Piodermitele

• Infectiile bacteriene / piodermitele - manifestări cutanate inflamatorii, acute sau subacute,

uneori supurative şi recidivante produse prin invazia agresivă a agenţilor microbieni,cel mai
frecv. Stafilococi sau streptococi.

Clasificarea piodermitelor

• Stafilococii

– Staf. Foliculare:

• Superficiale: osteofoliculuita (impetigo Bockard)

• Profunde: acute – foliculita genelor, foliculita narinară; subacute – sicozis

stafilococic

– Staf. Perifoliculare: furunculul, f.antracoid, furunculul malign al feţei, furunculoza

– Staf. Gladelor sudoripare: hidrosadenita,abcesele multiple ale sugarului

– Staf. Unghiilor: perionixis stafilococic, onixis stafilococic

– Staf. Pielii glabre: botriomicomul, piodermita vegetată, etc.

• Infecţii mixte strepto-stafilococice

• Streptostafilococii buloase:

– Impetigo

– Pemfigusul epidemic al nou nascutului

– Turniola

– cheilita

• Streptostafilococii Erozive - intertrigo

• Streptostafilococii ulceroase – ectima, gangrena mixta

• Streptococii

• Strept. Eritematoase: limfangita, erizipelul

• Strept. Scuamoase şi scuamo-crustoase: pitiriazis alb al feţei, strept. Sc.a pielii capului

• Strept. Ulcero-gangrenoase: gangrena necrotică,fasceita gangrenoasă

• Dermite eczematiforme prin sensibiizare

 Osteofoliculita (impetigo Bockard)

• Etiol. – stafilococul aureu, este o stafilococie superficială

• Asp.clinic – erupţie de pustule foliculare mici, uneori cu halou eritematos localizae la adulţi pe
faţă, scalp, membre, în jurul plăgilor.

• Dg. Dif. – pustule produse de alţi germeni Gram negativi care clinic îmbracă aspectul de dermită
acneiformă.

• Netratată se poate croniciza şi se transformă în pustule profunde.

• Trat este local cu sol. Antiseptice – apa D-Alibouri,coloranţi, mixturi sau bioxiteracor

Foliculita narinară

• Stafilococie profundă acută

• Mai frecv. La bărbaţă, evoluează ca o pustulă dureroasă, centrată de firul de păr, situată în
interiorul narinelor, inflamaţia putându-se extinde şi în vecinătate.

Sicozisul stafilococic

• Stafilococie profundă subacută localizată la nivelul zonei acoperite de păr a feţei- barbă, mustaţă.

• Afectează doar sexul M., se asociază cu imunodepresie.

• Contaminarea – prin bărbierit, posttraumatic, sau de la o rinită cronică netratată.

• Debutează prin pustule centrate de fire de păr, pe un fond eritematos, iniţial superficiale, care
evoluează în profunzimea foliculului pilos, realizând un abces în buton de cămaşă, însoţit de o
reacţie inflamatori zgomotoasă în profunzime. În urma lezării bulbului folicular acesta se elimină
şi leziunile se vindecă cu alopecie. Contaminarea microbiană se extinde din aproape în aproape,
realizând mai multe forme clinice:

Forme clinice de sicozis

• Cel mai frecv. Este aspectul de placard eritemato-pustulo-crustos, parţial alopecic, cu margini rău
delimitate.

• Rar, forma cu noduli- coexistă mai multe formaţiuni nodulare eritemato-pustulo-crustoase.

• Sicozisul lupoid, formă rară, seamănă cu lupusul tuberculos datorită cicatricilor alopecice
inestetice.

Diag. pozitiv /Clinic, uşor, Necesită diag. Difer. Cu sicozisul dermatofitic, în care leziunile sunt
bine delimitate, înplacard inflamator pseudotumoral, firele de păr se smulg uşor, ex. micologic
este pozitiv.
 Tratament

• Sistemic: antibiotice după efectuarea antibio. Cefalos, amoxicilina, oxacilină

• Local: sol antiseptice, dermatocortic asoc cu antibiotice – Fucicort, bioxiteracor, diprogenta.

• Trat este îndelungat, se trat imunodeficienţele asociate.

• S-a renunţat la radioterapia antiinflamatorie locală folosită întrecut.

Stafilocociile perifoliculare - furunculele

• F- foliculoperifoliculită acută, profundă necrozantă.

• Apare la taraţi, DZ, obezitate deficite imunologice, alcoolici malnutriţi, terapie cortizonică,
citostatice.

• Debutul leziunii se face printr-o pată eritemato-edematoasă pe care se organizează o pustulă

foliculară. În scurt timp leziunea devine infiltrativă, nodulară, reliefată, dureroasă. Datorită
echipamentului enzimatic care dotează stafilococii care det.aceste afecţiuni are loc un proces de
necrozare a ţesuturilor afectate de stafilococ cu formarea burbionului (ţesuturi sfacelate şi
puroi.)

• Burbionul se elimină la exterior şi lasă o ulceraţie adâncă, crateriformă care se vindcă cu

cicatrice.

• Localizarea leziunilor – mai frecvent pe membre.

Forme particulare:

 F. antracoid, mai frecv. La ceafă, la bărbaţi. Leziunea începe tot cu o pustulă inflamatorie, dar
infecţia se propagă rapid la mai mulţi foliculi şi ţesuturile din jur, ajungând la un placard de
dimensiuni mari. Necroza îmbracă două aspecte clinice- fie ca liză a unei porţiuni mari de
tegument şi eliminarea sfacelului, după care rămâne o ulceraţie crateriformă gigantă care se
vindecă cu o cicatrice deformantă, fie apar simultan mai mulţi burbioni care se elimină separat
lăsând aspectul de stropitoare, iar vindecarea se face cu câte o cicatrice pt. fiecare burbion.

• Furunculu buzei sup. şi al nasului

• F. malign al feţei, se localizeză în triunghiul din centrul feţei car cuprinde piramida nazală şi nbuza
sup.

– Debutul este zgomotos cu alterarea stării generale, febră, ameţeală iar local buza sup.
este roşie edematoasă, cu aspect de buză de tapir, durere locală pulsatilă.

– Este o urgenţă medico-chirurgicală, datorită trombozei sinusului cavernos

– Trat de urg. Cu antibiotice , este interzisă stoarcerea lui.

• Furunculoza

– Apare e un teren imunodeprimat-dy, malutriţie, mizerie socială.

– Reprezintă evoluţia concomitentă sau succesivă a mai multor furuncule, caracter

recidivant, dificil de tratat.

Stafilocociile unghiilor

• Perionixisul- infl. acută a repliului periunghial care se manifestă clinic prin eritem şi edem
dureros, cu mici colecţii purulente ce pot fi exprimate prin presiune locală.

• Onixisul – afectarea stafilococică a lamei unghiale – friabilă, supraf. Neregulată, cu puncte

supurative.

• Trat. –local cu antiseptice, coloranţi, topice cu antibiotice, şi trat sistemic.

Stafilocociile pielii glabre

• Botriomicomul sau granulomul piogenic – tumoră benignă, ce afectează copiii şi adulţii tineri,
localiz la extremităţi, pe părţile descoperite, unde stafilococii găsesc mai uşor o poartă de intrare
secundar unor traumatisme accidentale.

– Proeminenţă emisferică, care creşte rapid, roşie, sesilă sau pediculată, sângerând foarte
uşor, nedureroasă.

– Diag dif. cu melanomul. Trat- electroexcizia.

• Streptocociile eritematoase, Erizipelul

• Dermoepidermită eritematoasă acută streptococică, favorizată aprope întotdeaunea de prezenţa

unei porţi de intrare: traumatisme, micoze fisurare ale picioarelor, rinite, conjunctivite.

• E produs cel mai frecvent de streptococul de grup A, şi interesează precoce limfaticele dermului.

• Per. de incub este de 1-3 zile, debutul este brusc cu alter. St. Gen., febră, fris. Vărsături, cefalee.

• Local apare o pată eritematoasă, care se extinde rapid prin margini, devenind rapid un placard
mare, roşu aprins, cu margiile reliefate şi dureroase.

• Adenopatie regională

• Localiz în ordinea frecvenţei: membrele inf.

• La faţă poate fi asimetric, sau se poate afecta zona mediofacială şi obrajii

simetric.

• Afectarea pavilioanelor urechilor.

 • Forme clinice particulare

– Buloasă

– Hemoragică

– Supurată

– Necrotizantă

– recidivantă

• Complicaţiile / Rare,

– Netratat se transformă în celulită necrozanză

– Cmplicaţii renale Gnac. Strept

• Este o urgenţă medicochirurgicală

• Doze mari de P, 4-6 mil/zi pânî cedează fen obiective, apo Moldamin 1,2 mil de 2 ori/săpt.

• AINS

• Local antiseptice, dct cu antibiotice, mixturi cu ichtiol

• Este oblig. Trat porţii de intrare.

Piodermitele mixte strepto staf.

• Impetigo contagios piod superf. Mixtă, buloasă foate contagioasă.

• Afectează în special copii din colctivităţi, sau în condiţii de igienă precară, 3-10 ani, în special
faţa, mîinile,scalpul.

• Debut prin pete eritematoase pe care apar veziculobule,sau bule, care se sparg . Este aspectul de
impetigo bulos.

• Bulele cu conţinut seros capătă rapid un conţinut purulent, se sparg, lasă eroziuni eritematoase
acop. Cu cruste melicerice. – impetigo crustos

• Prin autoinoculare nr. lez creste, rezervorul fiind pe faţa şi sub unghiile pacientului.

• Boala evol. spe vindecare în 2-3 săpt., dar la copii taraţi se pot complica cu limfangite,
adenopatii, erizipel, nefrite.

Trat.

Igienă desăvârşită, antibiotice sistemic şilocal antiseptice, coloranţi, antib.

• Turniola – perionixis microbian mixt cu aspect particular care constă in aapariţia unei bule
gigante care înconjoară unghia, cu conţinut purulent.

• Cheilita streptostafilococcă – leziuni eritematodescuamative cu mici flictene pe semimucoasa

buzelor şi pe teg. Peribucal, care evoluează spre spargere şi crustificare.

• intertrigo

– Streptostafilococia erozivă a plicilor.

– Fact.fav- transp. Abund, igiena precară, iritaţiile det de cosmetice, medicamente, subst
chimice

– Sunt interesate preferenţial pliurile retroauriculare, dar şi celelalte.

– Zone eritematoase, edematose care devin erozive şi fisurare, cu fisuri dureroas în fundul
plicii. Ulterior se adugă scuamocrustele.

– Diag dif. cu intertrigouri de altă etiol.

– Trat local este adesea suficient.

Micozele cutaneo-mucoase
• afecţiuni cutanate infecţioase produse de fungi

• După habitatul lor există 3 categ de fungi:

– Antropofili, adaptaţi la gazda umană

– Zoofili, vaci, cai, câîini, pisici

– Geofili

• Evid paraziţilor se face prin:examenulcu lampa Wood, ex cu lupa, ex. micologic direct, însîm pe
mediide cultură.tehnici imunohistochimic, microscopie electronică.

Clasif micozelor după criteriul topografic

• Tinea capitis -pilomicozele

• Tinea faciae şi barbae – sicozisul parazitar, herpesul circinat

• Otomicozele

• Tinea corporis – herpesul circinat

• Tinea cruris intertrigoul dermatofitic

• Tinea manum

• Onicomicozele

• Pitiriazisul versicolor şi eritrasma

• Micozele profunde

PILOMICOZELE

• Manifestări patologice ale zonelor păroase ale tegumentului, localiz. Preferenţial la nivelul
capului la copii, şi la nivelul bărbii şi mustăţii la bărbaţi.

• microsporia

– Ag etiol sut dermatofiţi zoofili ce au gazde obişnuite cîinii şi pisicile.

– Este cea mai frecv. Pilomicoză uscată

– Apare la copii între 5 şi 15 ani uneori se declanş microepidemii în colectivit, contam fac.
Direct sau prin obiecte contam.

– Plăci rotunde ovalare cu dimensiuni mari, puţine la număr, eritemato-sc, cu firele de păr
rupte toate la aceeaşi distanţă de la emergenţă aspect de tondantă microsporică

– Firel sunt mate, cu aspect prăfuit acoperite cu o teacă pulverulentă pe care o produce
parazitul în jurul său.

– Ex micologic – parzitare ectotrix,, sporii formează o teacă în jurul firului de păr, aspect de
fir de păr uns şi dat prin nisip.

– La lampa Wood firele de păr au o luminiscenţă verzuie caracteristică.

– Netratată se vindecă la adolescenţă, nu lasă alopecie ciactricială.

• Tricofiţia uscată

– Dermatofiţi antropofili

– Afectează copii de ambele vârste,

– Numeroase plăci alopecice decuamative, de dim mici, cu perii rupţi la distanţe diferite de
emergenţă, cu aspecte deformate în semn de întrebare, sau plesniţi vertical cu aspect de
litera v. netratat se vindecă la pubertate fîră alopecie dfinitivă.

– La ex micologic se evid parazitarea endotrix, comparatul cu aspectul unui sac cu nuci.

– Lipsa fluorescenţei la lampa wood

 – Rar poate persista la adult , care este un focar de răspândire a bolii.

• Tricofiţia inflamatorie Kerion Celsi

– Dermatofiţi zoofili, mai frecvent afectaţi fiind populaţia din mediul rural care îngrijeşte
animale

– KC afectează în special copii şi debutează prin lez. Pustulofoliculare inflamatorii localizate

pe pielea capului iar parazitarea progresează spre bulbul firului de păr care este lezat şi
expulzat.

– La adult se ocaliz pe scalp şi zona păroasă a feţei

– În faza de stare aspectul este de placard rot-ovalar, dim variate, reliefat, boselat,, cu
aspect pseudotumoral, pe suprafaţa lui obs. Cruste, fire de păr parazitate, zone parţial
alopecice, pe un fond eritematoedematos, foarte dureros.

– Orificiile foliculilor pilosebacei sunt dilatate, firel de păr se epilează cu uşurinţă, iar la
apăsare din orificii se alimină puroi.

– Adenop. Reg

– Vindecare cu alopecie definitivă

– Paraztare endotrix

– Trat gen- griseofulvina, ketoconazol, terbinafină, 1 lună

– Trat local – epilare fir de păr,comprse cu sol lugol, iodosalicilic, imidazoli.

• Sicozisul parazitar

– Bărbaţii adulţi, barbă,mustaţă.

– Contam se face prin mâîini murdare, instr de bărbierit

– Asp clinic poate fi de noduli diseminaţi cu localizare profundă dermohipodermică

asociaţi cu lez. Purulente, zone alopecice şi fire de păr care se epilează uşor.

– Manif subiective uşoare necorelate cu tabloul clinic

• Herpesul circinat

– Localiz pe faţă, membre, torace

– Etiol- dermatofiţi antrop, geo, zoofili

– La debut lez eritematoasă pruriginoasă care devine sc.central şi evolueză excentric,prin

periferie unde există un chenar de vezicule.
 – Uneori lez pot conflua şi rezultă placarde mari cu contur policiclic.

– Evoluează cu tend de albire centarlă dar lez rămâne activă în periferie

– În localizarea la nivelul feţei datorită utilizării incorecte a dct, lez. Se modifică, şi ia o

formă particulară tinea incognita, care se confundă uşor ci LEC al feţei

– Diag poz se confirmă prin ex. micologic al sc, care indică prezenţa paraziţilor

• Tinea manum

– Reprez contam de la om la om sau prin obiecte comune cu dermatofiţi antropofili.

– E afectată faţa palmară şi laterală a mâinii, de ob. unilateral.

• Forma cu placarde hiperkeratozice îngroşate şi fisurare palmare

• Forma veziculo-dishidrozică

• Forma eritematodescuamativă

• Intertrigo interdigital

• Tinea unghium

– Onicomicozele, sunt f. răsp., mai frecv la picioare, la mîini contam se face prin auto sau
heteroinfectare.

– Infecţia începe de la marg liberă a unghiei, printr-o pată inţial albicioasă, pantru ca apoi
unghia să fie afectată în totalit. Îşi piarde transp, se înrgoaşă, friabilă,apar spaţii
subunghiale.

– Boala se extinde de la o unghie la toate ung.

– Diag. Ex micologic direct si cultrua

– Trat gen cu lamisil

– Trat local avulsia chimică sau chir alamei ung, antimicotice locale

Candidozele cutaneo mucoase

• Sunt manif patologice cu localiz pe teg sau mucoase produse de levuri, cel mai frecv incriminate
fiind genul candida cu reprezentantul candida albicans.

• În mod normal speciile de candida sunt saprofiţi ai cavităţior interne ala org.

• Acest echilibru este perturbat în an sit: sarcina, trat cu antib, cortiz, citost, deficite i. mune, DZ,
obezitate, leucemii,neoplazii
• Factori fav – profesii cu umiditate crescută ,şi căldură mare.

• Pt stab diag se impun următoarele condiţii:

– Prezenţa de leziuni şi simptome care se încadrează în tablul clinic al unei candidoze

– Evid. Prezenţei candidei în lez respectivă la un ex. extemporaneu

– Cel puţin 20 de colonii de C albicans pe tubul de însămânţare

Candidozele cavităţii bucale

• Comisurita candidozică. Perleş, cheilita angulară

– Afect adulţii diabetici sau vârstnicii edentaţi, care folosesc proteze dentare şi coexistă cu
stomatita sau glosita candidozică

– La niv. Comisurilor se obs o lez erit care se acoperă cu un depozit alb, cremos, ulterior se
asociază fisuri şi scuamocruste. Ragadele sunt dureroase.

– Boala evol cu recidive.

– Se face diag dif cu perleşul microbian, sau cu sifilidele angulare ale adulţilor tineri.

• Stomatita candidozică

– Interesează mai frecvent sugarii (mărgăritărelul), dar poate apare la orice vârstă mai ales
când se asoc. DZ şi deficitele imune.

– Eritem difuz al mucoasei bucale, care devine uuscată şi deranjează copilul la supt.
Ulterior apar mici depozite cremoase adernte, albe care la îndep lasă zone roşiatice
sîngerânde dureroase.

– Există şi forme cronice de stomatită cadidozică care se asociază unei candidoze

intestinale.

• Glosita candidozică- interesarea patologică a mucoasei linguale de către candida albicans.

– Limba neagră viloasă –este forma clinică cea mai frecv, şi constă din hipertrofierea
papilelor linguale din zona mijlocie a limbii şi de la baza ei, care capătă o nuanţă gri
negricioasă

– Limba saburală - aspectul unor depozite albicioase, numeroae. Pe dosul limbii, uşor
detaşabile, cu senzaţie de discomfort

– Limba uscată, roşie depapilată

– Senzaţii de însoţire –gură uscată, înţepături, arsuri

 – Pt conf. Diag este necesară identif CA pe m sabouraud şi numărătoarea coloniilor

Trat candidozelor

• Mucilagii cu antilevurice de uz local – nistatin, stamicin

• Gen. Ketoconazol, diflucan.

VIROZELE CUTANEOMUCOASE

• Dermatovirozele sunt boli infecţioase transmisibile f.des întâlnite, uneori cu caracter recidivant,
alteori rebele la trat.

• Herpesul cutaneomucos

• Pe criterii biologice şi imunologice sau identificat 2 forme de virus herpes simplex: VHS 1,
responsabil de 95% din erupţiile herpetice bucofaciale şi de manif herpetice cu localiz cut sit. În
jumăt.sup. a corpului, şi VHS 2 ce produce herpesul genital şi manif herp localiz în jum.inf.

• În patogeneza infecţiei herpetice se derulează 3 faze succesive:

– Primoinfecţia herpetică

– Infecţia latentă

– Recurenţele.

Modalităţi de transmitere interumană a virusurilor

• Transmitere bucofacială

• Tr. Oro-genitală

• Oro-digitală – la stomatolgi, panariţiul herpetic

• Autoinocularea, mai ales în cazul gingivostomatitelor de primă infecţie

 Primoinfecţia herpetică

• 90% dintre indivizi fac primoinf herpe cu HVS1 total asimtomatic.

• Apare înte 6 luni şi 4 ani

• Gingivostomatita acută – după o incub de 6 zile, apar dureri, disfagie, sialoree, st gen proastă,
febră, alim imposibilă, halenă fetidă.

– La ex ob. se constată pe gingii care sunt tumefiate, dar şi pe mucoasa jugală saulinguală
eroziuni policiclice, cu guleraş roşu, ulceraţii acoperite parţial cu depozite aderente,
albicioase.

– Frecv apar şi lez herpetice peribucale.

– Se vindecă fără sechele în 2 săpt.

• Faringita herpetică – leziuni erozive şi dureroase pe peretele post al faringelui şi pilierii

amigdalieni

• Herpesul cutanat pur – apare la persoanele cu expunere profesională şi sunt loc pe faţă, mici
placarde erit-veziculoase cu vez grupate în buchete, senz de arsură.

• Herpesul ocular este o cheratoconjunctivită unilaterală acută cu pleoape edemaţiate pe care se

obs vezicule sau eroziuni policiclice, adenop preauriculară.

• Primoinf herp a mucoasei genitale – vulvovaginite şi balanite acute, dureroase, febrile

Infecţia herpetică de recidivă

• Afectează între 20-45% din populaţie

• Manif ei oro-faciale sunt mai atenuate clinic comparativ cu primoinf.

• Debut cu prurit, senz de arsură, înţep pe locul viitoarei erupţii.

• Herpesul labial este manif cea mai frecv.a herpesului recidivant facial şi constă din apariţia pe
semimucoasa buzelor sau pe teg din vecinat a unor buchete de vez, care in evol se sparg, lasa
eroz policiclice, se acop cu cruste, vindec în 7-10 zile

• Localizarea intrabucală a herpesului recidivant este mult mai rară, nereclamată de pacient
datorită lipsei durerii şi manifestării clinice minime.

Complicaţiile inf herpetice cu VHS1

• Eritemul polimorf pstherpetic

• Cheratita sstromală sau cheratouveitele recidivante

• Encefalita herpetică

• Herpesul oro-facialla atopici, eczema herpeticum, afecteză copii sub 2 ani, febră, alter st gen, cu
exacerbarea erupţiei de dermattă atopică

• Herpesul orofacial la imunodeprimaţi, pusee multiple evoluţie atipică, gravă.

trat

• Aciclovirul

• Idoxuridina

• Brivudina

• Isoprinosinul, levamisolul, cimetidina

• Pt prevenirea recidivelor se rec imuostimulatoarele nespecificice- polidin, vaccin BCG, specifice

vaccin antiherpin, imunogloblină antiherpetică.

• Local- antiseptice , coloranţi, mixturăcu tetra, antivirale în topice

Zona zoster

• Epidermoneuroviroză provocată de herpes virus varicelae.

• La orice vârstă, dar mai rar la copii

• Debutul aproape invariabil prin dureri minore sau moderate la tineri şi insuportabile la vârstnici,
care preced de regulă cu 3 zile erupţia cut. Şi se loc strict unilateral. Dur se poate asocia cu senz
de arsură sau parestezii.

• Ulterior , se instaleează pe traseul nervilor corespunzători placarde erit cu vez gr în buchete, cu

lichid limpede serrocitrin. Lich se tulb, se sparg. Se acop cu cruste, care cad spontan în 7-10 zile,
lăsând zone de teg hipo sau hiper pigm

• Alte form clinice: hemoragică, necrotică, af persoanele tarate.

• Forme clinice topografice

– ZZ intercostală, cea mai fr.

– Forme spinale

• Zz toracolombară

• Cervicooccipitală,
 • Cervicobrahială

• Lomboabdominală

• Lombofemurală

• Sacrată

• Sciatică

– Forme craniene: zz oftalmică, zona facială

• Complicaţiile ZZ

– Algia postzost

– Meningita limfocitară

– Poliradiculonevritele şi mielitele

– Oftalmoplegia parţială tranzitorie

– Paralizii faciale şi ale palatului moale

– keratoconjunctivita

• trat

– Gen antivirale, imunostimulatoare

– Patogenic vit din gupul B

– Simpt antialgice, ains

– Corticoterapia

– Carbamazepina,amitriptilina

– Trat local antiseptice, coloanţi,antivialr, mixt cu T

Infecţiile cutanate determinate de HPV

• Verucile vulgare, sunt form relief, emisferice, supraf plană sau neregulată, nedure, neinfl de cul
brun gălbuie.

• Localiz pe faţa dorsală a degetelor, mâinlor, dosul picioarelor, genunchi, coate, în nr de 2-3
elemente sau confluate în placarde neregulte. Localiz subungială dur şi pune probl de diag dif.

• Sut contagioase şi autoinoculabile

• Verucile plantare

• Sunt form. Keratozice care prezintă central o papilomatoză iar în periferie un chenar keratozic

• Evol în prof, sunt durer, produc dureri la mers

• Lez sunt destul de frecvente şi îmbracă aspectul descris mirmecia, cât şi o formă rar întâlnită în
mozaic, când verucile sunt mici superficiale confluente.

• Verucile plane

• VP juvenile afect copiii şi adolescenţii, localiz pe faţă şi dosul mâinilor sub formă de papule plane
rotunde sau poligonale,cu supraf netedă, 1-4 mm, cul pielii normale.

• papiloamele

• Sunt veruci filiforme, pediculate, lungi de 2-5 mm, cu extremitatea keratozică, localiz de ob pe
gât, pleoape, faţă, cul pielii, moi, nedureroase.

• În cavitatea bucală papiloamele au forma unor mici reliefări rotunde, cu supraf plană,puţine la
număr, culoare gricenuşie în contrast cu mucoasa roşie din jur.

trat

– Electrocoagulare şi chiuretare în cazul mirmeciei

– Podofilină33%, pt veruci, papiloame

– Crioterapia cu azot lichid în verucile vugare

– Imunostimulare, trofice hepatice

Molluscum contagiosum

• Inf det de un ortopoxvirus

• Mici tumorete, emisferice, ferme, cul roz palidă,ombilicate, mărimi variabile

• La presiune din ele se elimină un material grunjos

• Localiz pe faţă gât la copii, la adulţi capătă caracter de its

• Trat – chiuretatea lez şi badijonare cu tinct. De iod

 Dermatoze parazitare

Scabia

• Este o dermatoză parazitară, contagioasă, pruriginoasă, produsă de acarianul sarcoptes scabiei,

varietatea hominis.

• Epidemiologie

• Se apreciază că aproape 300 de milioane de noi cazuri de scabie apar anual în întreaga lume.

• Boala evoluează în epidemii ciclice ce apar la un interval de 25-30 ani.

• Îmbolnăvirea este favorizată de aglomeraţii, lipsa de igienă, promiscuitate, libertinaj sexual.

• Transmiterea se face prin contact direct cu bolnavul (inclusiv în timpul actului sexual) sau indirect
prin contact cu lenjeria de corp şi de pat a acestuia. Copiii sunt mult mai receptivi decât adulţii.
Transmiterea necesită adesea contact intim şi prelungit. Scabia se transmite mai ales în mediul
familial, şcolar şi în cadrul cuplului.

• Perioada de incubaţie este de 3-4 săptămâni şi mult mai scurtă în cazul reîmbolnăvirilor (1-3
zile).

Etiologie

• Sarcoptes scabiei are configuraţie ovală, este lung de 200 μ, lat de 150 μ, are 4 perechi de
picioare, iar la cap prezintă un rostru cu ajutorul căruia sapă tunele în stratul cornos. Masculii
trăiesc numai 1-2 zile după acuplare şi au dimensiuni mai mici. Femelele sapă tunele, la nivelul
cărora fiecare depune 10-25 ouă. Datorită spinilor dorsali cu concavitatea înapoi, femelele nu
pot ieşi şi sfârşesc în acele tunele. Din ouă, după 3-4 zile, apar larvele care ies pe suprafaţa pielii
şi se transformă în nimfe ce vor deveni adulţi. Ciclul parazitar este de aproximativ 20 de zile.

• Sarcoptes scabiei are o bună mobilitate la 25 - 30°C. Se deplasează uşor pe piele, parcurgând mai
mulţi centrimetri într-o oră. Este distrus la 55°C, iar la temperaturi sub 20°C îşi pierde
mobilitatea.

• Parazitul trăieşte departe de gazdă 2-3 zile.

Forme clinice

Scabia clasică - bolnavul prezintă erupţie pruriginoasă patognomonică, constituită din tunele acariene şi
vezicule perlate.
 • Tunelul acarian se prezintă ca o linie dreaptă sau sinuoasă de 1-10mm lungime care se termină
printr-o proeminenţă veziculoasă (eminenţa acariană). Când nu este vizibil se poate evidenţia
prin badijonare cu tinctură de iod sau cu tuş.

• Vezicula perlată este o mică ridicătură translucidă, plină de lichid clar, produsă de înţepătura
parazitului. Concomitent prezintă excoriaţii datorită gratajului.

• Erupţia are topografie evocatoare: la nivelul mâinilor, interdigital, zona articulaţiilor pumnilor,
faţa anterioară a axilelor, zona periombilicală,fese,regiunilor perimamelonare la femei, teaca
penisului şi scrotul la bărbaţi şi plantele la sugari;

• scabia oamenilor curaţi - pruritul este prezent, însă leziunile cutanate sunt minime;

• scabia incognita - apare la persoanele care au utilizat dermatocorticoizi pentru, calmarea

pruritului;

• scabia norvegiană - apare la bolnavii caşectici, cu răspuns imunologie slab(leucemii, terapie

imunosupresivă etc.). Bolnavii sunt intens parazitaţi şi prezintă scuamo-cruste groase,
predominând pe extremităţi. Pruritul este redus, iar contagiozitatea este foarte mare;

• scabia nodulară - este întâlnită la indivizii cu hipersensibilitate faţă de antigenele parazitare.

Tabloul clinic constă în noduli roşii-bruni, infiltraţi, intens pruriginoşi, acoperiţi de cruste
hernatice datorită gratajului. Erupţia este localizată pe fese. flancuri, organe genitale, coapse.

• Scabia netratată se poate suprainfecta (apar foliculite, impctigo, furuncule, ectime etc.) şi
eczematiza. Infecţiile secundare streptococice, la rândul lor, se pot complica cu glomerulonefri
tă.

• În fine, nu trebuie uitată scabia animală, a cărei sursă de infecţie o reprezintă mai ales câinele
bolnav. Este caracterizată printr-o incubaţie mai scurtă şi gravitate redusă.

Diagnostic

Următoarele elemente pledează pentru diagnosticul scabiei:

• contextul epidemiologic ;

• erupţia patognomonică cu topografie evocatoare;

• pruritul cu caracter familial şi exacerbare nocturnă;

• evidenţierea parazitului la microscop.

• Nu sunt semne biologice specifice în scabie. Explorările ar putea evidenţia o mică eozinofilie
sanguină şi o discretă creştere a IgE totale.

Tratament
• unguent cu sulf, 10% pentru adulţi şi 3-5% pentru copii. Mirosul neplăcut şi iritaţiile secundare
scad interesul bolnavului pentru această medicaţie;

• unguent cu hexaclorciclohexan-lindan (Scabecid", Elenol®), 1 % pentru adulţi şi 0,1% pentru

copiii peste 5 ani. Nu se aplică la gravide şi la bolnavii cu suprafeţe erodate întinse (risc de
absorbţie crescut, cu declanşarea secundară a convulsiilor). De asemenea, baia anterioară
aplicării lindanului creşte absorbţia sistermică;

• crotamiton, 10% (Eurax) - se găseşte sub formă de cremă, loţiune, pulbere;

• benzoat de benzil, 25-30%. Ca preparate tipizate se întâlnesc Ascabiol (soluţie 10%), Elmiplant
(loţiune, concentraţie 25%).

• Topicele se aplică 3-5 zile consecutiv, pe toată suprafaţa corpului de la gât în jos. Un produs
foarte eficient şi comod de folosit este spray-ul scabicid Spregal, Se aplică o singură dată, iar
după 12 ore se înlătură cu apă caldă şi săpun. Permetrina principiul activ din Spregal, se mai
găseşte în crema Scabex şi în loţiunile .Dr. Soleil" cu acţiune împotriva scabiei.

• La bolnavii intens parazitaţi, cu imunodepresie şi la cei cu scabie eczematizată, sa propus

tratamentul pe cale generală cu Ivermectine (Mectizan), 200 ug/kgc per os. Nu se foloseşte la
copii.

• Pentru cazurile familiale de scabie, se recomandă tratamentul simultan al tuturor membrilor.

Rufăria de corp şi de pat se fierbe, iar articolele care nu pot fi fierte se aerisesc minim 5 zile.

• Tratamentul corect duce la vindecarea scabiei, deşi pruritul poate să se prelungească. El cedează
în aproximativ 10 zile. De aceea, pacientul trebuie avertizat să nu insiste cu medicaţia scabicidă
pentru că iritaţiile secundare vor accentua pruritul.

• La cazurile de scabie piodermizată, se tratează întâi piodermita, iar la cele eczematizate, se

recurge la tratamentul antiparazitar după atenuarea eczemei. Pruritul postscabios şi nodulii
postscabioşi se ameliorează după dermatocorticoizi şi tranchilizante sau după antihistaminice de
primă generaţie.

• La gravide, tratamentul scabiei se face cu: permetrină, cremă 5%; benzoat de benzillO-15%; sulf
6%, în vaselină; crotamiton, loţiune 10%.

• Controlul periodic al copiilor din colectivităţi şi izolarea bolnavilor, reprezintă o modalitate

importantă de limitare a numărului îmbolnăvirilor.

Pediculoze

• Sunt dermatoze produse de pediculus humanus şi de phtirius pubis. Pediculus humanus cuprinde
două varietăţi: P. capitis ŞI P. corporis (vestimenti).
 • Pediculoza capului

• Este produsă de P. capitis, parazit lung de 1-2 mm şi lat de 1 mm. Prezintă 3 perechi de picioare
care-I ajută să se fixeze de firele de păr. Femela este mai mare decât masculul şi are durata
medie de viaţă de 2 luni, timp în care depune 100-300 ouă ("lindini"). Acestea sunt fixate de tija
firelor de păr cu ajutorul unui material secretat de glandele salivare ale femelei. Ecloziunea are
loc după aproximativ o săptămână, reluându-se astfel ciclul biologic al parazitului.

• Parazitarea se face prin contact direct cu părul parazitat sau indirect prin pieptene, perii,
căciuliţe.

• Localizarea electivă este în regiunea occipitală, unde parazitul trăieşte pe firele de păr şi înţeapă
pielea pentru a se hrăni. Ariile parazitate sunt intens pruriginoase. Bolnavul prezintă papulo-
vezicule, excoriaţii, cruste hematice şi frecvent cruste melicerice, datorate infecţiilor
streptococice.

• Pot fi prezente adenite, limfangite cervicale

• Pediculoza corpului

• Pediculus corporis –trăieşte în cutele hainelor (aici îşi depline ouăle) şi vine pe piele pentru a se
hrăni. Măsoară aproximativ 3 mm şi are mare capacitate de migrare, trecând uşor de la o
persoană la alta.

• Bolnavul prezintă papulo-vezicule pruriginoase la locul înţepături lor. Cu timpul, tegumentele

bolnavului iau aspect de "piele de vagabond", datorită hiperpigmentărilor, excoriaţiilor,
cicatricilor liniare şi lichenificărilor.

• Erupţia are topografie în pelerină :

• regiunea cervicală, umeri, toracele posterior.

În fine, amintim că P. corporis poate transmite tifosul exantematic, febra recurentă şi febra de tranşee.

• Ftiriaza pubiană

• Este produsă de Phtirius pubis, denumit şi Phtirius inguinalis (păduchele lat), care are mărime de
1,5mm şi 3 perechi de picioare, din care ultima pereche este prevăzută cu gheare cu care se
fixează de firele de păr. Din ouă, apar după 7-8 zile nimfe, care după două săptămâni se
transformă în adulţi.

• Boala este uşor transmisibilă, practic după un contact infectant, şansa de îmbolnăvire este
aproape 100%. Contaminarea se face mai ales prin contact sexual.

• Bolnavul prezintă prurit localizat in regiunea genitală, papulo-vezicule, excoriaţii, macule cerulee
- pete albăstrui, cu diametrul 4-5 mm, rotunde, secundare alterării hemoglobinei de către
enzimele din saliva parazitului. Frecvent sunt întâlnite Ieziuni de piodermită sau eczematizare.
 Dincolo de pilozitatea genitală, parazitul poate coloniza şi alte zone: axilele, barba, genele,
sprâncenele, părul de pe trunchi şi membre.

• Tratament

• Se folosesc Lindan 1 % (Scabecid®,), Malathion 0,5-1 %, Piretrine şi Permetrina. Preparatul

Paraplus (flacon presurizat ce conţine Permetrină 0,5%, Malathion 0,25% şi Butoxyd de Piperonyl
2%) s-a dovedit foarte eficient după o singură aplicare. După 10 minute de la aplicare se spală
zona cu apă caldă şi săpun. Se repetă aplicarea după 8-10 zile.

• În pediculoza corpului lenjeria trebuie fiartă şi călcată cu fierul încins, iar în locuinţa bolnavului se
vor pulveriza insecticide.

• În pediculoza capului, părul se spală cu soluţie de acid acetic şi se foloseşte pieptenul des pentru
îndepărtarea ouălor. Examinarea anturajului familial şi şcolar este indispensabilă.

• În pediculoza pubiană vor fi trataţi toţi contacţii sexuali. Lenjeria de corp trebuie fiartă sau
pulverizată cu insecticide.