
1)Până nu demult era folosit pe larg principiul lui G.V. Black (elaborat de acesta la sfârşitul sec, XIX), bazat pe extensia
profilactică a limitelor cavităţii carioase până la ţesut dentar sănătos din a.n. "zone imune", — zone autocurăţabile sau accesibile
curăţirii artificiale, care sunt mai rar afectate de carie. Acestea, după cum el considera, sunt cuspizii, feţele convexe ale coroanei
etc. Suprafeţe susceptibile de carie sunt cele care prezintă fosete şi fisuri naturale, geode şi suprafeţe de contact cu dinţii vecini.
Prepararea este efectuată pentru a evita apariţia cariei secundare. Dar la prelucrarea cavităţilor conform acestui principiu medicul
este nevoit să sacrifice porţiuni esenţiale din smalţul şi dentina sănătoasă, viabilă, pentru a modela o cavitate-casetă mare.
Acest principiu este obligatoriu pentru cavităţile ocluzale şi aproximale de pe dinţii laterali. La dinţii frontali, unde primează
considerentul fizionomie, se va păstra cât mai mult posibil din ţesuturile dure dentare, extensia preventivă fiind redusă doar la
înlăturarea în totalitate a dentinei alterate.
Actualmente se consideră mai corect principiul formulat de l.G. Lukomsky şi care este bazat pe "utilitatea biologică", conform
căreea extensia se realizează econom, — smalţul şi dentina alterată fiind îndepărtate până la ţesuturi vizibil sănătoase, neafectate.
2) Al doilea principiu solicită crearea celor mai bune condiţii pentru fixarea materialului de obturaţie.

Scopul preparării
• Exereza smalţului şi dentinei alterate.
• Crearea condiţiilor favorabile pentru fixarea materialului de obturaţie cu
restabilirea ulterioară a formei anatomice şi funcţiei dintelui.
Principii generale pentru cavităţi curioase formate după Black
Principiile fundamentale de preparare a cavităţilor carioase au fost publicate de
către medicul dentist american G.V. Black In opera sa fundamentală "Dentistica
operativă", apărută în 1908.
Principiile de bază ale lui Black sunt:
— Marginile cavităţii formate trebuie să fie netede, drepte, fără zimţi. Marginile
de smalţ subminate, fără dentină subiacentă, trebuie să fie înlăturate, pentru a
preveni fracturarea lor.
— îndepărtarea minuţioasă şi completă a dentinei carioase.
— "Extensia întru profilaxie" — extinderea profilactică a limitelor cavităţii
carioase până la a.n. "zone imune" (nereceptive) cu scopul prevenirii cariei
recidivante.
— Crearea unei cavităţi în formă de casetă (cutie) este optimă pentru o retenţie
şi stabilitate maximă a obturaţiei şi dintelui faţă de solicitările apărute în cadrul
masticaţiei.
• Pereţii şi fundul (faţa orientată către pulpă) cavităţii preparate trebuie să
formeze un unghi drept (90°).
• Pereţii cavităţii preparate trebuie să fie verticali(zaţi) şi plani(zaţi);
• Fundul cavităţii preparate trebuie să fie plat, şi să crepiteze la sondare.
• Trecerea unui perete în altul trebuie să fie sub un unghi (reprezintă o
excepţie doar cavităţile de clasa V-a),
• Cavitatea formată poate avea o configuraţie din cele mai variate:
triunghiulară, dreptunghiulară, halterifbrmă, cruciformă, ovală etc.
Principiile lui Black se bazau pe succesele dentisticii din acele timpuri, când
această ştiinţă era dominată în totalitate de teoria chimico-parazitarâ a lui Miller,
iar în activitatea practică pentru obturare se foloseau doar cimenturi şi amalgame.
În prezent, când caria este examinată din punct de vedere a factorilor locali şi
generali, şi a rezistenţei ţesuturilor dure dentare, iar stomatologii folosesc pe larg
materiale compozite, necesitatea respectării principiilor lui Black în întreg volum
nu mai este strictă.

42)Etapele de peparare a cavităților carioase.

Etapele fundamentale în prepararea cavităjilor sunt:
• Deschiderea cavităţii carioase.
• Extensia preventivă a cavităţii carioase.
• Necrectomia (excizia [exereza] smalţului şi dentinei alterate [patologic
modificate]).
• Formarea [modelarea] cavităţii; atribuirea acesteia unei forme, ce facilitează
o adeziune mai bună a materialului de obturaţie.
• Bizotarea [netezirea] marginilor de smalţ ale cavităţii carioase.

1) Deschiderea cavității carioase este prima etapă de preparare.

Deoarece procesul carios în dentină se răspândeşte mai repede decât în smalţ,
deasupra cavităţii carioase atârnă întotdeauna un cozoroc de smalţ. Deschiderea
cavităţii carioase constă în îndepărtarea ,rezecarea acestor margini debordante a
smalțului (subminate de către procesul carios).
Smalțul fragil,ce atîrnă în gol după ce a pierdut legătura cu dentina şi, prin urmare,
este lipsită de nutriţie, se macină cu timpul, desprinzându-se uşor la presiunea
exercitată de către dintele-antagonist în timpul actului de masticaţie.
Cruţarea marginii efilate a smalţului la prelucrarea cavităţii carioase va contribui la
dezvoltarea cariei secundare şi căderea obturaţiei.Pentru rezecarea cozorocului de
smalţ se foloseşte de obicei o freză diamantată sferică sau fisurală de dimensiuni
mici. Operaţiunea se efectuează, recurgând la o instalaţie cu turbină. Freza sferică
este introdusă în cavitatea carioasă şi prin mişcări de la planşeul cavităţii spre afară
se îndepărtează marginea subminată a smalţului.
În Cazul utilizării unei freze fisurale sunt înlăturate cu partea laterală a
acesteea marginile subminate ale smalțului pînă cînd pereții cavității nu vor
deveni verticali.

Trebuie de respectat următoarea regulă: mărimea frezei nu trebuie să depăşească

mări mea orificiului de intrare în cavitatea carioasă.

2) Extensia cavității carioase

La extensia cavității sunt îndreptate marginile smalțului,sunt preparate
fisurile afectate,rotunjite unghiurile ascuțite, iar de pe pereți este îndepărtată
dentina parțial rămolită și pigmentată. Se realizează cu o freză fisurală,con
invers(diamantată sau din aliaj dur)la viteze mari cu o piesă de turbină și
răcire cu apă-aer. Forma accesului trebuie făcută în așa fel ca să fie ușor
îndepărtate țesuturile carioase și aplicată fără dificultăți obturația.

3) Necretomia
Această etapă prevede îndepărtarea dentinei alterate , rămolite sau pigmentate din
cavitatea carioasă.
Din punct de vedere morfologic la etapa respectivă se îndepărtează zona de
descompunere şi de demineralizare. Limitele cavităţii sînt create în zona dentinei
transparente şi intacte.
Îndepărtarea dentinei carios schimbate se efectuează ori cu excavatoare, ori cu
freze de dimensiuni mari.
Dacă în cavitatea carioasă este prezentă o cantitate mare de dentină ramolită, se
recomandă de a o înlătura cu un excavator ascuţit. Mişcările excavatorului trebuie
îndreptate dinspre fund către pereţii laterali, spre a evita deschiderea accidentală a
cavităţii dintelui. Mărimea excavatorului trebuie să corespundă cu dimensiunile
cavităţii. Folosirea unor excavatoare prea mici deasemenea sporeşte riscul
deschiderii accidentale a cavităţii dintelui.
Necrectomia poate fi efectuată şi cu ajutorul unor freze sferice sau pară de mărime
mare (din aliaj dur sau din oţel).
Cu frezele trebuie de lucrat prin mişcări intermitente dinspre fund către
pereţii laterali, la turaţii mici. Lucrând cu freza,trebuie de manifestat
precauţie, în special în regiunea coamelor pulpare, pentru a nu deschide
cavitatea dintelui şi a nu provoca formarea unei pulpite traumatice.

4) Formarea (modelarea) cavității

 atribuirea acesteia unei forme, ce facilitează o adeziune mai bună a
materialului de obturaţie şi fixării sigure a obturaţiei, precum şi asigură
dintelui obturat o rezistenţă şi soliditate suficientă la solicitări funcţionale.
La această etapă sunt create contururile externe şi interne definitive ale
cavităţii.
Regulile generale pentru formarea cavităţii clasice se reduc la următoarele
etape:
• Crearea unei vizibilităţi bune a cavităţii cu ajutorul oglinzii şi fără ea. Dacă
calitatea preparării a tuturor elementelor cavităţii este imposibil de controlat, va fi
destul de greu de a realiza o obturaţie garantată.
• Fundul cavităţii este făcut, de regulă, drept şi plan; servesc drept excepţie
cavităţile carioase profunde.
• Pereţii trebuie să fie verticalizaţi.
• Formarea trecerii de la fundul cavităţii către peretele lateral, cu colţuri bine
exprimate = 90°.
• Formarea trecerii a unui perete în altul sub unghi. Fac excepţie cavităţile de
clasa V-a.
• Marginile smalţului trebuie să fie drepte şi netede.
Formarea cavităţii este realizată cu freze fisurale şi con invers, cu răcire cu aer-apă.

5) Bizotarea(netezirea) marginilor de smalţ ale cavităţii carioase.

După prelucrarea cu freze diamantate sau din aliaj dur la turaţii mari smalţul
de la marginile cavităţii carioase este slăbit şi prezintă fisuri, neregularităţi;
prismele adamantine sunt fragmentate, nu au legătură cu ţesuturile
subiacente. Mai târziu aceasta poate servi drept cauză pentru perturbarea
adeziunii marginale a obturaţiei şi dezvoltarea cariei recidivante.

Toate acestea dictează necesitatea bizotării - prelucrării finale (de finisare) a

marginilor cavităţii, ce prevede îndepărtarea porţiunilor lezate, slăbite ale smalţului
şi atribuirea lui unui caracter neted.
Netezirea smalţului se efectuează cu o freză de finisare din aliaj dur sau cu o
piatră diamantată cu granulaţie fină la turaţii mici fără presiune cu răcire aer-
apă obligatorie. Bizoul realizat sub un unghi de 45 grade protejează obturația
de deplasarea axială sub acțiunea presiunii masticatorii.

43) Noțiune de cavitate carioasă simplă și compusă.

Cavitatea carioasă simplă- leziune care afectează o singură suprafață a
dintelui ,adică cavitați de clasa 1și 5.
Caviatate carioasă compusă-afecteză 2 suprafețe ale dintelui, adică cavități
de clasa 2și 4.

44)Cerințele înaintate către cavitatea carioasă formată

• Crearea unei vizibilităţi bune a cavităţii cu ajutorul oglinzii şi fără ea. Dacă
calitatea preparării a tuturor elementelor cavităţii este imposibil de controlat, va fi
destul de greu de a realiza o obturaţie garantată.
• Fundul cavităţii este făcut, de regulă, drept şi plan; servesc drept excepţie
cavităţile carioase profunde.
• Pereţii trebuie să fie verticalizaţi.
• Formarea trecerii de la fundul cavităţii către peretele lateral, cu colţuri bine
exprimate = 90°.
• Formarea trecerii a unui perete în altul sub unghi. Fac excepţie cavităţile de
clasa V-a.
• Marginile smalţului trebuie să fie drepte şi netede.

Principile de baza ale lui Black sunt:

1. Marginile cavității formate trebuie sa fie netede, drepte, fară zimții.
Marginile de smalt subminate, fară dentină subiacentă, trebuie să fie
înlaturată, pentru a preveni fracturarea lor.
2. îndepartarea minuțioasă și completă a dentinei carioase.
3. Extinderea profilactică a limitelor cavitații carioase pînă la a.n"zone
imune" (nereceptive) cu scopul prevederii cariei recidivante.
4. Crearea unei cavitați în formă de casetă(cutie) este optimă pentru o
retenție stabilă maximă a obturației și dintelui aparută în cadrul masticației
 Pereții și fundul trebuie să formeze unghi drept de 90.
 Peretele cavitații trebuie să vină verticali si plan .
 Trecerea unui perete în altul trebuie sa fie sub un unghi(reprezinta o
exceptie doar cavitatea de clasa V-a
 Cavitatea formată poate avea o configurație din cele mai variate
triunghiulară, dreptunghiulară, halteriformă, cruciformă, ovală,etc

45)Caracteristica elementelor cavității carioase formate.

Principile de baza ale lui Black sunt:

1. Marginile cavității formate trebuie sa fie netede, drepte, fară zimții.
Marginile de smalt subminate, fară dentină subiacentă, trebuie să fie
înlaturată, pentru a preveni fracturarea lor.
2. îndepartarea minuțioasă și completă a dentinei carioase.
3. Extinderea profilactică a limitelor cavitații carioase pînă la a.n"zone
imune" (nereceptive) cu scopul prevederii cariei recidivante.
4. Crearea unei cavitați în formă de casetă(cutie) este optimă pentru o
retenție stabilă maximă a obturației și dintelui aparută în cadrul masticației
  Pereții și fundul trebuie să formeze unghi drept de 90.
 Peretele cavitații trebuie să vină verticali si plan .
 Trecerea unui perete în altul trebuie sa fie sub un unghi(reprezinta o
exceptie doar cavitatea de clasa V-a
 Cavitatea formată poate avea o configurație din cele mai variate
triunghiulară, dreptunghiulară, halteriformă, cruciformă, ovală,etc

46)Condițiile de preparare indoloră a cavităților carioase.

Surse de excitare în preparare:
- căldura
- vibrațiile
- presiunea
Mijloace fizice:
a) folosirea instrumentelor ascuțite și tăioase:
- pentru smalț:pietre montate de carborund sau diamantate,cu turatii de 4000-5000/
min
- dentina: freze, turatii mici: 600-2000/ min
- se lucrează cu intreruperi dese
b) analgezia prin răcire – cu clorura de etil,jet,aplicare pe buleta de vata>provoaca
dureri vii in momentul
aplicării.Sunt diferite metode de racire-gaz(ex.oxigen)jet de aer.anestezia se obține
în cîteva minute.
Mijloace chimice:
a) substanțe chimice cu acțiune locală- paraformaldehidă,Nafestezină
b) anestezia cu injecție
c) electroosmoza se bazeaza pe o difuzie mai profundă a amestecului în
kanaliculele dentinare cu ajutorul
curenților alternativi
d)anestezie generala

47) Clasificarea cavităților carioase după Black.

La sfârşitul sec. 19 (1895) G.V. Black a propus o clasificaţie a cavităţilor carioase
în dependenţă de localizarea lor , grupului de dinţi şi a feţei afectate a coroanei
dentare şi a specificului preparării.

Cavităţile carioase de clasa I -sunt cele localizate în şanţurile şi fosetele ocluzale

ale morarilor şi premolarilor,în fosetele vestibulare şi în şanţurile orale ale
molarilor, precum și în fosetele orale supracingulare ale frontalilor superiori.
Cavităţile carioase de clasa a II -a sunt cele situate pe feţele aproximale ale
molarilor şi premolarilor
Cavităţile carioase de clasa a III-a sunt cele localizate pe feţele aproximale ale
dinţilor frontali, la care unghiul incizal este păstrat.
Cavităţile carioase de clasa a IV-a sunt cele situate pe feţele aproximale ale
incisivilor şi canilor cu unghiul incizal şi marginea incizală distruse.
 Cavităţile carioase de clasa a V-a sunt cele localizate în treimea cervicală a tuturor
dinților pe fețele vestibulare(labiale,jugale)şi orale (linguale, palatinale).
Ceva mai tîrziu a fost propusă evidenţierea clasei, ce nu a fost descrisă de Black —
cavităţile carioase de clasa a VI-a situată pe marginea incizală a dinţilor frontali
şi cuspizii dinţilor laterali.

48)Prepararea cavităților de clasa 1.Numiți varietățile cavităților.

Cavitățile carioase de clasa 1 sunt localizate în șanțurile și fosetele ocluzale ale molarilor și premolarilor, în
fosetele vestibulare și în șanțurile orale ale molarilor, precum și în fosetele orale supracingulare ale
frontalilor superiori.

a)Deschiderea procesului carios – se creează o cale de acces spre interiorul lui,în scopul pregătirii cavității.
Deschiderea trebuie să fie suficient de mare pentru ai permite o vizibilitate directă sau indirectă și un
acces satisfăcător instrumentelor. Putem folosi mașini cu turații înalte sau turbine.
Instrumente-freze cilindrice,conusoide, pietre diamantate cilindrice.
Freza trebuie să fie puțin mai mică decît cavitatea.Cu freza sferică luăm o direcție oblică efectuînd
mișcări de scoatere-din interior spre exterior.Nu se recomandă prepararea cu dalta și toporișca de smalț.
b)Exereza dentinei alterate(necrectomia) – consta in indepartarea continutului procesului carios,inclusiv a
tesutului dentinar afectat in mod vizibil,prin indepartarea dentinei alterate se evita aparitia interioara a
cariei si a complikatiilor pulpare.De aceea trebuie de indepartat toata dentina alterata din unghiurile cele
mai indepartate si de pe pareti.
Dentina nu se inlatura doar in kazul cind:
-dentina se afla la nivelul coroanelor pulpare si indepartatea ei poate deskide canalul.
-exista o buna vizibilitate si acces direct la suprafata dentinara
-pacientul are o reactivitate buna
Prin evitarea infectarii pulpei este recomandat ca indepartearea dentinei sa se efectuieze de la periferia
cariei spre centru.
Se face in primul rind cu excavatorul,intii se inlatura de pe pereti si in ultimul moment de pe planseu.Cu
sonda controlam unde a mai ramas dentina.Preparakm cu freze sferice,cilindrice.In cazul cavitatii adinci
poate aparea deshiderea camerei pulpare deaceea de pe pereti maximal se inaltura dentina ramolita si
decalcinata.Putem lasa pe pereti dentina pigmentata dar densa.Ea nu se lasa pe peretii vestibulari

c)Extensia preventiva – consta in scoaterea marginilor cavitatii in zonele autocuratabile ale pantilor
cuspidiene;desfiintarea marmoratiilor din santuri;desfiintarea puntilor de smaltz

d)Forma de retentie – pt k materialul de obturatie sa nu fie dislokat de diverse forte.

In nici un caz nu este admis un perete de forma concava,insa daca din preparare o cavitate cu fund concav
se va aplika o obturatie de baza pt a obtine o suprafata plana :
-paraleleismul a cel putin 2 perete verticale
-peretii laterali si fundul cavitatii sa fie in unghi drept - realizarea fundului in plan vertical sau in trepte.
Pt obtinereea retentiei actionam intotdeauna in tesuturile sanatoase
e)Forma de rezistenta – este calitatea cavitatii de a avea peretii capabili sa faca fata fortelor ce se rasfring
asupra dintelui.
f)Finisarea marginilor cavitatii – Se recomanda ca marginile sa fie rotunde iar prismele de smaltz fragmentate
anterior sa fie indepartate . Îndepartarea anfractuozitatilor si prismelor de smalt nesustinute derict pe
dentina,tesirea marginilor cavitatii si rotungirea unghiurilor externe de intilnire a acestor margini.
Se folosesc pietre diamantate cilindrice sau conice care se plimba dea lungul marginii externe ale
cavitatii.

g)Curățarea finală sau toaleta cavitații,îndepartarea pulberii de dentina a resturilor de saliva si sînge , a uscarii
cavitati.

Tipuri de cavitati carioase:

-Cariile ocluzale cu orificiu mare de deschidere
-caria punctiforma,singulara sau multipla
-cariile sub forma de marmoratii in snaturi si gropitze
-carii okluzale de diferite marimi, marmoratii in santurile si gropitele okluzale
-marmoratiile din gropitele si santurile vestibulare ale molarilor care s eprelungesc pina la creasta marginala
-cariile vestibulare cu orificiu mare de deskidere,care s eintind atit okluzal cit si spre colet
-regiunea gropitei cu extinderea spre okluzal
-gropite oarbe ale frontalilor
-pe mersul fisurilor
-in regiunea gropitei de pe suprafata vestibulara a molarilor
-in regiunea fisurilor de dimensiuni mici
-doua cavitati pe un dinte- reg.gropitei vestibulare si suprafata okluzala
-doua cavitati intre care este putin tesut sanatos

49) Prepararea cavitatii de clasa II .Numiti varietatile cavitatilor

Cavitățile de clasa 2 -sunt cele situate pe feţele aproximale ale molarilor şi premolarilor

Cavitate de clasa 2 este o cavitate compusa,alcatuita din 2 componente:una verticala si alta

okluzala.Componenta vertikala rezulta din insasi pregatirea procesului carios,iar cea orizontala in
dependenta poate rezulta si ea din pregatirea procesului carios dar si din necesitatea de a crea un mijlok
stabil cavitatiii.

a)deskiderea cavitatii carioase- se face cu toporiste de smalt sau cu daltile de smalt. Prabusim incetul cu
incetul prismele de smalt nesustinute,pina ce obtinem o deskidere suficinta a cavitatii carioase.In lipsa
instrumentelor de mina putem folosi freze sferice de otel sau extradure, freze cilindruce extradure.

b)exereza dentinei alterate- se face cu linguri Black de marime potrivit cavitatii carioase.este bine sa
incep aceasta operatie de la nivelul viitorului perete gingival al cavitatii si al peretilor laterali,vestibulari
si orali,lasind la sfirsit regiunea parapulpara asupra careia trebuie sa exacutam manerve mai blinde,fiind
perikolul deskiderii accidentale a camerei pulpare.
Indepartarea dentinei alterate se poate face si cu freze sferice de otel la turatii conventionale.
Se palpeaza peretle parapulpar cu sonda flexibila pt a stabili cu precizie sa nu exista o deskidere a camerei
pulpare ,fie chiar si punctiforma.
c)Extensia preventicva- Cavitatea verticala trebuie astfel preparata incit peretii laterali(v si o)sa fie scosi
din contactul cu dintele vecin.In raport cu planul suprafetei okluzale acesti pereti pot fi verticali sau usor
convergenti.Peretii laterali se intilnesc in unghiuri obtuze cu peretele parapulpar.Peretele gingival se
situiaza la adincimea maxima a procesului carios si trebuie sa fie in plan aproximativ in unghi drept cu
peretele parapulpar>el se realizeaza cu lingurile Black indepartind dentina alterata si insistind catre
unghiul de intilnire cu peretii vertikali.
In lipsa instrumentelor de mina folosim freza sferica de otel sau extradura cu turatie conventionala.
La terminarea cavitatii verticale se face un nou control cu sonda flexibila numai dupa aceasta se va trece
la prepararea cavitati orizontale.
Sculptarea cav,orizontale se face cu frea cilindrica de turbina,sau cu pietre diamantate con inverse,la
turatie conventionala, freza con inversa extradura, viteza conventionala.
Baza mare a cavitatii orizontale sa fie intotdeauna opusa fata de activitate verticala.in lokul de intilnire
dintre cele doua cavitati sa fie mai ingust pentru a realiza retentia viitoarei obturatii.
d)Forma de rezistenta-paraleleismul peretilor si netezirea lor se obtine cu freze cilindrice,respectind
regulile de preparare pt clasa 1.Intinderea pe suprafata cavitatii orizontale trebuie sa fie direct
proportionala cu marimea cav.verticale. Este mai bine ca aceasta cav. Sa fie mai mult lata decit adinka
nedepasind 2 mm.
e)Finisarea si bizotarea marg. de smaltz –Se recomanda ca marginile sa fie rotunde iar prismele de smaltz
fragmentate anterior sa fie indepartate . Îndepartarea anfractuozitatilor si prismelor de smalt nesustinute
derict pe dentina,tesirea marginilor cavitatii si rotungirea unghiurilor externe de intilnire a acestor
margini.Se folosesc pietre diamantate cilindrice sau conice care se plimba dea lungul marginii externe ale
cavitatii. La finisare se va teshi unghiul pe care il formeaza in interiorul cavitatii, tesirea va avea lor prin
actionarea dea lungul lui a unei pietre conice sau cilindrice inklinata sub un unghi de 45.putem folosi si
toporishka de smlatz.

f)toaleta cavitatii si tratamentul plagii dentinare atit pt componenta orizontala cit si pt cea verticala
Varietati:
-caria pe o fata proximala si la colet
-caria pe o fata aproximala si pe suprafata okluzala -carii pe ambele fete aproximale ale dintelui
-carie aproximala si obtratii sau incrustatii okluzale
-carii situate la nivelul punctului de contact a subminat creasta marginala - caria a subminat si a intrerupt
creasa marginala.
50. Prepararea cavitatilor de clasa III. Numiti varietatile cavitatilor
Cavităţile carioase de clasa a III-a sunt cele localizate pe feţele aproximale ale
dinţilor frontali, la care unghiul incizal este păstrat.
Deschiderea cavitatii trebuie sa respecte pe cit posibil factorul estetic.
Deschiderea pe fata vestibulara se face in mod exceptional,numai daca ea se ofera de la sine gratie
avansarii cariei in aceasta directie.in mod obishnuit deskiderea se face dinspre fata orala pastrind neatinsa
fata vestibulara chiar daca e atit de subtire incit a ramas doar stratul de smaltz cu conditia ca aceasta sa fie
necolorat.

Instrumentul se aseaza la marginea smaltului subminat si cu miscari de apasare spre cavitatea se prabisesc
din aproape in aproape prismele de smaltz nesustinute pina la crearea unui acces suficient.
In lipsa instrumentelor de mina deskiderea se poate face cu ajutorul unei freze sferice de otel .
Cu freza sferica se face miscari active de scoatere larginduse orifiuciul de deskidere.
Prepararea cavitatii trebuie sa duca la o caseta de forma triunghiulara cu unghiuri interne ascutite si
unghiurile externe rotunjite.

Retentia se va obtine:
-intilnirea peretilor laterali cu peretele parapulpar in unghiuri ascutite
-exprimarea unghiurilor de intilnire dintre peretii laterali si in special a unghiului incizal
-conservarea unei portiuni cit mai mari din peretele oral
Prepararaea cavitatii se continua dupa deskidere cu exereza dentinei alterate care se realizeaza cu
toporistele de dentina sau cu linguri Black.
Extensia preventiva la acesta clasa se rezuma doar la indepartarea prismelor de smaltz demineralizate de
la marginea cavitatii.
Nu se face bizotarea marginilor de smalt dar se indeparteaza anfractuozitatile smaltului de la acest nivel
cu totporistele de smaltz sau daltile de smaltz.
Toaleta cavitatiii

Varietati:
-pe fata proximala cu intreruperea continuitatii crestei marginale
-pe fata proximala cu subminarea crestei marginale
-incipienta pe mijlocul fetei proximale
-cu intreruperea continuitatii crestei marginale situata fata in fata cu o carie incipienta
-cu subminarea crestei la 2 diti vecini
-incipienta la dintii vecini
-pe una sau ambele fete proximale cu extindere spre colet

51. Pepararea cavitatilor de clasa IV. Numiti varietatile cavitatilor.

Cavităţile carioase de clasa a IV-a sunt cele situate pe feţele aproximale ale
incisivilor şi canilor cu unghiul incizal şi marginea incizală distruse.
Marginile procesului carios pot imbraca un aspect alb cretos sau pot sa se impregneze brun- inkis.
Cariile de clasa 4 se formeaza din avansarea cariei de clasa 3.
Deschiderea cavitatii carioase ni se ofera de la sine, datorita distrugerii unghiului incizal.
Exereza dentinei alterate se poate face cu lingurile Black sau cu toporistele de dentina lucrind atit dinspre
fata vestibulara cit si orala.
In lipsa instrumentarului de mina se va utiliza freze sferice de otel sau extradure.
Forma de retentie se va afce la fel cu freza sferica sau cu toporistile de dentina.
Prepararea cavitati se va finisa prin netezxirea marginilor de smaltz cu toporistile de smalt sau daltile de
smaltz.
Prioritate in forma de rezistenta il are factorul estetik. Trebuie sa urmarim mai multe obiective:
-exprimarea unghiurilor dintre peretele parapulpar si peretii laterali (v ,o si gingival) cu crearea unei
inklinatii divergente peretilor vestibulari si oral spre peretele parapulpar
-exprimarea unghiurilor de intilnire dintre peretii laterali ,asupra unghiului dintre peretele vestibular si cel
oral
-crearea unei cavitati suplimentare de retentie pe fata orala a coroanei,in forma de coada de rindunika

Varietati:
-distructia redusa a unghiului incizal, posibil de refacut cu un material compozit
-distructia unghiului incizal care se va reface cu un material de obturatie neadeziv(ciment silikat)
-distructie masiva a unghiului incizal care necesita mijloace speciale de retentie

52. Pepararea cavitatilor de clasa V ,VI . Numiti varietatile cavitatilor.

Clasa 5 inklude regiunea coletului dentar pe suprafata libera ale dintelui.

Clasa 6 inklude cavitatea care se formeaza pe partea incizala a incisivilor,la virful cuspizilot caninilor,
premolarilor si molarilor.

Deschiderea cavitatii de clasa 5 nu se face in mod special,cavitatea fiind de fapt deschisa.

Indepartarea dentinei alterate se recomanda a se executa cu lingurile Black bine ascutita se infinge la
limita dintre dentina alterata si cea dura, facinduse miscari de escavare, in lipsa lingurilor Black vom
folosi freze sferice de otel sau extradure.
Extensia preventiva va consta in indepartarea in totalitate a smaltului cu aspect cretos,vom folosi o freza
con inversa sau extradura tinuta perpendicular pe axul dintelui cu care vom actiona dea lungul peretilor
pina la disparitia marginilor cretzoase.
Dupa aceasta operatie rezulta o cavitate al carei contur exterior este oval,rotund sau neuniform,peretii
sunt usor convergenti catre exterior ceea ce asigura o buna retentie.
Nu se face bizotarea marginilor de smalt.
Toaletea cavitatii
Varietati:
-carie de colet superficiala situata vestibular la dintii laterali
-carie de colet profunda situata vestibular la dintii laterali
-carie de colet superficilaa sau profunda situata oral la dintii laterali
-carie de colet superficiala situata vestibular la dintii frontali
-carie de colet profunda situata vestibular la dintii frontali
-carie de colet superficiala sau profunda,situata oral,la dintii frontali
-carie circulara de colet

Prepararea cavitatilor de clasa a 6 este necesara pt restaura marginea incizala a frontalilor sau virfurilor
cuspizilor la dinti posteriori.Lipsind suportul dentinar,smlatul incepe sa se frectureze si sa expuna o zona
mai intinsa de dentina- adesea cauzind sensibilitate, in plus marginile de smalt devin ascutite si lezeaza
limba,buzele sau obrazul.
Prepararea cavitatii ese indicata in restaurarea foselor hipoplazice okazionale pe virful cuspizilor,care
devin vulnerabile la carie.

53. Prepararea cavitatilor carioase atipice si profunde

Prepararea cavitati atipice dupa prepararea clasica nu e posibila.In timpul prepararii ne conducem de
regulile de preparare dupa clasa la care cavitatea se atirna.Din aceasta cauza pt fixarea mai buna a
obturatiei se creeaza nu numai suprafete adaugatoare de forme si marimi diferitedar se formeaza si puncte
de retentie in forma de fisuri,adincituri si taieturi.In cazurile grave restabilirea dintelui se face dintr-
o vizita cu compozite sau cu coroana artificiala,daca dintele este foarte afectat se ia in consideratie toata
partea masticatorie.
La alegerea metodei un rol important joaca pastararea smaltului ce nu confera o adezie buna a
compozitului,aspect estetic bun.fortele asupra dintelui.
Cind se face direct in timpul prepararii se exereaza toate tesuturile necrotizate si schimbate la kuloare si
se acorda conditii pt o fixare maxima a restauratiei ,de acoperit cuspizii ramasi cu materila de obturatie ce
face obturatie mai trainica.

Cavitati atipice- cavitati cariate pe partea vestibulara care se extinde pe partea okluzala cit si spre coletul
dintelui,clinik aceste cavitati fractureaza marginile ,iar la colet poate sa se extinda subgingival.
Cavitatile atipice se caracterizeaza prin lokalizarea procesului carios in lokuri neobishnuite:
-partea incizala
-cuspizi
-carie circulara
-afectarea concomitenta a punctului de contact si partea de colet
Cavitati atipice sunt cavitati carioase in componenra caruia intra cavitati ce inklud 2 si mai multe clase.
Prepararea cavitatii profunde- in cavitati profunde poate afecta tesuturile dintelui si se afecteaza pulpa.din
acesta cauza trebuie o tratare speciala.Reactia de protejare a pulpei la cavitati carioase duce la fromarea
dentinei tertiare inauntrul camerei pulpare cu obliterarea canalelor deticulare.Daca reactia de protejare
este mai mare decit viteza cavitatii carioase atunci grosimea dentinei tertiare nu reuseste sa se formeze si
dentina ramolita se afla in apropierea pulpei say kiar in contact cu ea.Dezvoltarea procesului carios
distruge integritatea dintelui in timpul masticatiei poate sa se rupa o bukata de smalt.
Cavitate profunda- tipul kavitatii care intre camera pulpara si cavitatea cariata se afla un strat de dentina
necrotizata subtire(0,5 mm)care este formata din dentina decalcinata si ramolita,dar inka viabila. nu tot
timpul este necesar exereza dentinei ramolite ce se afla in apropiere de camera pulpara
Cavitatea profunda este cavitatea la care procesul karios afecteaza dentina parapulpara.In acest caz
cavitatea este adinca intre planseul cavitatii carioase si camera pulpara se pastreaza o cantitate mika de
dentina astfel apar dureri la preparare,la sondare,apare perikolul de denodare,de deskidere a pulpei.
Particularotatea preparari:
1. exereza sau inlaturarea dentinei ramolite incepe de la peretii laterali apoi se inlatura de pe planseul
cavitatii carioase.
2.Prepararea cavitatii carioase se efectuiaza sub anestezie
3.Completamente se inlatura dentina decalcinata de pe peretii laterali.
4. pe fundul cavitatii se poate lasa o kantitate mika de dentina decalcinata dar sanatoasa care sub influenta
remediilor curative aplicate se va recalcina
5 pe fundul si peretii cavitatii profunde putem lasa dentina pigmentata dura astefle nu apare nici
oposibilitate ca procesul sa progreseze.
6. particularitatile prepararii cavitatii profunde cl.1 si 2.planseul kavitatii se formeaza in trepte la regiunea
cornului pulpar.
Iar daca e localizat in alte lokuri ,fundul va fi convex.

Altă sursă!!!!!!!!!!!!!

Frecvent sunt întâlnite leziuni carioase, care nu se încadrează în clasificaţia clasică

a lui Black.
Acele forme care nu pot fi incluse în această clasificare se numesc atipice. Ele se
caracterizează prin localizarea neobişnuită a procesului patologic, implicarea
cuspizilor, a marginii incizale, caria circulară sau afectarea simultană a suprafeţelor
de contact şi a regiunii cervicale, caria avansată şi afectarea pronunţată a coroanei
dintelui şi totodată cavităţile localizat adânc sub gingie.
In legătură cu aceasta se poate afirma că:
Cavităţile carioase atipice sunt leziunile carioase, în componenţa cărora intră cavităţi
carioase, ce combină elemente caracteristice pentru leziuni cu caracter carios a
două şi mai multe clase.
în legătură cu aceasta la prepararea cavităţilor atipice respectarea principiilor clasi-
ce de formare a cavităţilor cariate pe deplin este imposibilă.
În unele cazuri sunt abateri de la forma tipică de preparare conform celor 5 clase
după Black,în dependenţă de caracterul şi volumul procesului patologic.
Pentru Îmbunătăţirea fixării plombelor de durată sînt realizate nu numai cavităţile
suplimentare (accesorii) de diferite forme şi dimensiuni, dar se creează şi puncte de
retenţie în formă de adîncituri,fisuri.În asemenea cazuri este necesară o estimare
adecvată a restaurării posibile — obturarea unimomentană cu ajutorul unui
compozit, sau restaurarea coroanei prin metoda de laborator .În mod firesc se ia în
consideraţie starea întregului aparat masticator, precum și faptul, că metoda de
laborator e mai sigură.
La indicaţia restaurării directe în procesul preparării sunt minuţios
îndepărtate toate ţesuturile modificate şi devitalizate şi, în mod obligator, sunt
create condiţii maxime pentru fixarea mecanică a restauraţiei. Este important de
 prevăzut posibilitatea acoperirii cuspizilor rămaşi cu material de obturaţie fapt ce
asigură fiabilitatea restauraţiei.
Atipice sunt cavităţile de clasa I cu localizarea leziunilor carioase pe faţa
vestibulară (prezentând un orificiu mare de deschidere), care se întind atât ocluzal,
cît şi spre colet.
Clinic aceste cavităţi subminează creasta marginală, iar spre colet pot uneori să se
extindă chiar şi subgingival.
Acest tip de cavitate nu se v-a referi la o cavitate cariată de clasa I, încît v-a împru-
muta unele particularităţi de preparare a cavităţilor de clasa V (caria de colet), cât
şi a cavităţilor complexe. Marginile din porţiunea cervicală a cavităţii vor fi
conturate cu freza con-invers. Cavitatea preparată va fi una compusă, ocluzo-
vestibulară extinsă, cu elemente de retenţie, la care vom aplica toate regulile de
preparare a cavităţilor de clasa 1.
Cavitatea medio-ocluzo-distală plus caria cervicală tot se referă la cele
atipice.Caracteristica acestei cavităţi va fi dată de asocierea unei cavităţi
vestibulare sau orale de tipul cavităţilor de clasa V cu o cavitate aproximo—
ocluzale de tipul cavităţilor de clasa II. Trecerea de la cavitatea de clasa II se face
la nivelul peretelui lateral vestibular sau oral al cavităţii de bază (verticală), de
obicei distrus mai mult decât cel ocluzal.

54) Sisteme speciale de retenție în restaurările coronare ale dinților vitali.

Stifturi parapulpare(pinuri): titan sau otel inoxidabil cu marime intre 0.35-0.8mm diametru si lungime
5mm. de obicei se foloseste materiale amalga si compozite. Autoinfiletante(cu cheia ) si prin cementare..
pinurile sunt (normale,minim).
Pentru fixarea obturaţiilor din compozite cu ajutorul unor elemente speciale în
cazul cavităţilor de clasa IV este raţional de folosit pivoturi parapulpare. fixate in
dentinâ cu F/ciment sau cu material compozit din considerente estetice. Preventiv
se prepară adâncituri in dentină de un diametru mai mic decât cel al pivotului
(0,05 mm) şi la o adâncime de 2 mm. În adâncitura preparată se fixează pivotul
parapulpare. Dacă pivotul are filet, atunci el se înșurubează, iar dacă este
confecţionat de medic, din sârmă ortodonticâ (03 - 0,7 mm), — se fixează.
Folosirea pivoturilor parapulpare exclude formarea cavităților suplimentare la
restabilirea dinţilor frontali.

55) Metoda de prelucrare a cavităților prin tunelarizare.

Aparuta in urma implementarii cementurilor glasionomere si a materialelor
compozite fluide ,care permit reducerea considerabila a volumului tesuturilor
dentare,la prepararea si plombarea cavitatilor de clasa II . Spre deosebire traditionala
deschiderea larga a cavitatilor carioase din partea suprafetei masticatorii,catre
focarul carios se creaza prin acces ocluzal o trecere sub forma de tunel.
1) Metoda tunelara partiala-prevede prepararea tesuturilor dure dentare fara
perforarea smaltului fetei proximale.
2) Metoda tunelara completa –presupune perforarea cu freza a lamei
adamantine demineralizate sub punctul de contact.
3) Tunelizarea permite crutarea crestei adamantine marginale neafectate in
locul trecerii suprafetei masticatorii in cea de contact (care face legatura intre peretii
vestibular si lingual) a smaltului intact de pe suprafata proximala si a punctului de
contact.
4) Metoda tunelara permite pastrarea, a rezistentei suprafetei masticatorii a
dintelui si reduce riscul unei posibile fracturi a coroanei lui.
Tunelizarea verticala-prin fisura si foseta tringiulara a suprafetei masticatorii a
molarilor.Dupa trepanarea smaltului ,in dentina este creat un tunel orientat catre
cavitatea carioasa.La ajungerea in cavitatea carioasa se efectueaza prepararea
acesteea cu o freza sferica la turatii reduse.Prin tunelul creat cu ajutorul unei freze
sferice din cavitatea carioasa se inlatura in intregime toate tesuturile dure
necrotizate.Mai apoi cavitatea este spalata cu apa,prelucrata cu o solutie antiseptoca
si plombata cu ciment glasionomer sau compozit.
Tunelizarea orizontala-prepararea este facuta prin suprafata vestibulara sau linguala
ceea ce permite crutarea unei cantitati importante din tesuturile dure dentare
sanatoase.Luaind in consideratie ca prepararea cavitatii carioase in regiunea
cervicala este necesar de efectuat o anestezie locală. Deschiderea cavitatii se
efectueaza cu o freza sferica sau freza –para diamantată cu tija alungită. Deschiderea
se efectueaza pe masura posibilitatilor.
56) Erori și complicații în prepararea cavităților carioase.
1.erori în organizarea lucrului medicului a poziției medicului în fotoliu,pozitia pacientului în fotoliu.
2.lucrul medicului cu o singura mina
3.incorect se lukreaza cu bormasina
4.selectarea incorecta a piesii
5selectarea incorecta a frezei
6.incorect tinem piesa
7.freza nu este bine fixata in piesa
9.frezaj neintrerupt(pulpita termina,necroza pulpara)
10.necunoasterea topografiii camerei pulpare,duce la deskiderea cornului pulpar
11.nerespectarea etapelor de preparare,perforarea camerei pulpare.
12.suprainfectarea pulpei- va ramine tesut necrotizat pe pereti se va dezvolta caria recidivanta.
Netezirea sau bizotajul incomplet(vor ramine rugozitati in perete,in procesul de masticatie si apare
cavitati secundare)
13.multe erori in formarea cavitatilor (dislocarea obturatiilor)
14.inlaturarea inkompleta a marginilor subminate a adamantinei in timpul masticației-caria secundara.
15.modificarea de culoare in dinte dupa plombare sau inconicidenta plombei cu culoarea dintelui
16.Inflamația și necroza pulpei dupa plombare cu cimenturi silicate,silikat-fosfate.Materiale de plombare
avînd efecte iritante asupra pulpei,venind in contact cu dentina provoaca inflamatie sau necrozaa
17 Caderea plombei imediat sau dupa un anumit timp de la aplicare se intimpla din cauza prepararii
incorecte si formarii necalitative a cavitatii,de alegerea gresita a materialului ,de uscarea insuficienta a
cavitatii.

57)Prepararea cavităților carioase compuse.

Leziuni carioase, care nu se încadrează în clasificaţia clasică a lui Black.- atipice.

Ele se caracterizează prin localizarea neobişnuită a procesului patologic,
 implicarea cuspizilor, a marginii incizale, caria circulară sau afectarea simultană a
suprafeţelor de contact şi a regiunii cervicale, caria avansată şi afectarea pronunţată
a coroanei dintelui şi totodată cavităţile localizat adânc sub gingie.
In legătură cu aceasta se poate afirma că:
Cavităţile carioase atipice sunt leziunile carioase, în componenţa cărora intră cavităţi
carioase, ce combină elemente caracteristice pentru leziuni cu caracter carios a
două şi mai multe clase.
în legătură cu aceasta la prepararea cavităţilor atipice respectarea principiilor clasi-
ce de formare a cavităţilor cariate pe deplin este imposibilă.
În unele cazuri sunt abateri de la forma tipică de preparare conform celor 5 clase
după Black,în dependenţă de caracterul şi volumul procesului patologic.
Pentru Îmbunătăţirea fixării plombelor de durată sînt realizate nu numai cavităţile
suplimentare (accesorii) de diferite forme şi dimensiuni, dar se creează şi puncte de
retenţie în formă de adîncituri,fisuri.În asemenea cazuri este necesară o estimare
adecvată a restaurării posibile — obturarea unimomentană cu ajutorul unui
compozit, sau restaurarea coroanei prin metoda de laborator .În mod firesc se ia în
consideraţie starea întregului aparat masticator, precum și faptul, că metoda de
laborator e mai sigură.
La indicaţia restaurării directe în procesul preparării sunt minuţios
îndepărtate toate ţesuturile modificate şi devitalizate şi, în mod obligator, sunt
create condiţii maxime pentru fixarea mecanică a restauraţiei. Este important de
prevăzut posibilitatea acoperirii cuspizilor rămaşi cu material de obturaţie fapt ce
asigură fiabilitatea restauraţiei.

Atipice sunt cavităţile de clasa I cu localizarea leziunilor carioase pe faţa

vestibulară (prezentând un orificiu mare de deschidere), care se întind atât ocluzal,
cît şi spre colet.
Clinic aceste cavităţi subminează creasta marginală, iar spre colet pot uneori să se
extindă chiar şi subgingival.
Acest tip de cavitate nu se v-a referi la o cavitate cariată de clasa I, încît v-a împru-
muta unele particularităţi de preparare a cavităţilor de clasa V (caria de colet), cât
şi a cavităţilor complexe. Marginile din porţiunea cervicală a cavităţii vor fi
conturate cu freza con-invers.
Cavitatea preparată va fi una compusă, ocluzo-vestibulară extinsă, cu elemente de
retenţie, la care vom aplica toate regulile de preparare a cavităţilor de clasa 1.
Cavitatea medio-ocluzo-distală plus caria cervicală tot se referă la cele
atipice.Caracteristica acestei cavităţi va fi dată de asocierea unei cavităţi
vestibulare sau orale de tipul cavităţilor de clasa V cu o cavitate aproximo—
ocluzale de tipul cavităţilor de clasa II. Trecerea de la cavitatea de clasa II se face
la nivelul peretelui lateral vestibular sau oral al cavităţii de bază (verticală), de
obicei distrus mai mult decât cel ocluzal.

58) Materiale de obturație.Clasificarea.

Destinaţia funcţionala a materialelor de obturafie modeme dictează împărţirea lor în 6 grupuri:
 1)Materiale pentru obturaţii definitive [de durată] — pentru restabilirea formei
anatomice şi a funcţiilor.
1.Materiale pentru obturarea directă dinţilor.
• Cimenturi (minerale/ polimerice);
• Materiale de obturaţie metalice (amalgame, coezive);
• Materiale de obturaţie polimerice (mase plastice, compozite, compomere,
ormo- cere).
2.Materiale pentru obturarea indirectă a dinţilor.
• metalice;
• ceramice;
• polimerice.
II.Materiale pentru obturaţii coronare provizorii — pentru plombarea
temporară a cavităţii dentare.
III Materiale pentru obturaţii [căptuşeli]:
• curative;
• izolatorii.
IV Materiale pentru umplerea canalelor radiculare.
1. Materiale pentru obturaţii provizorii;
2. Paste (sealere);
3. Filler.
V Adezive.
1. Autopolimerizabile (cu polimerizare chimică);
2. fotopolimerizabile;
3. dual cure.
VI Sigilanţi superficiali.
1. Fisurali;
2. radiculari;
3. pentru obturaţii.
Din punct de vedere a merceologiei, materiale pentru obturaţii definitive se împart
în
1. Cimenturi.
2. Materiale de obturaţie metalice.
3. Materiale de obturaţie din mase plastice şi polimerice.
4. Adezive şi sigilanţi stomatologici.
5. Materiale compozite.
Clasificaţia propusă este în mare măsură una convențională,adică reflectă doar
aplicabilitatea clinică a materialelor de obturație,dar ea facilitează utilizarea lor
practică, materiale de obturație a unuia și aceluiași grup frecvent au diferite
indicații de utilizare.

Alta sursă!!!!!!!!!!

1 .Dupa structura de agregare:

Materiale plastice-mat. Ce se introduce in cav. buc. Sub forma moale
Materiale neplastice-incrustatii confect. In laborator
 2.Dupa durata: m.provizorii m.de durata m. pt. obturatii curative

3.Dupa aderenta:
Aderente-compozite
Neaderente-cimenturi silicate,silico-fosfate,amalgame

4.Din punct de vedere fizionomic:

Fizionomice-ciment, silicate, compozoite, rasini acrilice,autopolimerizabile
Nefizionomice-amalgame, aurul coeziv
Semifizionomice-cementuri silico-fosfat

58Materiale de obturatii provizorii, componenta chimica, caracteristica

Gutaperca
Compozitia-sucul cuagulat al arborelui<Isnandra gutta> amestecat, in proportii variabile,cu oxid de
zinc.Se ramoleste prin incalzire si se intareste prin raciere.
Eugenatul de Zinc
Compozitie-Pasta pe care o preparam amestecind eugenolulsau oleumcaryophillorum cu oxid de zinc.
Cantitatea mai mare sau mai mica de oxid de zinc ce va fi incorporate eugenolului este in functie de
consistent ace dorim sa o capete eugenatul de zinc.
Plastobturul
(Indiana,Indigena,Citoperca,Cimpat,etc.)
Este un material de consistenta chitoasa, folosit numai in obturarea provizorie a cavitatilor rezultate din
pregatirea cariei simple si a pansamentelor medicamentoase in cursul tratamentelor endodontice.

Cimentul de oxifosfat de zinc(Fletcher)

Material de obturatie provizorie, care rezulta din amestecarea unei pulbere cu un lichid. Compozitie-
Pulberea:oxid de zinc 100
Sulfat de zinc12 Mastix 7,5
Lichid:Apa distilata 65 Guma Arabica 25 Alcool 10
Solutie concentrate acid fenic-1 placuta

59. Materiale de obturaţie provizorii, componenţa chimică, caracteristica.

-pansamentul
-dentina artificiala ( cimentul oxisulfat de zinc)
-dentin pasta
-plastobtur
-eugenolul
-gutaperca
-vinoxolul
Dentina artificiala:
Prezinta cea mai frecventa utilizare in calitate de material obturator provizoriu,
consta:
-oxid de zinc 66%
-suflat de zinc deshidratat 24 %
-caolin 10%
-fluid – apa distilata.
La malaxarea pulberei de dentina artificiala cu apa, sulfatul de zinc se combina cu
apa formind cristale.
Preparare:
Se prepara pe suprafata mata a lamei de sticla, malaxind cu o spatula metalica. Cantitatea necesara de pulbere si citeva picaturi de
apa distilata se aplica separat. La picaturile de apa se adauga pulberea, in portiuni, in cantitatea necesara de a fi usor absorbita, iar
apoi in portiuni mici pina la obtinerea unei consistente smintinoase, mestecind 30-40 secunde, la temperatura de 18-20grade. Priza
debuteaza in 1-2 minute, iar priza finala – 3-4minute.
Nu se recomanda : adaugarea apei la masa amestecata pina la consistenta densa.
In cavitatea carioasa pregatita din timp se introduce imediat dupa preparare intr-o singura portie cu ajutorul spatulei bucale, iar apoi
cu o buleta de vata, umezita in apa , pasta este condensata. Pasta incepe sa intareasca in 1-5 minute, priza finala 2-3-4minute, apoi
obturatia e modelata cu un instrument de obturare.
Important ca obturatia sa inchida ermetic toata cavitatea. Cea mai frecventa cauza a distrugerii si caderii obturatiei provizorii este
patrunderea salivei in cavitatea carioasa sau inchiderea prematura a gurii pacientului.
Caracteristici:
-simpletea utilizarii
-etansare buna a cavitatii
-rezistenta insuficienta fata de agentii mecanici
-indiferenta fata de pulpa dentara
-aplicarea, modelarea – simpla, indepartarea se face cu usurinta
-ieftina.

Dentin-pasta:
Reprezinta pulbere de dentina artificiala pe baza de amestec a 2 uleiuri vegetale,
esenta de cuisoare si de piersic.
Se pregateste din timp in cantitati mai mari si se pastreaza monocomponenta.
Reprezinta o masa omogena de culoare alba cu nuante galbuie pala sau galbuie
cenusie. Pasta contine substante aromatice.
Pregatirea:
Este introdusa in cavitate prealabil preparata si uscata cu spatula netezitoare, se
modeleaza cu spatula netezitoare sau fuloarul , apoi e condensata cu o buleta de vata
umezita, se solidifica la temperatura corpului in prezenta fluidului bucal. In decurs
de 2 -3 ore, are duritate relativa.
Grosimea stratului de material trebuie sa fie : minim 4-5 mm. Daca se intentioneaza
mentinerea mai mult de 1 saptamina, se recomanda acoperirea lui cu material mai
rezistent.
Calitati:
-simpletea utilizarii
-rezistenta sporita fata de agenti mecanici
-etansare buna
-actiune antiseptica si hidrofuga
-adeziune buna la peretii dentari
-indiferenta fata de pulpa dentara.
-aplicarea si modelarea – simpla
-ieftina.

NB : Dentin-pasta nu se recomanda la folosirea pastei arsenicoase sau toxice in

cavitatea carioasa deoarece priza indelungata a acestui cement da posibilitatea
scurgerii substantei medicamentoase in cavitatea bucala. Poate provoca o arsura
chimica puternica.
Reprezentanti: Temp-bond, Dentin-pasta, Tempfill, Zinoment.
Plastobtur-material de consistență chitoasă, cunoscut sub denumiri ca:Indiana,
Provimat, Cavidur, Citoperca etc. Toate componentele pastei sunt incluse într-o
substanță organică insolubilă în apă, dar care absorbe apa. Reacția de priză are loc în
cavitatea bucală printr-un proces de absorbție a apei din mediul bucal.
Componența:
- Sulfat de Ca anhidric sau semihidric(ghips)
- Oxid de zinc
- Vehicul gras
- Diverse substanțe aromatizante
- Coloranți
Calități defecte:

- Are o duritate medie

- Rezistență scăzută în mediul bucal
- Culoare lasă de dorit
- Rău conductor de căldură
- Aderență relativ scăzută la pereții cavității
- Timpul de aderență în mediul umed variază de la 30 min. La cîteva ore
Indicații:
-închiderea obturațiilor de bază/panamentelor cu antiseptice,
antibiotice,calmante
-închiderea pansamentelor arsenicale în cavitățile de pe suprafața ocluzală
-combaterea hiperesteziei dentinare.

- Vinoxolul (cimentul zinc-oxid-guajacol) se produce industrial în cutii speciale; în

set intră pulbere şi lichid, păstrate separat. Masa principală a pulberei o constituie
oxidul de zinc — 89%, sulfatul de calciu — 5%, carbonatul de calciu — 6%, iar
lichidul reprezintă o soluţie de polistirol (5%) în guajacol (derivat al
eugenolului).
Masa păstoasă este preparată dintr-o porţie de pulbere şi 9-10 picături de fluid pe
lamă de sticlă, malaxând cu o spatulă metalică.
Vinoxolul posedă o duritate sporită, proprietăţi antiseptice şi aderă bine la ţesuturile
dure dentare. Nu irită pulpa dentară. Fiindcă prezintă o rezistenţă sporită, poate fi
folosit pentru obturarea cariilor dinţilor de lapte pentru o perioada îndelungată de
pîna la 6-7 luni.
E. Gutaperca — este un preparat compus din sucul coagulat al arborelui Isonandra
guta, amestecat în proporţii variabile cu oxidul de zinc. Gutaperca este o
compoziţie monocomponentă termolabilă, adică devine plastică prin încălzire şi se
întăreşte prin răcire. Temperatura de ramolire şi duritate variază după raportul de
amestec dintre guta şi oxidul de zinc, astfel:
 • amestecul 1 parte guta şi 4 părţi oxid de zinc are temperatura de înmuiere
94°C;
• amestecul de 1 parte guta şi 7 părţi oxid de zinc are o duritate medie şi are
temperatura de înmuiere 94-100°C;
amestecul saturat de oxid de zinc are duritatea cea mai mare şi temperatura de
ramolire — între 100-105°C.
Pentru a deosebi cele trei tipuri de gutapcrcâ se adaugă diverse substanţe
colorante: roz, galben, negru etc.
In stomatologia terapeutică gutaperca este reprezentată sub formă de
bastonaşe sau conuri de diferite mărimi/ de culoare albă sau roză, utilizate şi
în obturaţia mixtă a canalelor radiculare,
Calităţi şi defecte:
• nu conduce căldura şi electricitatea;
• uşor de aplicat şi îndepărtat;
• duritate relativă/ transmite presiunile;
• nu aderă la pereţii cavităţii/ închiderea fiind neetanşă;
• este insolubilă In fluidul bucal;
• culoarea lasă de dorit.

60) Cerințe către materialele de obturație provizorii.

* să adere relativ bine la pereţii dentari şi să asigure o etanşare bună a

cavităţilor de orice localizare prin impermeabilitate şi adaptare marginală
adecvată;
• să fie suficient de trainice pe un termen util [necesar] (în mediu - până la
două săptămâni);
• sa fie introduse, aplicate şi modelate uşor şi simplu în cavitatea carioasă;
• să fie îndepărtate cu uşurinţă din cavitatea carioasă cu ajutorul
instrumentelor de mână sau a celor rotative;
• să nu coloreze dintele.
• să fie ieftine, întrucât prin folosirea lor curentă se consumă, în general,
cantităţi mari;
• să poată fi conservate îndelungat în condiţiile obişnuite ale unui cabinet
stomatologic;
• să aibă un timp de priză convenabil (5 — 20 de minute);
• să aibă în mediul bucal o rezistenţă mecanică suficientă la acţiunea
forţelor de masticaţie, uzură
• să nu inactiveze substanţele medicamentoase ale obturaţiilor curative;
• sa fie indiferente [neiritante, nedăunătoare] pentru pulpa dentară,
ţesuturile dure dentare, şi parodonţiul marginal;
• să acţioneze stimulator asupra pulpei dentare;
• să aibă în mediul bucal o rezistenţă chimică (să nu fie influenţate de
acţiunea solubilizantă a salivei), pentru a putea fi menţinute cel puţin 15-30 zile;
• să posede proprietăţi antiseptice;
• să nu intre în combinaţie chimică cu medicamentele pe care le protejează;
 • să nu conţină componente ce perturbează procesele de adeziune şi de priză
a materialelor pentru obturaţii de durată;
• să fie plastice;
• să fie indiferente [neiritante, nedăunătoare] faţă de ţesuturile moi ale
cavităţii bucale;
• prin compoziţia lor să nu fie nocive faţă de întregul organism;
• să posede funcţii stimulatorii asupra pulpei;
• să fie bune izolatoare termice şi electrice;
să prezinte un gust şi miros agreabil, sau acestea să lipsească defel;

61. Indicaţii către utilizarea materialelor de obturaţie provizorii. Tehnica de

preparare a materialelor de obturare provizorii.
Indicatii - obturatii de baza,inchiderea etansa provizorie a cavitatii dupa umplerea canalului
radicular.
- coafaje indirecte
- acoperirea pansamentelor calmante
- Tratamentul cariei profunde
- Tratamentul pulpitei prin metoda biologica
- In unele cazuri pot fi folosite ca obturatie izolatorie sub obturatia de durata si pt
fixarea provizorie a puntilor dentare si a coroanelor artificiale.
- Obturarea dintilor deciduali
- ptr refacerea morfofunctionala temporara a tesuturilor dure dentare.
In calitate de obturatii provizorii se folosesc Dentina artificiala,Dentin-pasta,Vinoxolul, Gutaperca
,Cimenturile zinc-oxid-eugenol si policarboxilici, Materiale polimerice- Clip,Voco,Septodont,Vivodent.
Tehnica de preparare:
Dentina artificiala: se prepara pe suprafata mata a lamei de sticla ,malaxind cu spatula
metalica.Cantitatea necesara de pulbere si citeva picaturi de apa distilata se aplica separat.la picaturile
de apa se adauga in portiuni pulberea (nicidecum invers) in cantitatea necesara de a fi usro absorbita ,iar
apoi in portiuni mici pina la obtinerea unei consistente de smintina groasa,mestecind cu spatula 30-40
sec. la t -18-20 C.priza dentinei se instaleaza in 1,5-2 min,iar finalul se instaleaza peste 3-4 min.

Dentin-pasta: se produce industrial in forma gata.Reprezinta pulbere de dentina artificiala pe baza a 2

amestecuri de ulei vegetal.Se introduce direct in cavitate.
Se pregateste din timp in cantitati mai mari si se pastreaza monocomponenta.
Reprezinta o masa omogena de culoare alba cu nuante galbuie pala sau galbuie
cenusie. Pasta contine substante aromatice.
Pregatirea: Este introdusa in cavitate prealabil preparata si uscata cu spatula
netezitoare, se modeleaza cu spatula netezitoare sau fuloarul , apoi e condensata cu o
buleta de vata umezita, se solidifica la temperatura corpului in prezenta fluidului
bucal. In decurs de 2 -3 ore, are duritate relativa.
Grosimea stratului de material trebuie sa fie : minim 4-5 mm. Daca se intentioneaza
mentinerea mai mult de 1 saptamina, se recomanda acoperirea lui cu material mai
rezistent.
- Vinoxolul: in set intra pulbere si lichid,pastrate separat.Obturatie se prepara din o portie de pulbere si
9-10 picaturi de lichid, pe o lama de sticla ce se malaxeaza cu spatula metalica. Masa principală a
pulberei o constituie oxidul de zinc — 89%, sulfatul de calciu — 5%, carbonatul
de calciu — 6%, iar lichidul reprezintă o soluţie de polistirol (5%) în guajacol
(derivat al eugenolului).
Gutaperca:este o compozitie monocomponenta termolabila,adica devine plastica la incalzire si se
intareste la rece.Temperatura de ramolire si duritatea variaza dupa raportul de amestec dintre Guta si
oxid de zinc.
 1 parte de guta x 4 parti oxid de zinc are temp de inmuiere 94 C
 1 guta x 7 oxid de zinc are temp de inmuiere 94-100 C
 Amestec saturat de oxid de zinc are duritatea cea mai mare si T de ramolire intre 100-105 C. Mod
de folosire: guta se incalzeste la flacara spirtierei pina devine plastica,apoi cu spatula se taie cit e
necesar si se aplica in cavitatea carioasa.Condensarea se face cu fuloare cu cap neted.

Materialele polimerice: se introduc intr-o singura portie si se polimerizeaza cu lama fotopolimer.

62 Materialele pentru obturaţie de bază izolantă, cerințe către ele.

Indicaţiile pentru aplicare.
Sunt indicate : *pt izolarea pulpei si dentinei dentare de iritantii exteriori ,actiunea
nedorita a materialelor obturatorii permanente,de factori nocivi
* pt tratamentul manifestarilor inflamatorii ale pulpei si stimularea functiei
ei plastice.
Ca obt.izolatorie se folosesc:
- Ciment fosfat si cement hidrofosfat
- Cement policarboxilat
- C.glasionomere
- Sisteme adezive ale compozitelor
- Lacuri izolatorii
Cerinte: - sa nu afecteze pulpa dentara
-sa posede rezistenta mecanica suficienta
- sa fie plastica
- sa manifetse adeziune buna a obturatiei
- sa fie radioopaca
- sa aiba coeficient de dilatare termica aproape de cea a dintelui
- sa nu inactiveze substantele medicamentoase ale obturatiei curative
- sa protejeze pulpa dintelui de actiunea toxica a obturatiei permanente.
- sa nu modifice culoarea dintelui

63 Materiale pentru obturaţie de bază curativă, cerinţe către ele.

Clasificarea lor.

Acest gen de materiale se folosesc pt tratamentul manifestarilor inflamatorii ale

pulpei,stoparea raspindirii lui si stimularea functiei plastice si regeneratorii a pulpei
dentare.Se utilizeaza in tratamentul cariei profunde si a pulpitei.
Cerinte:
- Sa nu afecteze pulpa dintelui
- Sa aiba efect antinflamator si reparator asupra pulpei
- Sa exercite actiune bactericida si bactreriostatica
- Sa exercite actiune odontotropa
- Sa manifeste o adezivitate buna
- Sa fie plastica’
- Sa suporte presiunea masticatorie dupa intarire
Clasificare:
 1. Materiale cu continut de hidroxid de calciu
Exemplu:hypocal, calxyl (apoase), calcevit, dycal, kenlife (cementuri)
2. Cimenturi Zn eugenol
Exemplu: Cavitec, Kalsogen Plus, Eugespad
3. Paste curative cu fluor
Gel Elmex, ciment Zn fosfat cu fluor
4. Paste curative combinate
Exemple: Pulpomixin, Dontisolon

64 Materiale pentru obturațiile coronare de durată. Cerinţele către

ele.

- Cementuri minerale pe baza de acid fosforic:

– fosfat de zinc
-silicate
- silicofosfate
- Cementuri polimerice pe baza de acid poliacrilic /alt acid organic:
- policarboxilate
-glasionomere
- Cementuri ionomere de sticla
- Glasionomeri de cimentare (de fixare)
- Glasionomeri de restaurare
-Lineri sau obturatii de baza
- Cementuri rasini
- acrilice
-diacrilice
- Compozite
-auto
-termo
-fotopolimerizabile

Cerinte :
- Adeziune buna la tesuturile dentare
- Biocompatibilitate buna si netoxicitate
- Coeficient de dilatare termica aproape cu cel al dintelui
- Rezistenta la compresiune
- Stabilitate marginala buna
- Proprietati estetice
- Rezistenta la abraziune
- Stabilitatea culorii dintelui
- Radioopacitate
- Consistenta densa

65 Materiale pentru obturațiile coronare de durată. Clasificarea lor.

Sunt utilizate ptr refacerea morfofunctionala de durata a tesuturilor dure dentare.Se
clasifica in:

- Cementuri minerale pe baza de acid fosforic:

– fosfat de zinc : reprezinta un sistem liant ,obtinut prin amestecul unei pulberi (produsa de 2
culori galben si galben deschis) si a unui lichid (reprezinta o solutie apoasa incolora fara
sediment).Este folosit pt: obturatia izolatorie sub alte materiale de obturatie permanenta; Obtur
cavitatilor carioase a dintilor deciduali; fixarea unor constructii protetice fixe,pivoturi sau aparate
ortodontice.
 -silicate: Sunt indicate pt reconstituirea suprafetelor dentare care nu sunt supuse presiunilor
masticatorii dar pretind la o rezolvare fizionomica: obturarea cavitatilor cl 3-4 ;pt obturarea
cavitatilor carioase ale premolarilor ;obturarea cavitatilor carioase de cl 1 si 5 a
d.frontali.Cimenturile silicate se prezinta in sistem bicomponent: pulbere(7 culori) si lichid.

- silicofosfate: reprezinta o compozitie de pulberi de ciment silicat si ciment fosfat de zinc.Sunt

utile pt: obturarea dintilor temporari ,pt obt.provizorii, fixarea coroanelor jacket.prezinta o duritate
mai mare ,sunt aderente,,mai rezistente chimic,mai plastice,mai putin toxice pt pulpa,au solubilitate
mai mica si o transluciditate acceptabila.

- Cementuri polimerice pe baza de acid poliacrilic /alt acid organic:

- policarboxilate : constau din pulbere si lichid .Dezavantaje : timp redus de manipulare a
materialului si sint solubile in lichid bucal. Avanataje:plasticitate, afinitate chimica fata de smalt si
dentina,indiferenta fata de pulpa dentara,hidrorezistenta
-glasionomere:

- Cementuri ionomere de sticla

Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid, cimentul rezultand in urma amestecului celor 2
componente sub forma unei paste care se intareste rapid. Lichidul este o solutie apoasa si
concentrata de poliacid, de obicei polimeri ai acizilor carboxilici nesaturati(acrilic, maleic). Pulberea
este constituita din sticle pe baza de alumino-silicati.

- Glasionomeri de cimentare (de fixare)

- Glasionomeri de restaurare
-Lineri sau obturatii de baza

- Cementuri rasini(compozite) :acrilice/ diacrilice

3 grupe : - monomeri de baza

- monomeri diluanti
- sistemul de initiere in functie de care compozitele se impart in
- compozite cu initiere chimica
- compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete
- compozite cu initiere prin radiatii vizibile

-auto
-termo
-fotopolimerizabile

De asemenea pot fi :fluide sau compactabile. Reprezentanti: Solitaire 2, Alert, Admira, Sure Fil.

-Compomerii
Sunt materiale care imbina compozitia si proprietatile materialelor compozite cu cele ale
ionomerilor de sticla, dat apropriindu-se mai mult de compozite. Se prezinta uzual sub forma de pasta
aplicata in capsule sau seringi
Caractere clinice - permit o manevrare usoara - sunt materiale estetice asemanatoare
compozitelor
- modificarile de priza in timp sunt mai mici decat ale cimenturilor ionomere de sticla
- sunt radioopace - se prelucreaza usor
- au rezistenta la abraziune mai redusa decat a compozitelor
- elibareaza mai putin fluor decat cimenturile ionomere de sticla
Indicatii - leziuni carioase de colet (clasa a v) - leziuni cavitare necarioase
- cavitati de clasa a 3-a - obturarea dintilor temporari

66. Materialele compozite. Clasificarea. Caracteristica.

 Compozitul dentar este un material alcătuit dintr-o componentă organică (matrice) pe bază de
compuși acrilici și o componentă anorganică, constituită dintr-un amestec de pulberi
asemănătoare sticlei (oxid de siliciu, aluminiu, cuarț, borosilicați de bariu etc). Prin combinarea
acestor două faze, organică și anorganică, se obțin proprietăți asemănătoare țesuturilor dure
dentare, în ceea ce privește duritatea, rezistența, elasticitatea, izolarea termică și chimică a pulpei
dentare, textura, culoarea, transluciditatea.

Clasificare:
- Dupa dimensiunile particulelor umpluturii:
 Macrofile –in componenta lor intra umpluturi anorganice cu marimea particulelor de la 2-
30mkm.Ca umplutura serveste cuartul,ceramica.Sunt autopolimerizabile.Pot fi folosite la dintii
depulpati ca obturatie de baza /de durata.
 Minifile- au marime mai mica a particulelor de la 1-3-5 mkm.Sunt fotopolimerizabile .
 Microfile- particulele au dimensiune de la 0,4- 0,8 mkm.Sunt fotopolimerizabile
 Hibride –au in compozitia lor particule de umplutura anorganica de dimensiuni mari 0,05-
1mkm
 Microhibride – ele prezinta o umplutura hibrida ultrafina si matrice polimera modificata.
 Compozite total facute.

- Mod de polimerizare
 Auto
 Foto
 Termica
- Dupa consistenta
 Viscoase
 Fluide
 Compactabile
- Tipul matricei organice
 Pe baza de Bis-GMA
 Pe baza de uretandimetacrilat
 Mixte
 Alti monomeri de baza

67 Tehnica de preparare a materialelor compozite. Indicaţii către

utilizare.

Indicatii:
 Obturarea cavitatilor de toate 6 clase
 Reastaurarea dintilor cu afectiuni
necarioase(hipoplazie,abraziune,trauma)
 Restaurari mari coronare
 Umplerea unor cavitati mici de pe suprafetele masticatorii
 Modelarea bontului dentar
 Fixarea inlay-lor si venerurilor ceramice
 In calitate de obturatie izolatorie

68. Materiale pentru obturațiile de durată. Cimenturile, proprietăţile

fizico-chimice.

Se folosesc diverse cementuri. 1)C.minerale pe baza de acid fosforic

2)C.polimerice 3) C.ionomere de sticla 4) Cementuri rasini
Proprietati fizico-chimice:
 Adeziune chimica buna la tesuturile dentare dure
 Adeziune chimica la majoritatea materialelor
 Biocompatibilitate buna
 Coeficient de dilatare termica cu cel al smaltului si dentinei
 Rezistenta mare la compresiune
 Rezistenta redusa la abraziune
 Duritate
 Chimic mai rezistente
 Plasticitate

69. Indicaţii către utilizarea cimenturilor silicate şi silico-fosfate.

Silicatele Sunt folosite pt:

 obturarea cavitatilor carioase de cl 3-4

 obturarea cavitatilor carioase ale premolarilor –caz exceptional
 obturarea cavitatilor de clasa 1 la frontali pe fete orale

Silico-fosfatele sunt folosite pt:

 obturarea dintilor temporari

 obturatii provizorii
 obturarea cavitatilor de pe premolari si molari cl 1 -2
 obturarea cavitatilor carioase cervicale
 fixarea coroanelor jacket ceramice

70. Proprietăţile pozitive şi negative ale cimenturilor.

P.pozitive:
* aderenta buna la peretii cavitatii
* este plastic
* hipotermoonductor
* radioopac
* relativ inofensiv pt pulpa dintelui
*hidrorezistenta

P.negative:
* instabil fata de lichid bucal
*nu este suficient rezistent
*difera de tesuturile dintelui prin culoare
* este poros
* se micsoreaza in volum
* timp redus de manipulare

71. Tehnica de preparare a Silidontului si Silicinei

Silidont (cement silico-fosfate) Silicin (cimenturi silicate): se malaxeaza pe partea
neteda a lamei de sticla, cu o spatula de masa plastic. Aditia treptata a pulberii la
lichid, cca 1 min. Masa e gata cind la o presiune usoara cu spatula suprafata devine
umeda- nu e colanta. Aceste cimenturi mai pot fi malaxate prin mijloace mecanice
daca sunt livrate in forma de capsule.
Silidontul este introdus in cavitatea carioasa in portii separate,condensindu-le
minutios cu fuloarul.Obturatia este acoperita cu vaselina,ceara sau lac.Peste citeva
minute dupa intarirea obturatiei pacientul este rugat sa inchida gura pentru a
controla ocluzia.Aplicind in prealabil hirtie de indigo pe dintele obturat,pacientul
este rugat sa faca miscari de mastecare.La prezenta unor amprente pe obturatie
excesul de material obturator este indepartat cu ajutorul unei pietre de
carborund,freze de finisare.Apoi,obturatia este lustruita cu polire(freze de lustruit).
La obturarea unor cavitati carioase mici de clasa I si a V-a ,dupa aplicarea unei
captuseli din ciment fosfat de zinc,este introdus cimentul silicat printr-o singura
portie,astfel in cit sa nu fie perturbata integritatea obturatiei,deoarece ultma poseda
o aderenta scazuta.
72.Indicaţiile obturațiilor de ciment
Cement fosfat
-ca obturatie izolanta sub obturatie permanenta
-pentru a obtura carii la dinti de lapte
-pt a obtura dintii ce mai apoi se vor acoperi cu coroane artificiale
-pt a obtura canale radiculare
Cementuri ionomerice si stecloionomerice
-pt a obtura cav de clasa 1,3,5
-pt a obtura dintii de lapte
-pt a obtura carii in zona cervicala, radiculara
-pt a sigila fisuri, a acoperi marginile coroanei
-pt a substitui dentina
-pt a obtura canale radiculare
Se mai folosesc:
- pt obturarea leziunilor de origine necarioasa
- ptsigilarea fisurilor
- pt tratamentul cariilor cu utilizarea unor tehnici de preparare prin tunelare.
- pt fixarea constructiilor protetice
- pt fixarea intracanalara a incrustatiilor si pivotilor metalici.
- pt fixarea coroanellor Jacket ceramice.

73. Amalgam, caracteristica, proprietăţile fizico-chimice.

 Amalgamul este un aliaj pe bază de mercur care mai conţine argint, cupru, staniu
şi uneori, cantităţi mici de zinc, paladiu sau indiu ,folosit în stomatologie pentru
obturatii coronare de durata
In dependent de numarul metalelor care intra in component lor,
Amalgamele se clasifica in:
- BinareHg +(Cupru sau Paladiu sau Cadmiu)
- Tertiare Hg+ Argint +Cositor
- Cuaternare Hg+Argint+Cositor+Cupru
Amalgamele se livreaza in forma de: capsule, aliaj (pulbere Hg +pulbere Ag),
fiole.
Proprietati fizico-chimice:
- Au duritate inalta
- Sunt stabile in mediul buccal
- Coefficient inalt de dilatare
- Priza indelungata (3-4 ore prima priza, 24 ore prize definitiva)
- Conduc electricitatea, tempeartura
- Sunt toxice ptr oranismul uman
- Neadeziv
74. Indicaţiile obturațiilor de amalgam.
 Obturarea cavitatilor carioase in situatii clinice, cind este necesara o rezistenta
inalta o obturatiei.
 Obturarea cavitatii carioase de clasa I si a II, si de clasa V ( a dintilor laterali), in
dintii temporari si permanenti
 Obturarea preponderent a molarilor superiori, adica anume acolo, unde
respectivul material obturator nu este vizibil atunci cind persoana zimbeste
 Obturarea cavitatilorcarioase atunci cind e neglijabil efectul estetic
 Uneori amalgamul este intrebuintat pentru obturarea cavitatilor de clasa V in
premolarii maxilarului inferior, in care plombele din ciment se distrug sub
actiunea salivei.

75.Contraindicaţiile obturațiilor de amalgam.

- La dintii frontali, deoarece materialul este nefizionomic.
- La cavitatile cu peretii camerei pulpare subtiri (din cauza toxicitatii)
- In apropierea protezelor ce contin aur (creeaza galvanism bucal)
- La pacientii de virsta tinara (contraindicatie relativa)
-la pacienții cu număr mare de leziuni restaurate cu amalgam, la care s-au
diagnosticat prin
exameneclinice si de laborator,intoxicații cronice cumercur, prin corodarea suprafețelor
obturațiilor;
- la pacienții care în antecedente au prezentat reacții adverse la amalgam.

76. Proprietăţile pozitive şi negative ale obturațiilor de amalgam.

Calitati:
- Sunt dure
- Sunt stabile in mediul bucal
- Sunt ieftine
- Se supun lustruirii
- Plastice
- Usor manipulabile
Neajunsuri:
- Coefficient inalt de dilatare
- Priza indelungata (3-4 ore prima priza, 24 ore prize definitiva)
- Conduc electricitatea, tempeartura
- Sunt toxice ptr organismul uman (atit pacient, cit si medic)
- Sunt nefizionomice
- Pot crea galvanism bucal daca in cavitatea bucala mai sunt alte lucrari protetice
acre
contin metal.
- Irritant pentru pulpa

77. Tehnica de preparare ale obturațiilor de amalgam de argint prin

metoda manuală şi în amalgamator.

(Manual)Amalgamul se prepara in varianta clasica in godeu de sticla /portelan

in care se introduce pilitura de metal si mercur 4:1 .Amalgamul se tritureaza
riguros cu pistilul,efectuind miscari circulare puternice cu presiune timp de
1,5-2 min pina se formeaza o masa plastica omogena ce se lipeste de peretii
godeului .amalgamul nu se spala.Se prepara intr-o camera speciala cu
ventilatie .
Amalgamator –aparat special care prezinta un vibrator(malaxor)electric cu nr
mare de oscilatii/min prevazut cu releu de timp.In aparat se introduc si se
fixeaza capsule Cu o cantitate dozata de pilitura si mercur 4:1.Capsula se
inchide si se introduce in clema aparatului.Timp de vibratie necesar =40
sec.Amalgamatorul scutura capsula prin miscari de dute-vino , triturind
mercurul cu aliajul metalic deasupra unei tavite.

78. Tehnica de obturare a cavitaților carioase cu amalgam de argint.

1) Prepararea cavitatii carioase
Se prepara dupa princiipile generale si
-se extinde pina la zonele immune dupa Black
-cavitatea e in forma de cutie cu unghiuri drepte intre peretii si fundul cavitatii ?
-se fac retentii la jonctiunea smalt-dentina
-se face bizotarea smaltului sub 45 grade
2) Aplicarea obturatiei izolatorii
Din cauza ca amalgamul conduce bine e claudra e necesara aplicarea obturatiei
izolatorii din ciment zincfosfat, policarboxilat si sticloionomer.Grosimea stratului e
de 1-1.5 mm.
3) Prepararea amalgamei
Se face manual prin utilizarea mojarului si pistilului sau mechanic cu ajutorul
amalgamatorului timp de 15-60 secunde. La comprimarea intre degtee, amalgamul
corect preparat emite un sunet crepitant.
4) Aplicarea condesarii in cavitatea si condensarea
Se introduce in portii mici si fiecare strat se condenseaza si se indeparteaza
mercurul de pe suprafata. Dupa care se aplica un strat nou.
5) Modelarea amalgamei
De la inceput se face cu un bulete de vata muiat in spirt. Apoi de ex cu excavatorul
s eindeparteaza stratul de la suprafata si se fac fisuri.
6)Slefuirea
Se face pentru a diminua porozitatea si pentru a asigura o adeziune cit mai buna la
margini.
7)Slefuirea si poleirea
Se face circa peste 24 ore. Slefuirea s efface cu peite de carborund, freze de finisat.
Lustruirea se face cu cupe de cauciuc, discuri.

79. Tehnica de preparare şi aplicare a obturaţiei de bază curative.

Clasificarea:
1. Materiale cu continut de hidroxid de calciu
• Autopolimerizabile
• Fotopolimerizabile
2. Cimenturi de zinc-eugenol
• Cimenturi de zinc-oxid- eugenol propriu-zise(nemodificate) (ZOE)
• Cimenturile oxid de zinc-eugenol armate (modificate) cu Al (Al₂O₃) si acid
ortoetoxibenzoic(EBA)-> (ZOE-EBA)
3. Paste curative cu fluor
• Gel elmex
• Ciment zinc-fosfat cu fluor
4. Paste medicamentoase combinate,continind remedii curative
• Paste curative combinate, gata preparate
• Paste curative combinate, preparate in farmacii
Cerinte catre obturatiile curative:
-sa nu afecteze pulpa dintelui
- sa aiba efecte antiinflamator si reparator asupra pulpei
-sa exercite o actiune bactericida si bacteriostatica
-sa exercite o actiune odontotropa
-sa manifeste o adeziune suficienta
-sa fie plastice
-sa asigure o etansarea dentinei subiacente
-sa suporte presiuni masticatorii dupa intarire

80. Tehnica de preparare şi aplicare a obturaţiei de bază izolante

Pe suprafata sticlutei se amesteca praful cu lichidul cu spatula, in raport=2gr. Praf la 0,5 ml. de lichid.
Masa de praf se imparte cu spatula in 4 parti egale, dintre care ultima se imparte in 1/8 si 1/16 parti si se
aplica consecutive cu lichidul pina la formarea unei mase omogene.
Timpul de malaxare nu va depasi 90 sec. Consistenta se considera normala daca la desprinderea spatulei
de la masa ea nu se va lipi de instrument ci va forma dinti pari(zimti) de inaltime pina la 1 mm. Obturatia
izolatorie corect executata se aplica pe planseul si 2/3 din peretii cavitatii carioase pina la jonctiunea
smalt-dentina.Ea nu trebuie sa perturbeze configuratia cavitatii formate. Obturatia izolatorie nu trebuie
sa iasa pina la marginile cavitatii, deoarece se va dizolva/resorbi. Aceasta va duce la afectarea adeziunii
marginale a obturatiei aplicate,caderea ei, sau formarea cariei secundare. In cav de cl 5 obturatia
izolatorie trebuie sa acopere uniform planseul si peretele gingival al cav , fara sa iasa la suprafata
externa. +62

81.Tehnica de obturare a cavităţilor cu materiale compozite

autopolimerizabile.
-La obturarea cavitatilor carioase de clasa 1 cu materialele compozite
autopolimerizabile de obicei sunt utilizate macrofile sau materiale compozite
hibride sau macroumpluturi care rezista solicitarilor masticatorii mari. Dupa
efectuarea gravajului si introducerea adezivului amelar materialul pregatit este
introdus in una-doua portii,paralel cu fundul cavitatii cu un mic surplus pe
suprafata obturatiei, deoarece contractia compozitului este orientata spre
pulpa dentara.

82. Cimenturile ionomeri de sticlă.

Clasificare:
A.Dupa utilizare
a.CIS de cimentare a lucrarilor protetice (CIS clasa I)
b.CIS de restaurare coronara (CIS clasa II)
Indicatii
-leziuni cervicale ( carioase sau necarioase)
-leziuni ocluzale minime tratate minimal invaziv
-leziuni aproximale tratate minimal invaziv
-refacerea dintilor temporari
-restaurari provizorii
-refaceri de bonturi
c.CIS pentru obturatie de baza (clasa III) (propriu-zisa)
Indicatii
-tehnica sandwich inchis (clasic sau modern)
-tehnica sandwich deschis
d. CIS de sigilare ( clasa IV)
B. dupa mecanismul de priza
a. autopolimerizabile
b.fotopolimerizabile
C. dupa compozitie
a.conventionale
b.cu adaos de particule metalice
c. anhidre
D. dupa modul de prezentare :
a. sistem bicomponent
- clasic: lichid (solutie apoasa a copolimerului acidului acrilic) + pulbere (silicat
dublu de aluminiu si calciu;
 - anhidru: lichid (apa, acid tartric) + pulbere (silicatul clasic + coplimerul liofilizat
si amestecat cu silicatul
b. sistem monocomponent: pasta
Proprietati:
A. aderenta crescuta la smalt si dentina
B. efect carioprofilactic
C. biocompatibilitate inalta
D. grad redus de conductibilitate termica (similar cu dentina)
E. rezistenta scazuta la uzura (nu se aplica in zone cu stopuri ocluzale);
F. estetica necorespunzatoare datorita lipsei de transluciditate;
G. suprafata rugoasa

83.Tehnica de preparare a cimenturilor ionomeri de sticlă. Indicaţii către

utilizare.
Praful se amesteca bine. Se amesteca praful cu lichidul in proportiile indicate de
compania producatoare. Cimentul se aplica in cavitatea umeda, suprafata nefiind
complet uscata; intrucit concentratia inalta a ionilor creeaza premise pentru difuzia
lichidului dentinar din canaliculi. Dupa introducerea cimentului se aplica lacuri
protectoare. Priza finala- in 24 h.
Priza CIS se desfasoara in 3 etape succesive.
1. Dizolvarea (ionilor)- acidul reactioneaza cu particulele superficiale de sticla, se
eliberea ionii de Al, Ca, Na, K, F
2. Ingrosarea (sau gelificarea primara)/ dureaza aproximativ 7 minute
3. Solidificarea- poate dura de la 3 ore la 7 zile, se elibereaza ioni de Al care si
asigura rezistenta finala.
Indicatii pentru aplicarea CIS
• Cav clasa III, IV,V
• Plombarea afectiunilor necarioase, hipoplazie, eroziune
• Dintii de lapte-toate clasele
• Ca captuseli izolatorii
• Baza pentru restaurare
• Refacerea coronei sub coronite artificiala
• Fixarea constructiilor ortopedice
• Plombarea canalelor

84. Tehnica de obturare a cavităţilor cu diferite materiale compozite

fotopolimerizabile.
-Tehnica de obturare a cavitatilor cu materiale fotopolimerizabile are in prezent si
termenul de,,restaurare estetica,, .Cel mai des se efectueaza o restaurare directa
care presupune restabilirea sau respectrea parametrilor esteticisi functionali ai
dintelui cu ajutorul unor materiale compozite.
Restaurarea cu succes a dintelui, folosind materialele compozite
fotopolimerizabile prevede executarea precisa a regulilor de lucru cu sistemul
adeziv si cu materialul de restaurare si include, de asemenea,respectarea
obligatorie a undei succesiuni(algoritm)oarecare de actiuni:
-Anestezia
-Alegerea culorii materialului de restaurare
-prepararea cav carioase
-izolarea dintelui de fluidul bucal
-aplicarea matricilor,portamatricilor si penelor
-prelucrarea si uscarea cavitatii
-garnituri overlay
-gravajul smaltului,peretilor si fundului cavitatilor
-indepartarea gelului acid si uscarea
-aplicarea primerului
-aplicarea adezivului
-aplicarea matricei
-introducerea compozitului-introducerea strat cu strat, grosimea nu mai mare de
2mm.
-slefuirea si lustruirea obturatiei
-postbonding-presupune aplicarea pe obturatia intarita si prelucrata defintiv a unui
strat de sigilant pentru lichidarea microfisurilor dintre obturatie si smalt.
-flourizarea smaltului-acoperirea smaltului cu un preparat ce contine fluor.
-fotopolimerizarea de finisare-din toate partile.

85.Cerineţele către obturaţiile de durată.

1) Sa fie stabile din punct de vedere chimic in mediul bucal. Sa fie
nealterabile in contact cu alimentele, saliva, lichidul bucal, microorganism,
medicamente etc.
2) Sa fie rezistente din punct de vedere mechanic deoarece in timpul
masticatiei apar suprasolicitari mari.
3) Sa aiba culoare, transparenta, transluciditate, fluorescent cit mai aproape de
cea a dintilor naturali.
4) Sa fie rezistente la abraziune.
5) Sa posede aderenta buna la peretii cavitatii.
6) Un timp indelungat sa pastreze forma si volumul, sa posede coefficient de
contractie sau dilatarae asemenator cu cel al tesuturilor dentare.
7) Sa posede proprietati bune de manipulare, sa fie cit mai plastic la
introducere incavitate sis a posede un timp mai indelungat de lucru.
8) Sa fie minim dependente de umeditatea la obturare si polimerizare.
9) Sa nu lezeze pulpa dintelui, parodontiul marginal, mucoasa cavitatii bucale
etc.
 10) Sa nu contina component toxici, nocivi pt sanatatea pacientului si
personalului medical.
11) Sa posede actiune protectoare contra recidivelor de carie la hotare dintre
obturatie si tesuturile dintelui.
12) Sa conduca rau caldura, ca sa se excluda excitarea termica a pulpei de la
alimente fierbinti si reci.
13) sa fie radioopac pt a asigura posibilitatea controlului vizual a calitatii
plombei si relevarea recidivei cariei.

86. Erori şi complicaţii în obturarea cavităţilor carioase de clasa II, III,

IV.
 Perforarea camerei pulpare
 Traumarea pulpei
 Neinlaturarea suficienta a dentinei ramolite
 Formarea cav ce nu asigura o retentie buna plombei
 Complicatii-pulpite,carie secundara,recidiva
 Insertia in cavitatea preparata de clasa III,Iv a unei cantitati excesive de material
obturator,cu refularea acestuia in santul gingival.
 Foarte des la prepararea cavitatilor de clasa a II,III si a IV peretele gingival este
acoperit de papila ginivala hipertrofiata care va impiedica pe de o parte
prepararea peretelui gingival iar pe de alta parte va singera. In urma acestor
momente in regiunea peretelui gingival se va forma o carie secundara.
 Deteriorarea smaltului dintelui vecin la prepararea suprafetei meziale sau distale
la deschiderea cav de clasa II

87.Anatomia topografică a cavităţilor incisivilor.

Incisivul central superior- Camera pulpara are forma coroanei dintelui lățită în sens
medio-distal și turtită în sens vestibulo-palatinal.Camera se îngustează la nivelul
coletului dintelui continuîndu-se fără nici o linie dedemarcațiecu canalul
radicular.Canalul radicular al incisivului central susuperior se îngustează treptat
pînă în regiunea apexului.
Incisivul lateral superior- Camera pulpară
a incisivului lateral superior asemănătore ca incisivulcentral superior, prezintă un
canal radicular
mai strîmt și aplatisat în sens mezio-distal.
Incisivii centrali inferiori au o camerăpulpară mică.Canalul radicular al
incisivilorinferior este foarte turtit în sens mezio-distal.
Incisivii laterali inferiori asemenea celor centrali au o cameră pulpară
mică.Canalul radicular
al incisivilor laterali inferiori estefoarte aplatisat în sens mezio-distal.

88. Anatomia topografică a cavităţilor caninilor

Caninul superior este dintele cel mai lung: 26,5 mm; rar are mai mult de un canal.
Cavitatea pulpara este mult mai larga in sens vestibulo-palatinal decat la incisive.
Forma generala a canalului este ovalara se devine circulara in treimea
apicala.Caninul inferior -coroana, radacina si camera pulpara seamana cu
elementele corespunzatoare de la caninul superior. Dimensiunile sunt mai mici.
Canalul poate prezenta 2 brate, ca la incisivii inferiori.Cavitatile de acces la camera
pulpara la incisivii si caninii inferiori corespund ca la dintii superiori. Totusi, cum
curbura vestibulara este mult mai pronuntata la dintii inferiori, adesea este necesar
sa se includa si marginea incisiva in cavitatea de acces, pentru a permite
instrumentelor sa patrunda pana la cei 2-3mm terminali fara o inclinare excesiva.

89.Anatomia topografică a cavităţilor premolarilor.

Primul premolar superior- Camera pulpară are forma coroanei și prezintădouă
coarne dintre care cel corespunzător cuspidului vestibular este mai mare. Pe
podeaua camerei pulpare se află cele două canale radiculare:unul vestibular și altul
palatinal unite între ele printrun mic șanț cu direcție vestibulo-palatinală.Canalul
vestibular este mai conic și mai mare decît cel palatinal
Al doilea premolar superior- Camera pulpară are forma coroanei.Cornul pulpar
vestibular este mai lung și maisubțiat către vîrf decît cel palatinal. Orificiul
canalului situat la mijloc, canalul radicular strangulat pe părțile aproximale
Primul premolar inferior- Camera pulpară turtită în sens mezio-distal prezintă
două coarne, cornul vestibular fiindmai dezvoltat. Pereții ușor convergenți înspre
rădăcină se continuă cu canalul radicular care este aplatisat în sens mezio-distal și
se strîmtează între mijlocul șitreimea cervicală a rădăcinii.unde capătă oformă
circulară.
Premolarul 2 inferior- Asemănător cu primul premolar inferior.Canalul radicular
al celui de al doileapremolar inferior este circular, mai larg în porțiunea mijlocie a
rădăcinii, îngustîndu-se din nou în regiunea apicală.
90. Anatomia topografică a cavităţilor molarilor.
Molarii superiori sunt adesea considerati ca dinti dificil de tratat si prezinta un
procent de succese mai mic decat dintii situati anterior pe arcada. Una din cauzele
posibile ale acestor insuccese tine de necunoasterea frecventa a posibilitatii
existentei unui al patrulea canal situate in radacina mezio-vestibulara.
Camera pulpara are o forma patrulatera si prezinta dimensiunea cea mai mare in
sens vestibule-palatinal. Podeaua camerei pulpare este situate in mod normal sub
colet.
La nivelul molarilor, atat cei superiori cat si cei inferiori, cavitatea de acces pentru
abordarea camerei pulpare va fi situata in jumatatea meziala a coroanei. Accesul si
vizibilitatea catre orificiile de intrare in canale vor fi usurate prin eliinarea
depunerii de dentina care frecvent limiteaza accesul in canale.
Orificiul canalului palatin este cel mai usor de gasit. Canalul este larg sic el mai
lung. El este rotunjit si in general drept, in afara de ultimii 4-5 mm, unde face o
curbura catre vestibular, care nu apare pe Rx.
Orificiul canalului mezio-vestibular este mai aproape de peretele vestibular decat
cel al canalului disto-vestibular.
Orificiul canalului disto-vestibular este mai aproape de mijlocul dintelui deca de
peretele distal; el este deci decalat catre axul dintelui mai mult in sens mezio-distal
decat in sens vestibulo-palatinal.
Canalul mezio-vestibular este de obicei dificil de tratat, din cauza directiei sale
catre mezial instrumentele trebuie plasate distal de deschiderea camerei, orientate
in sus si catre mezial, pentru a respecta directia de orientare a axului canalului.
Aceasta manevra va fi mai dificila pentru al doilea molar si se complica prin
prezenta digei.
Canalul mezio-vestibular minor sau accesoriu este cel mai greu de gasit. El este
foarte subtire si curbat, in general se uneste cu canalul principal. De obicei este
situat putin mai palatinal si mezial fata de canalul mezio-vestibular principal.
Canalul disto-vestibular este cel mai scurt si mai subtire dintre cele trei canale
principale. Are in general o directie distala, insertia instrumentului endodontic va fi
deci usurata . Prezinta in general o curbura meziala la jumatatea apicala.
AL DOILEA MOLAR SUPERIOR
Este in general o copie mai mica a primului molar. Totusi radacinile sunt mai
apropiate, mai putin divergente si in general mai putin curbe. Posibilitatea
existentei celui de-al patrulea canal este de 2 ori mai mica decat la primul molar.
AL TREILEA MOLAR SUPERIOR
Morfologia acestu dinte poate reprezenta variatii individuale foarte importante. Din
acest motiv si din cauza accesului foarte dificil este in general contraindicat
tratamentul endodontic pe un asemenea dinte, daca este necesar o radiografie
inaintea inceperii tratamentului ne poate orienta asupra numarului radacinilor si
canalelor acestui dinte.
PRIMUL SI AL DOILEA MOLAR INFERIOR
Sunt asemanatori din punct de vedere al anatomiei pulpo-radiculare. De obicei au 2
radacini, una meziala si una distala. Radacina distala este mai mica si mai rotunjita
decat cea meziala. Fiecare radacina prezinta un canal eliptic sau 2 canale separate.
Cel mai frecvent prezinta 3 canale: 2 la radacina meziala si unul elliptic la radacina
distala.
Ca si la molarii superiori este important sa cautam al 4-lea canal.
Camera pulpara este mai larga spre mezial decat distal. Deschiderea va fi
trapezoidala, cu latura mai mare pe mezial. Dupa deschiderea cavitatii de acces,
este bines a indepartam in totalitate plafonul camerei pulpare pentru a putea
indeparta pulpa situata la nivelul coanelor pulpare. Datorita orientarii distale a
apexului radacinii distale, nu este necesara o extensie a cavitatii de acces mult spre
distal.
Radacina meziala are in general 2 canale: unul mezio-vestibular si unul mezio-
lingual. Acesta din urama esta in general mai greu de instrumentat din cauza
traiectului sau sinuos si a orientarii sale: el paraseste camera pulpara in directie
 meziala, pe urma ia o directie distala, incepand cu treimea medie a radacinii. Pe de
alta parte, are frecvent o curbura linguala, care apare in acelasi timp cu curbura
distala. Instrumentarea este mai dificila si din cauza subtierii acestui canal. Canalul
mezio-vestibular este sensibil mai larg si traiectul sau este mult mai direct. Uneori,
se poate curba in regiunea apicala. Pozitia acestui canal este mult catre vestibular,
de aceea se recomanda largirea cavitatii de acces pana la nivelul cuspidului mezio-
vestibular, pentru a obtine cel mai bun acces in canal. Aceasta manopera usureaza
reperarea canalului.
Cele 2 canale meziale se pot uni in partea apicala a radacinii. Pentru a verifica
aceasta eventualitate, este indicat sa plasam un instrument endodontic pana la
extremitatea apicala a acestui canal si sa incercam sa atingem apexul prin celalalt
canal.
Canalul distal este in general mai larg si mai oval decat canalele meziale. Este
rectiliniu si prezinta putine probleme de instrumentare. Daca orificiul canalului nu
este gasit cu aproximatie la mijlocul dintelui, trebuie sa presupunem existenta a 2
canale: unul vestibular si altul lingual. In acest moment este necesar sa intindem
cavitatea de acces catre vestibular si lingual. Un studio a aratat ca aproximativ 30%
dintre primii molari inferiori prezinte 2 canale distale distincte, din care
aproximativ 1/3 prezinta apexuri separate.

91. Pulpita. Definiţia. Esenţa metodei biologice de tratament

Pulpita – proces inflamator în pulpă.Constituie o urmare a reacţiei ţesuturilor la diferiţi

excitanţi. Coafajul indirect este o metodă terapeutică indicată, în tratamentul plăgii dentinare a
cavităţilor rezultante prin tratarea cariilor simple. El poate fi aplicat şi în tratamentul
inflamaţiilor pulpare incipiente şi anume în hiperemia pulpară cu camera închisă.
Tehnica:
Coafajul indirect se poate efectua în dublu timp, sau într-un singur timp, după îndepărtarea în
totalitate a dentinei alterate.
Coafajul indirect în dublu timp. Timpul 1:
-Izolarea dintelui;
-Toaleta plăgii dentinare cu apă oxigenată şi neofalină;
-Uscarea cavităţii cu jet de aer cald şi cu bulete sterile;
-Aplicarea pe fundul cavităţii a pastei cu antibiotice, care se aplică în două moduri:
a)Cu spatula bucală sau cu o baghetă de sticlă, se ia o cantitate de pastă de antibiotice ce se depune
în cavitate. Cu un fuluar de ciment se întinde pasta pe fundul cavităţii într-un strat 1mm grosime.
Deasupra se aplică o bulete de vată sterilă, care să aibă volumul de maximum 1/3 din volumul
cavităţii. Totul se acoperă cu eugenat de zinc, asigurându-se etanşeitatea pansamentului.
b)Pasta cu antibiotice se poate preleva cu ajutorul unei bulete sterile, ce se introduce în
cavitate, asigurîndu-se un contact intim al pastei cu fundul cavităţii. Dacă volumul cavităţii
permite se aplică deasupra încă o bulete sterilă de vată, care să nu depăşească 1/3 din volumul
cavităţii.
 Totul se aplică cu eugenat de zinc, asigurînduse etanşeitatea pansamentului, care se
menţine, în ambele situaţii, timp de 48 ore după care se trece la timpul 2.
Timpul 2:
-Izolarea dintelui;
-Îndepărtarea eugenatului de zinc;
-Îndepărtarea buletei de vată;
-Îndepărtarea urmelor de pastă de antibiotice prin ştergerea pereţilor cu bulete sterile umectate în
neofalină;
-Uscarea cavităţii cu jet de aer cald;
-Aplicarea unei cantităţi de pastă de hidroxid de calciu, în cavitate, într-un strat de 1mm grosime;
-Acoperirea cavităţii cu eugenat de zinc avînd grijă să nu se disloce, prin presiune, pasta de hidroxid
de calciu.
Se menţine pansamentul 7 – 10 zile, timp în care se urmăreşte evoluţia clinică.
Dacă semnele de hiperemie au cedat şi dintele îşi păstrează vitalitatea se procedează la aplicarea
obturaţiei definitive coronare. Pentru aceasta se modelează în eugenatul de zinc obturaţia de
bază, după care se aplică obturaţia definitivă coronară.
În situaţia în care obturaţia caronară se realizează cu materiale compozite se aplică fosfat de
zinc, sau ciment cu ionomeri de sticlă, peste stratul de eugenat de zinc lăsat ca obturaţie de bază.
Dacă în intervalul de 7 – 10 zile durerile se exacerbează, coafajul indirect se consideră nereuşit
şi se recurge la alte metode terapeutice (amputaţie vitală, extirpare vitală sau devitală).
Coafajul indirect într-un timp:
-Izolarea dintelui;
-Toaleta cavităţii cu apă oxigenată şi neofalină;
-Uscarea cavităţii cu jet de aer;
-Aplicarea, în cavitate, a unei paste de hidroxid de zinc;
-Obturaţie provizorie cu eugenat de zinc;
Dintele este ţinut sub observaţie 7 - 10 zile, după care se poate trece la obturaţia definitivă dacă
semnele de hiperemie au dispărut iar pulpa îşi menţine vitalitatea. În caz de eşec se aplică alte
metode terapeutice.

Coafajul direct
Coafajul direct este metoda terapeutică de pansare a pulpei dentare descoperite cu o substanţă
izolantă, neiritantă, cu acţiune antiinflamatorie şi dentinoneogenetică.
Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie să îndeplinească o serie de calităţi pentru
reuşita tratamentului şi anume:
-Solubilitatea in apă şi umorile tisulare;
-PH alcalin apropiat de cel al pulpei dentare;
-Toxicitate tisulară minimă;
-Eficacitate mare în concentraţie mică;
-Acţiune antiinflamatorie şi antiseptică îndelungată şi neiritantă;
-Inerţie chimică faţă de materialul de obturaţie, pentru a nu intra în combinaţie;
-Sa nu coloreze dintele;
-Să nu aibă miros neplăcut;
Trebuie să precizăm că dintre numeroasele substanţe şi materiale folosite pentru coafajul direct,
nici unul nu îndeplineşte toate aceste calităţi.
 92. Etapele tratamentului pulpitei într-o vizită. Tehnica Extirpării vitale.

1)Insensibilizarea pulpei se obţine prin anestezie infiltrativă sau tronculară cu soluţie de lidocaină;
2)Izolarea dintelui. După izolare dintele se badijonează cu alcool.
3)Dechiderea camerei pulpare, după realizarea anesteziei.
Deschiderea camerei pulpare se face prin punctul de elecţie cu freza sferică, prin mişcări de
introducere şi scoatere activă se lărgeşte orificiul de deschidere a camerei pulpare, apoi
schimbăm freza sferică cu freza cilindrică şi îndepărtăm tavanul cavităţii pulpare. Controlul
deschiderii corecte a camerei pulpare se face cu o sondă care se introduce în camera pulpară şi
prin mişcări de scoatere cu vîrful ţinut perpendicular pe pereţi, simţim dacă trecerea între pereţii
camerei pulpare şi ai cavităţii este continuă sau vîrful sondei se agaţă. Dacă se agaţă înseamnă că
a mai rămas o porţiune din tavan care trebuie îndepărtată cu freza cilindrică.
După deschiderea corectă a camerei pulpare se îndepărtează resturile de pulpă coronară cu
ajutorul lingurilor Black bine ascuţite.
4)Reperarea orificiilor canalelor radiculare – cu o sondă dentară se palpează podeaua cavităţii
pulpare evidențiindu-se orificiile canalelor radiculare.
La monoradiculari, deschiderea camerei pulpare odată realizată, pulpa coronară radiculară fiind
in continuitate se extirpă dintr-o dată.
5)Extirparea pulpei radiculare – se efectuează cu acele extractoare (tirre nerfs). Alegerea acului se
face în funcţie de diametrul canalului.
Acul extractor se introduce totdeauna pe cât posibil în axul canalului radicular. Acul nu se
introduce de pe suprafeţele laterale ale dinţilor deoarece el are tendinţa de a se îndoia sau chiar
rupe.
Pt a putea introduce acul în axul canalului este necesară uneori sacrificarea de substanţă
dentară sănătoasă.
Acul de extirpare se introduce în canal până întâlnim o rezistenţă. Se retrage 1 mm pentru a
degaja vârful, după care efectuăm 2-3 rotaţii de 360⁰. Se retrage acul din canal sprijinindu-sepe
unul din dinţi.
6)Măsurarea lungimii canalului ţinând cont de următorii parametri:
-Lungimea medie a dintelui respectiv.
-În zona apicală canalul reprezintă o îngustare
-Eventual compararea lungimii găsite clinic cu lungimea dintelui pe o radiografie.
Se introduce în canal acul Kerr până întîmpinăm rezistenţă. Se stabileşte un reper pe suprafaţa
ocluzală sau marginea incizală. Se retrage acul din canal şi se compară cu lungimea medie
cunoscută şi dacă avem o radiografie şi cu aceasta. Dacă cel puţin 2 parametri corespund,
lungimea canalului este corectă.
7)Tratamentul mecanic de canal – se realizează cu ajutorul acelor de canal destinate acestui scop,
care constă la rîndul său în lărgirea canalelor radiculare pentru a efectua corect obturaţia de
canal.
Tratamentul mecanic în extirpare trebuie să respecte următoarele reguli:
-Se face dintr-o dată pe tot traiectul canalului.
-Se lucrează în condiţii perfecte de asepsie.
-Nu se trepanează apexul, păstrându-se un bont pulpar apical de 1-1,5mm.
-În timpul tratamentului mecanic nu se folosesc mijloace chimice de permeabilizare. Tratamentul
mecanic se începe cu acele de tip Kerr. Apoi acesta se introduce în canal prin uşoare mişcări de
propulsie şi alunecare în lumenul canalului, până în apropierea apexului. Apoi cu mişcări
energice, de dute-vino, se raclează pereţii canalului pe toată lungimea până obţinem un canal
radicular în formă de pâlnie alungită, îngust spre apex, cu pereţii regulaţi netezi, fără praguri.

8)Toaleta canalelor şi tratamentul medicamentos – după terminarea tratamentului mecanic se face

toaleta canalelor cu ajutorul meşelor montate pe acele Miller. Cu meşele se introduce:
-Apa oxigenată pentru îndepărtarea urmelor de sânge şi pulberii de dentină .
-Alcool pentru îndepărtarea spumei.
-Neofalină pentru degresarea pereţilor.
Uscarea canalelor o facem cu meşe sterile uscate. Dacă pacientul nu are o pulpită cronică,
următoarea acţiune a noastră poate fi obturarea canalului radicular. Iar dacă pacientul suferă de o
pulpită seroasă totală ar fi bine să realizăm un tratament medicamentos. El este indicat:
-Extirparea pulpitei acute purulente parţiale sau totale
-Extirparea în pulpite cronice
-În timpul tratamentului câmpul operator a fost inundat de salivă
-Nu putem opri hemoragia de canal.
Tratamentul medicamentos se realizează cu soluţii de eugenol, pudră de iodoform; soluţie
Walkoff, sau alt antiseptic sau pastă cu antibiotice.
Pansamentul se realizează prin introducerea meşelor umectate în soluţii antiseptice, iar
închiderea se face cu un material de obturaţie provizorie care să asigure etanşeitatea.

93. Preparate medicamentoase care au acţiune antiinflamatore asupra pulpei

dintelui.
Antiinflamatorii specifice
Compuşi antiinflamatori specifici (derivaţi ai cortizonului) sunt utilizaţi în terapia endodontică
doar ca aditivi în preparatele pe bază de antibiotice cu administrare locală.Administrarea pe cale
sistemică a cortizonilor nu îşi găseşte utilitatea. Administrarea cortizonilor pe cale locală este
limitată de efectul inhibitor pe care aceştia îl au asupra ţesutului conjunctiv, întîrziind
vindecarea.
Principalii derivaţi ai cortizonului sunt:
-Dexametazona;
-Betametazona;
-Hidrocortizon acetat;
-Triancitolom acetonid.

Antiinflamatorii nespecifice
Compuşii antiinflamatori nespecifici (nesteroidieni - AINS ) îşi regăsesc utilizarea în
endodonţie doar în administrare sistemică. Administrarea pe cale locală (paste) este insuficientă,
cantitatea de substanţă activă fiind insuficientă pentru un efect terapeutic corespunzător. Aceste
medicamente au în comun 3 efecte: antiinflamator, antialergic şi antipiretic. Alegerea
preparatului se va face în funcţie de efectul terapeutic vizat:
Effect antiinflamator effect antialergic
Acid acetilsalicilic + +
Fenacetina +- +
Paracetamol +- +
Ibuprofen/Ketoprofen + +-

Există la ora actuală o gamă foarte largă de preparate ce includ antiinflamatorii nesteroidieni
precum şi alţi ingredienţi. Cu toate că sunt considerate a fi relativ „sigure” în ceea ce priveşte
efectele secundare şi reacţiile adverse, în prescrierea lor se va ţine seama de indicaţiile
producătorului.

94.Acţiunea odontotropă a unor preparate medicamentoase. Numiţi-le

Materialele curative exercita o stimulare a functiei plastice si regeneratorii a pulpei dentare.
5. Materiale cu continut de hidroxid de calciu
Exemplu:hypocal, calxyl (apoase), calcevit, dycal, kenlife (cementuri)
 6. Cimenturi Zn eugenol
Exemplu: Cavitec, Kalsogen Plus, Eugespad
7. Paste curative cu fluor
Gel Elmex, ciment Zn fosfat cu fluor
8. Paste curative combinate
Exemple: Pulpomixin, Dontisolon

95.Metode de anestezie utilizate în stomatologia terapeutică

Pentru tratamentul endodontic pot fi folosite in principiu toate metodele de anestezie prin
injectare si locala(topica)
1.Anestezia aplicativa
2.Anestezia infiltrative:directa si indirecta
3.Anestezia tronculara:tubera,incisive,palatinala,infraorbitala,mandibulara,torusala,mentoniera.
4.anestezia spongioasa:intraosoasa,intraseptala,intraligamentara.

La efectuarea anestezie este necesar de a respecta urmatoarele principii:

1.anestezia locala trebuie facuta doar cu ajutorul unor seringi carpulare special,cu un fixator bun
de piston.
2carpula cu anestezie trebuie fixate sigur in seringa cu ajutorul fixatorului de piston
3.dupa injectarea acului se executa obligatoriu proba de aspirare ,pentru a ne convinge,ca acul nu
a patruns in vas sanguine.
4.viteza de injecatre a anestezicului local nu trebuie sa depaseasca 1 ml pe min .
5.inainte de administarea anestezicului intotdeauna se apreciaza starea generala a pacientului,si
reesind din ea ,se allege anestezicul .
6.eanestezicile locale ce contin adrenalina sunt contraindicate in cazul unor forme decompensate
de patologie cardiovascular,infarct miocardic,tulburari de ritm cardiac,tireotoxicoza manifetata
,forme grave de diabet zaharat,nefropatii.

96.Tehnica de aplicare a pastelor arsenicale şi nearsenicale.

Aplicarea paste arsenicale

Cu spatula se ia din flaconul cu pastă o cantitate de pastă ce variază în funcţie de preparat
între un bob de mei şi un bob de orez şi se introduce în cavitate pe peretele pulpar. Cu ajutorul
unui fular de ciment se aplică pasta pe orificiul de deschidere al camerei pulpare şi restul se
întinde într-un strat subţire pe peretele pulpar. Deasupra se aplică o buletă de vată sterilă cu un
volum ce nu trebuie să depăşească 1/3 din volumul cavităţii şi se acoperă cu un material de
obturaţie provizorie ce asigură o etanșietate perfectă.
Pansamentul se menţine 48 ore la pluriradicularişi 24 ore la monoradiculari.

Pasta arsenicală contine:

1. Anindridă arsenioasă (trioxid de arsenic), exercită asupra pulpei o actiune necrozantă.
Pentru prepararea pastei la acid se adaugă:
2. substanţe medicamentoase cu proprietăti anestezice (pentru jugularea rapidă a sindromului
dolor), — anestezice locale (dicaina);
3. substante medicamentoase cu proprietăti antiseptice drastice (suprimarea microflorei in
cavitatea dintcelui, prevenind răspândirea mi/o in tesuturi adânc lo-calizate, dezinfectarea
pulpei in ducturile dentinare şi in ramifcatiile deltoide), — timol, acid carbolic, ulei de
camfor, iodoform, ulei de cuişoare, eugenol;
4. substante medicamentoase, ce inhiba difuziunea arsenicului în ţesutul pulpar şi diminuează
prin aceasta actiunea lui toxică de la toxinele, eliberate la necroza elementelor celulare.
Aplicarea pastei nearsenicale (paraformaldehida) dupa aceleasi reguri ca cea arsenicoasa
(Parapasta,Depulvin,Devipulp,Toxovit,Necronerv).
Paraformoldehida — polimer solid, care este un produs de polimerizare a formaldehidei.
Acțiune bactericidă manifestă, legată de degajarea paraformaldehidei în stare gazoasă.
Pentru prepararea pastei este utilizată pulberea de paraforrnaldehidă şi anestezină 2:1, amestecată
cu eugenol sau fenol.
La temperatura cavităţii bucale paraformaldehida se depolimerizează lent, disociind treptat
molecule de formaldehidă şi degajînd un monomer (de formaldehidă), ceea ce duce la
deshidratarea şi mumifierea pulpei.
Pasta se malaxează doar pe bază de ulei. Este important de a exclude prezenţa apei in pastă,
deoarece în asemenea situaţie paraformaidehida se transformă rapid în soluţie de formaldehidă.
Pasta paraformaldehidă - deshidratarea şi mumifierea pulpei,dar posedă caracteristici m.p toxice.
Mecanisrnul acţiunii : proprietatea de a coagula proteinele. Efectul său asupra endoteliului
capilarelor, dilatarea vaselor sangvine, si stazei sangvine in acestea.

 Pulbere de trioxid arsenic, puțin solubilă în apă cu reacție slab acidă. Se dizolvă ușor în
HCl și leșii caustice. Doza toxică – 0,01gr letală 0.05-0,1gr.
Acțiune necrotizantă rapidă, dar provoacă dureri din cauza sporirii presiunii intra pulpare
în urma stazei capilare.
Se aplică cu o bucată de vată umectată cu dentacalcium;
24h-monorad 48h-plurirad

 Granule arsenioase: Trioxid de arsenic - doza 0,5 mg sau 1 mg; Anestezic (cocaină sau
dicaină); Ceară (tenrperatura de ramolire este sub 36°C, adică la temperatura cavitătii
bucale); Oxizi de metale (pentru colorare).
Granulele roz, conţin 1 mg de trioxid de arsenic.
Necroza pulpei in decurs de 24 ore 1a monoradiculari, şi 48 ore — în dinti pluriradiculari
Granulele albastre - 0,5 mg.
Necroza pulpei în decurs de 48 ore în monoradiculari, şi 72 ore —pluriradiculari
Se ia o granulă şi cu ajutorul unei pense dentarese introduce în cavitate după care cu ajutorul
unui fular de ciment, se aplică pe orificiulde deschidere şi pe peretele parapulpar. Deasupra se
introduce o buletă de vată sterilă şise închide etanş cu un material de obturaţie provizorie.

 Fibrele arsenioase: Fibre de celuloză; Clorhidrat de cocaină; Trioxid de arsenic;

Clorfenol; Oxizi de metale (pentru colorare). Fibrele de arsertic provoacă necroza pulpei
în decurs de 24 ore în dinţi monoradiculari, 48 ore — pluriradiculari.

97.Mecanismul de acţiune a pastei arsenicale. Termenii de aplicare

• Fiind o toxină protoplasmatică --actiune citotoxică directă.
La contactul cu anhidridă arsenioasă are loc denaturarea (coagularea) proteinelor, iar în straturile
subjacente ţesutul pulpar se necrotizează;
• Efect blocant asupra compuşilor de tiol, cu funcţia de cofermenţi ai respiratiei - paralizănd
respiraţia tisulară, la care sunt sensibile elementele nervoase.
• Vasele sangvine se dilată, sporeşte tensiunea intratisulară, se produce hemoragia în ţesutul
pulpar inconjurător; Blocarea sinapselor neurofibrelor simpatice => dereglarea tonicităţii şi
dilatarea vaselor sangvine, se dezvoltă staza sangvină şi tromboza.
Toate acestea duc la stoparea circulaţiei sangvine în pulpă.
Apar hernoragii, care depind de modificarea peretilor vasculari.
Edemul aduce la compresiunea ţesuturilor pulpare.
• Hipoxie celulară, cariorexă şi moartea odontoblastelor.
• Сelulele conjunctive, în speciaI histiocitele, cresc ca mărimee de 3 — 4 ori (se tumefiază).

Pasta arsenicală, Pulbere, Fibre - pansament menţinut 48h-pluriradiculari şi 24h monoradiculari.

Granulele roz, conţin 1 mg de trioxid de arsenic.
Necroza pulpei in decurs de 24 ore 1a monoradiculari, şi 48 ore — în dinti pluriradiculari
Granulele albastre - 0,5 mg.
Necroza pulpei în decurs de 48 ore în monoradiculari, şi 72 ore —pluriradiculari

Pasta formadehidă 6/8 zile – monoradiculari ; 10-14 - pluriradiculari

98. Timpii operatori ai metodei devitale.

Metoda devitala:metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa coronara

mentininduse pulpa radiculara vie sub protectia unui pansament histofil.
*Etapele:
-anestezie infiltrativa sau tronculara;
-izolarea dintelui sau badijonarea acestuia si a dintilor vecini cu alcool iodonat;
-cu o freza sferica se realizeaza deschiderea cavitatii dintelui. Cind simtim o prabusire
in gol a instrumentului trecem la largirea cavitatii cu freza cilindrica inlaturind complet
cozorocul de dentina;
-exereza rexturilo de dentina ramolita din cavitatea carioasa cu freze sferice;
-se creaza orificiul de acces catre camera pulpara ,apoi accesul se largeste cu o freza
cilindrica prin miscari de scoatere active;
-excizia pulpei coronare se face cu linguri Black evitind zmulgerea pulpei radiculare; -
toaleta cavitatii cu apa oxigenata si alcool;
-se realizeaza orificiile canalelor radiculare;
-se allege o freza sferica cu dimensiune mai mare decit a orificiului canalului radicular si
cu ajutorul ei realizam in portiunea initiala a canalului un lacas cu inaltimea de 1-1,5 mm;
-toaleta cavitatii cu apa oxigenata si neofalina;
-in lacasurile create se aplica Ca (OH)2 si se intinde pe podeaua camerei pulpare intr-
un strat de 1 mm. in restul cavitatii se introduce eugenat de zinc pin la umplerea completa .
pacientul se tine sub observatie 15-20 zile . daca in acest interval de timp nu are dureri se
trece la obturarea definitiva a cavitatii inlaturinduse doar o parte a eugenatului de zinc.
99 .Componenta pastelor arsenicale si nearsenicale.

Pasta arsenicală :
1. Anhdridă arsenioasă (trioxid de arsenic), exercită asupra pulpei o actiune necrozantă.
2. substanţe medicamentoase anestezice (pentru jugularea rapidă a sindromului dolor), —
anestezice locale (dicaina);
3. substante medicamentoase antiseptice drastice (suprimarea microflorei in cavitatea dintcelui,
prevenind răspândirea mi/o in tesuturi adânc localizate, dezinfectarea pulpei in ducturile
dentinare şi in ramifcatiile deltoide), — timol, acid carbolic, ulei de camfor, iodoform, ulei de
cuişoare, eugenol;
4. substante medicamentoase, ce inhiba difuziunea arsenicului în ţesutul pulpar şi diminuează
prin aceasta actiunea lui toxică de la toxinele, eliberate la necroza elementelor celulare.
Pentru prelungirea actiunii arsenicului pot fi folosite substante astringente (tanin).
Astfel de paste cu actiune prolongată sunt utilizate, dacă pacientul nu se poate prezenta la
stomatolog in următoarele două zile apropiate.
Pasta arsenicală produsă In formă dozată, de granule de diferite culori (verde, albastru),
 dependentă de termenii necesari pentru aplicarea pastei.
Pastele nearsenicale:
Paraformaldehida
Trioximetilen
Anestezic(cocaine,anestezina,trimecaina,dicaina,pantocoina)
Clorfenol
Efedrina
Oxizi de metal(pu colorare)
Adiditive(alicirina,metilsilicon,carboximetil de celuloza,ulei de cuisoare,eugenol)
Paraformoldehida — polimer solid, care este un produs de polimerizare a formaldehidei.
Acțiune bactericidă manifestă, legată de degajarea paraformaldehidei în stare gazoasă.
Pentru prepararea pastei este utilizată pulberea de paraforrnaldehidă şi anestezină 2:1, amestecată
cu eugenol sau fenol.
La temperatura cavităţii bucale paraformaldehida se depolimerizează lent, disociind treptat
molecule de formaldehidă şi degajînd un monomer (de formaldehidă), ceea ce duce la
deshidratarea şi mumifierea pulpei.
Pasta se malaxează doar pe bază de ulei. Este important de a exclude prezenţa apei in pastă,
deoarece în asemenea situaţie paraformaidehida se transformă rapid în soluţie de formaldehidă.
 Pulbere de trioxid arsenic, puțin solubilă în apă cu reacție slab acidă. Se dizolvă ușor în
HCl și leșii caustice. Doza toxică – 0,01gr letală 0.05-0,1gr.Acțiune necrotizantă rapidă,
dar provoacă dureri din cauza sporirii presiunii intrapulpare în urma stazei capilare.

 Granule arsenioase: Trioxid de arsenic - doza 0,5 mg sau 1 mg; Anestezic (cocaină sau
dicaină); Ceară (tenrperatura de ramolire este sub 36°C, cavitătii bucale); Oxizi de metale
(pentru colorare).
Granulele roz, conţin 1 mg de trioxid de arsenic.
Necroza pulpei in decurs de 24 ore 1a monoradiculari, şi 48 ore — în dinti pluriradiculari
Granulele albastre - 0,5 mg.
Necroza pulpei în decurs de 48 ore în monoradiculari, şi 72 ore —pluriradiculari

 Fibrele arsenioase: Fibre de celuloză; Clorhidrat de cocaină; Trioxid de arsenic;

Clorfenol; Oxizi de metale (pentru colorare).

100.Complicatiile survenite in urma aplicarii incorecte a pastei arsenicale.

La supradozare – acțiune iritantă, inflamație, necroză, sechestrația alveolei.

 Necroza tesuturilor respective. Aceasta necroza nu poate fi controlata, nu se

poate aprecia distanta pana la care difuzeaza in tesutul viu, deci nu se poate sti
unde se opreste aceasta necroza chimica.
 Necroza parodontiului marginal cu aparitia durerilor.
 Difuzia prin intermediul canalului radicular la nivelul osului periapical.
 Cuprinderea ligamentelor alveolo-dentare, osul alveolar, inclusiv la nivelul dintilor
vecini;

101. Amputarea pulpei. Succesiunea etapelor de preparare si de amputare a

pulpei.Indicatiile catre inlaturarea partiala a pulpei.
102. Metoda si etapele de realizare a extirpatie vitala a pulpei.

Extirpatie vitala-metoda chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa

coronara si radiculara dupa insensibilizarea ei prin anestezie.
Etapele:
-anestezie prin infiltratie;
-realizarea cimpului operator (izolare, antiseptizare); -deschiderea camerei pulpare;
-excizia si exereza pulpei coronare;-reperarea orificiilor canalelor radiculare;-
extirparea pulpei radiculare;
-masurarea lungimii canalelor radiculare; -obturarea canalului;
-obturarea definitive a cavitatii.
103.. Metoda si etapele de realizare a extirpatie devitale a pulpei.

Extirpatie devitala-metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in

totalitate , dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice.
Etapele:
-sedinta I: aplicarea pansamentului arsenical;
-sedinta II: crearea cimpului operator (izolare, antiseptizare); se indeparteaza cu
excavatorul bucal sau o freza sferica materialul de obturatie provizoriu si apoi pansamentul
arsenical; cu freza sferica se largeste orificiul de deschidere al camerei pulpare, dupa care
se introduce o freza cilindrica cu care se indeparteaza in totalitate tavanul camerei pulpare;
excizia si exereza pulpei coronare; pansament cu tricrezolformalina; obturatie provizorie.
-sedinta III: crearea cimpului operator; indepartarea pansamentului cu tricrezolformalina;
extirparea pulpei radiculare; tratamentul mechanic al canalelor radiculare; pansament cu
tricrezolformalina in canalele radiculare; obturatie provizorie.
-sedinta IV: crearea cimpului operator; indepartarea pansamentului radicular; toaleta
si obturatia canalului; controlul radiologic.
-sedinta V: obturatia definitive coronara in cazul in care radiografia arata ca obturatia
de canal este corecta.

104.Substante medicamentoase utilizare pentru pastrarea vitalitatii pulpei

radiculare.

105.Esenta mumificarii pulpei radiculare.

In cavitatea dintelui este introdusa cu bransele pensei(sau cu pipeta) o solutie pe baza

de rezorcin- formalina si cu ajutorul unui ac radicular e deplasata in partea
permeabilizabila a canalelor radiculara.Pulpa radiculara ramasa este imbibata cu fluid
de impregnare care sub actiunea catalizatorului treptat se polimerizeaza si se
transforma intr-o masa vitroasa(sticloasa) ce umple canalele radiculare.Apoi este
obturata partea permeabilizabila a canalelor cu o pasta pe baza de rezorcina-
formalina.In cazul in care canalele sunt instrumental complet impermiabilizabile a
canalelor ,este creat un depozit de masa mumifianta in regiunea ostiumurilor largite ale
canalelor radiculare.
106.Notiune de acces direct indeschiderea cavitatilor carioase.

 Deschiderea cavitatii carioase: inlaturarea marginilor subminate de adamantina ,

care nu au sustinere de dentina cu scopul realizarii vizibilitatii, in regiunea
procesului carios. Pastrarea adamantinei are loc la prepararea fetei vestibulare
aincisivilor si caninilor. Se indeparteaza cu freze sferice in directie oblica cu
miscari din interior spre exterior, freze fisurale de dimensiuni mici , cu pietre
diamantate. Putem folosi masini cu micromotor sau turbine. Cu excavatorul
inlaturam detritusul tisular de dentina (toporisca ,daltita de smalt). Largirea se
face in limita procesului carios.
 Exereza dentinei ramolite: se folosesc instrumente taioase, ce nu necesita
presiuni (excavator ascutit ) se inlatura tesuturi necrotizate de pe pereti si in
ultimul moment de pe planseu. Cu sonda controlam cavitatea. Se prefera
instrumente manuale, insa la folosirea celor rotative se prefera freze sferice mari.
 Finisarea marginilor cavitatii: indepartarea afractuozitatilor smaltului de la marginea
cavitatii , rotungirea unghiului conturului exterior al cavitatii, realizarea unghiului de
intilnire intre peretii verticali ai cavitatii si suprafata smaltului 90 grade. Bizotarea
(sectionarea oblica aprismelor de smalt de la marginea cavitatii 30-35 grade).
Inchidere marginala perfecta.)

107. Crearea accesului catre camera pulpara la dintii intacti
Crearea accesului:
-trepanarea: in locul de electie , cu freza sferica; cu freza sferica sau piatra diamantata
sferica in turatie inalta. Orientarea va fi catre canalul cel mai voluminos (dintii laterali) sau
perpendicular pe apexul dintelui (grup incisivo canin). Presiunea de inaintare nu va fi
exagerata. La trecerea in camera pulpara apare senzatie de cadere in gol a instrumentului.
-largirea cavității: cu freza sferica nr.4 sau 6 sau cu freza fissuri sau cilindroconica cu
virful inactiv in turatii conventionale , se indeparteaza in intregime tavanul camerei pulpare.
-verificarea deschiderii: cu sonda endodontica sau cu sonda 17 sau 9/10 se palpeaza
peretii laterali ai cavitatii de acces cu miscari cervico ocluzale pentru detectarea
ancoselor de dentina la nivelul tavanului camerei pulpare.

108. Endodontia. Definitia. Scopurile endodontiei.

Endodontia-stiinta despre anatomia dintilor si tesuturilor periapicale, despre structura si

functia pulpei si a periodontiului, tabloul clinic al cariei complicate, si metodele de
tratament al pacientilor cu pulpite si periodontite. Studiaza etiologia, epidemiologia,
morfopatologia, profilaxia, diagnosticul si metodele de tratament ale afectiunilor
periodontului, pulpei si tesuturilor periapicale.
Endodontia-compartiment al stomatologiei terapeutice care studiaza metodele si
tehnica manipularilor in canalul radicular.
Scopul :salvarea dintelui afectat si prevenirea sigura a afectiunii proceselor infectioase
odontogene cronice asupra intregului organism.
Obiectivele de baza:
-elaborarea metodelor de diagnostic si tratament al canalelor radiculare si de
tratament in caz de pulpite si periodontite;
-elaborarea metodelor si mijloacelor de sterilizare a macro- si microcanalelor, a
instrumentarului special pentru prelucrarea si obturarea canalelor , crearea noilor
instrumente si mijloace, si modificarea celor déjà existente;
 -studierea actiunii focarelor cornice odontogene infectioase asupra reactivitatii
organismului, studierea caracteristicilor lor atit prin experiente cit si in activitatea clinica.

109.Instrumentar endodontic.Clasificare.Cerintele si indicatiile catre utilizare

B. Mod de acționare : manuale mecanice

C.Metoda confecționării : răsucire filetare (strunjire, așchiere)
D. Material confecționat : aliaj Crom-nikel , oțel de pulbere, oțel suedez, aliaj
titan-nikel
110.Etapele de deschidere a camerei pulpare. Structura spatiului endodon
tic.

Instrumentarul necesar pentru crearea accesului: La realizarea acestei etape se

utilizează piesa turbină cu freze diamantate şi din aliaj dur de dimensiuni
corespunzatoare dintelui

Etapele:

 O corectă cavitate de acces spre canalele radiculare trebuie să rezulte după

îndepărtarea în totalitate a plafonului camerei pulpare.
 Cavitatea de acces va fi modelată sub forma de con cu baza largă privind spre
fața ocluzală și vîrful orificiului canalului (cînd unul singur) sau spre podeaua
camerei pulpare (la pluriradiculari).
 Asigurarea vizibilităţii directe a fundului camerei pulpare
 Forma cavităţii carioase şi camerei pulpare deschise trebue să asigure accesul
direct către canalele radiculare cu instrumentele endodontic

Crearea accesului la camera pulpară la incisivii superioriLocul de elecție,

în vederea trepanării dintelui și a cateterizării canalului radicular, se află pe fața
palatinală, la jumătatea distală dintre cingulum și marginea incizala
La premolari superiori

Locul de elecție pentru trepanare este la mijlocul șanțului intercuspidian în

direcția cuspidului vestibular

Molarii superiori

Locul de elecție pentru trepanație este în mijlocul feței ocluzale în direcția cuspidului
mezio-vestibularLocul de elecție pentru trepanație se află în partea mezială a
gropiței centrale a feței ocluzale și în direcția meziale-vestibulare.
 La incisivii inferiori

Trepanarea se efectuează în centrul feței linguale

La molarii inferiori

Locul de elecție pentru trepanație se află în partea mezială a gropiței centrale a feței
ocluzale și în direcția meziale-vestibulare.

111.Tehnica extirpării pulpei radiculare în tratamentul pulpitei. Esenţa.

*Extirpatie vitala-metoda chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa coronara si

radiculara dupa insensibilizarea ei prin anestezie.
Esenta: Consta in indepartarea operativa intr-o sedinta a pulpei coronare si radiculare sub
anestezie locala fara utilizarea prealabila a remediilor devitalizante

*Etapele:
-anestezie prin infiltratie;
-realizarea cimpului operator (izolare, antiseptizare);
-deschiderea camerei pulpare;
-excizia si exereza pulpei coronare;
-reperarea orificiilor canalelor radiculare;
-extirparea pulpei radiculare;
-masurarea lungimii canalelor radiculare;
-obturarea canalului;
-obturarea definitive a cavitatii.

*Extirpatie devitala-metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in totalitate ,

dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice.

*Etapele:
-sedinta I:
-Anestezia;
-Prelucrareacimpului operator;
-Prelucrareapartiala a cavitatiicarioase;
-Irigarea;
-Deschidereacavitatiidintelui;
-spalareasiusareacavitatiicarioase;
-Aplicareapesteidevitalizante;
-acoperireapastei cu un tampon cu substanteanestezice;
-inchidereacavitatii cu o obturatieprovizorie;
-sedinta II:
-crearea cimpului operator (izolare, antiseptizare);
-se indeparteaza cu excavatorul bucal sau o freza sferica materialul de obturatie provizoriu si apoi
pansamentul arsenical;
-cu freza sferica se largeste orificiul de deschidere al camerei pulpare, dupa care se introduce o
freza cilindrica cu care se indeparteaza in totalitate tavanul camerei pulpare;
-excizia si exereza pulpei coronare;
-prelucrareamedicamentoasa a canalelorradiculare;
 -prelucrareamecanica(largirea) canalelorradiculare;
-obturareacanalelorradiculare;
-obturareacavitatiicarioase;
-controlul radiologic.

112.Determinarea lungimii de lucru a canalului radicular. Metode .

Lungimea de lucru a radacinii - distanta de la constrictia fiziologica pina la orificiul de intrare a

canalului radicular.
Lungimea de lucru a dintelui - distanta de la constrictia fiziologica a dintelui pina la marginea
incizala sau masticatorie.
Tabelara cu lungimi medii ale fiecarui dinte in parte.
Anatomica raportul coroana la radacini 1:2 canini 1:2,5
Tactile masurarea lungimii intrumentului introdus pina la intuirea constrictiei apicale prin senzatia de
rezistenta in canalul radicular.
! Prelucrarea prealabilă a 1/3 coronoare și medie pt reținerea exclusivă în canal a vîrfului
instrumentului.
Radiologica realizarea unei radiografii cu introducerea in canalul radicular a unui instrument cu
stopper, nu prea fin pt pt a ajunge doar la apexul fiziologic.
+Gradul permeabilizării +Direcția vehiculării +Depistarea perforațiilor, curburilor canalare, starii
ț.periodontale.
Clinic-radiologica obtinerea, conform lui Ingle, a unor date precise referitor la localizarea zonei de
jonctiune cemento-dentinara cu ajutorul unui cliseu radiologic cu un ac pentru diagnostic+stopper
introdus pînă la constricția apicală.
In aceastametoda are locradiografiarepetata care in acestcazvapreciza cu maimultaprecizie zona de
constrictie apicala.
Retragerea acului diagnostic din canal şi se determinarea lungimea canalului radicular (mm).
Scazi 1 rnm (eroarea tehnică radiologică specifică)din lungimea acului, măsurat pe radiografie.
Radiografia repetată, care va indica cu precizie zona de constricţie apicală.
Lungimea respectivă a canalului radicular este din nou fixată pe instrument cu stoppere.
Ajustarea lungimea de lucru a acelor endodontice folosite ulterior la prepararea canalului.
Procedeul Dieck formula pentru determinarea lungimii reale a dintelui din aplicarea proporțiilor
D=A*d/a, in care:
D-lungimea reala a dintelui;
A-lungimea reala a acului;
d-lungimea aparenta a dintelui;
a-lungimea aparenta a acului introdus in canal;
Necesar
-un ac K#10 sau #20, prevazut cu stopper.
-de introdus acul in canal la lungimea de lucru estimate.
-de efectuat o radiografie in incidenta RIO.
-de masurat lungimea reala a acului si cea obtinuta.
Metoda electrometrică determinarea lungirnii de lucru a canalului radicular cu ajutorul
localizatoarelor electronice ale apexului - apex locator.
In prezent există dispozitive care indică datele cu o precizie de 95-98%.
Principiul de funcţionare : măsurarea diferentei de irnpedanţă electrică a membranei mucoase a
cavităţii bucale şi a tesuturilor dintelui prin intermediul a doi electrozi.
Aparatul este conectat de un ac special (electrodul activ), care este introdus în canalul radicular,
şi celălalt accesoriu (electrodul pasiv), — ataşat părţilor moi, la nivelul buzei pentru a avea
contact cu mucoasa orală.
Impedanţa electrică a ţesuturilor dintelui este cu mult mai mare decât cea a mernbranei mucoase
a cavităţii bucale. Deaceea fixarea electrozilor pe buza şi în canalul radicular nu produce
inchiderea circui electric, pănă când electrodul, plasat in canalul, nu va ajunge la apex (contact
cu periapexul ț.periodontale) - circuitul se inchide
Dintele preparat şi pulpa extirpată, dintele e izolat, cavitatea dintelui și canalul irigate şi,
obligatoriu, uscate - pentru a fi eliminată conducţia ionică, care poate da rezultate premature
legate de atingerea apexului.
Lungimea de lucru evaluată a canalului radicular este fixată pe instrument cu ajutorul unui
stopper. Pentru a confirrna acurateţea evaluării se recomandă lăsarea acului in poziţia stabilită şi
expunerea radiologică.

113.Tratamentul mecanic al canalelor radiculare. Scopul.

Tratamentul mecanic al canalelor radiculare reprezinta una dintre etapele ce se parcurg in cursul
tratamentului endodontic al unui dinte mono- sau pluriradicular, a carui vitalitate a fost pusa in pericol de
procesele inflamatorii pulpare ireversibile, sau deja a fost pierduta. Tratamentul mecanic de canal este
indicat in cazul unor inflamatii pulpare ireversibile pentru a evita dezvoltarea unui proces periapical, sau
pentru tratarea unuia deja constituit.
Prin tratamentul mecanic de canal se intelege excizia chirurgicala a peretilordentinari, pana la obtinerea
unei preparatii necesara pentru aplicarea metodei de obturatie aleasa in cazul pulpectomiilor, iar in
gangrene pulpara in acelasi scop prepararea se practica pana la indepartarea, in totalitate, a dentine
alterate si infectate.

Pentru efectuarea corecta a tratamentului mecanic se tine seama de urmatoarele reguli (9)
1. Crearea accesului trebuie sa asigure patrunderea acelor in axul canalelor
2. Tratamentul mecanic se efectueazaapropiindu- ne treptat de apex
3. Prin tratamentul mecanic se inlatura complet tesutul alterat de pe peretii canalului
radicular, pana la dentina sanatoasa
4. Tratamentul mecanic se insoteste de spalaturi cu solutii antiseptice sau apa calda
5. Pentru permeabilizarea canalului se pot utiliza, cand este necesar, substante chimice
6. In timpul tratamentului mecanic nu se izoleaza dintele
7. Daca tratamentul mecanic se face in mai multe sedinte, intre acestea dintele se lasa
deschis
8. Dupa terminarea tratamentului mecanic se efectueazaintotdeauna tratamentul
medicamentos, cu dintele izolat.

Indiferent de diagnosticul anatomo-clinic, prin prepararea canalului trebuie sa rezulte o cavitate

endodontica a carei forma sa corespunda tehnicii de obturare aleasa.
Largirea canalului trebuie sa nu denatureze morfologia initiala a canalului pe traiectul lui.Canalul
preparat trebuie sa aibe o forma conica, cu baza spre camera pulpara si varful la constrictia apicala,
respectand astfel conul dentinar anatomic care are baza la nivelul camerei pulpare si varful la nivelul
constrictiei apicale
Preparatia se realizeaza pana la limitele terminale ale lungimii de lucru si anume la nivelul
constrictiei apicale, respectand astfel conul cementar ce are varful la nivelul constrictiei apicale si baza la
foramenul apical, cu o inaltime de 0.5-0.7 mm. Aceasta configuratie permite formarea unui dop apical,
 prin bontul pulpar apical de la acest nivel, care este capabil sa asigure o sigilare biologica a apexului
dupaobturatia de canal.
Astfel, tehnicile endodontice, prin instrumentare si obturare, trebuie sa aiba in vedere menajarea,
la acest nivel, a integritatii tisulare si a protejariitestutuluiperiapical, favorizand vindecarea chiar si in
cazurile cu leziuni preexistente ale parondotiului apical.

114.Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare. Remedii. Meşele şi

conurile de hârtie.

Prelucrarea medicamentoasa a canalelor radiculare este o parte importanta tratamentului endodontic. Se

aplica la etapele de prelucrare instrumentala a canalelor radiculare. Combinarea prelucrarii mecanice cu cea
medicamentoasa este inseparabila si reciproc complementara, cu mult mai eficace decat fiecare din aceste
metode in parte, si face posibila o preparare mai conservative a canalului radicular, reducand astfel cantitatea
de dentina radiculare indepartata. Sunt indicate cateva modalitati de prelucrare medicamentoasa a canalelor
radiculare :

1) prelucrarea antiseptica cu ajutorul unei mese de vata, infasurate pe ac radicular sau cu conuri de hirtie
,imbibate cu solutie de substanta medicamentasa.

2) Irigarea canalului radicular cu o solutie de substanta medicamentoasa dintr-o seringa de irigatie printr-
un ac endodontic special;

3) Pansament antiseptic

4) Obturarea radiculara provizorie

Irigatia este principalul mod de prelucrare medicamentoasa a canalelor radiculare. In obiectivele ei intra
eliberarea canalului radicular de resturi organice ale pulpei sau ale materiilor descompuse, rumegusului de
dentina, inlaturarea stratului de pe peretii canalului, ceea ce ajuta la evitarea blocarii foramenului apical.
Fluidele lavatoare solubilizeaza in canalul radicular componentele organice si neorganice si faciliteaza
procesul de preparare, lubrifiind calea de avansare a instrumentelor endodontice, sporind astfel eficienta
capacitatii lor taietoare.

Uneori se recurge la prelucrarea antisepticci a canalului radicular cu ajutorul unei mese de vata, infasurate
pe ac radicular, imbibate cu solutie de substanta medicamentoasa. Este mai tehnologic de efectuat
prelucrarea antiseptica a canalului radicular cu ajutorul unor conuri (pinuri) de hirtie , imbibate cu solutie
medicamentoasa. Dar, trebuie de remarcat ca la prelucrarea cu antiseptice obisnuite (hipoclorit de sodiu,
peroxid de hidrogen, cloramina) aceasta metoda este putin eficienta. In principal ea este aplicata cu titlu de
metoda auxiliara.

Pansamentele antiseptice reprezinta unul din modurile de prelucrarea medicamentoasa a canalului

radicular, In care este prevazuta:

• introducerea in cavitatea dintelui a unui tampon de vata, imbibat cu preparat medicamentos;

• introducerea in canalul radicular a unor preparate medicamentoase pentru aplicarea pe mese de vata sau
pe pin de hartie, acestea fiind inchise cu material provizoriu. Pansamentele antiseptice sunt folosite dupa
prepararea canalului radicular cu scopul de:

• a diminua senzatiiie de durere;

 • a inhiba microflora in cavitatea dintelui;

• a reduce procesul inflamator in periodontiu;

•a stimula p rocesele reparative in tesuturile periapicale.

Ca preparate se folosesc: ,,Endotine’’, ,Cresophen’’ firma Septodont

Se deosebesc 3 tipuri de pansamerte:

1.Pansament ocluziv;
2.Pansament semiocluziv.In canal este introdusa o mesa cu antiseptic si apoi acesta este in inchis cu material
de obturatie provizoriu in care cu ajutorul sondei se face un orificiu mic pentru iesirea exudatului.
3.Pansament deschis (drenaj)Canalul este lasat deschis pentru iesirea exsudatului.

115.Erori şi complicaţii în tratamentul pulpitelor prin metoda extirpării.

Producerea unor praguri perforatii si cai false, modificari de morfologie apicala.

Uzura, fenestrarea peretilor opusi curburii
Atribuirea canalului unei directii incorecte.
Perforarea radacinii sau fracturarea instrumentului in canal
Scaderea rezistentei coroanei in caz de prelucrare larga cu cavitati si a camerei pulpare radiculare.
Perforarea fundului cavitatii.
Camera pulpara prea larg prelucrata
Prelucrarea incompleta a canalului radicular
Impingerea maselor putritive dupa apex
Perforarea apicala a canalului radicular, se intilneste in 90% din cazuri din toate erorile. Ea apare la
incercarea de a trece cu efort in cazul blocarii accesului cu rumegus, la utilizarea instrumentelor cu virfuri
agresive.
Formarea largirii apicale sau a pragului zipping.
Blocarea canalului cu rumegus de dentina sau cu tesuturi moi.
116.Clasificarea materialelor de obturaţie a canalelor radiculare.

117.Cerinţe către materiale de obturaţie a canalelor radiculare.

1. Materialele trebuie să fie simple în preparare (malaxare) şi să se introducă uşor in canalul

radicular.
2. Materialele trebuie să fie uşor evacuate, în caz de necesitate, din canalul radicu-trebuie
3. Materialele trebuie să inchidă ermetic canalul radicular.
• lichide — pentru pătrunderea în toate ramificatiile canalelor şi difuzia in canaliculii dentinali.
• să nu-şi modifice cu timpul volumul.
• să nu se dizolve în salivă şi alte lichide.
• să fie rezistente faţă de microorganisme.
• sa nu se resoarbă în timp dincanalele radiculare.
4. Materialele trebuie să fie radioopace, pentru a controla calitatea obturării canalelor radiculare.
5. Materialele trebuie să aibă o culoare, care va permite deosebirea ei de culoarea dentinei, fapt
ce va ușura in caz de necesitate dezobturarea canalului
6. Materialele nu trebuie să coloreze tesuturile dentare
7. Materialete trebuie fie histofile:biologie compatibile să nu irite ț.periapicale
8. Materialele trebuie să aiba acţiune bactericidă.
9. Materialele trebuie să se sterilizeze uşor şi să se mentină sterile, să fie rezistente chimic.
10.Timpul de priză destul de îndelungat, pentru a asigura o activitate normală a medicului.
11. Materialele trebuie să aiba un preţ redus.
12. Materialele nu trebuie să producă o reacţie imunologică de răspuns (să nu exercite o acţiune
de sensibilizare).
13. Materialele nu trebuie să aiba proprietăţi mutagene și cancerigene.

118.Compoziția, proprietăţile şi tehnica de preparare a fosfat-

cimentului pentru obturarea canalelor radiculare
Sunt de 2 tipuri :
1)ptr cimentare,fixare
2)ptr celelalte utilizari.
Fiecare varianta se prezinta in 2 clase:
1-cu priza rapida
2-cu priza normala.
Compozitie:
 Lichid incolor,alcatuit din acid ortofosforic si apa la care se adauga o cantitate mica de
aluminiu si zinc
 Pulbere de culoare galbuie , formata in principal din oxid de zinc calcinat.
Indicatii:
- Obturatii de baza in cavitati medii sau reduse,
- Obturatii de baza in cavitati profunde dar cu protectie pulpo dentinara prealabila
- Captusirea peretilor nesustinuti
- Fixarea aparatelor protetice conjuncte
- Nivelarea fundului cavitatilor orizontale,
- Obturatii de canal
- Fixarea fragmentelor modelelor de ghips fracturate.
Tehnica de preparare
1.Metoda saturaţiei progresive care constă în adăugarea succesivă de rate de pulbere la un anumit
număr de picături de lichid în cazul în care pulberea şi lichidul sunt ambalate în flacoane de sticlă sau/
polistiren.Sunt necesare o placa din sticla groasa si o spatula din otel inoxidabil.Timpul de lucru variaza in
functie de produs.
2.In cazul cementurilor predozate in capsule,lichidul si pulberea aflate in compartimente separate sunt
puse in contact cu ajutorul unui sistem de presare,iar pasta se obtine prin malaxare mecanica.
Produse comerciale:Zinc Cement(S.S.White),Adhesor(Spofa Dental)
 pulbere :lichid = 1,5:1,0
 Consistenta cimentului de captusire a cavitatii :
 Pulbere:lichid = 2,1:1,0

Timp pentru fixare : 3 min

Timp pentru captusire cavitati : 2min

Avantaje: uşurinţa introducerii in canal, solubilitatea redusă în fluidul tisular, adezivitatea bună
la pereţii canalului, radioopacitatea, acţiunea antimicrobiană in primele două zile.
Dezavantaje: Se întăreşte repede (4-6 min), fapt ce duce la imposibilitatea obturării supli-
mentare a canalului, în caz de necesitate;
• Probabilitate înaltă de iritare a ţesuturilor periapicale din cauza conţinutului sporit în masa de
ciment a acidului fosforic
• Materialul nu se resoarbe în cazul refulării accidentale după apex;
• Resorbarea cimenturilor în trimea apicală;
• Imposibilitatea dezobturării canalului în caz de necesitate

119.Compoziția, proprietăţile, şi tehnica de preparare a pastei “Zinc-

eugenol”, “Endametazon”.

Folosit atât de sine stătător pentru obturarea canalelor radiculare, cât şi în calitate de sealer in
combinaţie cu conurile de gutapercă sau cu thermafille.
Eugenolul intră in reacţie chimică cu oxidul de zinc, care intră in componenţa conurilor de
gutapercă, forrnănd in canal o masă omogenă hidrofobă.
"Endomethasone" este un material pe baza pastei de oxid de zinc-eugenolin componenţa lui intră
corticosteroizi, antiseptice şi umplutură radioopacă.
Introducerea în componenţa pastei a corticosteroizilor (dexametazon şi hidro-cortizon) permite
scăderea riscului apariţiei reacţiilor dolore din partea periodonţiului după tratamentul endodontic,
chiar în cazul refulării intîmplătoare a materialului după apex.
Antisepticile (diiodotimolul şf paraformaldehida) asigură inactivarea resturilor organice în
canaliculii dentinali şi ramificaţfile deltoide, acţionează asupra microflorei focarului periapical in
caz de periodontite. Pe măsură ce pasta se Intăreşte în canal, acţiunea acestor substanţe se
diminuează, iar apoi Incetează.
Dacă endometazona intâtnplator refulează după apex, atunci eugenolul difundează foarte repede
în patul sangvin, iar apoi se rezorv şi alti componenti ai pastei, în aşa mod în cazul obturării
canalului cu endometazona au loc câteva procese:
• intărirea pastei în canal cu formarea unei mase insolubile;
• acţiunea antiinfiamatoare a corticosteroizilor înceteaz.ă odată cu întărirea pastei;
• acţiunca antiseptică a substanţelor curative, care scade treptat şi dispare pe măsura prizei
• resorbția pastei refulate în ț.periapicale
Datorită efectului terapeutic este indicată in tratamentul formelor distructive ale periodontitelor,
pulpitelor gangrenoase, in obturarea dintilor, care "nu rezistă ermetizării", dar ea poate fi folosită
şi în restul cazurilor, cănd este nevoie de obturat canalele radiculare.
Culoare roz-orange, de aceea, dacă nu a fost inlăturat surplusul de pastă din partea coronară a
dintelui, există riscul colorării coroanei dentare după tratamentul endodontic.
Ca acest lucru să fie evitat, firma "Septodont" a creat "Endomethasone ivory" (fildeşul).
120. Compoziția, proprietăţile şi tehnica de preparare a materialului “Foredent”.

Foredent,compoziţie :
Rasina resorcin-formaldehida pentru obturatia definitiva a canalelor.
Proprietăţi pozitive:antibacteriene, stabilitate dimensionala, este radioopac, ofera o sigilare
ermetica a canalelor,proprietăţi de manipulare bună,neutralitatea biologică după întărire;
Proprietăţi negative:toxicitate înaltă a componentelor;acţiune iritantă asupra ţesuturilor
periodonţiului;modificări de culoare a ţesuturilor dentare(-a coroanei dintelui în culoare roză).
Metoda de preparare a materialului:
La baza preparatelor din acest grup stă pasta rezorcină-formalină.Ea se prepară ex tempore
prin adăugirea la 2-3 picături de formalină(40% de soluţie apoasă de formaldehidă) rezorcină
cristalină pînă la saturare,apoi se adaugă un catalizator -2-3 cristale de cloramină.Fluidul obţinut
se amestecă cu oxid de zinc pînă la realizarea unei consistenţe păstoase.

121.Compozitia,proprietatile si tehnica de preparare a materialelor pe baza

de hidroxid de calciu.
Din acest grup fac parte:
Biocalex,Endoflax,Endocal(Septodont),Apexid,VITAPEX,SEALAPEX.
Compuşi polimerici cu adaos de hidroxid de calciu.
Folosite in calitate de materiale nesolidifiante pentru obturarea provizorie a
canalelor radiculare.
Gratie reactiei alcaline (Ph 12 ) la umplerea cu acesta a canalului radicular exercita
o actiune bactericida,distruge tesuturile necrotizate,stimuleaza osteo-,dentino- si
cementogeneza.
Trebuie folosite numai cu materialele(semi) solide-conuri de gutaperca,thermafille.
Cel mai cunoscut preparat este ,,Sealapex,,(Kerr) şi ,,Apexit,,(Vivadent).
,,Sealapex,, reprezintă un sistem pastă-pastă,este radiioopac şi se întăreşte repede
în canal.
Prezenţa umidităţii este condiţia de bază pentru priza materialului.
După priză ,,Sealapex,, se măreşte în volum.Materialul este termostabil,ceea ce
permite de a-l utiliza în lucru cu thermafile şi gutaperca fierbinte.Datorită efectului
terapeutic, ,,Sealapex,, este indicat, în cazul tratamentului formelor distructive ale
periodontitelor,dar și cînd este necesară oturarea canalelor radiculare.
122.Materialele pentru obturarea canalelor radiculare pe baza de rasini
epoxide.(AH+,AH-26).
Materiale pe bază de răşini epoxide:ENDODENT, AH-26 ,EPOXICAL
,AH+, TERMASIL, DIAKET e.t.c.
Materialele acestui grup sunt preparate pe bază de polimeri epoxido-aminici cu
adăugirea umpluturilor radioopace.Ele reprezintă un sistem de tip ,,praf-pastă,, sau
,,pastă-pastă,, ,se întăresc după amestecarea componentelor.
Materialele acestui grup sunt endoermetice(sealere) şi trebuie folosite doar în combinaţie
cu materialele(semi)solide-conuri de gutapercă,thermafile ş.a.
Caracteristici pozitive ale endoermeticilor pe bază de răşini:
-proprietăţi bune de manipulare(sunt plastice,uşor se introduc în canal);
-timp îndelungat de priză(8-36 ore);
-sunt inerte faţă de ţesuturile periodonţiului;
-sunt stabile în canal,rezistente la umiditate;
 -sunt termorezistente,fapt ce oferă posibilitatea utilizării acestui material împreună cu gutaperca
firbinte;
- sunt radioopace;
Caracteristici negative:
-,,tasarea de polimerizare,,(aprox.2% din volum);
-posibilitatea perturbării aderenţei marginale şi a caracterului ermetic al obturaţiei în cazul
uscării insuficiente a canalului;
Preparatele din acest grup,cele mai populate la noi în ţară,sunt materialele companiei
,,Dentsply,,-,,AH-26,, , ,,AH+,, , ,,ThermaSeal,,.
,,AH-26,, se foloseşte în stomatologie mai mult de 40 de ani.Reprezintă în sine un sistem ,,praf-
pastă,,.Este un gen de clei pe bază de bisfenol de răşină epoxidă;în calitate de catalizator-
hexametilentetramina.În procesul de priză se elimină o mică cantitate de formaldehidă,dar
materialul întărit este absolut inert.,,AH-26,, este insensibil la umiditate,se întăreşte chiar şi în
prezenţa apei,deşi o ermetizare sigură în acest caz nu este posibilă.
În timpul de azi compania Dentsplz a adus pe piaţa CSI materialul AH+ şi analogic
,,ThermaSeal,, ,care face parte dintr-un sistem thermafill.Ele se produc sub formă
de sistem ,,pastă-pastă,, ,iar, datorită adăugirii unei umpluturi speciale,au o
rezistenţă sporită.Aceste materiale au deasemenea proprietăţi de manipulare
îmbunătăţite,o compatibilitate tisulară mai înaltă,mai stabile ca culoare şi
radioopacitate.,,AH+,, şi ,,ThermaSeal,, sunt termostabile,ceea ce oferă posibilitate
de a le utiliza în lucru cu thermafile şi gutapercă fierbinte.În acelaşi timp.aceste
materiale se înlatură uşor,în caz de necesitate,din canalul radicular

123.Notiune de apex anatomic,fiziologic şi radiologic.

*Apexul fiziologic sau constrictia apicala este yona de trecere de la cementul
radicular la dentina canalului radicular si a pulpei-în ţesuturile periodonţiului.
*Apexul anatomic se afla la nivelul foramenului apical extern.
*Apexul radiologic este virful rădăcinii,care poate fi văzut pe radiografie

124.Materialele dure utilizate in obturarea canalelor radiculare.

Materiale cu duritate:
-Conuri de gutaperca;
-Conuri de argint
-Conuri din rasini sintetice.
Gutaperca este un mterial termoplastic,care se remoleste la 60-65C si se topeste la
100C.Nu poate fi sterilizata prin incalzire.Dezinfectarea conurilor se efectueaza in
solutie de hipoclorit de sodiu de 5%.Principala forma de folosirea a gutapercii este
conul.Conurile de gutaperca sunt fillere.
N.B!!! Filler –substanta care umple lumenul canalului .
Avantajele conurilor de gutaperca:
-imbunatatesc etanseitatea sigilarii canalelor radiculare;
-insolubile;
-inertie chimica;
-radioopacitate;
-plasticitate;
-cedeaza usor dezobturarii;
-lipsa actiunii toxice si a celei iritante;
-conurile de gutaperca in canalul radicular nu se fisureaza;
-asigurarea unei obturatii sigure si indelungate a canalului radicular.
Conuri de argint-Caracteristile negative care impiedica utilizarea lor pe larg,este
coroziunea in mediul lichid cu formarea oxizilor de argint,toxici pentru celule si
tesuturi,schimbarea in culoare a dintelui dupa obturare,imposibilitatea adaptarii la
forma canalului din cauza duritatii,virful dur si rotunjit care nu poate repeta forma
anatomica a virfului radacinii.Se utilizeaza in canalele drepte,nu prea mari,cu
sectiunea rotunda.Actualmente aceste conuri nu se utilizeaza.
125.Tehnici de permeabilizare a canalelor radiculare cu instrumente
endodontice manuale si rotative.
Mijloace mecanice d prelucrare a canalelor radiculare:
-Manuale;
-Mecanice propriu zisa;
Prepararea mecanica reprezinta prelucrarea canalului radicular cu ajutorul unor
instrumente taietoare de diferite astepte,diametru,forma.
Prepararea manuala a canalului radicular e mai anevoios si necesita mult timp si
effort.In acest caz se folosesc instrumente endodontice manuale- K-reamers ,K –
files, H-files,raspa.
Miscarile instrumentului in canalul radicular la prepararea manuala constau din:
-penetratie(introducere);
-rotatie(invirtire);
-retractie(evacuare).
La prelucrarea instrumentala a canalelor sunt folosite urmatoarele procedee:
1)Reaming- reprezinta o operare succesiva cu reamere si cu K-file in canalele
radiculare .In procesul reaming-ului in momentul rotirii dentina de pe peretii
canalului radicular este retezata cu lamele ascutite ale instrumentului.Repetarea
aceste manopere confera canalului o forma conica.Cu ajutorul reaming-ului se
efectuaiaza sondarea,permeabilizarea ,formarea canalului radicular,precum si
calibrarea lui pentru obturare.
Variante de reaming:
-Varianta clasica-rotirea complecta si se efectuiaza relativ rar.
-Tehnica ,,intoarcerea ceasornicului’’ sta rotirea reciproca in sensul si contrar
sensului acelor ceasornicului intr-un sector aproximativ 90-180 grade cu o
avansare concomitenta usoara a instrumentului spre apex radicular.Pe masura
largirii canalului instrumentul e deplasat tot mai apical.
-Tehnica ,,fortei echilibrate’’ prevede introducerea intrumentului in canalul
radicular,avansarea lui cu rotirea in limita a 60-90 grade spre apex radicular,iar
apoi rotirea contra sensului acelor ceasornicului la 120 grade cu mentinerea
presiunii apicale.
2)Fileing- presupune instrumentarea cu ajutorul K – si H-file ce include miscari
longitudinale in canalul radicular,raclarea dentinei de pe peretii canalului radicular
fiind realizata prin miscari ,,in sus-in jos’’.
Variante de fileing:
-Varianta clasica presupune raclarea tesutului de pe peretii canalului radicular prin
miscari longitudinale fara rotire.Retezarea dentinei se produce doar la retractia
instrumentului.
Fileing-ul asigura largirea si formarea canalului radicular
-Tehnica ,,in circumferinta’’ include introducerea instrumentului pina la momentul
blocarii de catre peretii canalari si rotirea cu 1/4 -1/2 rotatie cu avansare spre
apical.
3)Recapitulare-prelucrare de control cu ultimul file apical (N.25 ) pentru a netezi
pragurile formate si a preveni obstruarea apexului cu rumegus de dentina.Primul
file care a ajuns la apex-initial apex file(LAF),ultimul care a ajuns la apex –apical
master file(AMF) si ultimul file utilizat la prelucrarea canalului-final file(FF).

Prepararea mecanica prevede utilizarea sistemelor endodontice mecanice.Sunt

folosite instrumente universale sau special adaptate pentru aceasta –K –reamer,K-
file,H-file.
In dependenta de regimul de lucru sunt evidentiate 3 tipuri de sisteme
endodontice:
-Piese endodontice mecanice tip I (rotative)-asigura rotirea instrumentului in sensul
acelor ceasornicului cu o viteza de 100/300 rot./min.Prepararea rotativa e aplicata
pe larg pentru largirea si formarea canalului radicular.Neajuns- avansarea
instrumentului dupa apex.
-Piesa endodontica mecanica tip II asigura miscari ,,in sus-in jos’’.La actionarea
acestei piese file-ul efectuiaza miscari de avansare-rotire care amintesc de
miscarile file-ului de prelucrare manuala a canalului.
-Piesa endodontica tip III asigura miscari de rotatie a instrumentului ,,inainte-
inapoi’’ in limitele a 90 grade.

126.Tehnica Step-Back de largire a canalelor radiculare.

Metoda Step-Back –esenta ei consta in efectuarea prepararii de la virful canalului
radicular catre partea ostiala si corespunzator in succesiunea utilizarii
instrumentelor endodontice de la marimea mica-la una mai mare.
Particularitatea acestei metode este prepararea conica a canalului radicular cu
folosirea miscarilor de dute-vino.
Etapele:
-Determinarea ultimii marimi de instrument (reamer) care trece liber pe toata
lungimea canalului radicular pina la orificiul apical si instalarea pe acesta a unui
limitator pe lungimea de lucru a dintelui.
-Prelucrarea peretilor canalari cu alte tipuri de instrumente endodontice(K-file,H-
file) de aceeasi marime.
-Irigarea canalului radicular.
-Repetarea etapelor de mai sus cu utilizarea instrumentelor cu o marime mai mare
de cele anterioare.
-Revenirea la instrumentul de marimea anterioara.
-Trecerea la prelucrarea canalului radicular cu urmatoarea marime a instrumentelor
si cu lungimea de lucru fiind cu 2-3 mm mai mica decit cea anterioara.
-Irigarea canalului radicular
-Revenirea la intrumentul care ultimul a ajuns pina la orificiul apical,curatirea cu
acesta de rumegusul dentinar prezent in el.

127.Metoda chimica de largire a canalelor radiculare.Tehnica.Mecanismul de

actiune.
Canalele radiculare nu pot fi intotdeauna permeabilizate si largite doar cu ajutorul
instrumentelor endodontice.In special aceasta se refera la canalele inguste si
obliterate.
Metoda se bazeaza pe introducerea in lumenul canalar a unei solutii ,ca urmare
avind loc decalcifierea si ramolirea dentinei ceea ce faciliteaza procesul
instrumentarii ulterioare.
In prezent mai des sunt folosite solutii neutre sau usor alcaline de 10-20% de
EDTA( acid etilendiamintetraacetic).Fluidele sunt produse sub forma de preparate
fabricate si mai contin si antiseptice,stabilizatoare.Aceste substante patrund bine in
lumenul chiar si celor mai inguste canale radiculare.
Metoda:Inainte de largirea chimica a canalului radicular se recomanda de a
neutraliza continutul acestuia:de indepartat resturile pulpare.Dupa uscarea cavitatii
dintelui cu ajutorul pipetei pe ostiumurile canalare se aplica o cantitate mica de
solutie care este propulsat in canal cu ajutorul unui K-reamer sau K-file pe
parcursul a 2-3 min.Apoi se trece la prelucrarea mecanica a canalellor radiculare.
In cazul cind canalele sunt puternic calcificate sau obliterate ,se foloseste o buleta
de vata,plasata pe ostiumurile canalare si se inchide pansamentul ermetic pe un
termen de 2-7 zile .La a doua vizita se face prelucrarea mecanica.
Geluri endolubrifiante contin:
-substante lubrefiante care faciliteaza deplasarea intrumentelor in canal;
-Acid etilendiamintetraacetic
-antiseptice
-agenti fluoranti,care contribuie la indepartarea particulelor de dentina.
Metoda: O cantitate neinsemnata de gel este aplicat pe instrumentul endodontic sau
este introdus in canalul radicular.Imediat dupa aceasta se trece la prelucrarea
mecanica.Procedeul se repeta de citeva ori.
Solutii de EDTA: Largal ultra(Septodond);Edentat solution(Pierre
Rolland);Endofree(Dencare);
Root Canal Enlarger(Produits Dentaires).
Geluri pe baza de EDTA: Canal + (Septodont);File-Eze(Ultradent);Glyde
(Dentsplay).
128.Metode de obturare a canalelor radiculare cu cimenturi.
Aspectele negative ale obturarii cu pasta sau ciment sunt cantitatea necontrolabila
de material introdus in canalul radicular,posibilitatea existentei golurilor in canal.
Tehnica manuala--Pasta sau cimentul se malaxeaza conform instructiei si se
introduce in canalul radicular pregatit,cu ajutorul acului radicular ,acului Lentulo
manual sau a unui file cu miscari de propulsare pina la apexul
radicular,urmatoarele portii de material fiind introduse la o adincime mai mica a
canalului.Materialul se condenseaza cu o mesa de vata dupa introducerea fiecarei
portii.Excesul de material este indepartat cu un excavator sau cu o freza sferica .
Materialul de obturatie poate fi deasemenea introdus in canal cu ajutorul acului
Lentulor conectat la piesa contraunghi,rotit cu o viteza mica.Acul Lentulo trebuie
sa intre liber in lumenul canalului radicular.Pe partea activa a acului Lentulo se ia
material de obturatie piesa fiind oprita.Acul se introduce in canal pe toata lungimea
si apoi se retrage spre afara cu aproximativ 2mm.Se porneste bormasina la viteza
de 800rot/min cu rotirea in sensul acelor ceasornicului.Apoi cu acul Lentulo
actionat se efectuiaza in canal 4-5 miscari ,,in sus-in jos’’ cu bagare de seama la
adincimea lungimii de lucru.Acul Lentulo se scoate din canal in timp ce masina
lucreaza.Procedura se repeta de 2-3 ori introducind acul deja la o adincime mai
mica.
129.Metoda de obturare a canalelor radiculare cu paste
solidificatoare,nesolidificatoare.
Paste aplicate în canal.
Scopuri:
-plasarea substanţei medicamentoase în contact direct cu pereţii dentinari pe toată
lungimea canalului;
-plasarea substanţelor medicamentoase în vecinătatea ţesuturilor periapicale pentru
a facilita acţiune lor la acest nivel;
Tehnică:
-se poate realiza fie cu ace (Lentullo) sau cu instrumenteK-reamer;
-uscarea canalelor;
-încărcarea instrumentului cu pastă prin trecerea acului prin masa de pastă şi
introducerea acestuia în canal(2/3 din lungimea de lucru pentru Lentullo sau la
întreaga lungime pentru acel K-reamer);
-descărcarea pastei în canal prin activarea pieasei cu turaţie redusă pentru
Lentullo,sau prin rotarea manuală în sens anterior a instrumentelor K-
reamer.Retragerea acelor Lentullo din canal se face în turaţie,asociind o uşoară
mişcare circulară;
-în cazul utilizării acelor Lentullo pacientul va fi avertizat asupra posibilităţii de a
simţi o uşoarp durere;
-se repetă pînă la refluarea pastei din canal.

130.Metode de obturare a canalelor radiculare cu termofile.

Metoda se bazeaza pe obturarea canalului cu gutaperca fixata pe o tija de otel
nickel-titan sau de masa plastica.Metoda asigura o obturatie suficienta a canalului
si un control apical exact.Gutaperca incalzita pina la temperatura de lucru devine
lipicioasa si adeziva si datorita acestui fapt se fixeaza bine pe tija centrala. Aceasta
ajută la introducerea materialului de obturaţie pe toată lungimea canalelor. Tija
funcţionează ca un conductor (port-gutapercă) central; el compactează gutaperca
pe toata lungimea canalului, asigurând o ermetizare apicală şi reducând tasarea
masei obturate.
Obturarea canalelor radiculare cu utilizarea thermafillelor prevede efectuarea
urrnătoarelor etape: 1.Anestezia, deoarece presiunea apicală apărută în timpul
pătrunderii thermafille ului, poate provoca o senzaţie de discomfort.
2. Inregistrarea lungimii de lucru cu utilizarea verificatorului.
3. Alegerea thermafille-ului de aceeaşi mărime şi lungime ca şi verificatorul
utilizat pentru înregistrarea lungimii de lucru definitive.
4. În timpul de azi în setul Gi Ti file cu conicitatea 10, 8, 6, 4% intră un set de
ther-mafille, fapt ce uşurează şi accelerează considerabil obturarea canalului. Dacă
canalul are o curbură mare, atunci, incepând cu mărimea 35 şi mai mult,
conductorul metalic este preventiv flexat. În asemenea caz pot apărea fisuri în
gutapercă, dar aceasta nu importă, fiindcă ele dispar la încălzire. Pivoţii cu
mărimea 25 şi 30 sunt flexibili, de aceea nu este necesar de a le flexa în prealabil.
În afară de aceasta, în procesul de încălzire flexibilitatea conductorului metalic se
măreşte.
5. Prelucrarea obturatorului cu o soluţie de hipoclorit de sodiu de 5% timp de 1
minut, clătirea cu alcool de 70%, şi uscarea.
6. Uscarea canalului cu conuri de hârtie sterile.
7. incălzirea obturatorului în cuptor.
8. Introducerea unei cantităţi mici de pastă sau de ermetic în canal cu ajutorul
conurilor de hârtie sau cu acul Lentullo, pentru a unge pereţii pe toată lungimea.
9. Obturarea canalului. Thermafillul, încălzit în cuptor, se introduce in canal pe
lungimea de lucru înregistrată anterior. Dacă canalul a fost corect calibrat, iar
gutaperca - incălzită până la starea necesară, obturatorul ocupă locul fără mari
eforturi. După introducerea obturatorului în canal la nivelul orificiului de intrare se
adună surplusuri de gutapercă. Acest aspect este normal, fiindcă pe pivot este
aplicat un strat de gutaperca calculat pentru umplerea celor mai largi canale.
10. inlăturarea mânerului obturatorului thermafille. Conul de plastic se taie cu o
freză sferică la orificiul de intrare a canalului. Conul din aliaj inoxidabil se taie cu
1-2 mm mai sus de orificiul de intrare a canalului cu ajutorul unei freze-con. Pentru
inlăturarea conductorului din titan se utilizează o freză fisurală. Dacă este necesar
un control radiografic, acesta se efectuează până la înlăturarea mânerului. 11.
Condensarea gutapercii în jurul pivotului cu ajutorul plugger-ului, care va preveni
înlăturarea accidentală a gutapercii din orificiul de intrare a canalului.
12. Inlăturarea surplusului de gutapercă din cavitatea dintelui pentru crearea
accesului spre alte canale. Toate etapele relatate mai sus sunt repetate, dacă dintele
are câteva canale. După obturarea tuturor canalelor surplusul de gutapercă se
înlătură din cavitatea dintelui, iar fundul se acoperă cu ciment ionomer, iar după
aceea se aplică o obturaţie de durată.

131.Cerintele catre obturatiile radiculare.

Pentru a efectua o obturatie calitativa a canalelor radiculare, materialele de
obturatzie trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
Materialele trebuie sa fie simple in preparare, malaxare si sa se introduca usor in
canal.
Materialele trebuie sa fie usor evacuate, in caz de necesitate din canalul
radicular.
Materialul trebuie sa inchida ermetic canalul radicular, el trebuie sa fie:
1.Lichide pentru patrunderea in toate ramificatiile canalare.
2.Sa nu-si modifice cu timpul volumul
3.Sa nu se dizolve in saliva si alte lichide
4.Sa fie rezistente fata de microorganism
5.Sa nu se resoarba in timp din canalul radicular
Materialul trebuie sa fie radioopac, ca sa fie posibil de a controla calitatea
obturatziei canalului radicular.
Materialul trebuie sa aiba o culoare care va permite deosebirea ei de culoarea
dentinei fapt care va usura in caz de necesitate dezobturarea canalului radicular.
Materialul sa nu coloreze tesuturile dentare.
Materialul trebuie sa fie biologic compatibile si sa nu irite tesuturile periapicale
Materialul trebuie sa aiba actiune bactericida
Materialul trebuie sa se sterilizeze usor si sa se mentzina sterile sa fie rezistente
chimic
Materialul trebuie sa aiba timpul de priza destul de indelungat pentru a asigura o
actiune normala a medicului.
Trebuie sa aiba un pret redus.
Nu trebuie sa produca o reactie imunologica de raspuns(sa nu exercite o actiune
de sensibilizare).
Nu trebuie sa aiba proprietati mutagene, cancerigene.
Sa fie aderente la peretii canalului
Sa posede calitati antiseptice de durata
Sa aiba miros agreabil
Sa nu se descompuna in canal

132.Etapele de inlaturare a pulpei nectrotizate din canalul radicular in

tratamentul periodontitei apicale.Instrumente.
Scopul: Îndepărtarea cauzelor inflamaţiei;
Asigurarea unei căi de drenaj;
Combaterea durerei;
Ameliorarea stării generale
Etapele: de tratament ale Periodontite apicale acute, în faza de întoxicaţie.
* Anestezia – în funcție de localizarea dintelui (infiltrativă,
trunculară).
Se utilizează anestezice înalt efective,cu o toxicitate minimă (2-4%
ultracaină forte, 4% alfacaină, 4% ubistezină, 2% xilină,
*TREPANAREA DINTELUI (înlăturarea obturaţiei provizorii sau de
durată) ŞI PREPARAREA CAVITĂŢII CARIOASE (cu respectarea tuturor
etapelor).
La realizarea acestei etape se utilizează piesa turbină cu freze diamantate şi
din aliaj dur de dimensiuni corespunzătoare (dintelui)
Deschiderea camerei pulpare şi înlăturarea tavanului: E necesar de a înlătura
în totalitate tavanul;
Asigurarea vizibilităţii directe a fundului camerei pulpare;
Forma cavităţii carioase şi camerei pulpare deschise trebue să asigure
accesul direct către canalele radiculare cu instrumentele endodontice
Înlăturarea pulpei coronare necrotizate şi prelucrarea antiseptică – utilzând
excavatorul ( la necesitate) şi substanţe antiseptice ( H2O2-3%, hipoclorid
de sodiu 3%, chloramină 2%) Reperarea orificiilor canalelor radiculare (cu
sonda dentară) şi lărgire lor sub formă de pâlnie – utilizând freza sferică.
Scopul:
De a înlătura toate marginile abrupte şi denticlii de pe orificiile canalelor
radiculare;
De a permite instrumentului endodontic pătrunderea liberă în canalul
radicular;
De a evita fracturarea instrumentelor endodontice pe canal.
Evacuarea (înlăturarea) pulpei radiculare necrotizate din canalul(ele)
radicular(e)
Strict pe etape (1/3, 1/2, 2/3, toată lungimea);
Mişcările extractorulul de nerv – pe perete, cu jumate de turaţie şi neapărat
sub băiţe din antiseptice (spălături periodice, intre etape).
Determinarea lungimii de lucru:
Metoda matematică;
Metoda electrică (electronică) – se bazează pe diferenţa de potenţial între
ţesutul periodontal şi mucoasa cavităţii bucale;
Metoda senzitivă (subiectivă)
Viziografia
Tratamentul medicamentos al canalului radicular
Pe parcursul instrumentalizării canalului radicular este necesar de al iriga cu
soluţii antiseptice;
După prelucrarea mecanică canalul radicular se irigă din abundenţă cu
soluţii antiseptice (H2O2-3%, hipoclorid de Na-2,5-3%, EDTA-10-20%,
furacilină-1:5000, izofural 0.5% etc.).
Cerinţele către soluţiile antiseptice pentru canalele radiculare sunt:
Toxicitate minimă;
Acţiune bactericidă;
Capacitate de a dizolva masele putride din canalul radicular.
Aceste cerinţe le posedă hipocloridul de sodiu
(NaOCl):oxidare,clorare,bactericide,de dizolvare a maselor putride, ca
emulsie pentru alunecare uşoară a instrumentelor endodontice. Efectul
maximal este atins la încălzirea soluţiei până la 300C. Combinarea cu soluţie
alcoolică 30%, sporeşte pătrunderea lui în ţesuturi.
Obturarea canalului radicular
133.Tehnica ,,Crow-Down’’ de largire a canalelor radiculare.
Aceasta tehnica prevede prelucrarea pe etape a canalului –de la intrare in canal-
spre apex cu o schimbare succesiva a instrumntelor de la o marime mai mare la
una mai mica.
La inceput se determina profunzimea patrunderii in canalul radicular a K-file Nr
35.Daca adincimea e mai mare de 16mm atunci partea coronara trebuie mai intii
preparata.In caz ca adincimea e mai mica de 16mm se solicita o imagine
radiologica.Daca cauza e ingustarea canalului radicular atunci trebuie sa efectuam
prepararea pina la 16mm cu ajutorul instrumentelor intraradiculare de marimi mici
pina cind instrumentul Nr 35 nu va putea ajunge la o adincime de 16 mm.In caz
daca prezenta ingustarii canalului radicular se datoreaza curburii canalului
radicular atunci trebuie sa efectuam initial prepararea canalului pina la punctul de
rezistenta.Apoi e necesar de a determina lungimea provizorie de lucru cu 3mm
pina la apexul radiologic.Dupa aceasta se introduce un K-file Nr 35 pina la prima
rezistenta se efectueaza 2 miscari de rotatie deplina fara presiune apicala.Aceeasi
manipulatie se repeta cu un instrument de marime mai mica pina la atingerea
lungimii provizorii de lucru a canalului.
Lungimea de lucru definitiva se determina dupa radiografie.Dupa acesta se repeta
etapele descrise mai sus cu K-file Nr 40 apoi cu K-file Nr 50 pina la atingerea
lungimii de lucru a canalului radicular si a diametrului dorit.Peretii canalului in caz
de necesitate se planeaza cu ajutorul unui H-file.

134.Tehnici de preparatie a canalului radicular.

Metoda corono-apicala consta in faptul c initial este preparat orificiul de intrare
in canal iar mai apoi se determina lungimea de lui de lucru si la fel se prepara in
forma conica in directia apexului radicular.
Metoda Step-Back –esenta ei consta in efectuarea prepararii de la virful canalului
radicular catre partea ostiala si corespunzator in succesiunea utilizarii
instrumentelor endodontice de la marimea mica-la una mai mare.
Particularitatea acestei metode este prepararea conica a canalului radicular cu
folosirea miscarilor de dute-vino.
Etapele:
-Determinarea ultimii marimi de instrument (reamer) care trece liber pe toata
lungimea canalului radicular pina la orificiul apical si instalarea pe acesta a unui
limitator pe lungimea de lucru a dintelui.
-Prelucrarea peretilor canalari cu alte tipuri de instrumente endodontice(K-file,H-
file) de aceeasi marime.
-Irigarea canalului radicular.
-Repetarea etapelor de mai sus cu utilizarea instrumentelor cu o marime mai mare
de cele anterioare.
-Revenirea la instrumentul de marimea anterioara.
-Trecerea la prelucrarea canalului radicular cu urmatoarea marime a instrumentelor
si cu lungimea de lucru fiind cu 2-3 mm mai mica decit cea anterioara.
-Irigarea canalului radicular
-Revenirea la intrumentul care ultimul a ajuns pina la orificiul apical,curatirea cu
acesta de rumegusul dentinar prezent in el.
Tehnica Crow-down- Aceasta tehnica prevede prelucrarea pe etape a canalului –
de la intrare in canal- spre apex cu o schimbare succesiva a instrumntelor de la o
marime mai mare la una mai mica.
La inceput se determina profunzimea patrunderii in canalul radicular a K-file Nr
35.Daca adincimea e mai mare de 16mm atunci partea coronara trebuie mai intii
preparata.In caz ca adincimea e mai mica de 16mm se solicita o imagine
radiologica.Daca cauza e ingustarea canalului radicular atunci trebuie sa efectuam
prepararea pina la 16mm cu ajutorul instrumentelor intraradiculare de marimi mici
pina cind instrumentul Nr 35 nu va putea ajunge la o adincime de 16 mm.In caz
daca prezenta ingustarii canalului radicular se datoreaza curburii canalului
radicular atunci trebuie sa efectuam initial prepararea canalului pina la punctul de
rezistenta.Apoi e necesar de a determina lungimea provizorie de lucru cu 3mm
pina la apexul radiologic.Dupa aceasta se introduce un K-file Nr 35 pina la prima
rezistenta se efectueaza 2 miscari de rotatie deplina fara presiune apicala.Aceeasi
manipulatie se repeta cu un instrument de marime mai mica pina la atingerea
lungimii provizorii de lucru a canalului.
Lungimea de lucru definitiva se determina dupa radiografie.Dupa acesta se repeta
etapele descrise mai sus cu K-file Nr 40 apoi cu K-file Nr 50 pina la atingerea
lungimii de lucru a canalului radicular si a diametrului dorit.Peretii canalului in caz
de necesitate se planeaza cu ajutorul unui H-file.

135.Erori si complicatii in preparatia canalelor radiculare.

Producerea unor praguri perforatii si cai false, modificari de morfologie apicala.
Uzura, fenestrarea peretilor opusi curburii
Atribuirea canalului unei directii incorecte.
Perforarea radacinii sau fracturarea instrumentului in canal
Scaderea rezistentei coroanei in caz de prelucrare larga cu cavitati si a camerei
pulpare radiculare.
Perforarea fundului cavitatii.
Camera pulpara prea larg prelucrata
Prelucrarea incompleta a canalului radicular
Impingerea maselor putritive dupa apex
Perforarea apicala a canalului radicular, se intilneste in 90% din cazuri din toate
erorile. Ea apare la incercarea de a trece cu efort in cazul blocarii accesului cu
rumegus, la utilizarea instrumentelor cu virfuri agresive.
Formarea largirii apicale sau a pragului zipping.
Blocarea canalului cu rumegus de dentina sau cu tesuturi moi

136.Scopul tratamentului medicamentos a canalelor radiculare.

Este o parte importanta a tratamentului endodontic ce se aplica la etapele de
prelucrare instrumentala a canalului radicular.
Scopurile principale de prelucrare medicamentoasain edodontie sunt:
Lichidarea focarului de infectie
Curatirea si formarea canalului radicular
Actiune antiseptica asupra canalului si a microcanalului
Obturarea completa a spatiului canalului radicular
Prevenirea si lichidarea focarului de infectie
Reducerea cit mai mult posibila a florei edodontice
Prevenirea recontaminarii cu flora din cav bucala.
Orice ar fi forma de afectare edodontica, medicatia intracanalara se poate face sub
una din formele.
Pansament deschis(drenaj)-canalul e lasat deschis pentru iesirea exsudatului.
Pansament semiocluziv –in canal e introdus o mesa cu antiseptica si apoi acesta e
inchis cu material de obturatie provizoriu in care cu ajutorul sondei se face un
orificiu mic pentru iesirea exsudatului.
Pansament ocluziv
Paste aplicate in canal
Prelucrarea medicamentoasa are loc si in timpul irigarii si sterilizarii canalului
radicular.
Pansamentul au scopul de a aplica niste bulete de vata sterile umezite in substanta
medicamentoasa in camera pulpara in contact intim cu toate orificiile de deschidere
a canalului radicular unde se mentine timp de 24- 48 ore. Ele pot fi cu cai de
comunicare(deschise si semiocluzive) si fara cai de comunicare( drenaj)-
pansament ocluziv. Remediu medicamentos este si pasta aplicata in canal in
contact direct cu peretii dentinari pe toata lungimea canalului.
137.Substantele medicamentoase care se folosesc la sterilizarea canalelor
radiculare.Metoda de aplicare.
CLASIFICAREA REMEDIILOR MEDICAMENTOASE PENTRU
PRELUCRAREA CANALELOR RADICULARE.
I. NESPECIFICE
1. Preparate ce conţin oxigen
Peroxidul de hidrogen (sin. Apa oxigenată). Mecanismul actiunii: la contactul cu
ţesuturile peroxidul de hidrogen se descompune în apă si oxigen atomar. Oxigenul
atomar contribuie la curaţirea mecanică a canalului de masele necrotizate şi de
rumeguşul dentinar din contul inspumării, dispune de proprietăţile bactericidă şi
hemostatică, şi se foloseste la stoparea hemoragiei după indepărtarea puipei.
Denumire, dozaj: Soluţie de apă oxigenată de 3% etc.
2. Preparate halogene:
a) Preparate ce contin clor: cloramina, digluconat de clorhexidină, hipoclorit de
sodiu etc.
Mecanismul actiunii la contactul cu ţesuturile are loc degajarea clorului in torrnâ
gazoasă, care ac-ţionează atăt in lumenul canalar, căt şi în tubulii dentinari,
dezinfectăndu-i şi distrugănd resturile organice. Solubilizează masele necrotizate,
exercită o acţiune bactericidă (asupra bacteriilor Grarn+ si Gram -), fungicidă.
Denumire, dozaj: • Soluţie de cloramină de 1-2 %; • Soluţie de digluconat de
clorhexidină de 0,2 %;
• Solutie de hipoclorit de sodiu de 3-5 %;
. b) Preparate ce conţin iod: iodinol, iodonat, tinctura de iod, soluţia Lugol
Mecanismul acţiunii:Exercită o acţiune bactericidă, fungicidă, accelerează
regenerarea tesuturilor. Lodinolul - In endodontie iodinolui este utilizat pentru
prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare, precum şi in calitate de
indicator al curăteniei canalului radicular, deoarece la contactul cu mediile, ce
conţin produse ale descompunerii ţesuturilor, sau -cu puroi, preparatul se
decolorează. Denumire, dozaj: Soluţie de iodinol de 1 % — compus complex de
iod cu alcool polivinilic
Iodonatul - Alt preparat din acest grup este iodonatul. Reprezintă o soluţie apoasă
de compus complex de substantă tensioactivă cu iod. Contine aproximativ 4,5% de
iod
3. Preparate nitrofuranice
Mecanismul acţiunii: Este folosit la irigarea canalelor Poseda un spectru larg de
acţiune antiseptică, stimulează fagocitoza.
Denumire, dozaj: • Solutie de furacilină de 0,5 %; • Solutie de furagină
(furazolidon, furadonină) de 0,1-0,15%
4. Compusi cuaternari de amoniu
Mecanismul acţiunii:Sunt detergenţi cationici, folosiţi in lavaj endocanalar. Reduc
tensiunea superficială şi exercită o acţiune moderată bactericidă si bacteriostatică
contra microorganismelor nesporogene.
Denumire, dozaj: • Soluţie apoasă de decamină de 0,1 %; • Soluţie apoasă de
decametoxină de 0,15%;
• Soluţie de 1% de clorură de benzalconiu (Zephiran); • Soluţie de 1% de clorură
de cetilpiridină (Biosept); • Solupe apoasă de Salvizol de 1%.
5. DMSO (Dimexid, Dimetilsulfooxid)
Mecanismul actiunii:Exercită o acţiune antiseptică, antiinflamatoare, analgezică,
bacteriostatică, fungicidă.
Denumire, dozaj: Soluţie de 20 % de Dimexid (Dimetilsullooxid)
6. Enzime proteolitice
Mecanismul :Exercită o acţiune antiinflamatoare, decongestivă, disociază masele
necrotizate, diluează secreţii văscoase, in special forme proteolitice ce păstrează
activitatea de la 3 păna la 6 zile
Denumire, dozaj: Chemopsină, tripsină, chemotripsină.
7. Enzimă de origine proteică
Mecanismul acţiunii: Se conţine ln tesuturile organismultu. Exercită o acţiune
antiinflamatoare, nu este toxică, stimulează reactivitatea nespecifică a
organismului.
Denumire, dozaj: Solutie de 0,1 % de lizocim
8. Ortofen (Diclofenac-Natrium)
Mecanismult actiunii: Exercita o acţiune antiinflamatoare puternica, decongestivă,
analgezică.
9. Antiseptice de origine vegetala
Mecanismul actiunii: Exercita o acţiune antimicrobiana asupra streptococilor
anaerobi si aerobi, si asupra stafilococilor.
Denuntire,. dozaj: • Soluţie alcoolică de neoimanină de 1%; • Solutie alcoolică de
clorofilipt de 1%;
• Soluţie alcoolică de salvină de 1%; • pojarniţă; • frunze de eucalipt; • salvie.
II. SPECIFICE
Remedii antibacteriene (Metronidazol) - in formă de pastă pentru obturarea
temporară a canalelor radiculare „Grinazole" (Septodont), cu reinoirea pastei la 1-
2-3 zile.
Antibiotice şi combinaţiile lor cu enzime proteolitice..,Septomixine forte"
(Septodont).
Mecanismul actiunii: Exercită o acţiune antibacteriană, antifungică puternică.
Denumire, dozaj: pastă pentru obturare temporară a canalelor radiculare
„Septomixine forte" (Septodont), cu reinoirea pastei la 2-7 zile.
III. SPECIALE
Complexoane:solutii, geluri EDTA, acid citric, acid propionic

138.Tehnici de obturare a canalelor radiculare cu gutaperca.

Tehnica de obturare a canalului cu un singur con. Consta din aplicarea unui
singur con de gutaperca sau de metal care se adapteaza intim portiunii apicale
impreuna cu un ciment care umple spatiul dintre peretzii preparati si con.
Timpi operatori:
alegerea conului
aplicarea conului,
verificarea lui.
adaptarea conului
aplicarea cementului
aplicarea conului
Nu este considerata o tehnica foarte eficienta, etansitatea obturatiei realizate este
inferioara altor tehnici.
Condensarea se realizeaza cu spreader-ul ales in prealabil astfel incit sa se adapteze
lejer in canal. Condensarea conului in pereti dentinari implica miscari de rotatie
excentrice timp de 15 sec. Introducerea conurilor auxiliare care trebuie sa aiba
dimensiunile spreaderului. Condensarea are loc dupa introducerea fiecarui con in
mod similar condensarii conului principal.
Dezavantajele tehnicii este obtinerea unei mase neomogene de material de
obturatie(un numar mare de conuri separate presate.
Condensarea laterala la cald. Se foloseste spreader special, sursa de caldura,
spreaderul elecrtic si toate instrumentele necesare condensarii la rece.
Se parcurg etapele tehnicii de condensare la rece dar condensarea la cald se
foloseste un spreader special incalzit la flacara sau spreader electric. Tehnica de
adaptare si finalizarea este aceeasi ca si la tehnica la rece.
Condensarea verticala la cald.
Instrumente si materiale: conuri de gutaperca, pluggere standart si plugger electric,
spatula de dimensiuni reduse, sursa de caldura, instrument de transfer termic.
Timpi operatori: alegerea dimensiunii pluggerelor ,adaptarea si verificarea conului
principal .cimentarea conului principal c.ondensarea conului principal,aplicarea si
condensarea materialului auxiliar, finalizarea obturatiei.
139.Standartizarea instrumentelor endodontice dupa ISO.
Aproape la toate instrumentele endodontice lungimea părţii active, adică a
suprafeţei care acţionează nemijlocit asupra ţesutului dentar, constituie 16 mm.
Lungimea de lucru (intreaga lungime a tijei) poate fi diferită: 25 mm — pentru
instrumente standarde,31 sau 28mm –pentru instrumente lungi,folosite la
prelucrarea dintilor frontali indeosebi a caninilor; 21mm- pentru instrumente
scurte,utilizate la molari si in caz de deschidere limitata a cavitatii bucale.
K-reamer simbol triunghi
K-file simbol patrat
Hedsoem file simbol cerculet
Rasp simbol floricia
Codificarea prin culori este fundamentală, fiindcă facilitează alegerea mărimii
necesare a instrumentelor, şi ajută la alegerea mărimii conurilor de hârtie şi de
gutapercă. În concordanţă cu standardul ISO aprobat, sunt prevăzute 21 mărimi ale
instrumentului de la 006 până la 140.
Instrumentul 0,06 - culoarea roz (zmeuriu), 0,08 - sur (gri), 010 - violet, în
continuarea codificarea este: 015, 0,45, 0,90 - alb; 020, 050, 100 - galben; 025,
055, 110 - roşu; 030, 060, 120 - albastru; 035, 070, 130 - verde şi 040, 090, 140 –
negru.
140.Tehnici de condensare laterala si verticala a gutapercii.
Condensarea laterală a gutapercii trebuie făcută, cănd prelucrarea canalului
radicular se efectuează după metoda Step-back sau o tehnică similară. Condensarea
laterală a gutapercii este utilă în canalele preparate printr-o metodă obişnuită, in
care tehnica de obturare utilizată este considerată optimă. Scopul condensării
laterale — realizarea unei condensări înalte a obturaţiei radiculare, folosind o
cantitate maximă de gutapercă, minimă - de sealer. Mărimea conului de gutapercă
standard ales trebuie să corespundă mărimii pricipalului file de lucru. Conul
trebuie să se termine cu 0,5 mm mai sus de apexul fiziologic, şi in regiunea treimii
apicale să se fixeze strâns de către pereţii canalului. Se efectuează o măsurare de
control şi marcarea lungimii necesare a conului. Dacă nu se reuşeşte introducerea
conului la lungimea necesară, trebuie folosit un con mai mic cu o mărime
(măsură), sau de prelucrat canalul cu o mărime (măsură) mai mare. Ultimul con de
mărime corespunzătoare se numeşte con primar.
Este raţional de a fi efectuate radiografii de control ale dintilor pluriradiculari şi ale
dintilor cu radacini curbe cu conul primar introdus în canal. Apoi conul primar
este scurtat până la punctul de bază sau este indoiat sub un unghi mare, şi pe un
minut este introdus în hipoclorit de sodiu de 5%. Pe vârful conului se ia sealer şi se
introduce in canal pe toată lungimea de lucru. Concomitent cu conul în canal se
introduce şi spreaderul, mărimea căruia depinde de lătimea canalului. Pentru a
preveni o condensare prea mare a materialului, instrumentul este introdus cu 3-4
mm mai superior de lungimea lui de lucru. Conul primar este presat strâns cu
spreaderul de un perete al canalului, în aşa fel ca el să se deformeze. Dar,
efectuând condensarea, nu trebuie aplicate prea mari eforturi, fiindcă acestea pot
duce la formarea fisurilor în rădăcină. Apoi instrumentul este scos din spatiul creat
se introduce imediat un con de gutapercă, care corespunde mărimii spreaderului.
Dacă canalul are o formă conică corectă, atunci este raţională folosirea unor conuri
auxiliare de gutapercăAceastă procedură se repetă, pârtă când urrnătorul spreader,
de mărime mai mică, va fi posibil de introdus mai putin decât pe o jumătate din
lungimea canalului. După această surplusul de gutapercă din regiunea orificiilor de
intrare a canalului sunt topite cu un plugger sferic sau cu un excavator încălzit, şi
din cavitatea coronară a dintelui este indepărtat surplusul de sealer. Deoarece
există (in specia/ în regiunea coroanei) o probabilitate înaltă de separare a conurilor
de gutapercă, condensarea obturatiei este raţional de a fi efectuată cu pluggerul.
Pentru aceasta cu un plugger, corespunzător după mărime cu secţiunea
transversală a canalului, se efectuează condensarea in sens vertical. Această
procedură este mai bincede efectuat, când gutaperca după topire mai este putin
încălzită şi se deformează uşor. După condensarea verticallt adăugâtoare, canalul
radicular este ermetic inchis .In final se efectuaiasa o radiografie de control si apoi
cavitatea carioasa este inchisa cu o obturatie provizorie sau de durata.
Prin metoda condensării verticale , conul primar de gutapercă este scurtat pănă
la nivelul orificiului de intrare în canal, incălzit şi condensat cu un plugger rece in
direcţie apicală. Spaţiul format în urma condensării este umplut cu bucăţele mici de
gutapercă, care deasemenea sunt incălzite şi condensate. În acest caz este folosită o
cantitate mică de sealer Această metodă permite umplerea cu gutapercă a
tuturor canalelor radiculare, inclusiv a celor laterale Pentru aceasta este nevoie de
un instrumentar special şi dexterităţi practice ale medicului. Drept neajuns al
metodei trebuie de amintit faptul, că pentru controlul calităţii obturării canalului
radiclar se efectueazil radiografia in repetate rânduri.
141.Dezobturarea canalelor incomplet obturate.
Tratamentul repetat poate fi efectuat, daca:
1.Tratamentul primar s-a dovedit a fi insuficient
2.Exita patologie in regiunea apexului radicular.
3.A avut loc fractura instrumentului.
4.Radacina a fost rau prelucrata pentru fixarea pivotului in ea.
5.Prezenta semnelor de durere.
6.Refacerea portiunii coronare a dintelui printr-o obturatie armata sau prin
incrustatii corono- radiculare.
7.Tratamentul paradontitelor apicale.
8.Realizarea coroanelor de substitutie.
Tehnica dezobturarii canalelor incomplet obturate cu materiale rezorbabile :
1.Se examineza radiografia.
2.Se indeparteaza obturatia coronara.
3.Se pun in evidenta orificiile canalelor radiculare cu sonda rigida,uneori este
necesar sacrificarea partiala sau completa a partii coronare pentru a avea o
vizibilitate directa spre canale.
4.Se identifica materialul de obturatie dupa fisa de tratament sau dupa
radiografie,care insa este valabila numai in obturatiile cu substante radioopace .Cu
ajutorul instrumentului de canal primim indicatii asupra
consistentei,culorii,mirosului materialului de pe canal.
5.Dezobturarea se va face incepind cu acele Kerr tip pile,numere mari, potrivit
grosimii canalului.Se inainteaza spre apex cu ace din ce mai subtiri pina la nr. 1-2.
Simultan cu actiunea acelor Kerr se va folosi solventul corespunzator materialului
cu care s-a facut obturatia de canal.
Pentru obturatia cu:
-eugenat de Zn,pasta Robin solventul folosit este eucaliptolul -con de gutaperca ca
solvent se foloseste benzina si cloroformul.
-ciment,folosirea acidului sulfuric sau clorhidric, ca solvent da rezultate minime.
-pentru pulpa mumificata,se folosesc ca solvent solutia de antiformina,sau chiar
solutia concentrata de hidrat de potasiu.
-materiale acrilice,se folosesc drept solvent fenolul sau lichidul de acrilat
autopolimerizabil.
In cazul in care materialulde obturatie nu a putut fi identificat se vor folosi pe rind
diversi solventi.
6.Solventul se introduce cu ajutorul pipetelor capilare sau penselor canelate in
camera pulpara cu multa precautie(se izoleaza dintele de partiele moi) de unde este
pistonat cu ajutorul acelor intriduse pe canal,iar rumegusul din canal se
indeparteaza prin spalaturi repetate cu apa calda, apa oxigenata .
7. Dezobturarea se completeaza cu razuirea peretilor canalului radicular cu ace
Hedstrom si ace ,,coada de şoricel.
Tehnica dezobturarii canalelor incomplet obturate cu materiale nerezorbabile
:
In cazul ocbturatiilor cu ciment se pot face tentative de dezobturare cu ajutorul
instrumentelor rotative:freze sferice mici,freze Beutelrock,Gates.In acest caz
dezobturarea trebuie facuta numia cu vizibilitate directa si din aproape in aproape,
controlind permanent directia de patrundere a instrumentului rotativ.
142.Probleme de deontologie si etica medicala.
Medicii stomatologi au sarcina sa imbunatateasca calitatea asistentei medicale de
profil, sa creasca eficienta activitatii policlinicilor stomatologice, sectiilor si
cabinetelor, inlaturind orice manifestari negative lipsite de responsabilitate
profesionala. Ridicarea nivelului asistentei stomatologice se va realiza printr-o mai
buna organizare si prestare corecta a sarcinilor profesionale. Altfel spus,
problemele deontologice din activitatea practica a medicului stomatolog au rol
deosebit de important.
Deontologia medicala moderna cuprinde o anumita sfera de probleme: pozitia
medicului in societate, raportul dintre medic pacient si rudele acestuia, relatiile
dintre medici si personalul medical subordonat, influenta dotarii tehnice asupra
activitatii medicale. Comporatmentul si relatiile dintre oameni in societate sint
reglementate de legi si norme morale, unele dintre ele fiind cuprinse in legile statului.
Pentru incalcarea lor, cetateanul poarta raspundere penala.
Spre deosebire de normele de drept comun, normele morale sint nescrise si deci,
nelegiferate. Astfel, pentru neacordare de asistenta medicala, necesara unui bolnav,
fara motive obiective, fapt ce a dus sau putea sa duca la urmari grave, pentru
aceasta medicul poarta raspundere penala. ca etica medicala se bazeaza pe normele etice
generale: pe regulile de comportament ale individului in societate, pe relatiile dintre doua sau
mai multe persoane, pe relatiile dintre individ si colectivul din care face parte, pe cele mai inalte
trasaturi morale ale fiecarui individ.
Metode concrete de examinare deontological pot fi mentionate sub trei
aspecte:medic-bolnav, medic- medic si personal medical, medic-societate.
In regulile etice profesionale se inscrie si aceea de a nu face observatii critice la
adresa colegilor de munca, medici de alte specialitati sau la adresa altor institutii
medicale in prezenta pacientilor. Nu rezulta ca se vor ascunde greselile colegilor.
De greseli nu este scutit nici cel mai bun medic. Cauzele comiterii unor greseli
trebuiesc analizate, discutate in consiliile, confirentiale medicale. Este o
posibilitate de perfectionare a medicului si imbunatatire a muncii din cadrul
institutiei curative

143.Notiune de parodontiu marginal.Topografia parodontiului marginal.

144.Componentele principale ale parodontiului marginal.Functiile de baza ale

parodontiului marginal.
Parodontiul marginal are doua componente principale:
--Parodontiul superficial sau de invelis format din:
 gingie cu : -epiteliul gingival;
- corion gingival;
-ligamente supraalveolare.
--Parodontiul profund,de sustinere sau functional format din :
 cement radicular
 desmodontiu
 os alveolar.

Functiile de baza a parodontiului marginal:

1. Functia de protectie a tesuturilor subiacente fata de actiunea noxelor
mecanice,termice,chimice si microbiene e asigurata de integritatea
epiteliului si rezistenta crescuta datorita keratinizarii ,de continut sporit in
fibre al corionului.
2. Functia de resorbtie-celulele epiteliale sunt permiabile pentru substantele
hidro si liposolubile.Capacitatea resorbtiva depinde de:
-concentratia substantei;
-durata contactului cu mucoasa;
 -starea mucoasei.

145.Partile componente ale parodontiului superficial sau de

invelis:epiteliul,corion gingival.
Epiteliul gingival este format din :
-epiteliul oral sau extern;
-epiteliul santului gingival,epiteliul sulcular sau intern;
-epiteliul jonctional sau de jonctiune.

Epiteliul gingival oral sau extern-e situat in continuarea epiteliul sulcular spre
cavitatea bucala si se intinde de la creasta marginii gingivale libere si gingia fixa
pe care le acopera pina la jonctiunea muco-gingivala.In epiteliul oral majoritatea
celulelor sunt keratinocite cu functia de formare a keratinei.Alaturi de keratinocite
in epiteliul oral mai sunt melanocite,celule cu prelungiri dendritice care produc un
pigment protector fata de radiatia actinica.
Epiteliul oral e format din urmatoarele straturi:
-stratul bazal sau germinativ;
-stratul spinos
-stratul granulos;
-stratul cornos,keratinizat

Epiteliul santului gingival,epiteliul sulcular sau intern-epiteliul care acopera

peretele moale al santului gingival este slab keratinizat sau chiar
nekeratinizat.Aceasta particularitate histologica trebuie bine cunoscuta,fiind de
importanta esentiala in patogenia,evolutia si tratamentul formelor incipiente
esentiale in patogenia ,evolutia si tratamentul formelor incipiente de imbolnavire
parodontala:gingivita cronica,dar mai ales parodontita marginala cronica
superficiala.Keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza producerea de
microeroziuni si microulceratii urmate de singerari care sunt controlate in aceasta
situatie printr-o atitudine terapeutica particulara.
Epiteliul jonctional reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dento-
gingivale.Epiteliul gingival se extinde in directie apicala de la nivelul pornitiunii
celei mai declive a santului gingival si formeaza un manson in jurul dintelui care in
conditii normale poate fi localizat:
-numai pe smalt;
-pe smalt si pe cement;
-numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie
gingivala prin fenomenelor de involutie.Grosimea in plan transversal a epiteliului
jonctional este de numai 3-4 straturi de celule in copilarie,dar poate creste cu virsta
la 10-20 de straturi.Pe masura ce se extinde spre apical ,epiteliul jonctional se
reduce in grosime ajungind la 3-4 straturi.
Din punct de vedere structural,epiteliul jonctional este singura componenta a
epiteliului gingival care prezinta doua lamine bazale,cite una pe fiecare fata:
-lamina bazala externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si
se conecteaza cu tesutul conjuctiv subiacent;
-lamina bazala interna care fixeaza epiteliul jonctional direct pe suprafata dintelui.

Corionul gingival e format din:

-substanta fundamentala alcatuita din constituenti moleculari nefibrosi
-celule
-fibre de colagen si elastina
-vase si nervi

Substanta fundamentala e o matrice organica nefibroasa in care sunt inglobate componente

corionul gingival.Din punct de vedere chimic,substanta fundamentala e formata din
macromolecule de proteoglicani si glicoproteine.
Proteoglicani-au un rol major in mentinerea integritatii corionului gingival.Componentele
principale ale proteoglicanilor sunt de tip carbohidrati si se numesc glicozoaminoglicani.

Glicozaminoglicanii sunt reprezentati prin:

Compusi nesulfatati-Acidul hialuronic,care indeplineste numeroase functii:actioneaza ca un
absorbant biologic al solicitarilor mecanice;una dintre cele mai importante functii ale acidului
hialuronic este mentinerea homeostaziei apei in tesuturi;componentele cu greutate moleculara
mare ale acidului inhiba activitatea fagocitara a macrofagelor,iar cele cu greutate moleculara
mica o stimuleaza.
Compusi sulfatati- condroitin sulfat-este sintetizat in exces in inflamatia gingivala;
-dermatan sulfat;
-heparan sulfat;
-keratan sulfat.
Celulele corionului gingival:
Fibroblastii sunt celulele cela mai numeroase in tesutul conjuctiv al gingiei sanatoase.
Mastocite sunt localizate perivascular in mod exceptional pot fi intilnite in epiteliul.Mastocitele
Produc histamina prezenta in stadiile inpiciente de inflamatie.
Macrofage,monocite,plasmocite,limfocite,polimorfonucleare sunt putine in corionul gingiei
sanatoase si situate predominant in apropierea epiteliului jonctional.
Osteoblasti cu rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati mai
aproape de osul alveolar.
Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si respectiv,de resorbtie a cementul
radicular.

146.Partile componentele ale parodontiului superficial sau de invelis:fibrele

ligamentului supraalveolar.
Sistemul ligamentului supraalveolar asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-
dinte si e format din fibre gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele
confera gingiei elasticitate rezistenta si o fixare de suprafata dintelui mai jos de
epiteliul gingival.
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit sector.
1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun
ascendent si lateral in corionul gingival.
2.Fibrele dento-dentare sau transseptale situate intre dintii adiacenti si au un
traiect aproape orizontal.
3.Fibrele dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea
alveolara(limbusul alveolar) si se fixeaza la periost.
4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa
un traiect aproape orizontal.
5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat de creasta alveolara si se termina in
corionul gingival.
6.Fibrele periosto-gingivale fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.
7.Fibrele transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al
suprafetelor aproximale si se indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a
dintelui vecin,unde se intrepatrund cu fibre similare din directia opusa.
8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival paralel cu
suprafetele vestibulare si orale ale radacinilor.
9.Fibrele interpapilare care traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral
la baza papilei
10.Fibre semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui
dinte,ocolesc fata vestibulara sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a
aceluiasi dinte.
11.Fibre circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.
12.Fibre intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.

147.Gingia,tipuri de gingie.
Gingia reprezinta portiunea vizibila a paradontiului marginal si e portiunea
mucoasei masticatorii care acopera extremitatea coronara a osului alveolar.
Gingia se imparte in trei zone:
-Gingia libera sau marginala e portiunea cea mai coronara intre papilele
interdentare ale gingiei si corespunde peretelui extern al santului
gingival.Grosimea marginii gingivale libere variaza intre 0,5 si 2 mm.
Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa e marcata de santul marginii
gingivale libere.
-Gingia interdentara (papila gingivala) ocupa spatiul interdentar (abraziune
gingivala vestibula –orala), fiind situata imediat sub punctul de contact: cind acesta
lipseste ,papila interdentara prezinta forma de platou sau chiar de sa,ca o
depresiune concava.
Papilele interdentare prezinta pe fetele vestibulare o depresiune verticala, de la
baza spre virf, ca un sant linear vertical, evident la copii.
Forma si volumul papilei interdentare variaza in raport cu:
-morfologia osului alveolar subiacent;
-virsta: -la copii si tineri ocupata spatiul intedentar si are un virf punctiform
usor rotungit ;
- la virstnici,volumul se reduce iar conturul papilei se aplatizeaza.
-Gingia fixa adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent si se intinde de la baza
marginii gingivale libere pina la mucoasa alveolara. Are o inaltime verticala
cuprinsa intre 1 si 9 mm,in functie de dinte si creste cu virsta si dezvoltarea
verticala a procesului alveolar.
Limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara e jonctiunea muco-
gingivala,reprezentata printr-o linie de demarcatie :linia muco-gingivala vizibila pe
fata vestibulara a ambelor maxilare.(nu are strat submucos)
Culoarea normala a gingiei e roz deschis, dar variaza in raport cu:
-grosimea stratului epitelial;
-gradul de keratinizare;
-gradul de vascularizatie corionul gingival;
-prezenta si nr. celulelor melaninoformatoare-melanoblasti- din stratul
bazal al epiteliului.
Culoarea gingiei e mai palida, chiar usor albicioasa in zonele de
hiperkeratoza.
Consistenta e ferma si elastica, iar suprafata sa e usor punctata (aspect granular),
asemanatoare cu coaja de portocala. O suprafata gingivala neteda si stralucitoare
semnalizeaza un edem inflamator subiacent.
Asecte histologic ale gingiei
Gingia e formata dintr-un tesut conjuctiv, constituent al covionului gingival,
acoperit cu un epiteliu pavimentos pluristratificat.

148.Componenta principala a parodontiului marginal profund,de sustinere

sau functional:cement radicular.
Cementul radicular este un tesut de tip conjuctiv cu un grad ridicat de mineralizare
care acopera suprafata radiculara a dintilor si uneori o mica portiune din coroana
dintelui.
Cementul este interfata dintre radacina dintelui si desmodontiul din spatiul dento-
alveolar.
Raportul topografic intre ciment si smalt poate fi:
-cementul acopera smaltul cervical in 60-65% din cazuri
-cementul vine in contact cu smaltul in 30% cazuri
-cementul nu se intilneste cu smaltul ,lasind o mica portiune de dentina descoperita
in 5-10% din cazuri.
Cementul in cea mai mare parte e dispus radicular.La om,cementul coronar este un
strat subtire,care acopera o mica portiune din extremitatea apicala a coroanei sau
poate lipsi.
De-a lungul radacinii cementul e mai gros in treimea mijlocie si cel mai gros in
treimea apicala fiind produs de celule specializate:cementoblaste,cementocite.

Cementul primar acelular este dispus in jumatatea coronara a

radacinii.Histologic prezinta linii de apozitie paralele in general intre ele si
suprafata radiculara.Ele reflecta apozitia ciclica periodica de cement care se
continua in tot cursul vietii.Aceasta proprietate a cementului contribuie la
imbunatatirea implantarii si explica procesele reparatorii care se produc dupa
fracturile radiculare.La microscopul electronic ,cementul acelular demineralizat
prezinta benzi formate din fibre de colagen dispuse mai mult sau mai putin
perpendicular pe suprafata radacinii si care deriva din fibrele ligamentului
periodontal.
Compozitia:Substanta minerala a cementului e reprezentata de cristale fine de
hidroxiapatita care formeaza 61% in greutate si apa 12% in greutate.Gradul de
mineralizare a cementului e mai redus la virste tinere si mai mare la virstnici.
Cementul secundar celular este situat in jumatatea apicala a radacinii si la nivelul
furcatiilor dintilor pluriradiculari.In portiunea mijlocie a radacinii cementul celular
poate acoperi o portiune de cement acelular dispus anterior.
Compozitia: Substanta minerala este mai redusa -46% in greutate dar matricea
organica este mai bogata find bine reprezentata de colagen tip I (90%) si colagen
tip III ( 5%),glicoproteine si proteoglicani.
Cementocitele sunt celulele caracteristice acestui tip de ciment si sunt situate
numai in cement nu si in desmodontiu,stationare in lacune ale cimentului.Lacunele
au forme si dimensiuni diferite si sunt unite intre ele prin canalicule fine care se
orienteaza preferential catre desmodontiu.
149. Componenta principala a parodontiului marginal profund,de sustinere
sau functional:desmodontiul
Totalitatea structurilor din spatiul dento-alveolar formeaza un complex
morfofunctional denumit desmodontiul.Spatiul dento-alveolar are o forma de
clepsidra fiind mai ingust in zona de rotatie a dintelui –hypomochilon –si mai larg
in zona cervicala .Spatiul dento-alveolar este vizibil pe imaginea radiologica ca o
zona de radiotransparenta crescuta.
Dimensiunile spatiului dento-alveolar si deci ale desmodontiului variaza in functie
de :
-virsta:este mai larg la adolescenti si tineri decit la virstnici;
-gradul de eruptie:e mai ingust la dintii neerupti si inclusi;
-gradul de functionalitate al dintelui:e mai larg la dintii cu functie normala,activi si
mai ingust la dintii antagonisti.
Componentele desmodontiului sunt:
-substanta fundamentala;
-celule
-fibre
-vase si nervi
Celulele din desmodontiu au functia principala de mentinere a sistemului fibrelor
ligamentului periodontal prin sinteza de noi fibre si remodelarea celor
existente.Dintre celulele desmodontiului se disting:
-Celule mezenchimale nediferentiate dotate cu un inalt potential de transformare in
celule ca fibroblasti,cementoblsti si osteoblasti.Ele joaca un rol important in
procesele de structurare normala a desmodontiului ,cementului si osului alveolar.
-Fibroblastii formeaza majoritatea celulara a desmodontiului si sunt orientati cu
axul lung paralel cu al principalelor fibre.Functia principala consta in sinteza
moleculelor de colagen care formeaza fibrile si fibre.
-Osteoblastii sunt situati in desmodotiu inspre osul alveolar in zonele de
osteoformare si osteomodelare alveolara.
-Cementoblasti sunt dispusi spre suprafata cementului si participa in procesul de
cementogeneza.
-Osteoclastele actioneaza impreuna cu osteoblastii in remodelarea osului alveolar.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal:
1.Fibrele crestei alveolare usor oblice se intind de la marginea osului alveolar
spre cementul radicular sub epiteliul jonctional.
2.Fibrele dento-dentare sau transeptale sunt asociate fibrelor omonime ale
ligamentului supraalveolar si se dispun interdentar
3.Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al
dintelui de la creasta alveolara la cementul radicular
4.Fibre oblice sunt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere
a dintelui in alveola.Se intinde de la osul alveolar spre cement unde se insereaza
mai apical decit pe os.
5.Fibre apicale se intind radiar,oblic sau chiar vertical de la virful radacinii la osul
inconjurator.
150. Componenta principala a parodontiului marginal profund,de sustinere
sau functional:osul alveolar.
Osul alveolar reprezinta acea parte derivata din oasele maxilar si mandibula care
serveste la sustinerea si mentinerea dintilor.Osul alveolar este o prelungire
apofizara a oaselor maxilare si e format din:
-osul alveolar propriu-zis;
-osul alveolar sustinator.
Osul alveolar propriu –zis este compus dintr-o lama subtire de os care inconjoara
radacina si serveste drept suport de insertie a capatului osos al fibrelor ligamentului
periodontal.Osul alveolar propriu-zis este reprezentat de corticala interna a osului
alveolar.Marginea coronara a osului alveolar este ondulata si corespunde in
primele faze de eruptie dentara jonctiunea smalt –ciment al dintilor.La dintii
adulti,functionali se situeaza la 1-1,5mm de aceasta jonctiune.
Osul alveolar propriu zis se mai numeste si:
-lamina dura:radiologic apre sub forma unei benzi lineare de radioopacitate
crescuta;
-lamina cribriforma:prevazuta cu orificii prin care trec vase sanguine,limfatice si
nervi din desmodontiu in osul spongios subiacent.
In fazele initiale de evolutie ,lamina dura(corticala interna) are o structura de os
fasciculat caracterizat prin prezenta a numeroase celule:osteocite de forma rotunda
sau stelata situate in lacune.Matricea osului e formata din benzi de fibre de colagen
si are un grad variabil de mineralizare.
Pe masura ce copilul creste la adolescenta osul fasciculat este treptat inlocuit cu os
lamelar.
Osul lamelar este realizat de osteoblasti prin aparitia succesiva de lamele
circumferentiale separate prin straturi de os de apozitie sau rezidual.
Osul lamelar se dispune sub forma unor lame concentrice,in jurul unui vas
central.Aceasta pozitie caracterizeaza osul haversian.
Osul alveolar sustinator are doua componente:
-osul medular,spongios sau trabecular
-corticala externa
Osul medular,spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii captusite
cu un strat celular denumit endosteum.
Spatiile intraosoase sunt separate prin septuri dispuse sub forma unor trabecule.
Zonele cele mai bogate in os medular sunt la:
-tuberozitatea maxilara;
-molarii si premolarii inferiori;
Maduva osoasa are functie hematopoietica si in raport cu virsta este:
-rosie bine vascularizata la tineri;
-cu fenomene de degenerescenta grasa la adulti;
-cenusie cu o degenerescenta avansata de tip fibros si calcara la virstnici
Corticala externa este formata in principal din os haversian si poate fi vestibulara
sau orala.Grosimea sa vestibulara este mai redusa la incisivi,canini si premolari si
mai mare pe fata linguala.Corticala externa este acoperita de periost un strat fibros
care include si celule: osteoblasti,osteoclaste si precursorii lor precum si un sistem
vascular si nervos bine dezvoltat.

151. Notiune de jonctiune dento-gingivala si sant gingival. Date topografice

Sant gingival-
Este spatiul situat intre supratata dintelui si epiteliul sulcular care
captuseste marginea gingivalA de la creasta acesteia panA la epiteliul
jonctional.
$antul gingival este delimitat de
- peretele intern, dentar;
- peretele extern, gingival;
- baza santului, conturul coronar al epiteliului jonctional.
Adancimea $antului gingival, masurata clinic cu o sonda
parodontala, variaza in mod normal intra 1 $i 3 mm, fiind in medie de
1,8 mm.
Adancimea cllnica a $antului gingival nu corespunde cu

adincimea histologica. aceasta fiind mai mare

Jonctiune dento-gingivala – jonctiunea dintre smalt dentar si gingie care se formeaza in procesul
de eruptie in urma fuziunii epiteliului adamantin redus si epiteliul oral.

152. Structura epiteliului jonctional si epiteliului santului gingival.

Epiteliul jonctional-
Reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dentogingivale.
.
Epiteliul jonclional se extinde in direclie apicala de la nivelul
porliunii celei mai declive a santului gingival si formeaza un manshon in
jurul dintelui care, in condilii normale, poate fi localizat:
- numai pe smalt;
- pe smalt si pe cement;
- numai pe cement in funclie de stadiul de eruptie normala a
dintelui sau de retractie gingivala prin fenomene de involulie.
Grosimea in plan transversal a epiteliului jonclional este de numai
3-4 straturi de celule in copilarie, dar poate creste cu varsta la 10-20
de straturi. Pe masura ce se extinde spre apical, epiteliul jonclional se
reduce in grosime ajungand la 3-4 straturi.
In plan vertical, inaltimea epiteliului jonclional variaza intre 0,25 si
1,35 mm (GLICKMAN).
Din punct de vedere structural, epiteliul jonclional este singura
componenta a epiteliului gingival care prezinta doua lamine bazale,
cate una pe fiecare fata:
- lamina bazala: externa care se constituie ca lamina bazala a
epiteliului sulcular si se conecteaza cu lesutul conjunctiv subiacent;
- lamina bazala: interna care fixeaza epiteliul jonclional direct pe
suprafala dintelui.

153. Formarea jonctiunii dento-gingivale si a santului gingival.

Formarea santului gingival.
In cursul eruptiei dentare, inainte ca dintele traverseze epiteliul oral, coaroana cu
smaltul definitiv format e acoperit e epiteliul adamantin redus. Acesta e format din
unirea stratului intern cu ameloblasti fara activitate mitotic(procesul de
amelogeneza s-a incheiat)si din stratul de cellule externe care isi mentin
capacitatea de inmultire. Atunci cind dintele perforeaza epiteliul oral acesta se
apropie inrim de epiteliul adamantin redus cu care fuzioneaza si se reflecta spre
coroana dintelui. Prin proliferarea celulelor bazale ale epiteliului oral se formeaza
peretele moale a santului gingival. Epiteliul junctional e produsul proliferarii
celulare din stratul extern al epiteliului adamantin redus. Pe masura ce eruptia
continua, mitoza acestui strat cellular contribuie cu noi cellule la formarea
epiteliului jonctional
154. Lichidul santului gingival. Compozitia chimica lichidului santului
gingival.
In mod normal provine in cantitati mici, continuu din venulele corionului gingival,
situat sub epiteliul sulcular.
Lichid gingival- exudat inflamator produs ca urmare a unui mechanism local de
aparare activa si contine:
-elemente celulare: leucocite polimorfonucleare, limfocite, monocite
-aminoacizi
-albumine
-alfa 1, alfa 2, beta si gama globuline cu functie de anticorpi
-fibrinogen
-fibrinoliza
-fractiuni proteice
-glucide
-sisemul lactoperoxidazei cu rol de corectare a pH-ului
-neutrofile intregi sau fragmentate
-enzime lizozomale
-electroliti : Na, K, Ca, P
155. Metode de colectare a lichidului gingival. Raportul cantitativ a lichidului
gingival in norma si stari patologice
-Metoda intrasulculara- hirtie de filtru se introduce in interiorul santului gingival
sau punga pe 3 min din partea vestibulara sau interdentara la dintii 1.6 1.1 2.4 3.1
3.6. Se introduce cu un mm mai jos de gingia marginala pentru a nu excita
tesuturile cu provocarea maririi continutului de lichid.
a) se determina aria hirtiei imbibate cu lichid in prealabil colorata cu 0,2% cu
solutie alcooloica anhidrina
b) se cintareste hirtia de filtru pina si dupa cu un cintar
-Metoda extrasulculara. Virful hirtiei se apropie de marginea gingivala conform
ariei si gramajul putem determina ce afectiuni exista. Pot fi sabloane standarte ,
gradate in mm2 si mgcu proportia ariei la masa. Hirtia de filtru inbibata se
suprapune acestui sablon si determinam aria.
Lichidul gingival nu e un simplu transudat(filtrate fiziologic) ci un exudat, produs
ca urmare a unui mechanism local de aparare active
1. In norma: Pe parcursul a 24h se formeaza de la 0,5-2 ml de lichid gingival.
2. 2. In stari patologice.

-in gingivita cantitatea de lichid gingival se mareste de 4,6 ori

-la dintii superiori cantitatea de lichid gingival e mai mare decit la cei inferiori
-in parodontita cantitatea se mareste de 10,5 ori
In caz de distructie a santului gingival exista probabilitatea de a patrunde resturi
alimentare ceea ce duce la aparitia pungilor paradontale

156. Importanta clinica a jonctiunuii dento gingivale si a santului gingival

Patrunderea in santul gingival a microbilor sau a altor mici particule de substante
solide este urmata de cresterea fluxului de lichid si eliminarea acestora dupa citeva
minute dupa insinuarea lor. Antigenele placii bacteriene sau unele particule cu
diametrul de 1-3 microni, de exemplu carbon, trec prin epiteliul sulcular intact in
corionul gingival in sens invers cursului normal al fluxului gingival.
Impiedica accesul microbilor in spatial periodontal, iar pin sant cu ajutorul santului
gingival se elimina toti microbii
157. Vascularizatia parodontiului marginal
In interiorul corpului corpului mandibulei, circulatia sanguine se face prin artera
alveolara inferioara si ramurile sale: artera mentoniera, sublinguala si arterele
faciale.
La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare si posterioare, artera
infraorbitala si artera palatine trimit colaterale ca si la mandibula prin anastomoze,
formeaza plexul subalveolar si reteaua interalveolara. Plexul subalveolar e sursa
arteriolelor periodontal ascendente sau longitudinal intraseptale, care au un traiect
arcuat pe linga apex si ascendant in desmodontiu
Gingia e vascularizata de 3 surse:
-plexul periostal
-plexul intraalveolar
-plexul periodontal
158. Inervatia parodontiului marginal
Gingia osului maxilar e inervata de nervii alveolari superiori anteriori, mijlocii si
posteriori, ramuri din nervul infraorbital, nervul palatin mare(posterior), nervii
nazopalatini.
Gingia osului mandibular e inervata de nervulal alveolar inferior, bucal, nervul
mentonier pe versantul vestibular si nervul sublingual pe versantul lingual
 Ramurile terminale ale osului alveolar inferior asigura inervatia senzitiva. Fibrele
nervoase patrund in desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiul laminei
dure.
159. Notiuni de leziuni parodontale. Metodologia examenului clinic si
interpretare examenelor paraclinice in diagnosticul afectiunilor parodontale.
Leziuni parodontale- inflamatia tesuturilor de sustinere a dintilor si este o leziune
ireversibila care in timp duce la pierderea dintilor de pe arcadele dentare.
Examenul radiologic este unul din examenele complementare de baza la precizrea
modificarilortesutului osos, rapoartelor dintre diferite segmente si elemente ale
scheletului sistemului stomatognat, iar uneori si a modificarilor functionale. In acest
scop pot fi utilizate metodele de
examen radiologic intraoral si extraoral. Investigarea radiologica dentoparodontala sau
a altor componente ale sistemului stomatognat se efectueaza prin:
Radiografie panoramica (ortopantomografia);
Tomografie;
Teleradiografie;
Cineradiografie;
Artrografie;
Electroradiografie.
Radiografia intraorala sau dentoparodontala. Studiul filmului capatat prin metoda
intraorala ne da posibilitatea de ase preciza starea tesuturilor dure ale dintilor,
depistarea diverselor leziuni odontale, cum ar fi prezenta cavitatilor provocate de caria
dentara in zonele prozimale sau a coletului(in caz de o acoperire cu a dintelui cu
coroane artificiale). Importanta este informatia despre caracterul implantarii dintelui,
directia axului sau si aradacinilor, a raportului coroana –radacina nu numai insens
vertical, dar si orizontal, derelarile carora pot duce la instabilitatea lui. Analiza datelor
obtinute ne da posibilitatea sa precizam topografia, forma, marimea camerei pulpare si
starea canalelor radiculare.
Examenul radiologic intraoral pune in evidenta si starea spatiului periodontal si a osului
alveolar, tot ea ne poate evidentia suplimentar prezenta dintilor in retentie, resturi
radiculare, fracturi radiculare si a oaselor maxilare, distructii ale tesutului osos provocate de
procese inflamatorii, tumori
Radiografia panoramica (pantomografia, ortopantomografia).Acest tip de investigare radiologica se
efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie desfasurat pe una si aceesi pleicula a
celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie centrica, stare de postura a mandibulei sau la o
deschidere maxima a gurii. Pe asa pelicula vom studia aceleasi particularitati de structura a
paradontului si tesutului osos, insa in acest caz apare posibilitatea sde astudiu in ansamblu,
comparativ si concomitent a rapoartelor dintre arcadele dentare si elemtele articulatiei
temporomandibulare.
Tomografia. Metodele radiografice obisnuite nu permit vizualizarea precisa a elementelor
osoase ale A.T.M, din cauza suprapunerii segmentelor invecinate si structurii compuse
ale acestei zone. In aceste cazuri cea mai utilizata metoda este tomografia, care
permite obtinerea imaginii radiografice a diferitor straturi ale unui organ, adica la diferita
adincimie de la suprafata lui. De aceea ea se mai numeste stratigrafie .
Teleradiografia sau radiografia cefalometrica. Metoda in cauza ne da posibilitatea sa
obtinem imaginea scheletului maxilofacial si al craniului pe care, prin trasarea diferitor
planuri, se va studia raportul dintre diferite segmente comparativ cu norma. Aceasta
metoda este utilizata la diagnosticul anomaliilor dentomaxilare, adiverselor asimetrii
craniofaciale si a altor dereglari de structura.
Cineradiografia. Este o metoda contemporana de studiu radiologic al A.T.M nu numai in
pozitie statica, dar si dinamica.
Artrografia. Maladiile A.T.M provoaca treptat diverse afectiuni ale meniscului articular, care
dese ori este trumat si deformat, insa imaginea lui pe fulmele radiografice amintite
lipseste.Artrografia este unica metoda care ofera detalii privind meniscul.
Electroradiografia Aceasta metoda poate fi utilizata la diagnosticarea anomaliilor generale
dentomaxilare si cind nu este necesara evidentierea structurii tesuturilor organului filmat
160 Circumstantele etiologice locale si generale ale paradontopatiilor marginale
cronice

-De natura microbiana, favorizanti-tartrul dentar, placa bacteriana, carii, obiceiuri

vicioase.
-Periaj gingivo dentar efectuat incoect
-Factori iatrogenic-microproteze cu limite dento protetice subgingivale care nu respecta
spatial biologic. <obturatii debordante, aparat orthodontic incorrect confectionate
-Factori anatomici: lipsa gingiei aderente, tipul parodontiului.

161. Rolul igienii cavitatii bucale in producerea imbolnavirilor parodontale.

Igiena cavitatii bucale are un rol important in profilaxia bolilor parodontale. Este necesar
suprimarea placii bacteriene supradentare, deasemenea inlaturrarea depunerilor
supradentare(a tardtrului). In caz contrar in cavitatea bucala se va instala placa
microbiana pe structura superficial a parodontiului care evoluiaza progresiv prin
afectare si a structurilor profunde de sustinere pina la pierderea dintilor.
162. Notiune de placa bacteriana dentara. Compozitie.

Placa Dentara este un depozit format din agregate bacteriene ce adera la

suprafetele dentare sau alte suprafete solide din cavitatea bucala prin intermediul
unei matrice . Apare ca un depozit mat,acumulat in special in zona coletului
dintelui,intre spatiile interdentare,fosetele ocluzale.Pentru determinarea prezentei
placii bacteriene se folosesc revelatori de placa .Placa veche acumulata pe
suprafetele dintilor se calcifica si formeaza tartrul in special pe suprafetele dentare
din zona canalelor salivare majore(suprafata linguala a incisisivilor inferiori, si
suprafata vestibulara a molarilor superiori). Deosebim placa supragingivala si
subgingivala.
Compozitie: Primul strat al placii microbiene este format in special de
glicoproteine, unde se mai gasesc in cantitati mari aminoacizi de tipul prolinei si
glicinei, acid glutamic. .Primii adera la pelicula streptococii orali, si cocii gram
negativi ca Neisseria si Moraxella.Apoi in interval de 24 h la ele mai adera
corinebacterii ,bacterii anaerobe Veillonella,Lactobacillus apoi si actinomicete
anaerobe.
In placa matura, se mai observa: celule epiteliale, leucocite, eritrocite,
particule alimentare şi protozoare. Placa matură are capacitatea de a
metaboliza foarte rapid zaharoza din aportul alimentar prin lanţul
glicolitic, producînd acizi organici care asigură o scădere profundă şi
prelungită a pH-ului plăcii, smalţul începe să sufere procesul de
demineralizare.
163. Etapele formarii placii bacteriene dentare.
Formarea Placii dentare prevede citeva etape:
1.formarea peliculei,
2.colonizarea bacteriana precoce,
3.succesiunile bacteriene pina la maturizarea placii.
Formarea peliculei: Microorganismele orale ca provatella melaninogenica
,P.oralis,fusobacterium produc neuroamidaze sub actiunea careia glicoproteinele
salivare pierd acidul sialic si precipita.Glicoproteinele insolubilizate se adsorb prin
intermediul ionilor de Ca pe suprafetele dentare ,in urma caror se adsorb si
fosfoproteine,sulfoglicopeptide,incit grosimea peliculei creste de la 100nm pina la
500-1000 nm dupa 48h.
Colonizarea si succesiunile: Bacteriile din saliva se adsorb pe pelicula
glicoproteica in formare.Primii adera la pelicula streptococii orali, si cocii gram
negative ca Neisseria si Moraxella.Apoi in interval de 24 h la ele mai adera
corinebacterii ,bacterii anaerobe Veillonella,Lactobacillus apoi si actinomicete
anaerobe.Astfel Are loc sinteza de matrice polizaharidica , scade potentialul de
oxido-reducere ,se modifica Ph si se acumuleaza cataboliti si alti produsi bacterieni
care pregatesc urmatoarea succesiune bacteriana cu maturarea placii ulterior.
Placa matura: Odată formata, placa bacteriană, continuă să se populeze
cu bacterii secundare, să se maturizeze, astfel încât în final, se
concentrează în structura sa o cantitate foarte mare de germeni. În 30 de
zile de la colonizarea peliculei primare cu microorganisme, apare placa
bacteriană matură. Alţi constituenţi ai plăcii bacteriene mature ,pe lângă
microorganisme sunt: celule epiteliale, leucocite, eritrocite, particule
alimentare şi protozoare. Placa matură are capacitatea de a metaboliza
foarte rapid zaharoza din aportul alimentar prin lanţul glicolitic, producînd
acizi organici care asigură o scădere profundă şi prelungită a pH-ului
plăcii, smalţul începe să sufere procesul de demineralizare. De aceea,
este necesară îndepărtarea constantă a plăcii bacteriene de pe structurile
orale prin respectarea unor reguli de igienă şi alimentaţie care ne vor
păstra dinţii sănătoşi

164 Mecanisme de patogenitate in boala parodontala.

Prima cauza in declansarea parodontitelor o determina placa bacteriana/
Microorganismele impreuna cu celulele tesutului gazda realizeaza o ecologie a
placii in care elementele metabolice de nutritive, respiratie se intrepatrund. Ele se
impart in mecanisme directe si mecanisme indirect.
Mecanismele directe- se include in actiunea nociva a unor factori bacterieni ce tin
de structura celulara, invazia bacteriilor, producerea de exotoxine, elibereare de
endotoxine, elaborarea enzimei cu rol cu rol de agresiune asupra componentelor
tisulare din regiunile adiacente.
Mecanisme indirecte – include raspuns immunologic al gazdei ce incearca sa se
apere in fata bacteriilor, mecanisme ce pot devein ca factori agravanti si progresivi
in leziunile parodontale.Forma clinica de boala si evolutie ultrioara a
parodontopatiilor apar ca rezultat al unui raport dintre gradul de patogenitate
bacteriana a speciilor din placa bacteriana, si gradul de aparare a gazdei influentat
de numeroase elemente locale si generale.
165. Mijloace de evidentiere si indepartare a placii bacteriene.
Pentru determinarea prezentei placii bacteriene se folosesc revelatori de placa .
Colorarea placii dentare reprezinta o metoda de motivare si constientizare a
pacientului cu privire la zonele incomplete curatate. Metodele prin care se aplica
relevatorii de placa sunt :
-prin badijonare
-prin clatituri de gura
-tablete cu relevator de placa.
Exemple de relevatori de placa:
-albastru de metilen de 2 %, tamponament usor
-violet de gentian, 1 %
-fucsina bazica de 0,2-0,3%
-albastru de toluidina 1%
-Butler, in 2 nuante pentru difirentierea placii vechi de cea noua
-Dis-Plaque ce coloreaza placa recenta(2,3 zile) in rosu iar placa veche(9-18 zile)
in albastru
Placa bacteriana se inlatura pin periaj, simplu sau profesional

166.Tartrul dentar. Compozitia tartrului dentar.

Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aparut in urma calcifierii placii
dentare cu ioni de calciu , întâlnit la dinţii, lucrările dentare fixe şi mobile, la
implanturile şi aparatele ortodontice intilnite in cavitatea bucala.

Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este

influentata de o serie de factori favorizanti:

-retentivitati anatomice

-cantitatea si compozitia salivei secreate

-fumatul

-igiena cavitatii orale

Compozitia tartrului dentar:

-substante anorganice- 75-85% (ioni de calciu, fosfat si carbonat, ioni de sodium,

magneziu,potasiu, cantitati foarte mici de clor, zinc, strontiu)
-substante organice 15% ( resturi de microorganisme moarte, cellule epiteliale
descuamate, leucocite, micina salivara si un nr mare de microorganism vii: coci,
bacilli, funci si forme filamentose)

-apa 8%

167. Formarea tartrului dentar. Rolul dietei in formarea tartrului.

Se depune de la virste tinere, primul apare tartrul supragingival. Tartrul dentar se

formeaza pe structurile bacteriene déjà preexistente care sufere procese de
mineralizare. Aceasta incepe in mod obisnuit in primele zile de depunere a placii
bacteriene, chiar in prima zi in 4-8 ore si reprezinta 50% dupa 2 zile, realizind o
calcificare a 60-90% dupa 12 zile

Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este

influentata de o serie de factori favorizanti:

-retentivitati anatomice

-cantitatea si compozitia salivei secreate

-fumatul

-igiena cavitatii orale

Rolul dietei

O dieta bogata in zaharuri favorizeaza formarea placii la nivelul careia se

acumuleaza Streptococcus Mutans, neisserii, lactobacilli, veilonelle. Speciile de
Streptococcus Mutans provoaca o demineralizare precoce creaza un pH acid,
favorizind microclimatul pentru acumulari in placa bacteriana

-Alimentele dure cu actiune mecanica pronuntata intirzie formarea tartrului

dentar

-Dificienta vitaminei B6 A P8 favorizeaza formarea tartrului

168. Rolul tartrului dentar in declansarea afectiunilor parodontale

Tartrul dentar este factorul comun in etiologia cariei si a parodontopatiilor.
Capacitatea lui de a contribui la producerea cariilor depinde de continutul lui in
calciu si fosfat, de metabolismul bacterian propriu, de limitele valorilor intre care
poate varia pH-ul sau de accesibilitatea si componentii salivei.

Cavitatea bucala are o temperature constanta, iar alimentata si fluxul salivar

asigura material prima, conditiile ionice si de pH necesare supravetuirii si
multiplicarii bacteriene, realizindu-se astfel o cultura mixta bacteriana. Bacteriile
in schimb modifica compozitia fizico-chimica a mediului bucal, stabilesc legaturi
atit cu gazda cit si cu celelalte specii bacteriene. Exista o strinsa relatie intre
placa dentara si bolile parodontiului. In placa de 48 ore se produce material toxic
in concentratii suficiente sa afecteze integritatea gingiilor. Substantele din placa(
enzimele proteolitice de origine bacteriana, amoniacul, hidrogenul sulfurat) pot
difuza in tesuturile gingivale fiind iritanti potentiali pentru gingii. De asemenea ,
endotoxinele becteriene patrund in gingie inducind formarea de anticorpi.
Reactiile locale antigen-anticorp, activeaza complementul initiind procesul
inflamator al gingiei si parodontiului.

169. Notiune de detartraj. Principii generale de instrumentare.

Detartrajul este procedura de indepartare a tartrului si placii

microbiene asociate de pe suprafetele dentare supra- si subgingivale.

Detartrajul supragingival se realizeaza eel mail bine cu seceri,

chiurete de detartraj, ultrasunete.

Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau speciale

de detartraj. De asemenea, pile sau razuse subgingivale, sapaligi si cu
ultrasunete, dar In acest ultim caz numai pana la 3-4 mm profunzime
de la marginea gingivala libera.

Detartrajul subgingival si chiuretajul radicular se realizeaza cel

mai bine cu chiurete de detartraj de tip universal sau special, specifice
suprafelelor radiculare.

Alegerea instrumentarului de detartraj este decisiva pentru reusita

acestuia cu minimum de efort, timp si deplasare a partilor active, care

trebuie sa fie eficiente in zonele subgingivale, interdentare si

interradiculare accesibile si sa fie compatibile curburilor coronare si
radiculare.

170. Metode de detartraj (manual,altrasonic, sonic)

Instrumentarul pentru detartraj:

- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde

exploratorii;

- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi,

pile sau razuse, chiurete;

- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare

dupa detartraj: palnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive si de lustruit.

Detartajul manual se efecteaza cu intrumente manual: seceri, sapaligi, pile, razuse,

chiurete. El se efectueaza intr-un timp mai indelungat si ca dezavantaj putem mentiona
ca pacientul simte durere in timpul efectuarii detartrajului. De aceea el in present este
efectuat mai rar, prioritate avind cel ultrasonic. Dar este indicat in cazul depunerilor mari
de tartu ce e mai greu de indepartat deodata cu ultrasunet.

Detartrajul ultrasonic
Reprezinta un adjuvant al detartrajului manual, pe care nu iI poate
Inlocui In totalitate.
Domeniul de aplicare a detartrajului cu ultrasunete este tartrul
supragingival si, numai In parte, tartrul subgingival, situat imedlat sub
marginea gingivara libera.

Au fost imaginate si folosite doua principale tipuri de aparate de

detartraj cu ultrasunete:
- aparate bazate pe efectul piezoelectric;
- aparate magnetostrictive.

Ambele tipuri sunt formate din patru componente principale:

1. generatorul electric, care produce energie de Tnalta frecventa;
2. piesa de mana $i partea terminala activa;
3. sistemul de racire cu apa;
4. dispozitivul de pornire-oprire.
Aparatele piezoelectrice sunt mai bine tolerate de bolnavii cardiaci
purtatori de stimulator cardiac

Indicaliile detartrajului cu ultrasunete:

1. Tartru supragingival.
2. Petele colorate depuse pe suprafata smaltului.
3. Tartrul din santul gingival sau din pungile parodontale superficiale,
de 3-4 mm."
Detartrajul cu ultrasunete prezinta avantaje fata de detartrajul
manual cu instruments clasice si, de aceea, este indicat si in
urmatoarele situatii:
4. In gingivostomatita ulcero-necrotica (GSUN), pentru indepartarea
grosiera a depozitelor mari de tartru, cu blandete, pentru a nu
aceentua durerile
.
5. La bolnavii hemofilici si In formele de parodontite acute
hiperplazice, ulcerate, cu sangerari accentuate, datorita traumatismului
gingival mult mai redus decat In cazul detartraJului cu
instrumente clasice.
6. Tn fazele incipiente de imbolnavire: gingivita cronica si parodontita
marginala cronica superficiala, pentru actiunea eficienta,
netraumatica.
7. Tn cursul interventiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor
depozite foarte aderente de tartru subgingival.
Chiuretarea suprafetelor radicu'lare prin indepartarea cementului
necrotic se realizeaza mai bine cu instrumentar manual dedit cu
ultrasunete.

Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete

1. Bolnavi cu boli, infectioase, contagioase.
2. Pacienti cu reflexe de voma exagerata.
3. Hiperestezie dentinara accentuata.
4. Copii mici.
5. Bolnavii cardiaci purtatori de stimulator cardiac (pacemaker).

A vantajele detartrajului cu ultrasunete

1. Mijloc de detartraj modern, eficient, ergonomic.
2. Actiune mai putin traumatizanta asupra structurilor dentare si
gingivale, cand este folosit in mod corespunzator. Posibilitatea de a fi
folosit In afecliuni gingivale acute, la hemofilici, in cazul fragilitalii
capilare.
3. Indepartarea depozitelor pigmentate de pe suprafelele dentare.
4. Bine suportat, nedureros la persoane adulte

Dezavantaje/e detartraju/ui cu ultrasunete

1. Vibraliile puternice, aplicate timp indelungat, perpendicular pe
suprafala dentara, pot produce desprind'eri ale prismelor de smalt si
dislocari ale cementului.
2. Vibraliile puternice in sanlul gingival pot produce desprinderea
epiteliului jonclional si a ligamentelor supraalveolare, in special la copii
si tineri in perioada de crestere.
5. Jetul de apa proiectat pe dinte si gingie se imprastie intr-un nor fin
care poate antrena, in microclimatul cabinetului, particule mici de
detritus organic cu microbi patogeni.
6. Jetul de apa reduce buna vizibilitate in aria de detartraj ~

DETARTRAJUL SONIC
Exista instrumente de detartraj asemanatoare eu cele actionate
de ultrasunete, dar care sunt antrenate de un jet puternic de aer, fiind Jet de aer
amplasate in locul piesei de turbina.

Avantajele detartrajului sonic:

- pret de cost mai mic decat al aparatului cu ultrasunete;
- volum redus;
- aplicare si indepartare usoara'
- consum redus de energie. este antrenat de jetul de aer;
- vibratii de intensitate mai redusa, mai bine suportat de pacienti,

Dezavantajele:
- are 0 singura treapta de putere; vibratiile sunt de
2.000-6.500 cicli pe secunda;
- eficienta mai redusa decat a aparatului cu ultrasunete.

171. Detartrajul manual (instrumentar de detartraj, tehnica detartajului)

Instrumentarul pentru detartraj:

- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde

exploratorii;

- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi,

pile sau razuse, chiurete;

- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare

dupa detartraj: palnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive si de lustruit
Cele mai dese instrumente folosite in detartrajul manual sunt:
-secerile( anterioare pentru dintii frontali si posterioare pentru partile proximale a
premolarilor si molarilor)
- pilele sau razusele(pentru indepartarea tartrului de linga sau sub marginea gingivala
libera)
-sapaliga(pt dintii frontali si pentru dintii laterali )
-daltile ( pentru zonele interdentare a dintilor frontali)
-chiurete Gracey
172. Principii de ascutire si activare a instrumentelor de detartraj
Ascutirea instrumentetor de detartraj

Trebuie facuta, In principiu. de cate ori este nevoie, chiar Inainte

si dupa fiecare folosire.
Pentru ascutire se folosesc:
- pietre Arkansas de forma dreptunghiulara, cilindro-conica, cu
grade diferite de duritate;
-Pietre India
- un ulei special pentru ascutit, care retine si Inlatura particulele
metalice rezultate;
- un cilindru din material plastic, pentru testarea ascutirii
instrumentelor.

173. Finisarea suprafetelor detartrate(surfasaj). Instrumente folosite pentru

surfasaj.
Surfasajul consta in curatarea minutioasa a suprafetelor radacinilor dentare acoperite de cement
infectat sau de tartru subgingival si in eliminarea pungilor parodontale. Surfasajul radicular se
realizeaza cu instrumente speciale numite chiurete dentare, si se realizeaza sub anestezie locala.
La fel dupa detartraj, finisarea suprafetelor finisate se realizeaza cu cupe de cauciuc, periute
montate.
174.Curatirea fina si lustruirea suprafetelor dentare dupa detartraj.
Instrumente
Curalirea fina si lustruirea suprafelelor
dentare dupa detartraj se realizeaza prin mai multe modalitali:

Cupe de cauciuc simple sau septate In interior de lamele fine.

Cupele de cauciuc umplute cu paste de lustruit sunt antrenate In
rotatie de piesa de mana la care se adapteaza. Cupele de cauciuc se
aplica pe suprafelele vestibulare si orale ale coroanelor dentare.
Folosirea necontrolata, cu viteza si apasare excesiva a
cupelor de cauciuc. poate produce leziuni ale marginii gingivale si
dislocari ale stratului de cement radicular, care, in regiunea cervicala,
este foarte subtire.

Periute montate, din plastic, In forma de palnie sau roata se

adapteaza la piesa de mana in contraunghi sau la piesa
dreapta.
Peria in forma de palnie, incarcata cu pasta. de lustruit, se aplica
in rotatie pe felele vestibulare si orale si se deplaseaza aproximal atat
cat Ie permite accesul interdentar.

Suprafetele aproximale se curata fin si se lustruiesc cu:

- discuri fine;
- pene interdentare de lemn de balsa sau de portocal, mentinute
intr-un dispozitiv de prindere;
- 'benzi late de matase cerata.
in toate situaliile, se folosesc paste de lustruit care contin particule
fine de carbonat de calciu, carbonat de magneziu, piatra ponce, saruri
de fluor, fluorura de staniu cu efect desensibilizant dentinar, oxid sau
silicat de zirconiu, aditivi, su'bstanle aromatizante (de menta, capsuni)
si coloranli, glicerina.
175.TRATAMENTUL MEIDICAMENTOS IMPOTRIVA PLACll MICROBIENE
Ca urmare a interesului redus sau inconstant al unor persoane
pentru Indepartarea zilnica prin periaj a placii bacteriene, pentru
prevenirea consecintelor acestei situatii, care duce In mod cert la
inflamatie gingivala sau parodontal a, au existat preocupari si continua
sa se elaboreze 0 serie de medicamente cu actiune antiplaca. Acestea
sunt Inglobate In dentifrice, ape de gura, tablete, guma de mestecat
sau se prezinta sub forma de solutii sau geluri.
Prin acest tratament medicamentos se urmareste:
- Indepartarea placii existente;
- prevenirea colonizarii microbiene a placii dentare;
- prevenirea formarii tartrului ca urmare a calcifierii placii microbiene.
Dintre antisepticele cu actiune eficienta chiar specific antiplaca se
detaseaza: clorhexidina, sanguinarina, triclosanul.
176.Chiuretajul gingival. Indicatii contraindicatii, instrumentar utilizat, tehnica
Se efeclueaza in santul gingival si pungile gingivale false, fara a
depasi, de regula, nivelul de insertie a epileliului jonclional. Este 0
forma avansata de debridare gingivala pe cale chirurgicala.

Indicatii

Chiurelajul gingival esle indica in:

1. Gingivite cronice cu micro ulceralii, pe perelele moale al santului
ginqival si sangerari la cele mai usoare atingeri;
2. Gingivite cronice si, mai ales, in parodontite marginale cronice
superficiale, cu pungi false, care nu cedeaza la tratament
anti microbian.
Contraindicafii:

1. Gingivite alergice;
2. Gingivite fibroase cu aspect clinic fibromatos.

Tehnica: .
Instrumentarul principal este reprezentat prin chiurete fine de tip
GRACEY. Acestea se introduc cu blandete in santul gingival sau
punga falsa si se retrag pe peretele moale, in timp ce cu mana opusa
se executa 0 presiune moderata pe marginea gingivala libera si gingia
fixa
Aceasta compresie digitala are rolul
de a stabiliza gingia si de a permite chiuretei
sa se incarce cu tesutul epitelial si de granulatie inflamat.
~ Tractiunile chiuretei se fac cu blandete, evitand posibilele dilacerari ale
gingiei inflamate.
In urma chiuretajului se produce 0
sangerare care diminua treptat 0 data cu
indepartarea tesutului de granulatie al
microulceratiilor gingivale.
santul gingival se spala cu ser
fiziologic sau cu solutie de gluconat de
clorhexidina 0,12% cu ajutorul unei seringi.
Gingia se aplica pe dinte cu presiune
Moderata si poate fi protejata cu mese iodoformate afinate aplicate interdentar peste
papilele interdentare sau se poate
folosi un ciment chirurgical de protectie.
Chiuretajul gingival trebuie efectuat dupa detartraj si se
completeaza prin chiuretajul radicular al eventualelor zone de ciment
dezgolit, preferabil intr-o sedinta urmatoare.

177. Chiuretajul subgingival inchis.Indicatii, contraindicatii, instrumentar, tehnica

Se realizeaza in pungi parodontale adevarate, dincolo de zona de
insertie a epiteliului jonclional.

Indicatii:
1. Pungi parodontale mici, de 2-4 mm adancime;
2. Pungi parodontale foarte adanci
3. Pungi parodontale adanci
4. Pentru a reduce riscul de acutizare prin suprainfectare a
pungilor parodontale si de aparitie a abcesului parodontal marginal;
5. Ca tratament definitiv al abcesului parodontal marginaI la
monoradiculari;
6. Fistule apico-gingivale;
7. Pentru temporizarea extractiei la bolnavi cu afecliuni generale,
unde nu se pot realiza interventii ample de chirurgie parodontala;
8. Recidive, dupa alte interventii chirurgicale.

Contraindicatii:
1. La nivelul bi- si trifurcatiilor radiculare, unde nu este eficient ca
interventie singulara;
2. La dinti cu mobilit te crescuta si pericol de avulsie prin
manevrele de chiuretaj.

Instrumentar. se includ toate instrumentele destinate indepartarii

tesuturilor alterate, iar in cazul chiuretajului cu microlambouri papilare
si instrumentarul de incizie si sectionare.

Tehnica:
Chiuretajul subgingival poate fi efectuat pe un dinte,
sau mai multi
Exista doua variante de tehnica:
1. Chiuretajul in camp inchis, fara decolari gingivale, cand
papila interdentara este lasata in poziti deasupra limbusului alveolar
si este deplasata prin traclionare pentru accesul instrumentului la
pungile parodontaJe.
Este 0 metoda cu eficienta redusa, fiind realizata in conditii de
vizibilitate redusa si nu poate fi aplicata. decit la pungi cu adancimi
diferite, dar aflate in zone accesibile.

178. Gingivectomia. Indicatii, contraindicatii. Tehnica operatorie.

Este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza:
a) peretele moale (extern) al pungilor parodontale. Prin aceasta
se realizeaza:
- desfiintarea posibilitatii de retentie a placii microbiene;
- accesul direct la tesuturile infectate care pot fi indepartate cu Acces direct
usurinta;
- prevenirea recidivelor;
b) gingia hiperplaziatA si pungile false sau adevarate subiacente.
Gingivectomia este deci 0 interventie radicala, prin care se
suprima, intr-o singura sedinta, suportul morfologic a'i bolii parodontale radicala
de tip distructiv sau proliferativ.
Gingivectomia esta interventia cu cel mai inalt grad de eficienta
terapeutica, dar care este urmata de sechele vizibile

Indicatii:
1. Pungi supraalveolare eu un perete gingival fibros, de consistenIa
ferma, care nu poate fi chiuretat corespunzator (sau, daca este
chiuretat, nu se reacoleaza).
2. Abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare.
3. Abcese parodontale marginale recidivante, cu peretele extern
al pungii ingrosat,
4. Pungi parodontale de adancime medie, cu perete extern
sublire, slab vascularizat, dilacerabil, friabil si franjurat prin chiuretaj
subgi ngival.
5. Pungi parodontale cu exsudat inflamator recidivant dupa alte
intervenlii chlrurgicale.
6. Hiperplazii gingivale de cauza microbiana, medicamentoasa si
uneori, hormonala.
7. Indicalii ale gingivectomiei legate de alungirea coroanei
dentare:

Contraindicatii:
1. Gingivite alergice.
2. Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament antimicrobian.
3. Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoza (In absenta
tratamentului bolii sistemice).
4. Unele gingivite hiperplazice de cauza hormonala; In sarcina se
recomanda temporizarea gingivectomiei pana dupa nastere.
5. Pungi parodontale osoase (se prefera lambouri).
6. Pungi parodontale adanci care depasesc linia (jonctiunea)
mucogingivala.
.
Tehnica:
1. Marcarea portiunilor celor mai declive ale pungilor parodontale
se face cu 0 sonda parodontala gradata sau, mai bine, cu pensa
CRANE-KAPLAN (fig. 133).
Bratul neted al pensei se introduce In punga pana a Intampina 0
rezistenta u$or depresibila. Prin apropierea bratelor pensei, varful
extern creeaza un punct hemoragic (fig. 134). Acesta este situat Insa
cu 1-2 mm mai coronar decat portiunea cea mai decliva, in functie de
grosimea tesutului de granulatie.
2. Incizia se face cu bisturiul cu lama nr. 15 (preferabil), bisturiu
deschis extern la 45° fata de planul orizontal. Linia de incizie
trebuie facuta cu 1-2 mm spre apical de punctele hemoragice

3. Excizia gingiei se realizeaza cu instrumentul KIRKLAND, cu

pense anatomice Si este usurata prin actiunea instrumentului de
detartraj in forma de "gheara" aplicat interdentar.
4. Detartrajul minutios al radacinilor expuse.
5. Chiuretajul radacinii.
6. indepartarea tesuturilor de granulatie: epitelial Si conjunctiv
(mai voluminos), se face in toate cazurile.
7. Modelarea fina a conturului gingiei se face cu forfecute de
plastie
.
Electrocauterizarea poate fi utilizata pentru corectarea conturului
gingival de la inceput sau dupa incizia initiala.
8. Toaleta plagii se face cu ser fiziologic sau cu solutie de gluconat
de cl0rhexidina 0,12%.
9. Protectia plagii se face cu cimenturi chirurgicale: din acest Cimenturi
punct de vedere trebuie mentionat ca cimenturile chirurgicale cu oxid chirurgicale
de zinc-eugenol pot produce reactii alergice datorita eugenatului .
179. Gingivoplastia. Indicatii special, contraindicatii. Timpi operatori.
in mod obisnuit. gingivectomia se insote$te de a serie de
manopere de plastie prin care se urmare$te restaurarea morfologiei
functionale a conturului gingival prin proceduri plastice:
- excizia papilelor cu fenomene de staz ,excluse functional;
- modelarea marginii gingivale cu forfecute de plastie sau cle$ti
de plastie tisulara;
- subtierea marginilor gingivale cu pietre diamantate.
Exista $i situatii speciale cand se impune a modelare intinsa a
festonului gingival $i repozitionarea cat mai aproape de coletul dentar
al marginii gingivale reconturate chirurgical.
Sa realizeaza astfel 0 interventi completa. In care gingivectomia
este urmata. de realizarea unui lambou mucozal sau mucoperiostal,
repozitionat spre coronar. Este evidenta
combinarea elementelor de chirurgie parodontala care, din motive
didactice, se trateaza un mod separat.
Indicatile de ordin special al gingivectomiei gingivo-plastice sunt:
1. Sechelele gingivale ramase dupa gingivostomatita ulcero-neerotica.
2. Fibromatoza gingivala cu Ingro$area excesiv a marginii gingivale.
3. Descoperirea unor portiuni de radacina. In urma gingivectomiei
efectuate de necesitate In zonele vizibile, frontale.

Contraindicatii
1. Gingie subtire, friabila, slab vascularizata, care nu se preteaza
la modelare plastica.
2. Involulii gingivale precoce, limitate la un dinte sau un grup de
dinti, din cauza gradului inalt de recidiva. Aici se aplica proceduri de
chirurgie mucogingivala prin lambouri repozilionate lateral (ceea ce
constituie. de altfel, tot 0 plastie) sau prin grefe gingivale libere.
Anestezia se tace prin intiltratie.

Tehnica: bisturiul cu lama nr. 15 (preferabil) sau nr. 11,

facandu-se 0 incizie combinata:
- intrasulcular, la nivelul marginii gingivale libere. daca nu prezinta
o ingrosare fibroasa excesiva;
- extrasulcular, pe versantul extern al marginii gingivale libere
ingrosate Si la baza papilelelor interdentare excluse functional, de
staza, hiperplazice, friabile.
Incizia se face in bizou intern la 45 grade fata de planul orizontal.
Interdentar, incizia se completeaza cu bisturie de tip GOLDMAN-
FOX sau cu forfecule de plastie.
Se indepflrteaza piesa gingivala
nerecuperabila. ingrosata, fibroasa. cu pensa anatomica sau cu
ajutorul unor instrumente de detartraj "grele" (gheara de detartraJ).
Mucoasa gingivala restanta se decoleaza cu grija de periost

se indeparteaza, cu grija,tesuturile alterale prin:

- chiurelajul tesutului de granulatie;
- chiuretarea $i netezirea suprafelei radacinii;
- excizia modelant a osului alveolar prin inlaturarea zonelor
osteitice, ramolite.
Se sUtureaza portiunea gingivala decolata In pozitie cat mai
coronara, la colelul analomic al dintelui
Se sutureaza marginea caudala (apicala) a mucoasei alveolare a
fundului de sac restant
Periostul descoperil va fi protejal cu mese iodoformale, schimbate
in primele trei zile, $i se va acoperi de epileliu in 12-14 zile.
Firele de sUtura se scot la 7-8 zile.
180. Notiune de lambou. Clasificare. Avantajele, dezavantajele operatiilor cu
lambou.
Prin lambou Se intelege un fragment de mucoasa sau si periost
decolat de osul alveolar subiacent printr-una sau mai mulle incizii;
fragmentul decolat poate fi partial sau total raflectat, ceea ce permite
un acces direct $i 0 buna vizibilitate asupra zonei operate si
repozilionat (fara a fi desprins de restul mucoperiostului). in scopul
protecliei plagii osoase subiacente si obtinerii unui efect cat mal
fizionomic.

in raport cu osul alveolar subiacent, lamboul poate fi:

- reflectat In Intregime;
- partial reflectat.

in funclie de straturile din care este format. lamboul poate fi:

- mucozal;
- mucoperiostal.

in raport cu pozitia in care este plasat lamboul la finatul

interventiei, el poate fi repozitionat:
- apical;
- lateral;
- coronar.

In raport cu gradul de extindere a lamboului:

- lambou extins: pe un grup de dinti, pe 0 arcada;
-Iambou limitat: in L. pe unu-trei dinti.

Avantajele operatilor cu lambou sunt:

1. Un acces bun la nivelul radacinilor, pungilor interdentare si
interradiculare.
2. Eliminarea continutului pungilor situate aproape sau dincolo de
jonctiunea mucogingivala.
3. Asigura accesul 'Ia nivelul osului alveolar pentru corectarea
defectelor resorbtive ale acestuia.
4. Crearea unei zone fara tesuturi patologice In scopul unei bune
reacolari gingivale.

Dezavantaje:
1. Dilacerari Intinse mucoperiostale, risc de rupturi, franjurari sau
de necroza, prin incizii necorespunzatoare cu afectarea irigatiei
lamboului.
2. Retraclie gingivala prin vindecare fibroasa retractila $i rezectia
modelanta substractiva a osului subiacent.
181 Indicațiile,contraindicațiile operațiilor cu lambou.

Prin lambou se intelege un fragment de mucoasa sau si periost

decolat de osul alveolar subiacent printr-una sau mai mulle incizii;
fragmentul decolat poate fi partial sau total reflectat, ceea ce permite
un acces direct si 0 buna vizibilitate asupra zonei operate si
repozitionat (fara a fi desprins de restul mucoperiostului). in scopul
protectiei plagii osoase subiacente si obtinerii unui efect cat mai
fizionomic.
Clasificare
in raport cu osul alveolar subiacent, lamboul poate fi:
- reflectat In Intregime;
- partial reflectat.
in funclie de straturile din care este format. lamboul poate fi:
- mucozal;
- mucoperiostal.
in raport cu pozitia in care este plasat lamboul la finatul
interventiei, el poate fi repozitionat:
- apical;
- lateral;
- coronar.
In raport cu gradul de extindere a lamboului:
- lambou extins: pe un grup de dinti, pe 0 arcada;
-Iambou limitat: in L. pe unu-trei dinti.
Avantajele operatiilor cu lambou sunt:
1. Un acces bun la nivelul radacinilor, pungilor interdentare si
interradiculare.
2. Eliminarea continutului pungilor situate aproape sau dincolo de
jonctiunea mucogingivala.
3. Asigura accesul 'Ia nivelul osului alveolar pentru corectarea
defectelor resorbtive ale acestuia.
4. Crearea unei zone fara tesuturi patologice In scopul unei bune
reacolari gingivale.
Dezavanfaje:
1. Dilacerari Intinse mucoperiostale, risc de rupturi, franjurari sau
de necroza, prin incizii necorespunzatoare cu afectarea irigatiei
lamboului.
2. Retraclie gingivala prin vindecare fibroasa retractila $i rezectia
modelanta substractiva a osului subiacent.
Indicatiile operatiilor cu lambou In cadrul bolii parodontale:
1. Pungi parodontale de adancime medie sau mai adanci, extinse
dincolo de jonctiunea mucogingivala.
2. Resorbtie osoasa verticala, neuniforma.
3. Pungi parodontale osoase.
4. Abces parodontal marginal serpiginos la mono- si pluriradiculari.
5. Abces parodontal marginal de orice fel la nivelul dinlilor laterali.
6. Aplicarea de implante granulare In pungile parodontale: terapia
de aditie.
7. Interventii de regenerare tisulara ghidata.
8. in vederea amputatiei radiculare la dintii pluriradiculari.
9. Recidive dupa chiuretaj subgingival.
Contraindicalii:
1. Dinli cu resorbtie avansata pana in apropierea apexului, pe toate
fetele radiculare, cu mobilitate dentara patologica mare (gradul III ).
2. Atrofie osoasa orizontala, fara semne de inflamalie si pungi
parodontale.
3. Lambourile pe un singur dinte prin incizii efectuate pe 0
mucoasa subtire, intinsa, slab vascularizata.
182 Noțiune de ostectomie și osteoplastie. Indicații pentru chirurgia osoasă.
Ostectomie - Rezecție a unui os, făcută cu scopul de a remedia o diformitate a acestuia sau în
scop terapeutic.
Osteoplastie - Restabilirea pe cale chirurgicală a unui os distrus, cu ajutorul unor fragmente
osoase, cu metal sau cu material plastic.( remodelarea osului)

Indicații pentru chirurgia osoasă

a) Interventii de rezectie si modelare osoasa ostectomii si osteoplastii se realizeaza in:
- pungi parodontale osoase, create printr-o resorbtie alveolara
preferentiala. acolo unde osul alveolar este intarit de prelungiri din
corpul oaselar maxilare, mai rezistente la resorbtie; mentinerea unui
perete extern osos creeaza conditii favorabile pentru recidiva
inflamatiei septice;
- resorbtii osoase verticale, unde se atenueaza neregularitalile conturului osului alveolar;
- restaurarea coroanei clinice a dintilor prin gingivectomie si
remodelare a marginii osului alveolar la un nivel mai decliv, cu
repozitionarea apicala a Iamboului mucogingival;
- exostoze ale marginii si versantilor osului alveolar.
b) Intervenfii de restaurare a osului alveolar
Refacerea prin mecanisme naturale a osului alveolar nu este
posibila fara o interventie ajutatoare, terapeutica. Se disting, in acest
sens, doua directii de tratament:
- fara utilizarea unui material aditional si
- prin tratament de aditie.
in primul caz, se insista in mod deosebit pe indepartarea tesutului
de granulatie epitelial din pungile parodontale si a epiteliului jonctional
restant. Tesutul epitelial impiedica restructurarea cementului si a
tesutului conjunctiv desmodontal. Indepartarea lui se poate face prin:
- agenti chimici: hipoclorit de sodiu, antiformina, fenol – dar acestia au 0 actiune neselectiva fata
de tesuturi;
- agenti fizici: ultrasunete, freze si pietre abrazive, care. de
asemenea, nu pot fi controlati cu precizie pentru a actiona numai pe
tesutul epitelial;
- interventii chirurgicale parodontale de eliminare a epiteliului dar
acesta poate prolifera din marginile plagii.

183 Noțiune de regenerare tisulară ghidată(RTG). Membrane utilizate în tehnica(RTG) .

Cerințe către membrane.
Regenerarea tisulara ghidata este 0 modalitate terapeutica
realizata prin tehnici chirurgicale care folosesc In principal bariere
mecanice, unele cu valoare biologica: matricele de biovitroceramica in
colagen si care conduc la regenerarea gingivo-parodontala.
Rolul de bariera intre epiteliu $i tesutul conjunctiv desmodontal II
au "membranele"
Nerezorbabile:
- membrane din politetrafluoreti/ena expandata (ePTFE Gore-Tex);
- cauciuc (latex) de diga; prezinta 0 serie de avantaje:
- adaptare buna $i etan$a, mai ales la niveluJ concavitatii
interradiculare;
- posibilitatea tratarii simultane a unui numar crescut de
defecte parodontale vecine;
- buna separare a cheagului de posibila contaminare
bacteriana;
- pretul de cost redus.
Rezorbabile:
- de colagen, care reprezinta 0 importanta proteina atat pentru
structurarea desmodontiului $i ligamentului periodontal, cat $i a osului
alveolar $i a cementului, activitate care rezulta din proprietatea sa
chemotactica fata de fibrobla$ti. Colagenul are de asemenea
proprietati hemostatice prin activarea agregarii plachetare cu formarea
rapida a unui cheag $i stabilizarea plagii postoperatorii.
- acid polilactic (folosit cu succes in tratamentul defectelor furcatiilor
de clasa a II-a:
- acid poliglicolic;
- poliglactin
- dura mater liofilizata:
- amestec de copolimeri din acid polilactic si tributilcitrat
- grefe autogene de periost
Membranele neresorbabile au dezavantajul reinterventiei
chirurgicale de indepartare dupa cca cinci saptamani de aplic re;
Membranele se utilizeaza in:
- tratamentul defectelor furcafiilor de clasa a II-a si a III-a;
- resorbtia osoasa limitata {unu-joi pereti} si sunt mai efieiente in:
- incongruente dento-alveolare cu inghesuire;
- resorbtii osoase orizonlale.
184 Noțiune de terapie de adiție. Materiale utilizate în terapia de adiție.
- Urmareste completarea defectelor osului alveolar printr-un
material susceptibil sa favorizeze prin neomineralizare regenerarea
osoasa.
Asocierea procedurilor de regenerare tisulara ghidata cu terapia
de aditie reprezinta 0 modalitate moderna si eficienta de tratament a
defectelor osoase parodontale. Rezultate deosebite se obtin in special
in tratamentul furcatiilor, dar metoda poate fi folosita curent si pentru
regenerarea osoasa a pungilor parodontale din spatiile interdentare.
GREFELE OSOASE
Reprezinta 0 forma importanta a terapiei de aditie care urmareste:
- reducerea adancimii pungilor parodontale;
- realizarea unei jonctiuni gingivo-dentare inalte;
- micsorarea gradului de resorbtie osoasa;
- inaltarea nivelului de os alveolar restant.
Clasificarea grefelor osoase dupa particularitaljile legate de
origine, natura si implicaliile imunologice:
Grefe de origine umana:
• Grefele osoase autogene sau autologe umane.
Se realizeaza din transplante de os recoltate dintr-o localizare
Topografica si aplicate In alta la acelasi individ. Pentru refacerea osului
alveolar distrus s-au utilizat:
a) din cavitatea buca/a:
- particule de os cortical amestecat cu sange
- fragmente din peretele alveolar, recoltate dupa extractii;
- fragmente sub forma de pana, dislocate din creasta edentata.
vecina unei pungi parodontale, pe care 0 obtureaza prin translatie;
- fragmente din creasta edentata sau din exostoze;
- os obtinut prin trepanare din corpul oaselor maxilare;
- os medular, spongios, recoltat din zona tuberozitatii maxilare; se
recomanda la persoane tinere cu maduva osoasa rosie. Dupa
decolarea mucoasei si trepanarea tablei osoase externe, osul
spongios se recolteaza sub forma unor carote, cu 0 freza tubulara
speciala sau cu 0 chiureta chirurgicala. bine ascutita.
b) din afara cavitalii bucale:
- fragmente de os medular recoltat din osul iliac;
- fragmente de os iliac In stare proaspata sau Inghetat.
• Grefe osoase alogene sau omologe umane:
Se realizeaza din transplante de os uman intre indivizi diferiti:
- os iliac medular liofilizat decalcificat DFOBA
- os iliac medular Iiofilizal mineralizat FOBA
- os mineral (OSIPOV-SINESTI).
Au avantajul stimularii proteinelor de morfogeneza osoasa
Dezavantaj: posibilitatea transmiterii unor infeclii virale - SIDA.
Materiale inlocuitoare (substituenli) de os provenite de la alte
specii animale:
• Grefe osoase heterologe sau xenogene recoltate de la
animale :
- os liofilizat decalcificat DFDBA;
- hidroxiapatite
- matrice anorganica de hidroxiapatita de la bovine (ABM) asociata
cu 0 peptida de colagen.
Materiale sintetice inlocuitoare (substituenti) de os:
• Grefe (materiale) sintetice aloplastice
Se descriu in prezent urmatoarele tipuri de materiale aloplastice:
- hidroxiapatite neporoase;
- hidroxiapatite poroase;
- beta tricalciu fosfat;
• copolimeri asociati cu hidroxid de calciu:
• PMMA (polimetilmetacrilat);
• PHEMA (polihidroxietilmetacrilat):
- sticle bioactive: saruri de sodiu, calciu, fosfat, dioxid de siliciu.
Se admite ca hidroxiapatitele, PMMA, PHEMA sunt, de regula,
nerezorbabile in timp ce beta tricalciu fosfat Si sticlele bioactive sunt
rezorbabile.
• Alte materiale utilizate in terapia de adifie:
- sulfatul de calciu;
- fragmente de sclera, dura mater, cartilaj, cement, dentina;
- colagen (pelicule, membrane, matrice, bureti, gel);
- pulbere de coral, carbonat de calciu coralier;
Terapia de aditie cu hidroxiapatita si biovitroceramica
Cele mai utilizate produse au fost:
- Interpore 200, 0 hidroxiapatita cu structura poroasa, similara cu
osul uman, neresorbabila.
- Synthograft este un beta tricalciu fosfat resorbabil;
- Frialit este un pentacalciu-hidroxid-trifosfat neresorbabil;
Biovitroceramica este un material bioactiv care aditioneaza de
osul natural fizic sau chimic.
Interconectarea fizica se produce prin patrunderea fibrelor de
colagen In porozitatile materialului, urmata de stimularea proceselor
de osteogeneza.
Biovitroceramica (wollastonit-apatita) este superioara hidroxiapatitei, datorita ionilor de fluor
care conduc la formarea de fluor-hidroxiapatita.
Prin cuplarea cristalelor de hidroxiapatita cu colagenul se initiaza
procesele reparatorii de osteogeneza. Acest proces are loc In circa
sase luni.

185 Frenotomii,frenectomii și frenoplastii. Metode de tratament.

Sunt interventii auxiliare necesare in chirurgie mucogingivala.
Frenectomia reprezinta excizia frenului, cu ajutorul interventiei mucogingivale, si acoperirea
zonei descoperite cu o grefa libera.
Frenotomia reprezinta incizii la nivelul frenului, fara a –l exciza
Frenoplastii reprezinta corectia sau remodelarea frenului prin chirurgie mucogingivala.
Principalele interventii de chirurgie mucogingivala sunt:
Grefele gingivale libere sunt folosite pentru cresterea zonei de
gingie fixa, redusa de obicei, prin bride cu insertie inalta. (freevente in
zona caninului si premolarilor inferiori).
Tehnici:
Metoda se realizeaza in mai multi timpi:
- desfiintarea pungilor parodontale, daca acestea exista, prin
gingivectomie:
- pregatirea zonei primitoare printr-o incizie orizontala de-a lungul
jonctiunii mucogingivale si decolarea mucoasei subiacente care se
sutureaza decliv, la periost lasand libera 0 suprafata. a acesteia pentru
a primi grefa;
-pregatirea grefei care este recoltata cu bisturiul sau cel mai bine cu un mucotom, din zona
neteda a mucoasei palatinale, situata aproape de coletul dintilor de pe aceeasi parte cu zona
grefata de la
mandibula;
-aplicarea grefei peste zona denudata, sutura separata a marginii coronare si a capetelor laterale;
protectia plagii cu mese de tifon sau ciment chirurgical aplicat cu grija, pentru a nu se insinua
intre marginile grefei (in special, cea apicala, nesuturata) si zona primitoare.
Operatia cu lambou efectuata eu dublu scop:
eliminarea pungilor parodontale si cresterea zonei de gingie fixa, dar fara adincirea fundurilor de
sac vestibulare.
Operatia cu lambou deplasat coronar urmareste acoperirea suprafetei radiculare cu retractie
gingivala. Este 0 interventie de sine statatoare sau poate urma la doua luni dupa aplicarea unei
grefe
gingivale libere.
Operatia cu lambou deplasat lateral este indicata pentru acoperirea
unei zone de retractie gingivala pe dintii izolati.
Tehnica:
- Se incizeaza marginea gingivala care Iimiteaza zona de retractie
Si se excizeaza portiunea subtire dinspre aceasta zona;
- Se decoleaza un lambou lateral mucozal sau mucoperiostal,
suficient de lat pentru a acoperi in intregime zona de retractie;
- Se deplaseaza lateral lamboul pediculat si se sutureaza la
gingia adiacent si mucoasa alveolara;
- Se protejeaza plaga cu ciment chirurgical.

186 Noțiune de leziuni interradiculare. Clasificare.

Leziuni interradiculare reprezinta pierderi osoase situate intre radacinile dintilor pluriradiculari.
Clasificare orizontala:
F1 (grad de demarcare) introducerea sondei in spatiul interradicular la 1-3 mm;
F2 –mai mare de 3 mm;
F3 – leziune interradiculara transversala;
Clasificare verticala:
Defect A,B,C sau 1,2,3 ( acest defect porneste de la regiunea furcatiei si ajunge pina la osul
alveolar)
A sau 1 – profunzimea 1-3 mm;
B sau 2 – 4-6 mm;
C sau 3 – mai mult 6 mm;

187 Recesiuni gingivale. Noțiune. Clasificarea recesiunilor gingivale.

- Sunt leziuni parodontale caracterizate printr-o retractie progresiva in directie apicala a marginii
gingivale.
Schematic recesiunea se determina ca distanta intre jonctiunea smalt-cement pina la marginea
gingiei libere.
Clasificare ( se tine cont de linia muco-gingivala si morflogia leziunilor)
Dupa Sullivan si Atkins:
Sunt 4 clase
1.profunda si lata
2 superficiala si lata
3 profunda si ingusta
4 superficiala si ingusta
Dupa Miller:
1.nu atinge linia muco-gingivala,tesuturile proximale parodontale sunt integre fara pierderi de
atasament;
2.atinge sau depaseste linia muco-gingiv, tesut.proxim parodont sunt integre fara pierderi de
atasament;
3.atinge sau depaseste linia muco-gingiv, tesut proxim parod sunt usor afectate, reacoperirea
radiculara este partiala;
4.atinge sau depaseste linia muco-gingiv,tesut proxim parod sever afectate, prognosticul de
reacoperire este rezervat

188 Factorii cauzali și predispozanți în apariția recesiunilor gingivale. Simptomatologia

recesiunilor gingivale.
Pentru aparitia unei recesiuni gingivale este necesara asocierea mai multor factori etiologici.
Factori cauzali:
-Periajul gingivo-dentar incorect;
-Placa bacteriana
-Factori iatrogeni( microproteze cu limita dento-protetice subgingivale care nu respecta spatiul
biologic; obturatii debordante;crosetele protezelor partiale; aparatele ortodontice incorect
confectionate).
Factori predispozanti:
-malpozitii dentare;
-fenestratii osoase;
-frenurile inserate aproape de marginea gingivala;
-convexitati radiculare a caninilor
Factori anatomici predispozanti:
-biotipul parodontal( poate fi gros, si subtire/fin)
-lipsa gingiei aderente
Simptomatologia in retractia gingivala

Simptomele, in caz de retractie gingivala, sunt, si acestea, destul de variate, si anume:

-hipersensibilitatea dentinei in caz de pierdere a cimentului protector de la baza –pot rezulta

dureri acute si lungi sau acute si scurte, provocate de interactiunea cu lichidele si alimentele

-, alungirea aparenta a dintilor – odata retrasa gingia, mare parte a coroanei vizibile adauga la
acest efect ;

- expunerea radacinii dintilor, senzatia de instabilitate a dintelui la linia gingiei, schimbarea

coloraturii dintilor, aparenta maririi spatiilor interdentare, aparitia cariilor subgingivale

189 Examenul radiografic ca mijloc de diagnostic al bolilor parodontale. Tipuri de

radiografii realizate.
Radiografia pungilor parodontale e indispensabil nu doar pentru precizarea diagnosticului si
stabilirea planului de tratament dar si ca imagine de referinta pentru urmarirea evolutiei cazului
in timp.Se poate aprecia patogeneza bolii,localizarea,caracterul si gradul de manifestare al
schimbarilor din tesutul osos.
Cu ajutorul radiografiilor depistam 3 tipuri de schimbari ale tesutului osos la nivelul maxilarelor:
inflamatorii,distrofice,asociate.
Primul tip de schimbari destructive ale tesut.osos la nivelul alveolar al maxilarelor nu se extinde
asupra altor zone ale acestuia si nu produce schimbari la nivelul altor oase ale scheletului.Acest
tipa de schimbari sint o consecinta a procesului inflamator.
Deosebim 4 grade ale destructiei tesut.osos la nivelul alveolar al maxilarelor – destructie de
inceput, caracterizata prin absenta placii compacte de la virfurile septului osos
interdentar,osteoporoza lui fara resorbtie accentuata; gradul I – reducerea cu 1/3 a inaltimii
septului interalveolar, gradul II reducerea cu ½ si mai mult a inaltimii septului
interalveolar.Acest tip de resorbtie se constata in procesele inflamatorii ale parodontiului. In
cliseul radiologic constatam resorbtie cu precadere orizontala,verticala sau de tip
chistic.Adeseori se pot constata toate tipurile de resorbtie la un singur bolnav.
Al doilea tip de modificari ale tesut osos sunt cele distrofice care se manifesta ca o reconstructie
sclerotica a tesut osos in asociatie cu osteoporoza zonei alveolare a maxilarelor.Sint posibile
modificari si in alte oase ale scheletului. Tipul doi de schimbari se constata in parodontoze.
Al treilea tip de schimbari il constituie schimbarile asociate ale celor doua tipuri de mai sus.
Tipuri de radiografii realizate.
Radiografie panoramica sau ortopantomografie.
Radiologia conventionala;
Computer tomografia CT;
Imagistica prin rezonanta magnetica;
Ecografia;
Metode invazive- folosesc radiatii ionizante ca sursa de energie, potential periculoase biologic(
raze X; izotopii radioactivi in med nucleara)
Metode neinvazive- folosesc radiatii neionizante( cimpul magnetic si unde de radiofrecventa
utilizate in imagistica prin rezonanta magnetica IRM; radiatia US in ultrasonografie; Ecografie)
190 Aspecte radiografice a elementelor parodonțiului profund în normă.
Valoarea diagnostica a examenului radiologic
Evidentiaza:
 dispunerea trabeculelor osoase
 modificari discrete a densitatii osoase
 gradul de rezorbtie al osului alveolar

Analizam:
 Inaltimea septului interdentar si prezenta laminei dura
 Structura trabeculara a osului alveolar
 Ariile de distructie osoasa
 Pierderea osoasa la nivelul furcatiei
 Largimea spatiului periodontal
 Raportul coroana-radacina
 Forma si lungimea radacinii
 Carii, calitatea restaurarilor, tartru
 Dintii lipsa, supranumerari

Aspecte radiografice normale:

 Creasta alveolara: 2-3 mm de jonctiunea smalt-cement
 Forma crestelor: variaza in functie de:
 forma coroanei,
 pozitia si angulatia dintelui,
 distanta dintre radacini,
 forma radacinilor
 Angulatia crestelor: orizontala/verticala
 Cand jonctiunile amelo-cementare sunt la acelasi nivel, crestele apar orizontale
 Cand jonctiunile amelo-cementare sunt la nivele diferite, crestele apar inclinate
 Forma crestelor depinde de stadiul de eruptie al dintilor
 Septul interdentar: gros, subtire
 Opacitatea structurilor dento-alveolare vizibila radiografic depinde de
 densitatea si grosimea osului trabecular
 grosimea corticalei osoase
 (Radacini mari, os gros si dens= opacitate crescuta si invers)
 Alveola are forma piramide triunghiulara cu 4 fete: 2 situate spre vestibular si oral,si 2
spre mezial, distal.
Erorile tehnice care determina:
 mariri, scurtari, suprapuneri dentare reduc sever utilitatrea diagnosticului radiologic!
 Radiografia panoramica (OPT) este doar informativa; mareste de 1,3 ori dimensiunea
complexului alveolo-dentar

Limitele examenului radiologic

 Nu poate da o imagine corecta referitor la adancimea, latimea, angulatia spatiului
periodontal
 Nu reda modificarile osoase incipiente; primele semne radiologice apar cand este o
reducere a densitatii osoase mai mare de 30%

Spatiul dento alveolar are forma clepsidra fiind mai ingust in zona de rotatie a dintelui si mai larg
in zona cervicala si apicala.La examenul radiologic alveola apare ca o zona de radiotransparenta
marita fata de radacina si osul alveolar.
191 Aspecte radiografice în diferite afecțiuni parodontale.
Radiografia pungilor parodontale e indispensabil nu doar pentru precizarea diagnosticului si
stabilirea planului de tratament dar si ca imagine de referinta pentru urmarirea evolutiei cazului
in timp.Se poate aprecia patogeneza bolii,localizarea,caracterul si gradul de manifestare al
schimbarilor din tesutul osos.

Radiografia relevă cauza locală a leziunilor osoase, vizibile pe radiografie: tartru, limite
marginale defectuoase ale restaurărilor protetice, obturatii debordante, cavităti carioase etc. Se
poate evalua raportul coroană / rădăcină, deoarece nivelul osului în raport cu lungimea dintelui şi
forma rădăcinii sunt cruciale pentru prognostic. Pe lângă acestea se pot observa resorbtiile
radiculare în caz de traumatism ocluzal, o hipercementoză sau o anchiloză radiculară. Absenta
imaginii radiografice nu înseamnă în mod obligatoriu absenta patologiei. Evaluarea radiografică
a distructiei osului alveolar este bazată pe aspectul septului interdentar..
Analiza de regresie multiplă a demonstrat că prezenta lucrărilor protetice coronare, a leziunilor
periapicale, a restaurărilor prin obturatii aproximale şi tipul de dinte (incisivi, canini, premolari,
molari) sunt determinanti semnificativi ai resorbtiei osului alveolar, resorbtiei osului alveolar
raportată la lungimea rădăcinii şi resorbtiei osului alveolar raportată la lungimea dintelui
(P<0.0001).

Parodontita marginala cronica usoara - cliseul radiologic scoate in evidenta resorbtia placii
compacte de la nivelul septului interdentar,dereglarea structurii clare a virfurilor septuri
interdentare in urma distructiei tesutului osos.
Descresterea sau reducerea pina la 1/3 din inaltime septului interdentar.Lipseste mobilizarea
dintelui si deplasarea lor.
Parodontita marginala cronica medie- se observa distructia tesut osos pina la ½ septului
interdentar, prezenta osteoporozei,largirea spatiului periodontal in zona festonului gingival.
Parodontita marginala cronica grava – se observa distructia cu precadere a tesutului osos de
gradul II-III, focare de osteoporoza, pungi osoase, mobilitate si deplasare poate fi prezenta.
Tartrul dentar subgingival in radiologie are aspect unei cresteri in volum a portiunii radiculare.
Parodontoze
Examenul radiologic nu evidentiaza semne ale destructiei inflamatorii a tesutului osos al septului
interdentar, conturul fiind clar ,constituindu-se reducerea inaltimii acestuia fara focare de
osteoporoza,dilatarea spatiului periodontal.In zonele profunde ale osului alveolar si corpurilor
maxilare se reliefeaza semne ale dezarmonizarii structurii testut osos( alternarea focarelor
osteoporoza si osteocleroza), sint posibilie schimbari in structura altor oase ale scheletului.
Diagnosticul de certitudine al leziunii de furcatie pe OPTse poate pune numai la nivelul
molarilor mandibulari, în timp ce, la molarii maxilari, sunt frecvent prezente artefacte astfel
încât, chiar în prezenta unei afectări furcale, radiografia nu prezintă semne detectabile de boală.
Defectele osoase vestibulare şi orale, ca şi furcatiile la maxilar sunt mai uşor de observat pe
imaginile CT, acestea fiind dificil sau imposibil de evaluat pe radiografia intraorală sau OPT

192 Examene complementare în afecțiuni ale parodonțiului.

-evidentierea placii bacteriene;(revelatori de placa bact)
-examenul modelelor de studiu;
-examenul radiologic;
-teste biochimice;
-teste microbiologice;
-determinarea valorilor unor constante biologice(hematocitul, nr de leucocite,
VSH,glicemie,tipuri de coagulare etc..)

Dintre metodele complementare de investigarie,rolul principal revine examen radiologic, intrucit

se poate aprecia patogeneza bolii,localizarea,caracterul si gradul de manifestare al schimbarilor
din tesutul osos.
A doua metoda complementara obligatorie o constituie analiza clinica a singelui si continutului
de zahar in singe.Rezultatul poate indica agravarea inflamatiei cronice in parodontiu,prezenta
unei gingivite ulcero-necrotice.
Pentru a diagnostica parodontita o deosebita importanta se acorda examinarii cantitatii lichidului
gingival, pentru obtinerea acestuia folosim fisii standarte de hirtie de filtru,care se introduc pina
la refuz in santul sau punga gingivala 3-5 min.Intensitatea de secretie a lichidului se determina
dupa suprafata imbibata a fisiei sau prin cintarirea fisiilor inainte si dupa introducere in santul
gingival.Exista si metoda extragerii lichidului gingival cu micropipete sau mese de vata sterile de
8x1 mm.