CONFERINŢA ŞTIINŢIFICĂ INTERNAŢIONALĂ.

«PROBLEME ECONOMICE ALE

DEZVOLTĂRII EUROPENE» 27-28 martie 2012, Chișinău: ULIM, p.119-122-

STAREA DEZVOLTĂRII COMERȚULUI ÎN CONDIȚII DE ASCENSIUNE ECONOMICĂ

Alexandru NEGRUȚĂ, lector, USM

Summary

Trade is a key factor in economic development. A successful use of trade can boost a country's
development. On the other hand, opening up markets to international trade may leave local producers
swamped by more competitive foreign producers. The current consensus is that trade, development,
and poverty reduction are intimately linked. Sustained strong growth over longer periods is strongly
associated with poverty reduction, while trade and growth are strongly linked. Countries that develop
invariably increase their integration with the global economy, while export-led growth has been a key part
of many countries’ successful development strategies. Continents, countries and sectors that have not
developed and remain largely poor have comparative advantage in three main areas:
 natural resource exploitation, i.e. running down of natural capital such as rain forest timber;
 low-education labor-intensive manufacturing, due to high population densities and little suitable land per
person;
 agriculture, due to low population densities and relatively large areas of suitable land per person.
Crucially for poverty reduction, the latter two at least are labor-intensive, helping to ensure that growth in
these sectors will be poverty-reducing. However, low value-added, price instability and unsustainability in
these commodity sectors means they should be used only temporarily as stepping stones in the path
to economic development.

Organizația Mondială a Comerțului (OMC) a comunicat despre încetarea creșterii volumelor

exportului global de până la 3,7% în anul 2012. Se mențin riscuri serioase ca acest indicator să cadă mai
jos, după cum comunică ”Informațiile economice”. Comerțul mondial în 2011 a crescut cu 5% după
creșterea record de 3,8% în 2010. Acest fapt a fost precedat de reducerea record, din anii celui de-al Doilea
Război Mondial, a exportului global cu 12% în 2009. Creșterea exportului cu 3,7%, urmărită în prezent –
este de o dată și de jumătate de ori mai mică decât nivelul mediu din ultimii 20 de ani (5,5%). OMC se
așteaptă că economia globală va crește în 2012 cu 2,1%, comparativ cu creșterea de 2,4% în 2011. ”Au
trecut mai mult de trei ani de la începutul crizei economice – anii 2008-2009, însă economia mondială și
comerțul continuă să rămână fragile. Noi încă nu am ieșit din pădurea întunecoasă. Încetinirea de mai
departe a comerțului, prognozată pentru 2012, arată că riscurile scăderii indicatorilor rămân ridicate.” – a
menționat directorul general al OMC, Pascal Lamy. Pericolele principale care amenință comerțul mondial
în anul curent sunt numite în OMC recesiune în zona euro, adâncirea crizelor de datorii ale statului, căderea
prețurilor la materiile prime, precum și riscurile geopolitice. ”OMC deocamdată reușește să rețină
naționalismul economic, însă ritmurile lente în restabilire inspiră teama că fluxul subtil, dar stabil al
măsurilor restrictive poate puțin câte puțin să surpe avantajele deschiderii comercial” – a preîntâmpinat
domnul Lamy. Creșterea exportului în țările dezvoltate în anul 2012 se așteaptă a ajunge la nivelul de 2%,
iar din cele în dezvoltare – 5,6%. Volumul de import în țările dezvoltate va crește cu 1,9%, în cele în
dezvoltare – cu 6,2%. În conformitate cu estimările OMC, volumul comerțului de mărfuri în 2011 a alcătuit
în expresie cu dolari $ 18,2 trln., pe când serviciile au fost vândute în suma $ 4,15 trln., dintre care $ 855
mlrd. au revenit transportului și $ 1 trln. – turismului. Creșterea volumului comerțului cu mărfuri în 2011
experții o explică prin prețurile ridicate la substanțele minerale utile.
Anul trecut, după amploarea comerțului, lider s-a menținut Europa: cota ei a constitui 37% din
exportul mondial și 38% din importul global. În Asia acești indicatori alcătuiesc 18% și 23%, în America
de Nord – 13% și 17%, în CSI – 4% și 3%. În ratingul țărilor se menține în rolul de lider China, ea a crescut
în 2011 exportul mărfurilor sale cu 20% - până la $ 1,9 trln., ceea ce echivalează cu 10,4% pe piața
mondială. Jocul Chinei, în particular, l-a făcut catastrofa, care a distrus în martie anul trecut producțiile
competitive pe litoralul Japoniei, precum și inundațiile din Thailanda, care au întrerupt legăturile economice
ale acestei țări. Succesul Chinei încordează atenția experților, deoarece creșterea exportului chinez este
însoțită de intensificarea criticii la adresa politicii puterilor din China, care este îndreptată spre menținerea
cursului mic al yenului, ceea ce dă prioritate exportatorilor.
 Ne îngrijorează unele acțiuni asupra modificării cursurilor de schimb valutar, care nu doar că pot
să devină cauza compromiterii contractelor comerciale, dar, de asemenea, sunt apte a crea prețuri
asimetrice, denaturând, totodată, concurența mondială. Aceste acțiuni pot provoca rău măsurile de răspuns
proiectate în domeniul politicii comerciale.
În anul 2011, în termeni de volum, adică exceptând creșterea prețurilor și variațiile în ratele de
schimb valutar, exportul mondial de mărfuri a crescut cu 5,0%, pe când în 2010 acest indicator era egal cu
13,8%. Cauza principală a căderii ritmurilor de creștere a comerțului a fost încetinirea dezvoltării economiei
mondiale în ansamblu, care încă nu înfruntase urmările crizei. Astfel, creșterea produsului intern brut
mondial (PIB) a scăzut de la 3,8% în anul 2010 până la 2,4% în anul 2011. Aceasta înseamnă că indicii de
creștere și ai economiei mondiale, și ai comerțului mondial nu doar că nu au atins nivelul de până la criză,
dar s-au pomenit a fi sub rata ritmurilor medii anuale de creștere în ultimii 20 de ani.
Un impact serios asupra comerțului mondial a avut instabilitatea ce se intensifica pe piețele
valutare, care a dus la fluctuații bruște ale cursurilor valutare, ceea ce la rândul său, a condus la schimbări
în prețurile comerțului exterior și la deformarea fluxurilor comerciale. Este semnificativ că Elveția și
Brazilia au fost nevoite să ia măsuri speciale pentru a limita creșterea cursului valutelor lor, scăderea
competitivității exportului. Se menționează, de asemenea, că în 2011 în mai mare măsură decât cândva în
ultimii ani, o influență nefavorabilă asupra comerțului mondial au exercitat factorii extraeconomici. Astfel,
cutremurul de pământ, tsunami și catastrofa nucleară din Japonia au constituit principalul motiv în declinul
PIB-ului și exportului din această țară, ceea ce împreună cu consecințele inundațiilor fără precedent din
Thailanda au determinat indicatorii inferiori pentru întreaga regiune de Sud-Est a Asiei. Iar asupra
indicatorilor din Africa a avut o influență negativă așa-numita primăvară arabă, care a dus la căderea
exportului de petrol din Libia și a veniturilor din turism în Egipt și Tunisia.
O caracteristică însemnată a dezvoltării comerțului mondial în 2011 a fost creșterea esențială a
prețurilor comerțului exterior, îndeosebi la materiile prime. În fond, materia primă s-a scumpit (în raport cu
anul 2010) cu 26%, inclusiv petrolul și alți carburanți – cu 32%, produsele alimentare – cu 17%, metalele
– cu 14% și produsele agricole nealimentare – cu 23%. Ca rezultat tendința exprimată vădit spre ridicarea
prețurilor, valoarea exportului mondial de mărfuri a crescut în 2011 cu 19% - până la $ 18,2 trln.
Dependența dinamicii comerțului exterior de ritmurile dezvoltării mondiale a întregii economii s-a
manifestat convingător în 2011 atât în grupele principale, cât și în anumite țări. De exemplu, în grupul
țărilor dezvoltate s-au pomenit sub nivelul mediu mondial atât creșterea PIB-ului constituind 1,5%, cât și
creșterea exportului și importului lor – respectiv 4,7% și 2,8%. Aceasta a condus la reducerea cotei țărilor
dezvoltate în comerțul mondial până la 53%, adică până la indicatorul cel mai mic din 1948, când Acordul
general pentru tarife și comerț (GATT) a inițiat colectarea sistematică a datelor statistice privind comerțul
exterior.
Exportul din cele cinci țări mari exportatoare în anul 2011 a alcătuit în mlrd. dolari (în paranteze –
ponderea specifică în exportul mondial în %): China – 1899 (10,4), SUA – 1481 (8,1), Germania – 1474
(8,1), Japonia – 823 (4,5), Olanda – 660 (3,6). Iar situația în primele cinci țări exportatoare se caracteriza
prin următoarele date: SUA – 2265 (12,3), China – 1743 (9,5), Germania – 1254 (6,8), Japonia – 854 (4,6)
și Franța – 715 (3,9). Printre puținele schimbări în ratingul celor mai mari exportatoare, autorii referatului
menționează îndeosebi deplasarea Federației Ruse de pe locul 12 în anul 2010 pe locul 9 în anul 2011. Iar
dacă nu vom lua în calcul schimbul de mărfuri dintre țările UE, reprezentând în esență comerțul intern din
cadrul acestei grupări, atunci Federația Rusă se va afla pe locul șase în lume.
Potrivit datelor OMC, exportul mărfurilor din Franța a atins în 2011 522 mlrd. USD, crescând,
comparativ cu anul 2010, cu 30%. În aceeași măsură a crescut și importul Franței – până la 323 mlrd. USD,
ceea ce a asigurat creșterea activului balanței comerciale până la 199 mlrd. USD.
Comerțul cu servicii, în fond, a evoluat mult mai benefic decât comerțul cu mărfuri. Exportul
mondial cu servicii a crescut în 2011 cu 11% - până la 4,2 trln. USD, ceea ce depășește nivelul precriză. Cu
ritmuri avansate a crescut exportul și importul rusesc cu servicii atingând respectiv 54 și 90 mlrd. USD,
ceea ce este cu 22% și cu 24% mai mult decât în 2010. În topul mondial, Federația Rusă a ocupat doar locul
22 în exportul de servicii și locul 18 în importul lor, sau respectiv locurile 11 și 9, dacă nu vom ține cont
de comerțul mutual în cadrul UE.
Experții OMC presupun că în legătură cu menținerea instabilității economiei mondiale, trebuie să
ne așteptăm la încetinirea de mai departe a ritmurilor de creștere a schimbului de mărfuri mondial. Volumul
fizic al acestuia va crește în 2012 cu 3,7%, ceea ce este mult sub rata medie de creștere anuală a comerțului
mondial în ultimii 20 de ani. Așadar, refacerea ritmurilor normale în dezvoltarea comerțului mondial se
poate obține doar după ce datoriile țărilor, businessului și consumatorilor în țările dezvoltate vor fi
diminuate până la un nivel mai ușor de gestionat. Însă pentru aceasta, în opinia experților, ”vor fi necesari
ani în decursul cărora lumea trebuie să se deprindă cu ritmurile mai joase ca de obicei a comerțului
mondial”.
A doua parte – partea fundamentală a raportului, are un titlu semnificativ – ”Comerțul și politica
de stat: o atenție mai încordată asupra măsurilor nontarifare în secolul XXI” și este consacrată în
exclusivitate analizei de scară a problemei complicate și mereu în variabilitate a comerțului mondial
modern.
Pe măsura reducerii taxelor de import, coordonate în cadrul GATT-OMC, barierele tarifare
tradiționale în multe privințe și-au pierdut sensul lor în comerțul cu mărfuri, pe când în comerțul cu servicii
ele în genere nici nu au existat. Corespunzător, pe prim-plan au ieșit măsurile guvernamentale nontarifare,
cu alte cuvinte, toate celelalte destul de numeroase și diverse, care reglementează sau au legătură cu
comerțul exterior. În raport se reflectă în detalii cum în ultimii ani a devenit evidentă influența restrictivă
asupra comerțului a măsurilor de stat în domeniul sănătății publice, protecției animalelor și plantelor,
protecției mediului ambiant, securității alimentare etc.
Foarte frecvent efectul protecționist indezirabil îl capătă măsurile sanitare și fitosanitare, precum și
introducerea noilor standarde tehnice și altor standarde. Totodată, guvernele din anumite țări, în mod
obișnuit, se conduc de interesele lor naționale. Armonizarea normelor și standardelor este îngreunată de
diferențele care s-au păstrat în nivelurile de dezvoltare și tradiții și ca urmare, unul și același standard poate
fi perceput ca fiind majorat sau diminuat. Analizând dificultățile obiective în lupta cu influența restrictivă
a unor măsuri de stat asupra comerțului mondial, autorii raportului au formulat o serie de propuneri
concrete, îndreptate la corectarea situației ce s-a creat în sfera măsurilor nontarifare.
Mai întâi de toate, se propune a îmbunătăți transparența procesului de luare a măsurilor nontarifare.
În special, mari speranțe se pun pe baza de date Intergrated Trade Intelligence Portal, creată recent de OMC.
Se propune, de asemenea, a elabora un sistem al criteriilor mult mai desăvârșit pentru a determina
și stabili cauzele reale de luare a unor sau altor măsuri de politică internă, apte să exercite o influență
restrictivă asupra comerțului. În continuare se recomandă să se învioreze colaborarea internațională și
negocieri concrete cu privire la convergența măsurilor influențabile asupra comerțului în cadrul integrării
în dezvoltare a anumitor țări la nivel regional. În sfârșit, autorii subliniază însemnătatea de importanță
primordială a pregătirii cadrelor în scopul desfășurării cu succes a negocierilor internaționale asupra
măsurilor nontarifare.

Bibliografie
1. Negruță A. Evoluția comerțului exterior al Republicii Moldova în perioada postcriză. În revista: Economie și sociologie, 2012
nr.2, p.53-61
2. Gribincea A., Gușilo S. Analiza pieței aparatelor electronice. Economie și sociologie, 2012 nr.2, p.143-153
3. Gribincea A., Maximilian S., Epuraș O. Unele modalități de susținere a producătorului regional. În: Revista Studii Economice.
An. VI, 2012, nr.1-2, p.21-31
4. Corețchi B. Analiza comerțului extern prin confluența celor două transformări: tranziția și integrarea. În: Revista Studii
Economice. An. VI, 2012, nr.1-2, p.31-38
5. Gribincea A., Daniliuc A. Sistemul inovațional al Republicii Moldova și impactul său la dezvoltarea economiei competitive.
În: Revista Studii Economice. An. VI, 2012, nr.1-2, p.46-57
6. Gribincea A., Burtea E. Valorificarea potențialului de cunoștințe în UE. În: Revista Studii Economice. An. VI, 2012, nr.1-2,
p.172-179