Rezumat Romana Georgescu Andrei

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„GR.T.POPA”IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
REZUMAT
STUDII PRIVIND METODE ACTUALE

DE DETECŢIE A LEZIUNILOR
CARIOASE ÎN STADII INCIPIENTE
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
PROF. DR. SORIN ANDRIAN
DOCTORAND,
ANDREI GEORGESCU
2011
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ.................................................1
CAP. I. CAPITOLUL I. DATE INTRODUCTIVE
PRIVIND DETECŢIA ŞI DIAGNOSTICUL
LEZIUNILOR CARIOASE INCIPIENTE......................1
I.1.Sisteme moderne de detectţie şi evaluare ale
cariei (ICDAS)...................................................12
I.2. Tendinţe actuale în managementul clinic al
bolii carioase..................................................................13
I.3. Utilizari suplimentare ale sistemului
ICDAS...........................................................................15
CAP. II. ROLUL EXAMENULUI CLINIC ÎN
DIAGNOSTICUL LEZIUNILOR CARIOASE
INCIPIENTE.................................................................17
II.1. Sisteme de evaluare vizuală a leziunii
carioase..........................................................................17
II.2. Substratul ştiinţific al ICDAS....................18
II.3. Rolul sistemului ICDAS în detectarea
leziunilor carioase..........................................................20
II.4. Descrierea sistemului ICDAS ...................22
Cap III TEHNICI TRADIŢIONALE DE DETECŢIE A
LEZIUNILOR CARIOASE ÎN STADII
INCIPIENTE.................................................................37
III.1. Palparea leziunilor carioase......................37
III.2. Metoda radiografică..................................42
III.3. Transiluminarea cu fibră optică.........pag.43
Cap IV. MIJLOACE ACTUALE DE DETECŢIE A
LEZIUNILOR CARIOASE INCIPIENTE....................46
IV.1. Fluorescenţa laser.....................................46
IV.2. Fluorescenţa cantitativă indusă
luminos..........................................................................48
IV.3. Radiografia prin substracţie......................50
1
IV.4. Detectarea leziunilor carioase prin mijloace
electrice..........................................................................50
Cap V. EVALUAREA NIVELULUI DE ACTIVITATE
A LEZIUNILOR CARIOASE ÎN STADII
INCIPIENTE.................................................................53
V.1. Caractere morfopatologice ale leziunilor
active şi oprite în evoluţie..............................................53
V.2. Alţi indicatori clinici de evaluare a
cariei..............................................................................57
V.3. Sisteme adiţionale de evaluare de nivelului
de afectare prin carie......................................................58
PARTEA PERSONALĂ.............................................68
Cap. VI. Motivaţia alegerii temei de cercetare. Obiective
specifice.
Metodologie...................................................................68
Cap VII. Studiu epidemiologic privind nivelul de
afectare prin leziuni carioase în stadii incipiente..........78
Cap VIII. Studiu comparativ privind validitatea
diferitelor mijloace de diagnostic în leziunile carioase
incipiente ocluzale.......................................................127
Cap IX. Studiu privind rolul metodelor de îndepărtare a
depozitelor organice exogene în acurateţea
diagnosticului cu dispozitivul DIAGNOdent..............142
Cap X. Studiu privind importanţa calibrării
dispozitivului DIAGNOdent în detecţia leziunilor
carioase ocluzaleincipiente..........................................158
Cap XI. Studiu privind validitatea diferitelor mijloace de
diagnostic în leziunile carioase incipiente
proximale.....................................................................171
CONCLUZII .............................................................184
BIBLIOGRAFIE........................................................185
2
Deşi principala metodă de diagnosticare implicată deopotrivă
în practica clinică şi epidemiologie rămîne examenul clinic (inspecţie
şi palpare) acesta trebuie să fie completată cu examenele paraclinice
şi mijloacele de diagnostic speciale. Fiecare procedeu de investigaţie,
convenţional sau special, aplicat independent, poate da rezultate fals
negative sau fals pozitive. Diagnosticul de carie impune o atentă
interpretare şi combinare a tuturor datelor de diagnostic
convenţionale, la care în măsura dotării, este recomandabil să
adăugăm un număr cît mai mare de procedee de investigare speciale.
Aceste procedee sunt cu atât mai utile cu cât caria dentară se află
într-o stare incipientă, de carie de smalţ sau fisurală fiind mai greu de
diagnosticat prin examen clinic.
Sistematizarea informaţiilor ştiinţifice referitoare la subiectul
ales pentru prezenta lucrare de doctorat, precum şi stabilirea unor
corelaţii între aceste date şi o serie de observaţii personale devin un
fapt necesar. Abordarea temei a fost determinată şi de necesitatea
unei înţelegeri cât mai corecte a importanţei pe care o au metodele de
detecţie a leziunilor carioase în stabilirea corectă a metodelor
profilactice şi terapeutice minim invazive.
Lucrarea prezentă îşi propune:

1. să stabilească impactul în rândul populaţiei a leziunilor
carioase incipiente, să stabilească unele corelaţii între aceste leziuni
şi diferiţi factori etiologici extriseci şi intrinseci, să stabilească unele
corelaţii între aceste leziuni şi diferiţi factori favorizanţi, precum şi
predispoziţia de localizare a acestor leziuni la nivelul diferitelor
substructuri odonto-parodontale
2. să precizeze importanţa alegerii unor metode valide în
diagnosticul leziunilor carioase incipiente ocluzale şi proximale
3. stabilirea unor factori clinici şi tehnici potenţial capabili să
influenţeze acurateţea detecţiei leziunilor carioase incipiente prin
diferite metode actuale
Pentru realizarea scopurilor stabilite au fost stabilite

următoarele obiective:
3
realizarea unui studiu epidemiologic care să urmărească
prevalenţa leziunilor incipiente şi asocierea lor cu diferiţi
factori extrinseci sau intrinseci
realizarea unor studii in vico şi in vitro care urmărească
gradul de validitate în cazul leziunilor incipiente a
diferitelor metode de detecţie
realizarea unor studii in vitro care să urmărească influenţa
diferiţilor factori asupra acurateţii metodelor de detecţie a
leziunilor carioase incipiente
studierea informaţiilor obţinute, care constituie baza de
date pentru prelucrarea statistic
Cercetările efectuate au fost orientate pe următoarele direcţii:

Studiu epidemiologic privind nivelul de afectare prin
leziuni carioase în stadii incipiente
Studiu comparativ privind validitatea diferitelor mijloace
de diagnostic în leziunile carioase incipiente ocluzale
Studiu privind rolul metodelor de îndepărtare a depozitelor
organice exogene în acurateţea diagnosticului cu
dispozitivul DIAGNOdent
Studiu privind importanţa calibrării dispozitivului
Diagnodent în detecţia leziunilor carioase ocluzale
incipiente
Studiu privind validitatea diferitelor mijloace de diagnostic
în leziunile carioase incipiente proximale
4
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE PRIVIND PREVALENŢA
CARIEI ÎN STADII INCIPIENTE
Scopul studiului
Studiul şi-a propus următoarele obiective:
 stabilirea impactului în populaţie a diferite tipuri de leziuni
dentare
 stabilirea unor corelaţii între aceste leziuni şi diferiţi factori
etiologici extriseci şi intrinseci
 stabilirea unor corelaţii între aceste leziuni şi diferiţi factori
favorizanţi
 stabilirea predispoziţiei de localizare a acestor leziuni la
nivelul a diferite substructuri odonto-parodontale
Studiul a avut în vedere următoarele direcţii:

 prezentarea lotului de studiu – repartiţia pe vârste şi sexe
 starea socio-economică şi a factorilor de mediu
 atitudinea psihologică a lotului faţă de igiena orală
 prevalenţa leziunilor carioase în lotul total şi subgrupele
definite
 stabilirea unor corelaţii între prezenţa leziunilor şi diverşi
factori etiologici
 stabilirea unor corelaţii între prezenţa leziunilor şi diversi
factori de risc
 stabilirea existenţei şi calităţii tratamentului
Material şi metodă
Dosarul de investigare ce a avut în vedere culegerea de date,
urmărind următoarele secţiuni:
1. starea socio-economică
2. factori de mediu
3. antropologie
4. atitudinea psihologică a populaţiei faţă de igiena şi patologia
orală
5. starea generală a organismului
6. profilaxia stomatologică
5
7. medicina stomatologică
Pentru evaluarea tipurilor de leziuni carioase, s-au considerat
următoarele coduri:
“1.1” = carie necavitară,
“1.2” = carie cavitară în smalţ,
“1.3” = carie cavitară în dentină,
“1.4” = carie cavitară în dentină, cu implicare pulpară,
“1.5” = carie de suprafaţa radiculară,
“2” = dinte obturat şi cariat,
“3” = dinte oburat, necariat,
“4” = dinte absent prin carie.
Rezultate
Lotul a cuprins 4073 de pacienţi din mediul urban şi 1057 din
mediul rural, 1946 bărbaţi şi 3214 femei. În cazul a 32 de pacienţi nu
s-a precizat provenienţa, iar pentru 2 dintre ei nu s-a precizat sexul.
38,08% dintre pacienţii din mediul urban au fost bărbaţi (1551
cazuri), restul de 2520 fiind femei, acestea reprezentând şi segmentul
cel mai bine reprezentat în studiu – 48, 82% din totalul cazurilor
considerate, respectiv 61,87% dintre cazurile venite din mediul
urban. Numărul cel mai redus este cel al bărbaţilor din mediul rural –
376 de cazuri (figura 1).
Această repartiţie relevă adresabilitatea crescută a femeilor, în
special din mediul urban, pentru serviciile stomatologice, comparativ
cu cea a barbaţilor din mediul rural, justificată prin considerente
educaţionale dar şi estetice (tabelul 1). Se constată însă că această
distribuţie pe sex şi domiciliu a lotului nu este însă reprezentativă,
analiza frecvenţelor aşteptate relevând un coeficient de încredere
uşor peste 0,05 (p= 0,055147).
6
Figura 1. Structura lotului pe domiciliu şi sex
Tabelul 1. Structura lotului pe domiciliu şi sex
Mai mult de jumătate din lotul investigat (64, 67%) prezintă

vârste până în 40 de ani. Peste 60 de ani sunt numai 13, 56% de
pacienţi din numărul total. Se constată existenţa unui număr crescut
de pacienţi cu vârste cuprinse între 15 – 19 ani, respectiv 10 – 14 ani,
ceea ce face ca în intervalul de vârstă 10 – 19 ani să fie cel mai mare
număr de pacienţi investigaţi.
Privind frecvenţa consumului de dulciuri, 1304 repondenţi
(25,58%) susţin că nu consumă niciodată pe zi, 2118 (41,56%) o dată
pe zi, 886 (17,38%) de două ori pe zi, 380 de pacienţi (7,4%) de mai
mult de 4 ori pe zi.
Analiza tipului de alimentaţie în copilărie arată că aproape
jumătate din lotul investigat a avut o alimentaţie bazată pe fructe şi
legume – 2461 repondenţi, reprezentând 49,48% dintre pacienţi. 104
pacienţi (2,18% din lotul total, respectiv 18,24 din cei care cu
7
consum predominant de dulcuri în copilărie) şi-au menţinut
obiceiurile alimentare. În plus, un număr de 153 de pacienţi care au
declarat o alimentaţie iniţială bazată pe fructe şi legume, acum
consumă de 4 ori sau mai frecvent dulciuri, devenind un procent
important (42,62%) din acest segment al lotului, atestând o alterare a
obiceiurior alimetare.
Din lotul investigat, 2333 de pacienţi (45, 74%) consideră
lipsa igienei orale ca fiind singurul factor care favorizează apariţia
cariei dentare, iar 507 persoane (9,94%) consideră ereditatea singura
responsabilă pentru apariţia cariei dentare.
La întrebarea privind metodele de prevenire a cariei dentare,
majoritatea repondenţilor (2980 – 58,38%) consideră igiena orală ca
fiind singura metodă de profilaxie, doar 18 dintre pacienţi au
identificat corect cele patru metode, respectiv 0,35% dintre cei
investigaţi.
2528 (49,55%) dintre pacienţi declară că efectuează periajul
de 2 ori pe zi, pe când 336 (6,58%) nici măcar o dată. Verificarea
asocierii principalilor factori de risc – frecvenţa consumului de
dulciuri şi a periajului dentar – s-a făcut prin utilizarea calificativelor
(FB = foarte bine, B = bine, R = rău, FR = foarte rău). Astfel, din
lotul total, doar la 38 de pacienţi (0,75%) se suprapun cele două
condiţii defavorabile unei sănătăţi orale optime.
Repartiţia răspunsurilor la întrebare privind folosirea pastelor
de dinţi cu fluor. În ce priveşte utilizarea pastelor de dinţi cu fluor,
83,19% dintre pacienţi declară folosirea acestora, în timp ce 848 de
pacienţi nu le folosesc.
Realizarea unei comparaţii între mediile leziunilor incipiente
la pacienţii dintre mediul urban şi rural arată existenţa unei diferenţe,
în sensul unei valori mai crescute în mediu urban (0,866) faţă de
mediul rural (0,773). Această diferenţă, însă, nu este semnificativă
din punct de vedere statistic (p>0,05).
Aceeaşi comparaţie efectuată între pacienţii de sex feminin şi
cel masculin, constatăm în cazul femeilor o medie uşor mai mare de
cât în cazul bărbaţilor (0,85 faţă de 0,82),dar nici în acest caz
diferenţa nu este semnificativă din punct de vedere statistic (p>0,05).
Leziunile carioase în stadiile incipiente D1 şi D2 se întâlnesc
în număr variabil la pacienţii din lot. Cei mai mulţi pacienţi (500 -
8
33,57%) prezintă o singură leziune aflată în stadiu incipient.
Urmează cei cu câte 2 leziuni (342 – 22,96%), cu 3 şi 4 leziuni
incipiente (13,29%, respectiv 10,67%), numărul acestora crescând
până la 17 leziuni în 2 cazuri.
Numărul dinţilor cu leziuni carioase incipiente în stadiul D.1
a fost de 4482, iar a celor în D.2 de 4035. Lotul pe care s-a efectuat
analiza prevalenţei leziunilor carioase incipente (D1 şi D2), la nivelul
dinţilor permanenţi a cuprins pacienţii cu vârste între 18 şi 50 de ani,
în număr de 5162. Pentru acest lot s-a efectuat analiza descriptivă şi
determinarea corelaţiilor existente între aceste leziuni şi factorii
etiologici şi de risc ai cariei dentare.
Unităţile dentare din cadranul I cele mai afectate de leziunile
carioase incipiente au fost PM2 şi M1 (figura 2)
Figura 2. Repartiţia leziunilor pe tipurile de dinţi din cadranu I
Unităţile dentare cele mai afectate de leziunile carioase

incipiente în cadranul II au fost PM2 şi M1 (figura 3).
9
Figura 3. Repartiţia leziunilor pe tipurile de dinţi din cadranu II

incipiente în cadranul III au fost M1, urmat de PM2 (figura 4)
Figura 4. Repartiţia leziunilor pe tipurile de dinţi din cadranu III

incipiente în cadranul IV au fost M1, urmat de PM2 (figura 5).
10
Figura 5. Repartiţia leziunilor pe tipurile de dinţi din cadranu IV
Concluzii
1. Prin studiul nostru am dorit să scoatem în evidenţă gradul de
afectare prin leziuni carioase incipiente a populaţiei investigate,
mărimea lotului şi amploarea studiului permiţându-ne să tragem
concluzia că aceaste leziuni au locul lor bine conturat în sfera
patologiei odontale.
2. Natura şi rezultatele acestui studiu indică necesitatea orientării
medicului dentist spre aplicarea metodelor profilactice şi terapeutice
minim invazive.
11
STUDIU COMPARATIV PRIVIND VALIDITATEA
DIFERITELOR MIJLOACE DE DIAGNOSTIC ÎN
LEZIUNILE CARIOASE INCIPIENTE OCLUZALE
Scopul studiului
Scopul acestui studiu a fost să compare performanţa
examinării vizuale şi a metodei ce utilizează laserfluorescenţa de a
detecta leziunile carioase ocluzale incipiente în condiţii clinice şi de
laborator.
Selecţia subiecţilor
În acest studiu au fost incluşi 34 de voluntari cu vârstele
cuprinse între 18 şi 55 de ani care prezentau cel puţin un molar sau
un premolar cu indicaţie de extracţie (din motive parodontale sau
ortodontice). Toţi pacienţii şi-au dat acordul scris de participare la
acest studiu. Criteriile de includere în lotul de studiu au fost
reprezentate de faptul că unităţile dentare selectate trebuiau să nu
prezinte restuarări sau sigilări ocluzale, să nu prezinte leziuni de tip
hipoplazic sau de fluoroză, să nu fie prezente leziuni carioase cu
cavitate evident sau leziuni carioase avansate pe feţele netede
vestibulare sau orale sau pe feţele proximale. După curăţirea atentă a
suprafeţelor dentare cu ajutorul unei perii rotative şi apă, s-au realizat
desene ale suprafeţelor ocluzale pentru a indica zonele indicate
pentru examinare. S-au ales 106 zone de la 53 de unităţi dentare
(fosete meziale, distale sau centrale).
Metodele de examinare
Zonele selectate au fost evaluate utilizând examenul visual şi
metoda ce utilizează laserfluorescenţa. Toate suprafeţele au fost
evaluate de doi examinatori diferiţi (doctorandul şi un coleg medic
dentist). Unul dintre examinatori (doctorandul) a arătat celuilalt
examinator care este sistemul de scoruri utilizat în acest studiu din
punct de vedere vizual şi l-a antrenat în utilizarea acestuia
exemplificând fiecare scor clinic pe câte doi dinţi. După aceasta,
înainte de începerea studiului, amândoi au examinat împreună 10
dinţi care nu au fost incluşi în lotul de studiu. Ambii examinatori au
12
învăţat să utilizeze sistemul de diagnostic ce se bazează pe
laserfluorescenţa ţesuturilor dure dentare (dispozitivul DiagnoDent,
KaVo, Biberach, Germany) respectând recomandările
producătorului. Examinarea s-a realizat pentru fiecare sediu în parte
în aceeaşi zi de către ambii examinatori. Examinatorii au analizat din
punct de vedere vizual în mod independent fiecare zonă, pacienţii
fiind poziţionaţi în scaunul stomatologic, utilizând lumina de la
fotoliul dentar, folosind o oglindă plană, uscarea făcându-se cu
spray-ul de apă/aer cu care era dotat unitul. Criteriile de diagnostic
din punct de vedere clinic sunt prezentate în tabelul 1. Dinţii au fost
examinaţi întâi umezi, apoi au fost uscaţi cu aer comprimat. Pentru
examinarea cu ajutorul dispozitivului Diagnodent s-a utilizat sonda
de tip A (pentru suprafeţele ocluzale), aparatul fiind calibrat iniţial pe
piesa de referinţă din porţelan, apoi pe o suprafaţă sănătoasă a
fiecărui dinte care a fost inclus în studiu. Izolarea dinţilor aleşi pentru
studiu s-a efectuat cu comprese din tifon. Conform indicaţiilor
producătorilor, vârful sondei dispozitivului a fost plasat în zona
examinată şi a fost rotit în jurul axului vertical. Valorile
laserfluorescenţei pentru fiecare din zonele examinate au fost
stabilite electronic în mod automat, înregistrându-se cea mai mare
valoare. După examinare dinţii au fost extraşi, spălaţi cu apă de la
robinet numai pentru a îndepărta resturile de sânge şi menţinuţi în ser
fiziologic timp de 5 săptămâni până s-a încheiat studiul. Pentru
examinarea vizuală in vitro dinţii au fost scoşi din soluţia salină şi au
fost analizaţi în condiţii de iluminare de la unitul dentar, distanţa
dintre suprafaţa examinată şi ochii examinatorului fiind de
aproximativ 20 cm. Dinţii au fost examinaţi iniţial umezi, apoi au
fost uscaţi cu spray-ul de la unitul dentar. Examinarea in vitro din
punct de vedere a laserfluorescenţei a fost identică cu cea realizată la
examinarea in vivo.
Validarea histologică
După ce s-au încheiat examinările vizuală şi cu ajutorul
Diagnodent-ului, s-au realizat secţiuni ale dinţilor perpendicular pe
zonele ocluzale interesate utilizând discuri diamantate active de
muchie, sub răcire permanent cu apă. Secţiunile au fost apoi lustruite
manual utilizând hârtie de carbon cu granulaţii descrescătoare (1200,
1000, 600 şi respectiv 400). Un singur examinator (doctorandul) a
13
evaluat secţiunile realizate pentru fiecare zonă utilizând un
stereomicroscop (Neophot 21) cu o putere măritoare de 20 ori.
Leziunile carioase au fost clasificate conform criteriilor stabilite în
tabelul 2.
Analiza statistică
Pentru fiecare metodă de diagnostic s-a calculat sensibilitatea
şi specificitatea în cazul leziunilor carioase incluse în stadiile D1 şi
D2. Scorul 1 obţinut prin examinare vizuală a fost considerat limita
pentru D1 în cazul examinării histologice, iar scorul 2 limita pentru
D2. În ceea ce priveşte valorile pentru metoda laserfluorescenţei,
valorile limită sunt prezentate în tabelul 1. S-a utilizat testul Mc
Nemar pentru a compara performanţele diferitelor metode şi a
diferitelor condiţii de examinare pentru fiecare metodă, atât în D1,
cât şi în D2. Reproductibilitatea inter-examinator în cazul fiecărei
metode în parte a fost evaluată testul Kappa. S-a calculat şi nivelul de
acord inter- şi intra-examinator între metodele de examinare pentru
fiecare din condiţiile de examinare separate (in vivo şi in vitro).
Pentru compararea valorilor obţinute prin laserfluorescenţă in vivo şi
in vitro s-a utilizat testul Wilcoxon (nivel de semnificaţie 0,05).
Metoda vizuală (D) Metoda cu Metoda histologică
laserfluorescenţă (LF) (H)
Scor Nu există 0-13 Absenţa
0 modificări de demineralizării sau
transparenţă a prezenţa unei zone
smalţului nici la de opacitate extrem
uscarea prelungită de îngustă
Scor Uşoară colorare 14-19 Demineralizarea
1 brună sau colorare smalţului localizată
albicioasă a în jumătatea externă
smalţului vizibilă şi
după uscare cu aer
scor 2 Coloraţie brună 20-29 Demineralizarea
sau albă a smalţului localizată
smalţului, distinctă, în jumătatea internă
vizibilă şi fără şi treimea externă
uscarea cu aer dentinară
Scor Distrugerea >30 Demineralizare
3 smalţului cu prezentă în treimea
modificarea brună medie dentinară
sau albicioasă a
14
acestuia sau
coloraţie cenuşie
prin alterarea
dentinei subiacente
scor 4 Prezenţa cavitaţiei Demineralizare
cu expunerea prezentă în treimea
dentinei internă dentinară
Tabelul 2. Criteriile de diagnostic prin metoda vizuală, cu
laserfluorescenţă şi histologică
Rezultate
Aspecte ale unor zone ocluzale alese pentru examinare
(zonele indicate cu săgeţi în imaginea 1. Din punct de vedere al
examinării vizuale foseta centrală a fost clasată în categoria de scor
2. Utilizarea dispozitivului cu laserfluorescenţă (imaginea 2) indică o
valoare maximă înregistrată de 19, ceea ce plasează leziunea într-o
categorie inferioară scorului acordat din punct de vedere clinic
(imaginea 3). În cazul leziunii carioase din foseta distală scorul
acordat din punct de vedere clinic a fost 4 (imaginea 2). Acelaşi scor
a fost atribuit şi în urma examenului cu laserfluorescenţă imaginea 4)
Imaginea 1. Aspecte clinice ale Imaginea 2. Utilizarea

unor zone ocluzale incluse în Diagnodentului în evaluarea
studiu leziunilor carioase la acelaşi
dinte
15
Imaginea 3. Valorile indicate Imaginea 4. Valorile indicate
de DiagnoDent pentru leziunea de Diagnodent pentru leziunea
carioasă din foseta centrală carioasă din foseta distală
În imaginea 5 sunt indicate prin săgeţi cele două zone ale

feţei ocluzale care au fost examinate. Din punctual de vedere al
examenului vizual în foseta distală scorul acordat a fost 2, iar foseta
centrală a primit scorul 3. Metoda laserfluorescenţei a plasat leziunea
prezentă în foseta distal în categoria LF1, iar cea din foseta central în
categoria LF 2, ambele valori înregistrate fiind la limita superioară a
intervalului corespunzător categoriilor respective.
Imaginea 5. Aspectul ocluzal al unui

molar inclus în studiu
16
Imaginea 6. Valorile Imaginea 7. Valorile indicate
indicate de DIAGNOdent de DIAGNOdent pentru
pentru leziunea carioasă leziunea carioasă din foseta
din foseta distală centrală
Examinarea histologică a arătat că din cele 106 zone

examinate 19 nu prezentau nicio leziune carioasă (H0), 23 prezentau
leziuni carioase localizate în 1/3 externă a smalţului (H1), 49
prezentau leziuni carioase în 1/3 internă a smalţului şi 1/3 externă a
dentinei (H2), 13 prezentau leziuni carioase în 1/3 medie a dentinei
(H3) şi 2 prezentau leziuni carioase dentinare avansate (H4).
Datele examenului clinic comparativ cu cel histologic in vivo
sunt prezentate în tabelul. din cele 16 leziuni carioase incluse din
punct de vedere clinic în categoria D0, 11 (68%) au fost confirmate
ca fiind incluse în H0 . În cazul leziunilor carioase care au primit la
examinarea clinic scor 1 doar 33% au fost confirmate de examenul
histologic ca find clasificate în H1, majoritatea (48%) fiind clasate
într-o categorie superioară de afectare. Pentru leziunile carioase
incluse în urma examenului clinic în categoria D2, cele mai multe
leziuni carioase (74%) au fost incluse şi în urma examenului
histologic în aceeaşi categorie de scor, 14% fiind clasate într-o
categorie de scor inferioară (tabelul 3)
17
Examen Examen vizual Total
histologic
D0 D1 D2 D3 D4
H0 11 7 1 19
H1 5 13 5 23
H2 19 26 4 49
H3 3 7 3 13
H4 1 1 2
Total 16 39 35 12 4 106
Tabelul 3. Datele examenului clinic in vivo comparativ cu cel
histologic
Datele obţinute în urma detecţiei cu laserfluorescenţă in vivo
comparativ cu rezultatele examenului histologic sunt prezentate în
tabelul 4. Din cele 16 leziuni incluse în categoria LF0 pe baza
valorilor înregistrate de Diagnodent, 14 (87,5%) au fost confirmate
de examenul histologic ca fiind în H0, restul fiind plasate într-o
categorie de scor mai mare (H1). 58% dintre leziunile carioase
clasate în LF1 şi 91% dintre leziunile carioase clasate în LF2 au fost
incluse în aceeaşi categorie de scor şi în urma examenului histologic
(tabelul 4).
Examen Examen LF Total
histologic
LF0 LF1 LF2 LF3
H0 14 5 19
H1 2 18 3 23
H2 8 32 9 49
H3 13 13
H4 2 2
Total 16 31 35 24 106
Tabelul 4. Valorile obţinute prin laserfluorescenţă in vivo comparativ
cu examenul histologic
Pentru fiecare dintre cele două metode de detecţie s-au
calculat sensibilitatea şi specificitatea metodei în cazul leziunilor
carioase cărora li s-au acordat scorurile 1 şi 2.(tabelul 5)
18
vizual(Vi) laserfluorescenţă
(LF)
D1 D2 D1 D2
in sensibilitatea 0,56 0,57 0,90 0,91
vivo
specificitatea 0,66 0,76 0,86 0,85
in sensibilitatea 0,57 0,55 0,82 0,78
vitro
specificitatea 0,62 0,75 0,88 0,86
Tabelul 5. Performanţa metodelor de detecţie (vizulă şi cu

laserfluorescenţă) în diferite condiţii (in vivo şi in vitro) exprimată
prin sensibilitatea şi specificitatea detecţiei leziunilor carioase
incipiente ocluzale (D1, D2).
S-au obţinut valori mai mari ale sensibilităţii şi specificităţii

în cazul examenului cu laserfluorescenţă faţă de cel vizual, atât in
vivo cât şi in vitro (tabelul 5). În cazul examinării vizuale in vitro
valorile sensibilităţii şi specificităţii au înregistrat foarte uşoare
scăderi faţă de examinarea in vivo. În D1 şi D2 diferenţe între cele
două metode de detecţie a leziunilor carioase ocluzale in vitro sau in
vivo au fost minime. Examenul cu laserfluorescenţă a avut o
sensibilitate mai mare pentru leziunile incluse în D1, dar o
specificitate mai mare pentru cele incluse în D2, atât in vivo, cât şi in
vitro. Examenul vizual a avut pentru leziunile incluse în D2 o
specificitate mai mare faţă de cele incluse în D1, atât in vivo, cât şi in
vitro.
Valorile sensibilităţii şi specificităţii celor două metode de
detecţie au fost analizate statistic utilizând testul McNemar. Nu s-au
înregistrat diferenţe semnificative statistic privind parametri evaluaţi
în cazul celor două metode în condiţii clinice şi de laborator (tabelele
6,7,8,9).
19
sensibilitate in vivo
D12
D1 D12
vizual 5 19
LF 5 21
Test Statisticsb
D12
N 50
Exact Sig. (2- .07a
tailed)
a. Binomial distribution used.
b. McNemar Test
Tabelele 6,7. Rezultatele testului McNemar de comparare a
sensibilităţii celor două metode in vivo
specificitate in vivo
D12
D1 D2
vizual 13 6
LF 15 5

specificităţii celor două metode in vivo
Nivelul de acord inter-examinator la examenul vizual a fost
mai mic decât în cazul metodei ce utilizează laserfluorescenţa, atât în
condiţii clinice cât şi de laborator (tabelul 10). Examinarea cu
laserfluorescenţă in vitro a prezentat nivelul cel mai ridicat de accord
inter-examinator. Metoda vizuală a prezentat o reproductibilitate
inter-examinator mai mică în condiţii clinice faţă de examinarea in
vitro. Acordul inter-examinator pentru metoda vizuală a fost unul
moderat (valoare kappa 0,782) în timp ce în cazul laserfluorescenţei
a fost unul puternic (valoare kappa de 0,961)
20
Vi LF
in vivo 0,57 0,67
in vitro 0,64 0,74
Tabelul VIII.10. Reproductibilitatea inter-examinator în cazul
diferitelor metode de detecţie in vivo şi in vitro
Când s-a calculat reproductibilitatea dintre diferitele metode
de detecţie în condiţii diferite de examinare, atât reproductibilitatea
inter- , cât şi cea intra-examinator au fost mai mici în cazul metodei
vizuale (acord moderat) faţă de metoda laserfluorescenţei (acord
slab) (tabelul 11)
LF Vi
intraexaminator 0,30 0,56
interexaminator 0,29 0,51
Tabelul 11. Reproductibilitatea intraexaminator în cazul celor două
metode de detecţie a leziunilor carioase în cele două condiţii de
examinare
Concluzii
1. Detecţia prin laserfluorescenţă prezintă performanţe semnificativ
mai bune faţă de examenul clinic în detecţia leziunilor carioase
incipiente ocluzale atât in vivo, cât şi in vitro
2. Examenul cu laserfluorescenţă a avut o sensibilitate mai mare
pentru leziunile incluse în D1, dar o specificitate mai mare pentru
cele incluse în D2, atât in vivo, cât şi in vitro.
3.Examenul vizual a avut pentru leziunile incluse în D2 o
specificitate mai mare faţă de cele incluse în D1, atât in vivo, cât şi in
vitro.
4. Examinarea cu laserfluorescenţă in vitro a prezentat nivelul cel
mai ridicat de accord inter-examinator.
5. Metoda vizuală a prezentat o reproductibilitate inter-examinator
mai mică în condiţii clinice faţă de examinarea in vitro.
6. Reproductibilitatea intra-examinator a fost mai mică în cazul
metodei vizuale faţă de metoda laserfluorescenţei în ambele condiţii
de examinare
21
STUDIU PRIVIND ROLUL METODELOR DE
ÎNDEPĂRTARE A DEPOZITELOR ORGANICE EXOGENE
ÎN ACURATEŢEA DIAGNOSTICULUI CU DISPOZITIVUL
DIAGNODENT
Scopul studiului
Scopul acestui studiu a fost să analizeze influenţa diferitelor
metode de curăţare a suprafeţelor dentare ocluzale utilizate în
practica uzuală asupra valorilor înregistrate de DIAGNOdent
Au fost aleşi pentru acesti studiu 42 de molari şi premolari
care urmau să fie extraşi din motive ortodontice sau parodontale şi a
căror feţe ocluzale nu prezentau leziuni cavitare evidente. Dinţii au
fost periaţi cu ajutorul periei rotative nr. 9654 (Komet Brasseler,
Lemgo, Germania) montată în piesa contraunghi, sub răcire cu apă
timp de 20 de secunde. După aceasta dinţii au fost spălaţi cu apă timp
de 10 secunde cu spray-ul de apă de la unitul dentar şi uscaţi cu aer
de la spray-ul unitului. Feţele ocluzale au fost analizate prin metoda
vizuală, alegându-se un număr de 78 de fosete care să fie incluse în
studiu. Criteriile de includere în diferite categorii de scoruri în
funcţie de aspectul la inspecţie sunt prezentate în tabelul 12.
Metoda vizuală (D) Metoda cu Metoda histologică
laserfluorescenţă (LF) (H)
Scor Nu există modificări 0-13 Absenţa
0 de transparenţă a demineralizării sau
smalţului nici la prezenţa unei zone de
uscarea prelungită opacitate extrem de
îngustă
Scor Uşoară colorare 14-19 Demineralizarea
1 brună sau colorare smalţului localizată în
albicioasă a jumătatea externă
smalţului vizibilă şi
după uscare cu aer
scor 2 Coloraţie brună sau 20-29 Demineralizarea
albă a smalţului, smalţului localizată în
distinctă, vizibilă şi jumătatea internă şi
fără uscarea cu aer treimea externă
22
dentinară
Scor Distrugerea >30 Demineralizare
3 smalţului cu prezentă în treimea
modificarea brună medie dentinară
sau albicioasă a
acestuia sau
coloraţie cenuşie
prin alterarea
dentinei subiacente
scor 4 Prezenţa cavitaţiei Demineralizare
cu expunerea prezentă în treimea
dentinei internă dentinară
Tabelul 12. Criteriile de diagnostic prin metoda vizuală, cu
laserfluorescenţă şi histologică
După finalizarea inspecţiei, feţele ocluzale ale dinţii au fost
analizate prin metoda laserfluorescenţei utilizând dispozitivul
DIAGNOdent.
Analiza feţelor ocluzale s-a realizat utilizând sonda A a
dispozitivului. Calibrarea s-a realizat pe fiecare dinte individual, iar
valoarea finală a fost valoarea medie obţinută în urma a 3 înregistrări
pentru fiecare zonă examinată. Valorile înregistrate în prezenţa
biofilmului bacterian au fost utilizate ca valori de referinţă.. Unităţile
dentare au fost supuse curăţării utilizând pasta pentru periaj
profesional Detartrine (Septodont) antrenată de peria rotativă nr.
9654 (Komet Brasseler, Lemgo, Germania) timp de 10 secunde şi
urmată de aspălare cu apă de la spray-ul unitului timp de 10
secunde.. După îndepărtarea resturilor de pastă şi pulbere de pe
suprafeţele dentare cu spray-ul de apă de la unit, dinţii au fost uscaţi
cu aer 5 secunde. După aceasta s-au analizat suprafeţele dentare cu
ajutorul dispozitivului cu laserfluorescenţă înregistrându-se o medie
a valorilor maxime înregistrate prin 3 încercări.
Înainte ca probele să fie curăţate prin cealaltă metodă,
reziduurile de pastă au fost îndepărtate de pe feţele ocluzale folosind
o perie rotativă nr. 9654 (Komet Brasseler, Lemgo, Germania) la
viteze convenţionale, sub răcire cu apă şi suprafele uscate timp de 5
secunde cu aerul de la unit. S-a repetat evaluarea suprafeţelor pentru
a confirma valorile de referinţă, ceea ce ar reprezenta certitudinea
îndepărtării în totalitate a reziduurilor de pastă. După aceasta
suprafeţele ocluzale au fost supuse curăţirii prin metoda apă/aer
23
abraziv folosind dispozitivul Prophyjet (Dentsply) şi o pulbere de
bicarbonat de sodium şi s-a repetat evaluarea cu ajutorul
DIAGNOdent
După ce s-au încheiat examinările vizuală şi cu ajutorul
Diagnodent-ului, dinţii au fost extraşi. S-au realizat secţiuni ale
dinţilor perpendicular pe zonele ocluzale interesate utilizând discuri
diamantate active de muchie, sub răcire permanent cu apă. Secţiunile
au fost apoi lustruite manual utilizând hârtie de carbon cu granulaţii
descrescătoare (1200, 1000, 600 şi respectiv 400). Un singur
examinator (doctorandul) a evaluat secţiunile realizate pentru fiecare
zonă utilizând un stereomicroscop (Neophot 21)cu o putere măritoare
de 20 ori. Leziunile carioase au fost clasificate conform criteriilor
stabilite în tabelul 12.
Rezultate
Din cele 78 de zone dentare luate în studiu, 23 au fost incluse
în urma detecţiei cu laserfluorescenţă în categoria LF0, 17 în
categoria LF1, 29 în categoria LF2 şi 9 în categoria LF3. Din cele 23
de zone incluse în LF0, 83% au fost confirmate din punct de vedere
histologic ca fiind include în H0.În cazul celor 17 zone incluse în
LF1, 81% au fost confirmate histologic ca fiind incluse în H1. Din
cele 29 zone incluse în LF2 85% au fost confirmate din punct de
vedere histologic ca fiind include în H2
Valorile medii înregistrate de DIAGNOdent pe suprafeţele
dentare cu biofilm bacterian şi după îndepărtarea acestuia prin periaj
sau apă/aer abraziv sunt prezentate în tabelul 13. A existat o tendinţă
de creştere a valorilor medii înregistrate după îndepărtarea
biofilmului prin ambele metode, cele mai mici valori fiind obţinute în
situaţia utilizării dispozitivului apă/aer abraziv.
24
0-13(23 cazuri) 14-19(17 cazuri) 21-30(29 cazuri)
cu după după cu după după cu după după
biofilm apă/aer periaj biofilm apă/aer periaj biofilm apă/aer periaj
abraziv abraziv abraziv
7,9 8,5 9,2 14,6 15,8 17,5 22,8 24,6 25,6

Tabelul 13. Valorile medii înregistrate cu diagnodentul în cazul
prezenţei biofilmului bacterian, după îndepărtarea acestuia prin periaj
şi după îndepărtarea cu apă/aer abraziv
Sensibilitatea şi specificitatea metodei de detecţie prin
laserfluorescenţă în urma curăţirii suprafeţelor prin ambele metode
au fost analizate statistic utilizând testul McNemar. Rezultatele
comparării sensibilităţii metodei de detecţie înainte şi după periajul
cu pastă profilactică sunt prezentate în tabelele 14 şi 15. Rezultatele
nu au fost semnificative din punct de vedere statistic la o valoare a
chi2 de 17,633 cu un prag de semnificaţie de 0,06>0,05.
tratament & H12 Test Statisticsb
H12 tratament &
tratame
H12
nt LF0 LF12
N 66
biofilm 6 27 a
Chi-Square 17.633
periaj 3 30
Asymp. Sig. .06
a. Continuity Corrected
b. McNemar Test

sensibilităţii metodei de detecţie înainte şi după periajul cu pastă
Rezultatele comparării sensibilităţii metodei de detecţie
înainte şi după îndepărtarea biofilmului cu apă/aer abraziv sunt
prezentate în tabelele 16 şi 17. Rezultatele nu au fost semnificative
din punct de vedere statistic la o valoare a chi2 de 19,862 cu un prag
de semnificaţie de 0,07>0,05.
25
Test Statisticsb
tratament & H12
tratament &
tratame H12
H12
nt LF0 LF12
N 71
biofilm 6 27 Chi-Square a
19.862
abraziv 2 36 Asymp. Sig. .07
a. Continuity Corrected
Tabelele 16,17. Rezultatele testului b. McNemar Test
McNemar de comparare a sensibilităţii metodei de detecţie înainte şi
după îndepărtarea biofilmului cu apă/aer abraziv
Rezultatele comparării specificităţii metodei de detecţie
înainte şi după periajul cu pastă profilactică nu au fost semnificative
din punct de vedere statistic cu un prag de semnificaţie de
0,508>0,05.
Concluzii
1. Valorile înregistrărilor dispozitivului DIAGNOdent au fost
influenţate semnificativ de utilizarea pastei de periaj şi a pulberii
utilizată de dispozitivul apă/aer abraziv
2. Pastele de periaj au determinat cele mai mari diferenţe de
înregistrare pe suprafeţele care prezintă leziuni carioase incipiente în
smalţ
3. Sensibilitatea şi specificitatea metodei de diagnostic cu
laserfluorescenţă nu au fost influenţate de niciuna dintre metodele de
îndepărtare a depozitelor organice extrinseci
26
STUDIU PRIVIND IMPORTANŢA CALIBRĂRII
DISPOZITIVULUI DIAGNODENT ÎN DETECŢIA
LEZIUNILOR CARIOASE OCLUZALE INCIPIENTE
Scopul studiului
Scopul acestui studiu a fost să compare sensibilitatea şi
specificitatea metodei de diagnostic ce utilizează laserfluorescenţa
aplicată după calibrarea în două moduri diferite a dispozitivului,
precum şi compararea valorilor înregistrate de dispozitiv în condiţiile
calibrării diferite.
Au fost incluşi în acest studiu 50 de molari şi premolari
extraşi din motive ortodontice sau parodontale şi ale căror feţe
ocluzale nu prezentau leziuni carioase cavitare evidente. Suprafeţele
dentare au foat curăţate utilizând o cupă din cauciuc antrenată de
piesa contraunghi şi apă. Pe feţele ocluzale ale dinţilor au fost alese
50 de zone situate în fosetele mezială, centrală sau distală pentru a fi
evaluate cu ajutorul dispozitivului Diagnodent (KaVo, Biberach,
Germania). Evaluările au fost realizate utilizând sonda de tip A
(pentru suprafeţele ocluzale. În cazul calibrării standard, vârful
dispozitivului a fost plasat pe piesa din ceramică a aparatului până la
dispariţia semnalului sonor, apoi calibrarea s-a realizat pe o suprafaţă
sănătoasă a unui dinte (treimea medie a feţei vestibulare a unui molar
inclus în studiu). Pentru calibrarea individual sonda dispozitivului a
fost plasată pe faţa vestibulară în treimea medie a fiecărui dinte testat
în parte. Conform indicaţiilor producătorilor, vârful sondei
dispozitivului a fost plasat în zona examinată şi a fost rotit în jurul
axului vertical.Valorile laserfluorescenţei pentru fiecare din zonele
examinate au fost stabilite electronic în mod automat, înregistrându-
se cea mai mare valoare a acestora.
După ce s-au încheiat examinările cu ajutorul Diagnodent-
ului, s-au realizat secţiuni ale dinţilor perpendicular pe zonele
ocluzale interesate utilizând discuru diamantate active de muchie
(Gebr. Brasseler GmbH&Co, Germania), sub răcire permanent cu
apă. Secţiunile au fost apoi lustruite manual utilizând hârtie de
27
carbon cu granulaţii descrescătoare (1200, 1000, 600 şi respectiv
400). Un singur examinator (doctorandul) a evaluat secţiunile
realizate pentru fiecare zonă utilizând un stereomicroscop (Neophot
21) cu o putere măritoare de 20X. Valorile limită ale înregistrărilor
realizate de dispozitivul Diagnodent şi care permit clasificarea
leziunilor carioase în cele 4 categorii au fost cele stabilite de
producători.
Rezultate
Dintre cele 18 zone ocluzale incluse în categoria suprafeţelor
sănătoase în urma examenului cu laserfluorescenţă (LF0) în situaţia
calibrării standard a dispozitivului, 13 au fost confirmate ca fiind
sănătoase de examenul histologic. În cazul calibrării individuale,
numărul situaţiilor confirmate de examenul histologic a fost mai
mare (n=15). Din cele 16 zone clasate în categoria 11-20 (LF1) ca
valori ale DIAGNOdent-ului, 7, respectiv 8 situsuri au fost
confirmate de examenul histologic ca aparţinând leziunilor carioase
care afectează jumătatea externă a smalţului. În situaţia leziunilor
care din punctul de vedere al examenului cu laserfluorescenţă au fost
clasate în categoria FL2, 8, repectiv 10 din zone au fost confirmate
histologic ca aparţinând leziunilor carioase care interesează
jumătatea internă a smalţului.
În cazul leziunilor carioase considerate ca fiind incipiente în
urma examinării prin metoda laserfluorescenţei (LF1-LF2), cele mai
multe leziuni au fost confirmate ca aparţinând acestei categorii în
urma examenului histologic în cazul calibrării individuale. Per total,
metoda de calibrare individuală a condus la obţinerea celor mai
multe rezultate adevărat pozitive şi a celor mai puţine rezultate fals
negative.
A existat o tendinţă de creştere a valorilor înregistrate în
cazul calibrării standard comparativ cu calibrarea individuală,
indiferent de categoria în care sunt incluse suprafeţele examinate în
urma detecţiei cu laserfluorescenţă. Diferenţele valorilor medii între
înregistrările prin calibrarea standard faţă de cea individuală sunt de
3,5 şi 4,1 unităţi (tabelul 18).
28
Calibrare standard Calibrare
individuală
LF0(18 situsuri) 5,5 8,9
LF1(16 situsuri) 17,8 13,7
LF2(11 situsuri) 22,4 26,5
Tabelul 18. Valorile înregistrate în cazul calibrării standard şi a
calibrării individuale
Pentru că a existat o tendinţă de creştere a valorilor
înregistrate după calibrarea standard faţă de cele obţinute după
calibrarea individuală, valorile au fost analizate statistic utilizând
testul Wilcoxon. Scorul Z de -3,728 care are o probabilitate
bidirecţională de 0,001<0,05 indică diferenţe semnificative între
valorile înregistrate în urma calibrării standard şi individuale în cazul
suprafeţelor dentare sănătoase. Scorul Z de -2,941 care are o
probabilitate bidirecţională de 0,003<0,05 indică diferenţe
semnificative între valorile înregistrate în urma calibrării standard şi
individuale în cazul leziunilor carioase incluse în categoria LF2.
Concluzii
1. Calibrarea standard a dispozitivului de detecţie cu
laserfluorescenţă conduce la obţinerea unor valori semnificativ mai
mari ale înregistrărilor comparativ cu calibrarea individuală
2. Sensibilitatea şi specificitatea metodei nu au fost influenţate de
maniera în care s-a efectuat calibrarea dispozitivului utilizat pentru
detecţia leziunilor carioase incipiente
3. Diagnodentul trebuie utilizat ca o„ a doua opinie”, alături
de diagnosticul clinic, datorită diferiţilor factori care pot afecta
valorile înregistrărilor în condiţii clinice
29
STUDIU PRIVIND VALIDITATEA DIFERITELOR
MIJLOACE DE DIAGNOSTIC ÎN LEZIUNILE CARIOASE
INCIPIENTE PROXIMALE
Scopul studiului
Scopul acestui studiu a fost să compare examenul clinic
vizual şi cel radiografic cu analiza histologică în cazul leziunilore
carioase proximale
Selectarea subiecţilor
Mostrele utilizate în cazul acestui studiu au fost reprezentate
de 96 de suprafeţe proximale provenite de la 48 de unităţi dentare (36
molari permanenţi şi 12 premolari) extrase în scop ortodontic sau din
motive parodontale. Dinţii au fost menţinuţi în soluţie salină
schimbată la fiecare 72 ore până în momentul derulării studiului.
Sprafeţele dentare au fost curăţate prin periaj professional utilizând
pasta de periaj antrenată cu ajutorul periuţelor rotative. feţele
mezială, respective distal au fost marcate cu ajutorul unor freze la
nivel radicular pentru a putea face distinţia între cele două feţe
proximale în timpul inspecţiei vizuale.
Examinarea clinică
Detecţia clinică a fost realizată de doi examinatori diferiţi, în
condiţii de iluminare de la unitul dentar, respectându-se criteriile
stabilite de Araújo şi colaboratori (9): suprafaţă sănătoasă, pată albă,
pată brună, pată albă/brună şi cavitate.
Examinarea radiografică
Cei doi examinatori au examinat radiografiile convenţionale
(retrodentoalveolare, izometrice şi ortoradiale) ale unităţilor dentare
incluse în studiu realizate anterior extracţiilor dentare. Criteriile
adoptate pentru analiza radiografică au fost: R0 nici o
radiotransparenţă vizibilă; R1 radiotransparenţă prezentă în
jumătatea externă a smalţului, R2 radiotransparenţă prezentă în
jumătatea internă a smalţului până la nivelul joncţiunii smalţ-dentină,
R3 radiotransparenţă în treimea externă a dentinei, R4
30
radiotransparenţă în treimea medie a dentinei, R5 radiotransparenţă
în treimea internă de dentinei (5, 11)
Examinarea histologică
Coroanele dentare au fost secţionate longitudinal la nivelul
feţelor proximale utilizând discuri diamantate active pe muchie, sub
răcire continuă cu apă pentru a preveni supraîncălzirea probelor.
Secţiunile astfel obţinute au fost lustruite manual utilizând hârtie de
carbon cu granulaţii descrescătoare (1200, 1000, 600 şi respectiv
400), spălate cu apă pentru îndepărtarea urmelor retante de la finisare
şi examinate cu ajutorul unui stereomicrosco (Neophot 21) cu o
putere măritoare de 20 ori. Histologul a stabilit scorurile în urma
examinării secţiunilor: H0 absenţa leziunilor carioase proximale, H1
leziune carioasă situată în jumătatea externă a smalţului, H2 leziune
carioasă situată în jumătatea internă a smalţului până la nivelul
joncţiunii smalţ-dentină, fără a junge la nivelul dentine, H3 leziune
carioasă situată în treimea externă a dentinei, H4 leziune carioasă
situată în treimea medie a dentine, H5 leziune carioasă extinsă în
toată grosimea dentinei.
Analiza statistică
S-au calculat sensibilitatea şi specificitatea metodelor de
detecţie clinic şi radiologică. Compararea sensibilităţii şi
specificităţii celor 2 metode de detecţie s-a tralizat utilizând testul
McNemar. Reproductibilitatea intra- şi inter-examinator au fost
calculate folosint testul Kappa.
Rezultate
Din cele 46 de suprafeţe considerate din punct de vedere
clinic ca fiind sănătoase, 20 au fost confirmate la examenul
histologic. Din cele 29 de leziuni carioase diagnosticate histologic ca
fiind situate în jumătatea externă a smalţului, doar 8 au fost evaluate
clinic cu scor 1, marea majoritate (17) fiind considerate ca fiind
sănătoase. Din cele 28 de leziuni carioase diagnosticate clinic ca
fiind situate în jumătatea internă a smalţului, 9 au fost evaluate clinic
cu scor 2.
Din cele 24 de suprafeţe confirmate histologic ca fiind
sănătoase, toate au fost incluse în R0. Din cele 29 de leziuni carioase
31
diagnosticate histologic ca fiind situate în jumătatea externă a
smalţului, 19 au fost evaluate radiologic ca aparţinând categoriei R1,
iar din cele 28 de leziuni carioase diagnosticate clinic ca fiind situate
în jumătatea internă a smalţului, 25 au fost evaluate radiologic cu
scor 2.
Valorile au fost analizate statistic utilize testul McNemar, cu
un prag se semnificaţie de0,05. S-au obţinut diferenţe semnificative
statistic atunci când s.au comparat atât sensibilitatea, cât şi
specificitatea metodei radiologice de detecţie comparativ cu metoda
clinică (p=0,0001<0,05).
Reproductibilitatea inter-examinator în ceea ce priveşte
examinarea clinică şi cea radiografică a fost de 0,983, respectiv
0,814, ambele semnificative statistic. Coeficientul kappa pentru
metoda radiologică are o semnificaţie statistică p = 0.001, această
valoare indică doar un nivel foarte mare de acord (aproape 100%).
Pentru metoda clinică coeficientul kappa apare ca având
valoarea de 0,814, mai mic decât în cazul precedent. Coeficientul
kappa are o semnificaţie statistică p = 0.001, această valoare indică
doar un nivel mare de acord.
Concluzii
1. Metoda radiografică convenţională s-a dovedit a avea o validitate
semnificativ mai mare în detectarea leziunilor carioase incipiente
proximale comparativ cu metoda clinică
2. Reproductibilitatea inter-examinator în cazul metodei radiografice
a dovedit existenţa unui nivel de acord foarte ridicat, mai mare decât
în cazul metodei clinice
3. Radiografia convenţională poate fi utilizată cu succes în
diagnosticul leziunilor carioase incipiente, dar întotdeauna
coroborată şi cu datele obţinute prin examenul vizual
32
CONCLUZII
1. Prin studiul epidemiologic am scosîn evidenţă gradul de afectare

prin leziuni carioase incipiente a populaţiei investigate, mărimea
lotului şi amploarea studiului permiţându-ne să tragem concluzia că
aceaste leziuni au locul lor bine conturat în sfera patologiei odontale.
2. Natura şi rezultatele acestui studiu indică necesitatea orientării
medicului dentist spre aplicarea metodelor profilactice şi terapeutice
minim invazive.
3. Detecţia prin laserfluorescenţă prezintă performanţe semnificativ
mai bune faţă de examenul clinic în detecţia leziunilor carioase
incipiente ocluzale atât in vivo, cât şi in vitro. Examenul cu
laserfluorescenţă a avut o sensibilitate mai mare pentru leziunile
incluse în D1, dar o specifitate mai mare pentru cele incluse în D2,
atât in vivo, cât şi in vitro. Examenul vizual a avut pentru leziunile
incluse în D2 o specificitate mai mare faţă de cele incluse în D1, atât
in vivo, cât şi in vitro.
4. Examinarea cu laserfluorescenţă in vitro a prezentat nivelul cel
mai ridicat de accord inter-examinator. Metoda vizuală a prezentat o
reproductibilitate inter-examinator mai mică în condiţii clinice faţă
de examinarea in vitro. Reproductibilitatea intra-examinator a fost
mai mică în cazul metodei vizuale faţă de metoda laserfluorescenţei
în ambele condiţii de examinare
5. Valorile înregistrărilor dispozitivului DIAGNOdent au fost
influenţate semnificativ de utilizarea pastei de periaj şi a pulberii
utilizată de dispozitivul apă/aer abraziv
6. Pastele de periaj au determinat cele mai mari diferenţe de
înregistrare pe suprafeţele care prezintă leziuni carioase incipiente în
smalţ
7. Sensibilitatea şi specificitatea metodei de diagnostic cu
laserfluorescenţă nu au fost influenţate de niciuna dintre metodele de
îndepărtare a depozitelor organice extrinseci
8. Calibrarea standard a dispozitivului de detecţie cu
laserfluorescenţă conduce la obţinerea unor valori semnificativ mai
mari ale înregistrărilor comparativ cu calibrarea individuală
33
9. Sensibilitatea şi specificitatea metodei nu au fost influenţate de
maniera în care s-a efectuat calibrarea dispozitivului utilizat pentru
detecţia leziunilor carioase incipiente
10. Diagnodentul trebuie utilizat ca o „a doua opinie” alături de
diagnosticul clinic datorită numeroşilor factori care pot afecta
valorile înregistrărilor în condiţii clinice
11. Metoda radiografică convenţională s-a dovedit a avea o validitate
semnificativ mai mare în detectarea leziunilor carioase incipiente
proximale comparativ cu metoda clinică
12. Reproductibilitatea inter-examinator în cazul metodei
radiografice a dovedit existenţa unui nivel de acord foarte ridicat,
mai mare decât în cazul metodei clinice
13. Radiografia convenţională poate fi utilizată cu succes în
diagnosticul leziunilor carioase incipiente, dar întotdeauna
coroborată şi cu datele obţinute prin examenul vizual
34
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Ahmad N, Gelesko S, Shugars D, White RP Jr, Blakey G,

Haug RH, Offenbacher S, Phillips C: Caries experience and
periodontal pathology in erupting third molars. J Oral
Maxillofac Surg 2008;66:948–953.
2. Akarsu S, Koprulu H. In vivo comparison of the efficacy of
DIAGNOdent by visual inspection and radiographic
diagnostic echniques in the diagnosis of occlusal caries. J
Clin Dent. 2006;17(3):53-8.
3. Al-Khateeb S, Forsberg CM, de Josselin de Jong E, Angmar-
Mansson B: A longitudinal laser fluorescence study of white
spot lesions in orthodontic patients. Am J Orthod Dentofacial
Orthop 1998;113:595–602.
4. Aljehani A, Tranaeus S, Forsberg CM, Angmar- Mansson B,
Shi XQ: In vitro quantification of white spot enamel lesions
adjacent to fixed orthodontic appliances using quantitative
light-induced fluorescence and Diagnodent. Acta Odontol
Scand 2004; 62:313–318.
5. Aljehani A, Yousif MA, Angmar-Mansson B, Shi XQ:
Longitudinal quantification of incipient carious lesions in
postorthodontic patients using a fluorescence method. Eur J
Oral Sci 2006;114:430–434.
6. Alwas-Danowska HM, Plasschaert AJ, Suliborski S,
Verdonschot EH. Reliability and validity issues of laser
fluorescence measurements in occlusal caries diagnosis.
Journal of Dentistry 2002;30:129–34.
7. Amaechi BT, Highham SM, de Josselin de Jong E, Possible
factors influencing the use of quantitative light-induced
fluorescence for caries detection and assessment. Caries Res.
2000;34:325.
8. Anderson M, Stecksén-Blicks C, Stenlund H, Ranggård L,
Tsilingaridis G, Mejàre I. Detection of approximal caries in
5-year-old swedish children. Caries Res 2005;39:92-99.
35
9. Ando M. Performance of digital imaging fiber-optic
transillumination (DIFOTI) for detection of noncavitated
primary caries. 7th Annu Indiana Conf, Indianapolis, 2006.
10. Andrian S., Lăcătuşu St.- Caria dentară- Protocoale şi tehnici-
Ed.Apollonia,Iaşi, 1999
11. Anttonen V, L. Seppä, H. Hausen Clinical Study on the
Effect of Professional Cleaning of Occlusal Tooth Surfaces
on Laser Fluorescence Measurements. Caries Res
2005;39:280-283
12. Anttonen V, Seppa L, Hausen H. Clinical study of the use of
the laser fluorescence device DIAGNOdent for detection of
occlusal caries in children. Caries Res. 2003;37(1):17-23.
13. Araújo FB, Rosito DB, Toigo E, dos Santos CK. Diagnosis of
approximal caries: radiographic versus clinical examination
using tooth separation. Am J Dent 1992;5:245-248.
14. Attrill DC, Ashley PF. Occlusal caries detection in primary
teeth: a comparison of DIAGNOdent with conventional
methods. Br Dent J 2001; 190 (8): 440-443
15. Bader JD, Shugars DA, Bonito AJ. A systematic review of
the performance of methods for identifying carious lesions. J
Public Health Dent 2002; 62: 201–213..
16. Bader JD, Shugars DA, Bonito AJ. Systematic reviews of
selected dental caries diagnostic and management methods. J
Dent Educ 2001; 65 (10): 960-968
17. Bader JD, Shugars DA: A systematic review of the
performance of a laser fluorescence device for detecting
caries. J Am Dent Assoc 2004;135:1413–1426.
18. Bahrami G, Hagström C, Wenzel A: Bitewing examination
with four digital receptors. Dentomaxillofac Radiol
2003;32:317–321.
19. Bamzahim M, Aljehani A, Shi XQ: Clinical performance of
Diagnodent in the detection of secondary carious lesions.
Acta Odontol Scand 2005;63:26–30.
20. Bamzahim M, Shi XQ, Angmar-Mansson B: Secondary
caries detection by Diagnodent and radiography: a
comparative in vitro study. Acta Odontol Scand 2004;62:61–
64.
36
21. Bamzahim M., Shi X-Q, Angmar –ManssonB. Detecţia
cariilor ocluzale si cuantificarea prin DIAGNOdent si
Monitorul de detectare a cariilor: comparaţie in vitro. Acta
Odontal Scand 2002, 60:360-364
22. Banerjee A, Gilmour A, Kidd E, Watson T. Relationship
between Streptococcus mutans and the autofluorescence of
carious dentin. Am J Dent 2004; 17: 233–236.
23. Banerjee A, Watson TF, Kidd EA. Dentine caries excavation:
a review of current clinical techniques. Br Dent J 2000; 188:
476–482.
24. Banting DW: The diagnosis of root caries. J Dent Educ
2001;65:991–996.
25. Bardow A, Hofer E, Nyvad B, ten Cate JM, Kirkeby S, Moe
D, Nauntofte B: Effect of saliva composition on experimental
root caries. Caries Res 2005;39:71–77.
26. Baysan A, Prinz JF, Lynch E: Clinical criteria used to detect
primary root caries with electrical and mechanical
measurements in vitro. Am J Dent 2004;7:94–99.
27. Bjørndal L, Darvann T, Thylstrup A: A quantitative light
microscopic study of the odontoblast and subodontoblastic
reactions to active and arrested enamel caries without
cavitation. Caries Res 1998;32:59–69.
28. Bjørndal L, Thylstrup A: A structural analysis of approximal
enamel caries lesions and subjacent dentin reactions. Eur J
Oral Sci 1995;103:25–31.
29. Bloemendal E, de Vet HC, Bouter LM: The value of bitewing
radiographs in epidemiological caries research: a systematic
review of the literature. J Dent 2004;32:255–264.
30. Bourgeois DM, Christensen LB, Ottolenghi L, Llodra JC,
Pitts NB, Senakola E (eds): Health Surveillance in Europe –
European Global Oral Health Indicators Development Project
Oral Health Interviews and Clinical Surveys: Guidelines.
Lyon, Lyon I University Press, 2008.
31. Braun A, Graefen O, Frentzen M, Nolden R. Comparative
study of conventional caries diagnosis versus laser
fluorescence measurements. Dtsch Zahna¨rztl Z 2000; 55:
248–251.
37
32. Braun A, Krause F, Jepsen S. The influence of the calibration
mode of a laser fluorescence device on caries detection.
Caries Res 2005; 39: 144–149.
33. Buchalla W, Attin T, Niedmann Y, Niedmann PD:
Porphyrins are the cause of red fluorescence of carious
dentine: verified by gradient reversed-phase HPLC (abstract).
Caries Res 2008;42:223.
34. Caglar E, Kuscu OO, Sandalli N, Ari I: Prevalence of dental
caries and tooth wear in a Byzantine population (13th c. AD)
from northwest Turkey. Arch Oral Biol 2007;52:1136–1145.
35. Chesters RK, Pitts NB., Matuliene G, Kvedariene A,
Huntington E, Bendinskaite R, Balciuniene I, Matheson J,
Savage D. Milerience J: An abbreviated caries clinical trial
design validated over 24 months. J Dent Res 2002;81:637–
640.
36. Cohen J. A coefficient agreement for nominal scales.
Educational and Psychological Measurement 1960;20:37–46.
37. Cook SL, Martinez-Mier EA, Dean JA, Weddell JA, Sanders
BJ, Eggertsson H, Ofner S, Yoder K: Dental caries
experience and association to risk indicators of remote rural
populations. Int J Paediatr Dentistry 2008;18:275–283.
38. Côrtes DF, Ekstrand KR, Elias-Boneta AR, Ellwood RP: An
in vitro comparison of the ability of fibreoptic
transillumination, visual inspection and radiographs to detect
occlusal caries and evaluate lesion depth. Caries Res
2000;34:443–447.
39. Cortes DF, Ellwood R, Ekstrand KR: An in vitro comparison
of a combined FOTI/visual examination of occlusal caries
with other caries diagnostic methods and the effect of stain on
their diagnostic performance. Caries Res 2003;37:8–16.
40. Costa AM, Yamaguti PM, De Paula LM, Bezerra AC. In
vitro study of laser diode 655–nm diagnosis of occlusal
caries. Journal of Dentistry for Children 2002;69:249–53
41. Da Silva Neto JN, dos Santos RL, Sampaio MCC, Sampaio
FC, Passo IA. Radiographic Diagnosis of Incipient Proximal
Caries: An Ex-Vivo Study Braz Dent J 2008; 19(2): 97-102
38
42. Derek J.Moore, Nairn HF Wilson. A review of modern non-
invasive systems for caries detection. CPD Dentistry 2001; 2
(3): 86-9
43. Diniz MB, Rodrigues JA, Hug I, Cordeiro RC, Lussi A: The
Influence of pit and fissure sealants on infrared fluorescence
measurements. Caries Res 2008;42: 328–333.
44. Domejean-Orliaguet S, Tubert-Jeannin S, Riordan PJ, Espelid
I, Tveit AB: French dentists’ restorative treatment decisions.
Oral Health Prev Dent 2004;2: 125–131.
45. Eberhard J., Hartman B, Lenhard M, Mayer T, Kocher T,
Eickholz P. Digital subtraction radiography for monitoring
dental demineralization. An in vitro study. Caries Res. 2000
May-Jun;34(3):219-24
46. Editorial: Oral health: prevention is key. Lancet 2009;373:1.
G.V. A. ToppingDental Health Services and Research Unit,
University of Dundee Mackenzie Building, Kirsty Semple
Way, Dundee DD2 4BF (UK)
47. Eggertsson H, Gudmundsdottir H, Agustsdottir H, Arnadottir
IB, Eliasson ST, Saemundsson SR, Jonsson SH, Holbrook
WP: Visual (ICDAS I) and radiographic detection of
approximal caries in a national oral health survey (abstract
67). Caries Res 2007;41:292.
48. Ekstrand KR, Christiansen J, Christiansen ME:Time and
duration of eruption of first and second permanent molars: a
longitudinal investigation. Community Dent Oral Epidemiol
2003;31:344–350.
49. Ekstrand KR, Kuzmina IN, Kuzmina E, Christiansen ME:
Two and a half-year outcome of caries-preventive programs
offered to groups of children in the Solntsevsky district of
Moscow. Caries Res 2000; 34:8–19.
50. Ekstrand KR, Martignon S, Pedersen PH:Development and
evaluation of two root caries controlling programmes for
home-based frail people older than 75. Gerodontology
2008;25:67–75.
51. Ekstrand KR, Martignon S, Ricketts DJ, Qvist V: Detection
and activity assessment of primary coronal caries lesions: a
methodologic study. Oper Dent 2007;32:225–235.
39
52. Ekstrand KR, Ricketts DN, Kidd EA: Occlusal caries:
pathology, diagnosis and logical management. Dent Update
2001;28:380–387.
53. Ekstrand KR, Ricketts DNJ, Longbottom C, Pitts NB: Visual
and tactile assessment of arrested initial enamel carious
lesions: an in vivo pilot study. Caries Res 2005;39:173–177.
54. Ekstrand KR. Improving clinical visual detection–potential
for caries clinical trials. Journal of Dental Research 2004;83:
C67–C71.
55. Elfrink ME, Veerkamp JS, Kalsbeek H: Caries pattern in
primary molars in Dutch 5-year-old children. Eur Arch
Paediatr Dent 2006;7:236–240.
56. Ellis SG: Incomplete tooth fracture – proposal for a new
definition. Br Dent J 2001;190:424–428.
57. Ellwood R, Cortes DF: In vitro assessment of methods of
applying the electrical caries monitor for the detection of
occlusal caries. Caries Res 2004;38:45–53.
58. Espelid I, Mejàre I, Weerheijm K: EAPD guidelines for use
of radiographs in children. Eur J Paediatr Dent 2003;4:40–48.
59. European Communities: European guidelines for radiation
protection in dental radiology (issue 136). 2004.
http://www.europa.eu.int (accessed December 23, 2008).
60. Evans RW, Pakdaman A, Dennison PJ, Howe ELC: The
Caries Management System: an evidence-based preventive
strategy for dental practitioners – application for adults. Aust
Dent J 2008;53:83–92.
61. Fejerskov O, Nyvad B, Kidd EAM: Pathology of dental
caries; in Fejerskov O, Kidd EAM (eds):Dental Caries: The
Disease and Its Clinical Management, ed 2. Oxford,
Blackwell Munksgaard, 2008, pp19–48.
62. Fejerskov O: Changing paradigms in concepts on dental
caries: consequences for oral health care. Caries Res
2004;38:182–191.
63. Feng Y, Yin W, Hu D, Zhang YP, Ellwood RP, Pretty IA:
Assessment of autofluorescence to detect the remineralization
capabilities of sodium fluoride, monofluorophosphate and
40
non-fluoride dentifrices: a single-blind cluster randomized
trial. Caries Res 2007;41:358–364.
64. Francescut P, Lussi A. Correlation between fissure
discoloration, Diagnodent measurements, and caries depth: an
in vitro study. Pediatr Dent. 2003;25(6):559-64.
65. Francescut P, Zimmerli B, Lussi A: Influence of different
storage methods on laser fluorescence values: a two-year
study. Caries Res 2006;40:181–185.
66. Fyffe HE, Deery C, Nugent ZJ, Nuttall NM, Pitts NB: In vitro
validity of the Dundee Selectable Threshold Method for
caries diagnosis (DSTM). Community Dent Oral Epidemiol
2000;28:52–58.
67. Fyffe HE, Deery CH, Nugent ZJ, Nuttall NM, Pitts NB:
Effect of diagnostic threshold on the validity and reliability of
epidemiological caries diagnosis using the Dundee Selectable
Threshold Method for caries diagnosis (DSTM). Community
Dent Oral Epidemiol.2000;28:42–51.
68. Gakenheimer DC: The efficacy of a computerized caries
detector in intraoral digital radiography. J Am Dent Assoc
2002;133:883–890.
69. Gisele A, Grandec R H M,Loguercioa AD. Performance of
methods of occlusal caries detection in permanent teeth under
clinical and laboratory conditions Journal of Dentistry 2006;
34, 89–96
70. Glazer AN. High-yield biostatistics. Baltimore:
Williams&Wilkins; 1995
71. Haak R, Wicht MJ, Noack MJ: Conventional, digital and
contrast-enhanced bitewing radiographs in the decision to
restore approximal carious lesions. Caries Res 2001;35:193–
199.
72. Hannigan A, O’Mullane DM, Barry D, Schafer F, Roberts
AJ: A caries susceptibility classification of tooth surfaces by
survival time. Caries Res 2000; 34:103–108.
73. Hausen H, Caries prediction, In : Fejerskov O, Kidd EAM 9
(eds). Dental Caries. Copenhagen: Blackwell Munksgaard,
2003; 327-341
41
74. Heinrich-Weltzien R, Ku¨hnisch J, Oehme T, Ziehe A,
Stosser L, Garcia-Godoy F. Comparison of different
Diagnodent cut-off limits for in vivo detection of occlusal
caries. Oper Dent 2003; 28: 672–680.
75. Heinrich-Weltzien R, Weerheijm K, Ku¨ hnisch J, Oehme T,
Stosser L. Clinical evaluation of visual, radiographic and
laser fluorescence methods for detection of occlusal caries. J
Dent Child 2002; 69: 127–132.
76. Helwig. Klimek. Attin. Einführung in Die ZahnErhaltung.
Urban&fischer. 2003
77. Hibst R, Paulus R, Lussi A. Detection of occlusal caries by
laser fluorescence. Basic and clinical investigations. Med
Laser Appl 2001; 16: 205–213.
78. Holmen L, Mejare I, Malmgren B, Thylstrup A: The effect of
regular professional plaque removal on dental caries in vivo:
a polarized light and scanning electron microscope study.
Caries Res 1988;22:250–256.
79. Holmen L, Thylstrup A, Artun J: Clinical and histological
features observed during arrestment of active enamel carious
lesions in vivo. Caries Res 1987;21:546–554.
80. Holmen L, Thylstrup A, Ögaard B, Kragh F: A polarized
light microscopic study of progressive stages of enamel caries
in vivo. Caries Res 1985;19:348–354.
81. Hopcraft MS, Morgan MV: Pattern of dental caries
experience on tooth surfaces in an adult population.
Community Dent Oral Epidemiol 2006;34:174–183.
82. Hopcraft MS, Morgan MV. Comparison of radiographic and
clinical diagnosis of approximal and occlusal dental caries in
a young adult population. Community Dent Oral Epidemiol
2005;33:212-218.
83. Hosoya Y, Matsuzaka K, Inoue T, Marshall GW Jr. Influence
of tooth-polishing pastes and sealants on DIAGNOdent
values. Quintessence Int. 2004;35(8):605-11.
84. Huth KC, Neuhaus KW, Gygax M, Bucher K, Crispin A,
Paschos E, Hickel R, Lussi A: Clinical performance of a new
laser fluorescence device for detection of occlusal caries
lesions in permanent molars. J Dent 2008;36:1033–1040.
42
85. Huysmans MCDNJM, Kühnisch J, ten Bosch JJ:
Reproducibility of electrical caries measurements: a technical
problem? Caries Res 2005;39:403–410.
86. Huysmans MCDNJM: Electrical measurements for early
caries detection; in Stookey GK (ed): Early Detection of
Caries II. Proceedings of the 4th Annual Indiana Conference.
Indianapolis, Indiana School of Dentistry, 2000, pp 123–142.
87. Iain A. Pretty, Gerardo Maupomé. A closer look at diagnosis
in clinical dental practice: Part 1. Reliability, validity,
specificity and sensitivity of diagnostic procedures.
J.Can.Dent.Assoc.2004;70(4): 252-255
88. International Caries Detection and Assessment System
(ICDAS). www.icdas.org/.
89. Ismail AI, Sohn W, Tellez M, Amaya A, Sen A, Hasson H,
Pitts NB: Reliability of the International Caries Detection and
Assessment System (ICDAS): an integrated system for
measuring dental caries. Community Dent Oral Epidemiol
2007;35:170–178.
90. Ismail AI: Visual and visuo-tactile detection of dental caries.
J Dent Res 2004;83(spec No C):C56–66.
91. Iwami Y, Shimizu A, Narimatsu M, Hayashi M, Takeshige F,
Ebisu S. Relationship between bacterial infection and
evaluation using a laser fluorescence device, DIAGNOdent.
European Journal of Oral Sciences 2004;112:419–23.
92. Jablonski-Momeni A, Stachniss V, Ricketts DN, Heinzel-
Gutenbrunner M: Reproducibility and accuracy of the
ICDAS-II for detection of occlusal caries in vitro. Caries Res
2008;42:79–87.
93. Karlsson L, Lindgren LE, Trollsas K, Angmar-Mansson B,
Tranaeus S: Effect of supplementary amine fluoride gel in
caries-active adolescents: a clinical QLF study. Acta Odontol
Scand 2007;65:284–291.
94. Kavvadia K, Lagouvardos P. Clinical performance of a diode
laser fluorescence device for the detection of occlusal caries
in primary teeth. Int J Paediatr Dent. 2008 May;18(3):197-
204.
43
95. Khalife MA, Boynton JR, Dennison JB, Yaman P, Hamilton
JC. In vivo evaluation of DIAGNOdent for the quantification
of occlusal dental caries. Oper Dent. 2009 Mar-
Apr;34(2):136-41.
96. Kidd EA, Banerjee A, Ferrier S, Longbottom C, Nugent Z.
Relationships between a clinical-visual scoring system and
two histological techniques: a laboratory study on occlusal
and approximal carious lesions. Caries Res 2003;37:125-129.
97. Kielbassa AM, Paris S, Lussi A, Meyer-Lueckel H:
Evaluation of cavitations in proximal caries lesions at various
magnification levels in vitro. J Dent 2006; 34:817–822.
98. Krause F, Braun A, Eberhard J, Jepsen S. Laser fluorescence
measurements compared to electrical resistance of residual
dentine in excavated cavities in vivo. Caries Res 2007; 41:
135–140.
99. Krause F, Braun A, Frentzen M: The possibility of detecting
subgingival calculus by laser-fluorescence in vitro. Lasers
Med Sci 2003;18:32–35.
100. Kuhnisch J, Berger S, Goddon I, Senkel H, Pitts N,
Heinrich-Weltzien R: Occlusal caries detection in permanent
molars according to WHO basic methods, ICDAS II and laser
fluorescence measurements. Community Dent Oral
Epidemiol 2008;36:475–484.
101. Kühnisch J, Dietz W, Stösser L, Hickel R, Heinrich-
Weltzien R: Effects of dental probing on occlusal surfaces – a
scanning electron microscopy evaluation. Caries Res
2007;41:43–48.
102. Kühnisch J, Heinrich-Weltzien R, Tabatabaie M,
Stösser L, Huysmans MCDNJM: An in vitro comparison
between two methods of electrical resistance measurement
for occlusal caries detection. Caries Res 2006;40:104–111.
103. Kühnisch J, Ifland S, Tranaeus S, Angmar-Mansson
B, Hickel R, Stösser L, Heinrich-Weltzien R: Establishing
quantitative light-induced fluorescence cut-offs for the
detection of occlusal dentine lesions. Eur J Oral Sci
2006;114:483–488.
44
104. Kühnisch J, Ifland S, Tranaeus S, Hickel R, Stosser L,
Heinrich-Weltzien R: In vivo detection of non-cavitated
caries lesions on occlusal surfaces by visual inspection and
quantitative light-induced fluorescence. Acta Odontol Scand
2007;65:183–188.
105. Kühnisch J, Pasler FA, Bucher K, Hickel R, Heinrich-
Weltzien R: Frequency of non-carious triangularshaped
radiolucencies on bitewing radiographs. Dentomaxillofac
Radiol 2008;37:23–27.
106. Last JM: A Dictionary of Epidemiology, ed 4. New
York, Oxford University Press, 2001.
107. Leake JL: Clinical decision-making for caries
management in root caries. J Dent Educ 2001;65:1147–1153.
108. Lennon AM, Buchalla W, Switalski L, Stookey GK:
Residual caries detection using visible fluorescence. Caries
Res 2002;36:315–319.
109. Longbottom C, Huysmans MCDNJM: Electrical
measurements for use in clinical trials. J Dent Res
2004;83(spec iss C):76–79.
110. Lussi A, Francescut P. Performance of conventional
and new methods for the detection of occlusal caries in
deciduous teeth. Caries Res. 2003;37(1):2-7.
111. Lussi A, Hack A, Hug I, Heckenberger H, Megert B,
Stich H. Detection of approximal caries with a new laser
fluorescence device. Caries Res 2006; 40: 97–103.
112. Lussi A, Hellwig E. Performance of a new laser
fluorescence device for the detection of occlusal caries in
vitro. J Dent 2006; 34: 467–471.
113. Lussi A, Hibst R, Paulus R. DIAGNOdent: an optical
method for caries detection. Journal of Dental Research
2004;83: C80–C3.
114. Lussi A, Longbottom C, Gygax M, Braig F. Influence
of professional cleaning and drying of occlusal surfaces on
laser fluorescence in vivo. Caries Res 2005; 39: 284–286.
115. Lussi A, Megert B, Longbottom C, Reich E,
Francescut P: Clinical performance of a laser fluorescence
45
device for detection of occlusal caries lesions. Eur J Oral Sci
2001;109:14–19.
116. Lussi A, Reich E: The influence of toothpastes and
prophylaxis pastes on fluorescence measurements for caries
detection in vitro. Eur J Oral Sci 2005;113:141–144.
117. Lussi A, Zimmerli B, Hellwig E, Jaeggi T: Influence
of the condition of the adjacent tooth surface on fluorescence
measurements for the detection of approximal caries. Eur J
Oral Sci 2006;114:478–482.
118. Macek MD, Beltran-Aguilar ED, Lockwood SA,
Malvitz DM: Updated comparison of the caries susceptibility
of various morphological types of permanent teeth. J Public
Health Dent 2003;63:174–182.
119. Mariri BP, Levy SM, Warren JJ, Bergus GR, Marshall
TA, Broffitt B: Medically administered antibiotics, dietary
habits, fluoride intake and dental caries experience in the
primary dentition. Community Dent Oral Epidemiol
2003;31:40–51.
120. Martignon S, Ekstrand K, Cuevas S, Reyes JF, Torres
C, Tamayo M, Bautista G: Relationship between ICDAS II
scores and histological lesion depth on proximal surfaces of
primary and permanent teeth (abstract 61). Caries Res
2007;41:290.
121. Martignon S, Ekstrand KR, Ellwood R: Efficacy of
sealing proximal early active lesions: an 18-month clinical
study evaluated by conventional and subtraction radiography.
Caries Res 2006;40:382–388.
122. Matalon S, Feuerstein O, Calderon S, Mittleman A,
Kaffe I. Detection of cavited carious lesions in approximal
tooth surfaces by ultrasonic caries detector. Oral Surg Oral
Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 2007;103:109-113.
123. Mattousch TJ, van der Veen MH, Zentner A: Caries
lesions after orthodontic treatment followed by quantitative
light-induced fluorescence: a 2-year follow-up. Eur J Orthod
2007;29:294–298.
124. Maupomé G, Shulman JD, Clark DC, Levy SM,
Berkowitz J: Tooth-surface progression and reversal changes
46
in fluoridated and no-longer-fluoridated communities over a
3-year period. Caries Res 2001; 35:95–110.
125. McArdle LW, Renton TF: Distal cervical caries in the
mandibular second molar: an indication for the prophylactic
removal of the third molar? Br J Oral Maxillofac Surg
2006;44:42–45.
126. McComb D, Laura E. Tam Diagnosis of Occlusal
Caries: Part I. Conventional Methods. J Can Dent Assoc
2001; 67(8):454-7
127. Mejare I, Stenlund H, Zelezny-Holmlund C: Caries
incidence and lesion progression from adolescence to young
adulthood: a prospective 15-year cohort study in Sweden.
Caries Res 2004;38:130–141.
128. Mejare I, Stenlund H: Caries rates for the mesial
surface of the first permanent molar and the distal surface of
the second primary molar from 6 to 12 years of age in
Sweden. Caries Res 2000;34:454–461.
129. Mejàre I: Bitewing examination to detect caries in
children and adolescents – when and how often? Dent Update
2005;32:588–590, 593–594, 596–597.
130. Meller C, Heyduck C, Tranaeus S, Splieth C: A new
in vivo method for measuring caries activity using
quantitative light-induced fluorescence. Caries Res
2006;40:90–96.
131. Mendes FM, Hissadomi M, Imparato JC. Effects of
drying time and the presence of plaque on the in vitro
performance of laser fluorescence in occlusal caries of
primary teeth. Caries Res. 2004;38(2):104-8.
132. Mendes FM, Nicolau J, Duarte DA. Evaluation of the
effectiveness of laser fluorescence in monitoring in vitro
remineralization of incipient caries lesions in primary teeth.
Caries Research 2003;37:442–4.
133. Mendes FM, Pinheiro SL, Bengtson AL. Effect of
alteration in organic material of the occlusal caries on
DIAGNOdent readings. Pesquisa Odontologica Brasileira
2004;18:141–4
47
134. Mileman PA, van den Hout WB: Comparing the
accuracy of Dutch dentists and dental students in the
radiographic diagnosis of dentinal caries. Dentomaxillofac
Radiol 2002;31:7–14.
135. Milgrom P, Riedy CA, Weinstein P, Tanner AC,
Manibusan L, Bruss J: Dental caries and its relationship to
bacterial infection, hypoplasia, diet, and oral hygiene in 6- to
36-month-old children. Community Dent Oral Epidemiol
2000;28:295–306.
136. Mjör IA, Toffenetti F: Secondary caries: a literature
review with case reports. Quintessence Int 2000;31:165–179.
137. National Collaborating Centre for Acute Care,
National Institute for Clinical Excellence (NICE): Dental
Recall – Recall Interval between Routine Dental
Examinations: Methods, Evidence and Guidance. London,
Royal College of Surgeons of England, 2004, p 118.
138. Nogueira RD, Alves AC, Napimoga MH, Smith DJ,
Mattos-Graner RO: Characterization of salivary
immunoglobulin A responses in children heavily exposed to
the oral bacterium Streptococcus mutans: influence of
specific antigen recognition in infection. Infect Immun
2005;73:5675–5684.
139. Nyvad B, Machiulskiene V, Baelum V: Construct and
predictive validity of clinical caries diagnostic criteria
assessing lesion activity. J Dent Res 2003;82:117–122.
140. Nyvad B, ten Cate JM, Robinson C: Cariology in the
21st century – state of the art and future perspectives. Caries
Res 2004;38:167–329.
141. Nyvad B. Diagnosis versus detection of caries. Caries
Research 2004;38:192–8.
142. Ouellet A, Hondrum SO, Pietz DM. Detection of
occlusal carious lesions. Gen Dent 2002; 50: 346–350.
143. Paul TR: Dental health status and caries pattern of
preschool children in al-Kharj, Saudi Arabia. Saudi Med J
2003;24:1347–1351.
48
144. Pereira AC, Verdonschot EH, Huysmans McDnjm.
Caries detection methods: can they aid decision making for
invasive sealant treatment? Caries Res 2001; 35: 83–89.
145. Petersen PE: World Health Organization global policy
for improvement of oral health – World Health Assembly
2007. Int Dent J 2008;58:115 – 121.
146. Petersson LG, Hakestam U, Baigi A, Lynch E.
Remineralisation of primary root caries lesions using amine
fluoride rinse and dentifrice twice a day. Am J Dent
2007;20:93–96.
147. Pinelli C, Campos Serra M, de Castro Monteiro
Loffredo L. Validity and reproducibility of a laser
fluorescence system for detecting the activity of white-spot
lesions on free smooth surfaces in vivo. Caries Res 2002;
36(1):19-24
148. Pitts NB, Stamm J: International Consensus
Workshop on Caries Clinical Trials (ICW-CCT) final
consensus statements: agreeing where the evidence leads. J
Dent Res 2004;83:125–128.
149. Pitts NB: ‘ICDAS’ – an international system for
caries detection and assessment being developed to facilitate
caries epidemiology, research and appropriate clinical
management. Community Dent Health 2004;21:193–198.
150. Pitts NB: Are we ready to move from operative to
non-operative/preventive treatment of dental caries in clinical
practice? Caries Res 2004;38:294–304.
151. Pitts NB: Modern concepts of caries measurement. J
Dent Res 2004;83(spec iss C):43–47.
152. Polo-Cerda M, Romero A, Casabo J, De Juan J: The
bronze age burials from Cova dels Blaus (Vall d’Uixo,
Castello, Spain): an approach to palaeodietary reconstruction
through dental pathology, occlusal wear and buccal
microwear patterns. Homo 2007;58:297–307.
153. Poorterman JH, Weerheijm KL, Groen HJ, Kalsbeek
H. Clinical and radiographic judgement of occlusal caries in
adolescents. Eur J Oral Sci 2000; 108 (2): 93-98
49
154. Psoter W, Gebrian B, Prophete S, Reid B, Katz
R:Effect of early childhood malnutrition on tooth eruption in
Haitian adolescents. Community Dent Oral Epidemiol
2008;36:179–189.
155. Psoter WJ, Pendrys DG, Morse DE, Zhang H, Mayne
ST: Associations of ethnicity/race and socioeconomic status
with early childhood caries patterns. J Public Health Dent
2006;66:23–29.
156. Psoter WJ, Zhang H, Pendrys DG, Morse DE, Mayne
ST: Classification of dental caries patterns in the primary
dentition: a multidimensional scaling analysis. Community
Dent Oral Epidemiol 2003;31:231–238.
157. Ricketts D: The eyes have it: how good is Diagnodent
at detecting caries? Evid Based Dent 2005;6:64–65.
158. Ricketts DNJ, Ekstrand KR, Kidd EAM, Larsen T:
Relating visual and radiographic ranked scoring systems for
occlusal caries detection to histological and microbiological
evidence. Operative Dent 2002; 27:231–237.
159. Rocha RO, Ardenghi TM, Oliveira LB, Rodrigues
CR, Ciamponi AL. In vivo effectiveness of laser fluorescence
compared to visual inspection and radiography for the
detection of occlusal caries in primary teeth. Caries Res 2003;
37: 437–441.
160. Rodrigues J de A, Hug I, Diniz MB, Cordeiro RC,
Lussi A: The influence of zero-value subtraction on the
performance of two laser fluorescence devices for detecting
occlusal caries in vitro. J Am Dent Assoc 2008;139:1105–
1112.
161. Rose EK, Vieira AR: Caries and periodontal
disease:insights from two US populations living a century
apart. Oral Health Prev Dent 2008;6:23–28.
162. Rushton VE, Horner K, Worthington HV. Screening
panoramic radiography of new adult patients: diagnostic yield
when combined with bitewing radiography and identification
of selection criteria. Br Dent J. 2002 Mar 9;192(5):275-9.
163. Saravanan S, Madivanan I, Subashini B, Felix
JW:Prevalence pattern of dental caries in the primary
50
dentition among school children. Ind J Dent Res
2005;16:140–146 (erratum published in Ind J Dent Res
2006;17:10).
164. SBU: Karies – diagnostic, riskbedömning og
ickeinvasiv behandling. Stockholm, Swedish Council on
Technology Assessment in Health Care, 2007.
165. Schmid B, Fischeder D, Arndt S, Haeberlein I: Site
specific detection of lactic acid production on tooth surfaces
(abstract 132). Caries Res 2002;36:217.
166. Selwitz RH, Ismail AI, Pitts NB: Dental caries. Lancet
2007;369:51–59.
167. Sheehy EC, Brailsford SR, Kidd EA, Beighton D,
Zoitopoulos L. Comparison between visual examination and
a laser fluorescence system for in vivo diagnosis of occlusal
caries. Caries Res 2001; 35 (6): 421-426
168. Shi XQ, Tranaeus S, Angmar-Mansson B.
Comparison of QLF and DIAGNOdent for quantification of
smooth surface caries. Caries Res 2001; 35 (1): 21-26
169. Shi XQ, Tranaeus S, Angmar-Mansson B. Validation
of DIAGNOdent for quantification of smooth-surface caries:
an in vitro study. Acta Odontologica Scandinavica
2001;59:74–8.
170. Shi XQ, Welander U, Angmar-Mansson B. Occlusal
caries detection with KaVO Diagnodent and radiography: an
in vitro comparison. Caries Res 2003; 34: 151–158.
171. Shigli K, Hebbal M, Angadi GS: Relative contribution
of caries and periodontal disease in adult tooth loss among
patients reporting to the institute of dental sciences, Belgaum,
India. Gerodontology 2008, E-pub ahead of print.
172. Shoaib L, Deery C, Nugent ZN, Ricketts DNJ:
Reproducibility of ICDAS II criteria for occlusal and
approximal caries detection in primary teeth (abstract 63).
Caries Res 2007;41:290.
173. Shugars DA, Elter JR, Jacks MT, White RP, Phillips
C, Haug RH, Blakey GH: Incidence of occlusal dental caries
in asymptomatic third molars. J Oral Maxillofac Surg
2005;63:341–346.
51
174. Skeie MS, Raadal M, Strand GV, Espelid I: The
relationship between caries in the primary dentition at 5 years
of age and permanent dentition at 10 years of age – a
longitudinal study. Int J Paediatr Dent 2006;16:152–160.
175. Stecksen-Blicks C, Sunnegardh K, Borssen E: Caries
experience and background factors in 4-year-old children:
time trends 1967–2002. Caries Res 2004; 38:149–155.
176. Stenlund H, Mejare I, Kallestal C: Caries incidence
rates in Swedish adolescents and young adults with particular
reference to adjacent approximal tooth surfaces: a
methodological study. Community Dent Oral Epidemiol
2003;31:361–367.
177. Stookey G (ed): Early Detection of Caries III.
Indianapolis, Indiana University, 2004.
178. Stookey G (ed): Second International Conference on
Detection of Early Caries. Indianapolis, Indiana University,
2000.
179. Sultanov DJ. Diagnosis and treatment of dental caries:
a microdentistry approach. Dent Today. 2001;20(7):66-8, 70-
1.
180. Surveillance in Europe – European Global Oral
Health Indicators Development Project Oral Health
Interviews and Clinical Surveys: Guidelines. Lyon, Lyon I
University Press, 2008.
181. Takamori K, Hokari N, Okumura Y, Watanabe S:
Detection of occlusal caries under sealants by use of a laser
fluorescence system. J Clin Laser Med Surg 2001;19:267–
271.
182. Tam E, Mccomb D. Diagnosis of occlusal caries. Part
II. Recent diagnostic technologies. J Can Dent Assoc 2001;
67: 459–463.
183. ten Bosch JJ&Angmar-Mansson B. Characterization
and validation of diagnostic methods. Monogr.Oral.Sci 2000;
17: 174-189
184. ten Cate JM: Remineralization of caries lesions
extending into dentin. J Dent Res 2001;80:1407–1411.
52
185. Topping GVA, Hally JD, Bonner BC, Pitts NB:
Training for the International Caries Detection and
Assessment System (ICDAS II): CD-rom and webbased
educational software. London, Smile-on, 2008.
186. Topping GVA: Secondary Caries Misdiagnosis: An in
vitro Study in Premolar and Molar Teeth Restored with
Amalgam and Conjoint Analysis of Patients’ and Dentists’
Preferences for Attributes of a Caries Diagnosis Device;
thesis, University of Dundee, 2001.
187. Tranaeus S, Al-Khateeb S, Bjorkman S, Twetman S,
Angmar-Mansson B: Application of quantitative light-
induced fluorescence to monitor incipient lesions in caries-
active children: a comparative study of remineralisation by
fluoride varnish and professional cleaning. Eur J Oral Sci
2001;109:71–75.
188. Tranaeus S, Lindgren LE, Karlsson L, Angmar-
Mansson B: In vivo validity and reliability of IR fluorescence
measurements for caries detection and quantification. Swed
Dent J 2004;28:173–182.
189. Tranaeus S, Shi XQ, Lindgren LE, Trollsas K,
Angmar-Mansson B: In vivo repeatability and reproducibility
of the quantitative light-induced fluorescence method. Caries
Res 2002;36:3–9.
190. Turksel Dulgergil C, Satici O, Yildirim I, Yavuz
I:Prevention of caries in children by preventive and operative
dental care for mothers in rural Anatolia, Turkey. Acta
Odontol Scand 2004;62:251–257.
191. Tyas MJ, Anusavice KJ, Frencken JE, Mount GJ:
Minimal intervention dentistry – a review. FDI commission
project 1-97. Int Dent J 2000;50:1–12.
192. Vaarkamp J, ten Bosch JJ, Verdonschot EH,
Bronkhoorst EM: The real performance of bitewing
radiography and fiber-optic transillumination in approximal
caries diagnosis. J Dent Res 2000;79:1747–1751.
193. Van Daelen CJ, Smith PW, de Josselin de Jong E,
Higham SM, van der Veen MH: A simple blue light to
53
visualize caries by means of fluorescence. Caries Res
2008;42:223.
194. Van der Veen MH, Mattousch T, Boersma JG:
Longitudinal development of caries lesions after orthodontic
treatment evaluated by quantitative light-induced
fluorescence. Am J Orthod Dentofacial Orthop
2007;131:223–228.
195. Vanobbergen J, Lesaffre E, Garcia-Zattera MJ, Jara
A, Martens L, Declerck D: Caries patterns in primary
dentition in 3-, 5- and 7-year-old children:spatial correlation
and preventive consequences. Caries Res 2007;41:16–25.
196. Walter Dukić, Željka Vindakijević, Olga Lulić Dukić,
Slađana Milardović. Influence of Different Prophylactic
Pastes and Cleaning Methods on
DIAGNOdent/DIAGNOdent Pen Readings ValuesActa
Stomatol Croat. 2007;41(4):315-325.
197. Wan AK, Seow WK, Walsh LJ, Bird P, Tudehope
DL, Purdie DM: Association of Streptococcus mutans
infection and oral developmental nodules in predentate
infants. J Dent Res 2001;80:1945–1948.
198. Warren JJ, Levy SM, Broffitt B, Kanellis MJ:
Longitudinal study of non-cavitated carious lesion
progression in the primary dentition. J Public Health Dent
2006;66:83–87.
199. Warren JJ, Levy SM, Wefel JS: Explorer probing of
root caries lesions. Spec Care Dent 2003;23:18–21.
200. Warren JJ, Slayton RL, Yonezu T, Kanellis MJ, Levy
SM: Interdental spacing and caries in the primary dentition.
Pediatr Dent 2003;25:109–113.
201. Welsh GA, Hall AF, Hannah AJ, Foyle RH. Variation
in DIAGNOdent measurements of stained artificial caries
lesions. Caries Res. 2000;34:324.
202. Wenzel A, DrOdont, Haiter-Neto F, Gotfredsen E.
Influence of spatial resolution and bit depth on detection of
small caries lesions with digital receptors. Oral Surg Oral
Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 2007;103:418-422. Braz
Dent J 19(2) 2008
54
203. Wenzel A, Hintze H, Kold LM, Kold S: Accuracy of
computer-automated caries detection in digital radiographs
compared with human observers. Eur J Oral Sci
2002;110:199–203.
204. Wenzel A: Bitewing and digital bitewing radiography
for detection of caries lesions. J Dent Res 2004;83(spec iss
C):72–75.
205. White BA, Maupomé G. Clinical decision-making for
dental caries management. J.Dent.Educ. 2001; 65(10): 1121-
1125
206. Wicht MJ, Haak R, Stutzer H, Strohe D, Noack MJ:
Intra- and interexaminer variability and validity of laser
fluorescence and electrical resistance readings on root surface
lesions. Caries Res 2002;36:241–248..
207. Wyne A, Darwish S, Adenubi J, Battata S, Khan
N:The prevalence and pattern of nursing caries in Saudi
preschool children. Int J Paediatr Dent 2001; 11:361–364
(erratum published in Int J Paediatr Dent 2001;11:460).
208. Young DA, Featherstone JB, Roth JR: Caries
management by risk assessment – a practitioner’s guide.
CDA J 2007;35:679–680.
209. Zandoná AF, Zero DT: Diagnostic tools for early
caries detection. J Am Dent Assoc 2006;137:1675–1684.
210. Zero D, Fontana M, Lennon AM: Clinical
applications and outcomes of using indicators of risk in caries
management. J Dent Educ 2001;65:1132 – 1138.
55

Rezumat Romana Georgescu Andrei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Romana Georgescu Andrei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

STUDII PRIVIND METODE ACTUALE

PROF. DR. SORIN ANDRIAN

Lucrarea prezentă îşi propune:

Pentru realizarea scopurilor stabilite au fost stabilite

Cercetările efectuate au fost orientate pe următoarele direcţii:

Studiul a avut în vedere următoarele direcţii:

Tabelul 1. Structura lotului pe domiciliu şi sex

Mai mult de jumătate din lotul investigat (64, 67%) prezintă

Figura 2. Repartiţia leziunilor pe tipurile de dinţi din cadranu I

Unităţile dentare cele mai afectate de leziunile carioase

Unităţile dentare cele mai afectate de leziunile carioase

Figura 4. Repartiţia leziunilor pe tipurile de dinţi din cadranu III

Imaginea 1. Aspecte clinice ale Imaginea 2. Utilizarea

În imaginea 5 sunt indicate prin săgeţi cele două zone ale

Imaginea 5. Aspectul ocluzal al unui

Examinarea histologică a arătat că din cele 106 zone

Tabelul 5. Performanţa metodelor de detecţie (vizulă şi cu

S-au obţinut valori mai mari ale sensibilităţii şi specificităţii

Tabelele 8,9. Rezultatele testului McNemar de comparare a

7,9 8,5 9,2 14,6 15,8 17,5 22,8 24,6 25,6

Tabelele 14,15. Rezultatele testului McNemar de comparare a

1. Prin studiul epidemiologic am scosîn evidenţă gradul de afectare

1. Ahmad N, Gelesko S, Shugars D, White RP Jr, Blakey G,

S-ar putea să vă placă și