Sunteți pe pagina 1din 4

ARTICOLE GENERALE

Tulburările de personalitate –
graniţa dintre normalitate psihică
şi psihoză
PERSONALITY DISORDERS: BOUNDARY BETWEEN PSYCHOLOGICAL
NORMALITY AND PSYCHOSIS

Psih. Dr. Cătălina Buzdugan


Centrul de Recuperare Neurocognitivă Titan

„Principala sarcină din viaţa unui om este să se nască, să devină


ceea ce îi permite potenţialul. Cel mai important produs al
efortului său este propria personalitate.“

(Eric Fromm)

Personalitatea poate fi descrisă drept configuraţia Tulburările de personalitate sunt asociate tipic cu
paternurilor răspunsurilor comportamentale, vizibile în tulburări severe ale tendinţelor comportamentale ale
viaţa de zi cu zi, caracteristică unei persoane, o unui individ, implicând de obicei câteva zone ale
totalitate care este de obicei stabilă și predictibilă. personalităţii și sunt asociate cu o ruptură socială și
personală considerabilă. Atunci când această totalitate
O personalitate dizarmonică presupune însă asocierea de comportamente pare să depășească domeniul de
unor trăsături autodezavantajante, care, din cauza variabilitate constatat la cei mai mulţi oameni, iar
stabilităţii lor în timp și a particularităţii de a nu fi trăsăturile de personalitate sunt rigide și
conștientizate de către individ, sunt inductoare ale maladaptative, producând afectare funcţională și
unui comportament maladaptativ persistent. Acestea suferinţă subiectivă, se poate diagnostica o tulburare
reprezintă atributele de bază ale tulburărilor de de personalitate.
personalitate și devin sursa unei diversităţi extreme a
formelor de manifestare a suferinţei personale, dar și Ţinând cont de mai multe aspecte, a apărut
colective. necesitatea clasificării categoriale a tulburărilor de
personalitate subdivizate în trei clustere:
Pionierul ideilor despre tulburările de personalitate A – bizare: paranoidă, schizoidă, schizotipală;
este Ph. Pinel, în 1801, în lucrarea sa „Nebunie fără B – hiperexpresive și disociate: antisocială, de graniţă –
delir“, văzând astfel o „nebunie“ aflată la graniţa dintre borderline, teatrală, narcisistă;
normalitatea psihică și psihoză, numită „personalitate C – anxioase: evitanţa, dependenţa obsesiv-compulsivă.
anormală“.

Adresa de corespondenţă:
Psih. Dr. Cătălina Buzdugan, Centrul de Recuperare Neurocognitivă Titan, Bucureşti
E-mail: catalina.buzdugan@gmail.com; Telefon: 40752.171.252 – urgenţe: 0729.095.199

Vol. 7, Nr. 1, An 2014 45


PRACTICA FARMACEUTICĂ

Cu toate acestea, clinicienii trebuie să ţină seama de Prevalenţa este de 7,5% din populaţie, incidenţa fiind
următoarele tulburări adiţionale de pe Axa I: din nou mai mare la bărbaţi decât la femei.
modificare a personalităţii secundară unei condiţii
medicale generale; tulburare legată de substanţe, Tratament: farmacoterapeutic, terapie suportivă
nespecificată în alt mod; tulburare a identităţii de gen; (focalizată pe identificarea fricilor de apropiere,
tulburări ale controlului impulsurilor; factori psihologici relaţionare și identificării emoţiilor), poate fi utilă și
care afectează condiţia medicală; problema relaţională; terapia de grup sau cea de mediu (milieu).
problema legată de abuz și neglijare; simulare;
comportament antisocial al adultului; problema de 3. Tulburarea de personalitate schizotipală – pacienţii
aculturare și problema de fază a vieţii. au multiple ciudăţenii și excentricităţi ale caracterului,
gândirii, afectelor, vorbirii și prezentării. Sunt deseori
Clusterul A este clusterul ciudat și excentric, tulburările angajaţi în gândire magică, cu idei ciudate, idei de
din cadrul lui implică uzul fanteziei și proiecţiei și se referinţă și iluzii, manifestând derealizare.
asociază cu o tendinţă către gândirea psihotică;
pacienţii pot să aibă o vulnerabilitate biologică pentru În plan perceptual, sunt definitorii experienţele
dezorganizarea cognitivă sub stres. insolite, adeseori de tipul iluziilor corporale, a
pseudohalucinaţiilor și a fenomenelor de percepţie
1. Tulburarea de personalitate paranoidă – pacienţii delirantă. Rigiditatea afectivă și răspunsurile
cu o astfel de tulburare au tendinţa de a atribui altora emoţionale paradoxale se alătură binomului
motivaţii răuvoitoare; sunt suspicioși, deseori ostili, hipersensibilitate-detașare și accentuează stranietatea
iritabili și colecţionari de nedreptăţi. conduitei. Comportamentul e dominat de
excentricităţi, manierisme și bizarerii, fiind variabil
Sunt promovate constant imaginea și drepturile nuanţat, iar relaţiile interpersonale sunt sărace și
personale în orice situaţie existenţială concretă și nu superficiale.
sunt tolerate frustrările și eșecurile. În plan cognitiv,
ideile preconcepute induc interpretări false ale Prevalenţa este de 3% din populaţie și pare să fie mai
realităţii obiective, pe fondul unei hipervigilităţi și des întâlnită la bărbaţi decât femei.
hiperestezii persistente. Sunt considerate referitoare la
sine majoritatea cuvintelor și atitudinilor, chiar și cele Tratament: farmacoterapie (antipsihotice și/sau
bine intenţionate, ale persoanelor din jur. Pacienţii își antidepresive); poate fi utilă deseori psihoterapia
păstrează pentru ei adevăratele gânduri și intenţii și suportivă sau cea de grup. Pacienţii au nevoie de egoul
evocă experienţe cu alură comparativă a auxiliar reprezentat de terapeut pentru a-i ajuta în
evenimentelor trăite sau imaginate. testarea realităţii.

Prevalenţa este de 0,5-2,5%, tulburarea fiind mai Clusterul B – dramatic, emoţional și imprevizibil
frecventă la bărbaţi decât la femei.
1. Tulburarea de personalitate antisocială –
Din punct de vedere psihodinamic, defensele clasice comportament maladaptativ, pacientul nu recunoaște
sunt proiecţia, negarea și raţionalizarea, rușinea fiind o drepturile celorlalţi.
componentă proeminentă, supraeul fiind proiectat
asupra autorităţii. Este diagnosticată în jurul vârstei de 18 ani, dificultăţile
de adaptare pot fi observate din perioada timpurie a
Tratament: medicamentos psihiatric, prin antipsihotice școlarizării.
și agenţi antianxioși. Ca psihoterapie, se folosește
terapia suportivă, pe parcursul căreia sunt sprijinite Sunt definitorii comportamentul manipulativ si
porţiunile sănătoase ale egoului. dominator faţă de anturaj, cu apel constant la minciună
și șantaj, dar și cu atingerea acestuia în acte îndreptate
2. Tulburarea de personalitate schizoidă – pacientul împotriva celor din jur. Ostilitatea în raporturile
are un stil de viaţă izolat, făra a prezenta interes faţă de interpersonale se materializează adeseori, spre
ceilalţi. Comportamentul este solitar, apatic, monoton, deosebire de TP narcisică și borderline, in cazul cărora
lipsit de spontaneitate în relaţiile interpersonale,
ea poate fi transpusă în planul imaginativ. Sunt
exceptând rudele de gradul I. În sens psihodinamic,
prezente discontrolul impulsurilor și lipsa planurilor,
raporturile parentale sunt deficitare afectiv ca
deoarece pacienţii manifestă lipsa de sensibilitate
intensitate și frecvenţă, inducând astfel hipotrofia
pentru alţii sau nepăsare faţă de siguranţa altora și cea
abilităţilor sociotrope. Pot fi extrem de interesaţi de
proprie.
obiecte neînsufleţite și constructe metafizice.

46 Vol. 7, Nr. 1, An 2014


ARTICOLE GENERALE

Prevalenţa este de 3-7% la bărbaţi și 1% la femei. Tratament: se bazează pe psihoterapie individuală


Condiţiile predispozante includ tulburarea prin deficit orientată spre conștientizare, focalizarea se face asupra
atenţional/hiperactivitate (ADHD) și tulburarea de sentimentelor mai profunde ale pacientului și asupra
conduită. utilizării dramei superficiale ca mijloc de apărare
împotriva acestor evenimente. Din punct de vedere
Tratament: este deseori dificil; terapeutic se poate farmacoterapeutic, sunt folosite anxioliticele.
interveni doar comportamental și prin grupuri de
suport, iar farmacoterapeutic prin stimulante, 4. Tulburarea de personalitate narcisică – pacienţii au
anticonvulsivante, stimulatoare ale dispoziţiei sau beta- un sentiment grandios al importanţei de sine.
blocante.
Sunt, de asemenea, caracteristice convingerile și
2. Tulburarea de personalitate borderline – este o așteptările impenetrabile legate de calităţile personale
tulburare controversată. Problemele de separare- deosebite și de superioritatea pe care acestea o
individualizare, problemele de control afectiv și conferă în raporturile cu anturajul, precum și fanteziile
atașamentele personale intense ocupă o poziţie expansive nelimitate pe temele succesului, puterii și
centrală, adiţional faţă de problemele cu imaginea de totul special, chiar unice.
sine. Pacienţii tind să aibă episoade micropsihotice,
adeseori cu paranoia sau simptome disociative Sunt descrise doua tipuri narcisice : unul hipervigil și cu
tranzitorii. Imaginea și identitatea pacienţilor sunt tenacitate scăzută, ca expresie a unui eu fragil și
instabile; este proeminentă întoarcerea împotriva empatic, respectiv unul dominator și tenace,
propriului self – ură și dispreţ faţă de sine. Disfuncţia corespunzător unui eu bine structurat, care nu este
generalizată a egoului are drept rezultat perturbarea vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare.
identităţii.
Prevalenţa observată este de sub 1% din populaţie, dar
Prevalenţa este de 2% din populaţie, mai des întâlnită pare să fie în creștere.
la femei decât la bărbaţi.
Tratament: psihoterapie individuală, suportivă de
Tratament: pacienţii cu astfel de tulburare pot să mediu sau de grup. Pacienţii așteaptă să aibă un
constituie o problemă pentru terapeut din cauza tratament special atât din punct de vedere medical, cât
„furtunii de afecte“ și necesită o atenţie deosebită. și terapeutic.
Tratamentul implică o terapie mixtă, suportivă și
exploratorie. Terapeutul funcţionează deseori ca un Clusterul C anxios sau temător
ego auxiliar, fixând limite și oferind structură, iar
terapia comportamentală poate fi utilă pentru 1. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
controlul impulsurilor și al izbucnirilor de mânie, – predomină perfecţionismul, ordinea și lipsa de
pentru reducerea senzitivităţii la critică și rejecţie. Din flexibilitate. Sunt caracteristice rigurozitatea cognitivă
punct de vedere farmacoterapeutic, sunt folosite și comportamentală, alături de preocuparea excesivă
antidepresivele și, în doze mici, antipsihoticele. pentru ordine și detalii, care culminează cu ignorarea
scopului real al acţiunilor. Meticulozitatea exagerată
3. Tulburarea de personalitate histrionică – pacienţii fundamentează absolutizarea ordinii și a programării
au un stil hiperexpresiv, teatral, seducător, erotizant și diverselor activităţi personale. Este descrisă o tensiune
manipulativ, care invocă atenţia celor din jur. Este tipică permanentă în încercarea de a-și controla impulsurile
fantezia de „jucare a unui rol“, cu emoţionalitate și stil negative, precum și frecvenţe gânduri și impulsuri
dramatic. intrusive anxiogene.

Strategiile cognitive sunt superficiale, iar Prevalenţa observată este mai mare la bărbaţi decât la
raţionamentele facile, cu evitarea incursiunilor femei.
introspective, în timp ce limbajul este colorat,
bombastic, dar sărac în detalii. Viaţa afectivă este, de Tratament: psihoterapie individuală, suportivă sau de
asemenea, dominată de trăiri superficiale și puţin grup; anxiolitice sau inhibitor selectiv al recaptării
stabile, dar intens exprimate în sensul serotoninei (pentru caracteristicile obsesive sau
demonstrativităţii. depresive).

Prevalenţa este de 2-3% din populaţie, mai des 2. Tulburarea de personalitate evitantă – pacientul are
întâlnită la femei decât la bărbaţi. o personalitate rușinoasă sau timidă (fobică).

Vol. 7, Nr. 1, An 2014 47


PRACTICA FARMACEUTICĂ

Sunt caracteristice stima de sine scăzută și tendinţa de În plan afectiv, domină anxietatea socială și de
autodevalorizare în orice situaţie. performanţă și teama de abandon, la care se adaugă
tendinţa de a căuta imediat o altă persoană
Are, de asemenea, tendinţa de a amplifica realitatea protectoare atunci când precedenta legătură
personală în sens negativ și pe cea exterioară în sens interpersonală eșuează. Trăsăturile de tip dependent
pozitiv. Eul hipotrofiat întreţine în plan afectiv se dezvoltă pe terenul vicierii atașamentului, în sensul
timiditatea și emoţii negative persistente, alături de o dificultăţilor de separare atât faţă de figurile parentale,
anxietate îndreptată spre sine. Sunt descrise cât și faţă de imaginile internalizate ale acestora.
numeroase fobii, predominant de factură socială.
Depersonalizarea este mereu prezentă, îndeosebi sub Prevalenţa este de 2,5% din cadrul tulburărilor de
forma senzaţiilor de înstrăinare și decolorare a personalitate.
propriilor trăiri afective.
Tratament: psihoterapie individuală, suportivă sau de
Prevalenţa observată este de sub 1-10% din populaţie. grup, comportamentală, de familie, antrenarea
asertivităţii. Pacienţii pot regresa cu frica de abandon;
Tratament: psihoterapie individuală, suportivă sau de anxiolitice și antidepresive.
grup (pacientul poate fi nepretenţios/nesolicitant și
cooperant, dar este cu siguranţă foarte sensibil la Alte tulburări de personalitate: tulburarea de
afirmaţiile ambigue, ca posibil umilitoare); anxiolitice si personalitate pasiv-agresivă, tulburarea de
antidepresive. personalitate sadică, tulburarea de personalitate a
înfrângerii de sine.
3. Tulburarea de personalitate dependentă – pacientul
este dominat de preocupări ilogice și ruminaţii legate
de teama de a fi lăsat să se descurce singur, însoţită de
convingerea că este incapabil să o facă.

48 Vol. 7, Nr. 1, An 2014