1. Caracteristici constructive ale podurilor cladirilor.

2. Caracteristicile incendiilor izbucnite la podurile cladirilor

3. Organizarea si desfasurarea actiunilor pentru stingere. Reguli de lucru

si protectie a muncii.
1. Caracteristici constructive ale podurilor cladirilor.

Podurile sunt parti importante ale constructiei cladirilor. Unele poduri

mari sunt compartimentate prin pereti contra incendiilor, pereti laterali sau
principali pana la acoperis care au practicate goluri pentru usi, uneori
neprotejate si fara inchideri speciale contra incendiilor. De regula, intrarea in
pod se face pe scarile interioare, dar sunt si constructii care sunt prevazute
cu scari fixe de incendiu, amplasate in dreptul lucarnelor sau luminatoarelor,
legatura dintre sol si pod facandu-se prin intermediul lor.

In podurile cladirilor industriale intalnim incaperi utilizate pentru

ascensoare cu sali de masini, camere de colectare, canale de fum etc, iar in
cele ale cladirilor de locuit exista, uneori, si mansarde improvizate folosite ca
locuinte sau depozite de materiale combustibile. Cand acoperisurile au o
suprafata mare sau o executie complexa, in pod sunt construite diverse
ansambluri constructive din lemn, de forme diferite.

Punctele periculoase mai importante in podurile constructiilor, sunt:

 canalele de fum practicate in planseul podului;

 zona canalelor de ventilatie;

 incaperile mansardelor si camerele de colectare.

2. Caracteristicile incendiilor izbucnite la podurile cladirilor.

Caracteristicile incendiilor izbucnite la podurile cladirilor depind de

destinatia si amplasarea podurilor si de particularitatile elementelor de
constructie ale acoperisului si ale planseelor.

Incendiile in poduri se propaga cu repeziciune mare datorita abundentei

de material lemnos uscat, sub forma elementelor de constructie ( podina,
ansambluri constructive din lemn, astereala, termoizolatii), a prezentei
instalatiilor de ventilatie, a mansardelor, lipsei compartimentarilor si
existentei golurilor pentru usi neprotejate cu inchideri speciale contra
incendiilor, a formarii tirajului de aer ( curenti de aer ascendenti) favorizat
de existenta lucarnelor si a luminatoarelor din poduri, incendiile se propaga
rapid si in toate directiile, degajand cantitati mari de fum, gaze toxice si
caldura, mai ales in cazul celor necompartimentate, cand se formeaza tirajul
de aer fumul inunda in scurt timp podul, incaperile de la etaj si casa scarilor,
fapt ce ingreuneaza foarte mult actiunea de stingere.
 In cazul planseelor combustibile este posibila prabusirea elementelor de
constructie ale acoperisului la etajele inferioare. Viteza de propagare este
mai mare cand incendiul s-a extins la acoperis, el putandu-se extinde de-a
lungul coamei si cornisei acestuia, in situatia cand focul a cuprins elementele
de constructie combustibile.

In cazul acoperisurilor cu invelitori combustibile ( paie, stuf, sindrila,

sita, etc ) incendiul cuprinde cu repeziciune intreaga suprafata a acestora,
iar in exterior se manifesta violent, cu flacari inalte si fum intens, Curentii de
aer ascendenti ridica la mare inaltime paiele si alte parti din elementele
combustibile supuse arderii, sau numai scantei si jaratec, si le transporta la
distante mari, putand intalni substante combustibile si genera noi incendii.

Cand invelitorile sunt realizate din tabla, incendiile se manifesta doar in

pod, caracterizandu-se prin arderea asterealei si a celorlalte elemente de
constructie ale acoperisului. In acest caz proportiile incendiului se pot stabili
prin observarea schimbarii culorii tablei invelitoare ( brumarie sau rosie ) sau
pe timp de iarna prin topirea zapezii in zona ce arde mai intens.

La incendiile izbucnite la poduri apar urmatoarele caracteristici:

 arderea a cuprins numai podina podului;

 arderea a cuprins astereala si invelitoarea combustibila;
 incendiul a izbucnit in mansarda.

Cand incendiul a cuprins numai podina podului, propagarea acestuia

este favorizata de prezenta materialului combustibil din care este
confectionata podina si de tirajul format in poduri, in special in cele fara
compartimentari, datorita lucarnelor, luminatoarelor si a altor goluri
deschise. Initial, propagarea se face mai lent, din interior spre exterior, si
este insotita de degajari de fum mult, din oxid si dioxid de carbon, iar
temperatura variaza intre 900 -1000° C.

Prezenta planseelor cu goluri permite si ea propagarea ascunsa a

incendiului, pe orizontala, iar acumularea in zona coamei acoperisurilor
creeaza pericolul inaintarii la astereala si la elementele portabile ale
acoperisului putand duce la prabusirea acestuia, la inlesnirea patrunderii
incendiului prin planseu la etajele inferioare, deci la generalizarea lui in
intreaga constructie, la inundarea cu fum la caturile inferioare prin casa
scarilor, ingreunand evacuarea persoanelor si bunurilor materiale, precum si
interventia la incendiu.

In cazul podurilor etanse ( cu lucarne si luminatoare inchise ) arderea

este mai intensa datorita prezentei oxigenului in mediul inconjurator. Pe
masura ce se acumuleaza o mare cantitate de fum arderea devine mai lenta
ca o consecinta a micsorarii procentului de oxigen din zona.

Pana la executarea desfacerilor in acoperis propagarea incendiului se

face mai mult orizontal, fiind favorizata de prezenta materialelor
combustibile din compunerea podinei. In aceasta situatie, propagarea
incendiului se va face de la cornise spre coama si de-a lungul acoperisului
daca elementele portante sunt ignifugate, viteza de ardere si de propagare a
incendiului este mai mica, dar jaratecul aprins, care cade de pe podina
combustibila neprotejata, poate duce la aprinderea acestuia facilitand
propagarea incendiului spre caturile inferioare in momentul iesirii incendiului
la suprafata inferioara are loc o dezvoltare brusca a arderii datorita afluirii
spre locul incendiului a unei mari cantitati de aer proaspat care va intretine
si intensifica, contribuind la propagarea incendiului pe intreaga suprafata a
invelitorii, daca aceasta este combustibila.

Cand incendiul a cuprins invelitoarea combustibila si prin intermediul

materialelor combustibile din componenta acoperisului, s-a propagat in
intregul pod, arderea se manifesta cu violenta, flacarile ies prin lucarne si
luminatoare, iar tirajul format contribuie la cresterea puternica a intensitatii
arderii. In aceste conditii are loc pierderea capacitatii portante ate
elementelor de sustinere prabusirea lor in pod si la etajele inferioare fiind
iminenta.

Incendiile izbucnite la mansarde pot lua forme de dezvoltare complicate

datorita marii varietatii de substante combustibile aflate in incaperile
acestora. Din mansarde incendiul se propaga cu repeziciune prin golurile
existente si pe cai ascunse, cuprinzand suprafata intregului pod.

3. Organizarea si desfasurarea actiunilor pentru stingere. Reguli

de lucru si protectie a muncii.

Recunoasterea

Aprecierea locului incendiului si a proportiilor acestuia se face din

exterior dupa fum, flacari, locul de topire a zapezii, culoarea invelitorii din
tabla. Pentru recunoastere se folosesc scarile interioare care ajung la pod si
care se gasesc pe caile probabile de propagare a incendiului, scarile de
incendiu sau autoscarile din dotarea pompierilor, acoperisurile constructiilor
vecine, pe care se pot instala scari.

Echipa de recunoastere trebuie sa fie insotita de persoane care cunosc

topografia locului ( ingineri, tehnicieni etc. ) si isi va incepe activitatea din
podul incendiat. La podurile cu suprafata mare se recomanda ca
recunoasterea sa se execute pe mai multe directii, comandantul interventiei
stabilind locul si ora de intalnire a echipelor ce au executat recunoasterea.

Pe timpul recunoasterii se va stabili:

 prezenta persoanelor in poduri si mansarde, caile si mijloacele de

evacuarea a acestora, locul incendiului, suprafata incendiata, caracterul
incendiului si directiile de propagare, caracteristicile constructive ale
elementelor podului si acoperisului, starea lor si tipul invelitorii;
  instalatiilor electrice si de ventilatie sub tensiune si necesitatea
deconectarii lor;
 pericolul propagarii incendiului la etajele inferioare;
 pozitia lucarnelor si a luminatoarelor din apropierea locului incendiat,
daca acestea pot fi folosite pentru evacuarea fumului, introducerea
dispozitivelor de stingere in pod sau dirijarea incendiului pe verticala ;
 prezenta zidurilor contra incendiilor care pot fi folosite pentru
amplasarea servantilor;
 existenta scarilor necesare realizarii dispozitivelor de lupta;
 necesitatea si locul unde se vor executa deschideri in acoperis pentru
patrunderea servantilor in pod, precum si a locurilor unde se vor executa
obstacole pentru limitarea incendiului.

Substante stingatoare.

Pentru stingerea incendiilor izbucnite in poduri si la acoperisuri se

recomanda folosirea apei refulata cu tevi de refulare tip B. Servantii vor
folosii pentru protectie mastile contra fumului si gazelor de oxid de carbon,
sau cartus polivalent, dar mai ales aparatele de respirat cu aer comprimat.

Stingerea

Pentru stingerea incendiilor izbucnite in poduri, se organizeaza, de

regula, doua sectoare de interventie unul in podul incendiat, iar in cazul
invelitorilor combustibile si pe acoperis; altul la etajele inferioare, in
interiorul cladirii. Misiunea sectorului de stingere din, pod este si sa
protejeze elementele portante ale acoperisului, localizand si stingand
focarele descoperite, sa evacueze fumul, sa demoleze si sa demonteze
elementele de constructie distruse prin ardere, care pot provoca accidente,
sau pe cele care sunt in pericol de a fi incendiate. De asemenea acestui
sector i se va incredinta si misiunea de limitare a incendiului prin crearea
obstacolelor de-a lungul intregii suprafete supuse arderii cu latimi de 2 – 4
m, si prin desfacerea hidroizolatiilor si termoizolatiilor pentru descoperirea
cailor ascunse de propagare.

Pentru crearea unor obstacole pe directia de propagare a incendiului si

grabirea ritmului lucrarii vor fi concentratii toti servantii toporasi din garda
de interventii. Dimensiunile obstacolelor se stabilesc in functie de
combustibilitatea elementelor constructive, de conditiile atmosferice, viteza
vantului etc, iar pe aliniamentul lor se vor destina tevi cu misiunea de
protejare a acestor obstacole si limitarea propagarii incendiului. Pentru
patrunderea in podul incendiat in vederea actiunii de stingere, servantii, vor
executa deschideri in zona corniselor, cat mai aproape de locul incendiat si
apoi vor actiona cu jetul de sus in jos si din departe spre aproape.

Materialele arse se demoleaza si se depoziteaza in pod, asezandu-se in

apropierea elementelor portante, in scopul evitarii prabusirii lor. Planseele
se demoleaza incepand din partea exterioara a focarului, spre centru. In
vederea evacuarii fumului si produsilor arderii incomplete, supraincalziti, se
vor executa deschideri in coama, luandu-se masuri deosebite impotriva
prabusirii asupra servantilor care indeplinesc aceasta misiune. Actiunea
servantilor pe acoperis este admisa doar in cazul existentei invelitorilor
combustibile cu conditia ca acestia sa fie asigurati si sa aiba la dispozitie cai
sigure de retragere. Accesoriile de stingere vor fi asigurate cu cordite.
Deplasarea servantilor pe acoperisuri se face numai pe coama, de catre un
numar limitat de oameni asigurati si numai la ordinul comandantului
intrerventiei.

Cand are loc propagarea rapida a incendiului, comandantul interventiei

ia masura executarii unor intervale de siguranta prin taieri si demolari. La
executarea acestor operatiuni servantii trebuie atentionati sa nu demoleze
elementele de sustinere ale acoperisului intrucat prin aceasta are loc
pierderea capacitatii portante a elementelor de sustinere, fiind posibile
prabusiri.

Cand se intervine pentru stingerea incendiilor in mansardele cladirilor,

se va actiona astfel:

 se dezveleste acoperisul intr-un loc prin care se va refula .apa

pulverizata direct asupra focarelor de ardere din incaperea incendiata;
 daca incendiul a luat proportii, patrunzand si in interiorul
peretilor dubli cu umplutura, se va proceda la desfacerea acestora si va
continua refularea apei pana la lichidarea completa a focarelor.

Incendiile izbucnite la podurile ce au acoperisuri cu invelitori

combustibile, cat si cele din eternit sau tigla, pun probleme deosebite
comandantului interventiei datorita :

 incendiilor care cuprind pana la sosirea garzii de interventie

intreaga suprafata invelitorii, arderea manifestandu-se violent cu flacari
inalte;
 curentilor de aer ascendenti pot lua parti aprinse de invelitoare
si jaratec care ridicate la mare inaltime si purtate de vant pana la distante
de 600 – 800 m, pot provoca noi incendii la locul de cadere;
 datorita temperaturilor ridicate gudronul din componenta
cartonului asfaltat se topeste si se scurge pe sol, producand arsuri pe partile
neprotejate ale corpului servantilor sau creand pericolul izbucnirii altor
incendii.

Actiunea de dezvelire a invelitorilor se va desfasura astfel:

-pentru invelitorile din carton asfaltat, se desfac mai intai sipcile de

carton, apoi se desface invelitoare de la coama, iar cartonul este strans sul,
prin impingerea de catre servanti cu picioarele, de la coama spre
cornise.Inainte de expedierea acestora pe sol, servantii vor atentiona
personalul , pentru a preveni eventualele accidente;

-invelitoarele de sindrila, sita, stuf si paie se desfac tot de la coama

spre cornisa. Pentru desfacere, se vor folosi cangile din dotarea masinilor de
lupta, cu ajutorul carora se vor smulge snopii de paie sau stuf sau parti din
sindrila, in ordinea inversa a fixarii pe astereala;

-pe timpul actiunii de stingere a incendiilor la acoperisurile cu

invelitori din tigla, eternit sau azbociment, desfacerea va incepe de la
coama, prin indepartarea olanelor de la creasta, dupa care tiglele vor fi
desfacute cu mana si depuse in partea opusa propagarii incendiului. Pentru
a nu sporii valoarea pagubelor prin aruncarea si distrugerea
materialelor neafectate de incendiu, acestea vor fi trecute din mana in
mana, pana la sol, unde se vor depozita in stive. Indepartarea tiglelor se
poate face si prin folosirea unui plan inclinat, de la cornise la sol, format din
una-doua scanduri lungi.

Placile de eternit sau azbociment se desfac cu ajutorul toporaselor,

scotandu-se placa cu placa, din cuiele de fixare pe sipci, depozitandu-se si
evacuandu-se, apoi, la fel ca si tiglele.

In ceea ce priveste lucrul cu apa, se atrage atentia asupra faptului ca

refulandu-se apa cu jetul compact se ajunge la distrugerea tiglelor si a
placilor, datorita fortei de soc a acestuia.De asemenea, aruncandu-se mari
cantitati de apa pe tiglele sau placile de eternit sau azbociment
supraincalzite se va obtine o contractie rapida a acestora, urmata de
spargerea lor in bucati mici, care pot rani grav pe servanti, motiv pentru
care se va folosi jetul pulverizat, si aceasta numai in cazul aparitiei flacarilor.

Succesul in actiunea de stingere la acoperisurile cu pod se obtine numai prin

introducerea sefilor de teava direct in pod, prin locase de patrundere
realizate cat mai aproape de incendiu, unde, de pe pozitii de lupta aflate in
apropierea zidurilor portante sau corniselor, asigurati cu corzi si cordite si
echipati cu aparate izolante, acestia vor putea sa lichideze incendiul, in
timpul cel mai scurt.

Se interzice cu desavarsire lucrul servantilor de pe sol si refularea apei pe

invelitori incombustibile, cat si amplasarea acestora pe coama acoperisurilor,
daca invelitorile nu sunt combustibile, iar incendiul nu se propaga, prin
lucarne si luminatoare la exterior.

Cand interventia se face in timp scurt e posibil ca incendiul sa nu fi

cuprins intreaga suprafata a acoperisului, in acest caz servantii vor fi
amplasati pe acesta astfel incat sa aiba in fata directia de propagare a
incendiului. Concomitent cu actiunea de stingere a incendiului seva lucra si
la realizarea obstacolelor impotriva incendiului.