LEZIUNILE DENTARE

1. Clasificarea leziunilor dentare necarioase.

a) defecte ereditare :
- hipoplazie de smalt
- amelogenesis imperfecta
- dentinogenesis imperfecta
- dens. eragenatus
b) uzura dd :
- eroziune
- abraziune cervicala
- atritie
- abfractie
c) discromii :
- endogene
- exogene
d) traumatismele dd

2. Uzura dentara.
- modificari morfologice corono-radiculare prin pierdere lenta, progresiva, de substanta dura dentara
- cauzele sunt diferite fata de cele ale proceselor carioase sau leziunilor traumatice
- poate fi consecinta evolutiei fiziologice in timp, dar frecventa este provocata de o serie de cauze
patologice. Pentru :
* eroziune : solubilitatea acida exo/endogena
* atritie : uzura suprafetelor in contacte dendo-dentar directe fara interpozitia alimentelor sau fara
interventia altor factori exogeni
* abraziune : uzura prin frictiunea oricarui corp extern exercitata asupra dd care sunt implicati in
incizie, triturare, prindere sau tinerea unor obiecte (sunt incluse si manopere de igienizare prin periaj
dentar)

3. Eroziunea dentara.
- factori exogeni :
a) dieta : acizi (citric, acetic,carbonic)
b) abilitati profesionale (mediul cu concentratie mare de acizi)
c)poluare
- factori endogeni :
a) afectiuni digestive : hernia hiatala, ulcer peptic, indigestiile cronice
b) afectiuni neuropsihice : anorexia, bulimia
c) alcoolismul cronic
d) dureri fiziologice asociate sarcinii
e) regurgitatii voluntare

4. Atritia dentara.
- uzura mecanica a suprafetelor implicate
- depinde de : intensitatea fortelor exercitate; calitatea structurii dure dentare; durata actiunii respective
a) ocluzala/ incizala :
 zone de uzura ca o suprafata aplatizata sau usor adancite, circumscrise de margini bine determinate
 aceste fatete corespund cu exactitate suprafetelor atritionale de la nivelul antagonistilor
b) interproximala : -> apare la nivelul ariilor de contact de pe fetele proximale ale dd adiacenti prin frictiuni
consecutive deplasarilor dd cauzate de forte ocluzale sau de alta natura (M3)

5. Abraziunea si abfractia dentara.

1
- intereseaza fata vestibulara, mai ales in zona cervicala
* leziuni discoidale/ lenticulare (sub forma de farfurie, excavari cu extindere mare in smalt si o
profunzime mai redusa, descriind un planseu concav si relativ uniform)
* leziuni cuneiforme (in forma de V) - santuri cu orientare M-D care au o largime mai redusa si mai
bine delimitata, iar adancimea leziunii este mai mare => o incizura al carei fund e ascutit si relativ net. Este
strict localizata la nivel cervical (sub colet)
* consecutiva in mod frecvent si repetat a unui grup de dd (min 2-3 dd) pt aprecierea, tinerea sau
sectionarea unor obiecte. -> activitati profesionale sau existenta ticurilor; -> strict local la nivelul grupului
de dd respectiv, evolutiv este ft marcata si apare doar pe ... nu stiu ce, habar n-am ce scrie acolo !
O zona de abraziune spre deosebire de fateta de atritie, nu prezinta margini in totalitate bine definite
si nete; ea tinde sa rotunjasca vf cuspidiene, marginile ocluzale sau incizale.
Suprafata abrazata capata un aspect adancit excavat, poate ajunge la denudarea dentinei.
* ocluzala - se produc modificarea reliefului cuspidian (vf cuspizii activi - palatinali max, vestibulari
mand), a santurilor, fosetelor de sprijin si pe pantele cuspidiene
Abfractia - leziune de tip cuneiform, consecutive unor traume ocluzale.

6. Discromiile dentare endogene (enumerare).

a) dentinogeneza imperfecta - albastru-cenusiu deschis, brun inchis
b) amelogeneza imperfecta : alb opac - galbui
c) depozite de dentina secundara (senescenta), tertiara (de reactie)
d) necroza pulpara bruna sau gri opac
e) continutul camerei pulpare (uneori in pulpite cronice, gangrena)
f) Granulom Palazzi - pulpa a ros tesutul dentar (coloratie rozalie-rosiatica)
g) Discromia tetraciclinica
h) Fluoroza

7. Discromiile dentare din anomaliile de structura.

Amelogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, poate fi transmisa atat recesiv cat si dominant
- apare la dentitia temporara
- dintii prezinta o culoare alb - cretos, uneori cafenie
- reprezinta un defect de maturizare, de inglobare a calciului in structura smaltului
- se poate rezolva prin aplicarea unor fatete sau acoperirea dintilor cu coroane dentare
Dentinogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, transmisa recesiv
- apare in special la dentitia temporara
- dintii prezinta o coloratie care variaza de la maro - roscat la gri - opalescent
Hipoplazia adamantina
- este o modificare de culoare a dintilor ca urmare a unei traume sau unei infectii la nivelul
germenului dentar
- apare la dentitia deciduala
Discromii dentare determinate de mineralizarea secundara. Survin dupa contuzii sau subluxatii
dentare si, ca urmare a obliterarii camerei pulpare si a canaliculelor dentinare, pot sa reduca sau sa suprime
transluciditatea dintelui, dandu-i o culoare galben-bruna.

8. Discromia tetraciclinica.
Depinde de :
- doza de antibiotic administrata
- durata tratamentului
- tipul de derivat tetraciclinic utilizat
- intervalul de dezvoltare al copilului la care a fost administrat
Mecanismul de aparitie al coloratiei tetraciclinice se crede ca este o reactie de chelare a ionilor de calciu
de la suprafata structurii hidroxiapatitei în curs de mineralizare. Tetraciclina nu este acumulata decat partial
in smalt. Dd permanenti ant sufera un pr de pigmentare in urma tratam cu tatraciclina efectuate la varste

2
cuprinse intre 3-7 ani, iar tipul alterarii culorii depinde de doza de antibiotic administrata si depinde de
derivatii de tetraciclina utilizati.
Clasificare :
* clasa I - coloratie galbena, gri sau bruna, relativ uniforma pe toata suprafata colorata
* clasa II - coloratie intensa a zonelor afectate, relativ uniforma, dar nu prezinta caracteristici de
dispunere in banda
* clasa III - dispuneri orizontale caracteristice; coloratie neregulata, gri inchis sau albastra
neuniforma, cu aspect de benzi diferentiate
* clasa IV - coloratie foarte intensa, foarte saturata, in benzi sau plaje neuniforme, galben inchis,
brun cenusiu, exceptional violet inchis

9. Fluoroza.
- frecvent local, langa vf cuspidian sau marginea incizala
- apar daca in primii ani d viata copilul ingereaza o concentratie de fluor de peste 1mg/L de apa
- smaltul dd apare pestrit,marmorat, cu aspect "mancat de molii", din cauza interferarii fluorului in procesul
de calcifiere a matricei smaltului dd permanenti. Aceasta det o maturare incompleta a smaltului, care devine
poros si opac
- coloratia se limiteaza la smalt, este bilaterala si bimaxilara.
- forme :
a) simpla - coloratie galbuie/bruna asociata cu linie fina transversala sau mici zone alb opace
b) moderata - opaca - pete galben-gri-brune asociate cu zone alb-opace, iar suprafata smaltului e
neregulata
c) severa cu porozitati - dd au un smalt poros si friabil care se poate desprinde pe bucati sau parcelar
de pe dentina subiacenta (prezinta acelas tip de modificare coloristica ca la forma moderata)

10. Discromiile dentare exogene – clasificare dupa factorii cauzali.

1. margini cromogene (bacterii)
2. coloratii alimentare si impregnari cu nicotina
3. modificari induse de materiale utilizate in tratamentul dentar
4. date de substante medicamentoase
5. factori poluanti de mediu
6. depozite de tartru sau consecutiv igienei deficitare
7. modificari induse de existenta pr carioase simple sau complicate

11. Discromii extrinseci produse de coloranti naturali sau alimentari.

 coloratie albastru-violet sau neagra : cirese negre, afine
 coloratie rosu-purpuriu : mure,zmeura,sfecla rosie
 coloratie bruna : cafea, ceai, coca-cola
 coloratie galben-rosiatica : condimente precum piper rosu, sofran, boia
 coloratie galben-brun-neagra : tutun (fumatori, cunoscatori de tabac)

12. Discromii extrinseci produse de materiale utilizate in tratamentele dentare.

- obturatie coronara : amalgam de Ag - albastru-gri → cenusiu/negru
- obturatie radiculara : bachelite - coloratie brun-roscat, iodoform, con Ag
- nitrat de Ag → precipitat negru pe suprafata dentinara (datorita ionilor de Ag)
- eugenol, crezol, fenoli, derivati de iod, compusi cu fier

13. Discromii extrinseci produse de substante medicamentoase.

* coloratie buna (ireversibila) : Sn (fluorura de Sn)
* coloratie galben-bruna : solutii antiseptice (clorhexidina)
* coloratie verzui-portocalie-rosiatica : antiseptice cu Hg (mercurocrom, mertiolat)
* coloratie violeta - permanganat de K

3
14. Discromii extrinseci produse de factori poluanti de mediu.
- compusi chimici din pulberi, aerosoli sau fumul indus pot determina aparitia de depozite colorate pe dinti
- coloratie neagra : Fe, Mg, Ag
- coloratie bruna : Cu, I, Br
- coloratie gri-cenusiu : Hg, Pb

15. Traumatismele dentare.

- fisura coronara - intereseaza doar smaltul, fara pierdere de substanta dura dentara
- fractura coronara nepenetranta/necomplicata care nu expune pulpa dentara sau nu produce deschiderea
camerei pulpare
- fractura coronara penetranta/complicata cu expunerea pulpei dentare sau deschiderea camerei pulpare.
Poate fi simpla de smalt sau simpla de smalt si de dentina. Poate aparea in urmatoarele situatii :
* dd vitali
* dd cu pulpa necrotica/gangrena pulpara simpla sau complicata netratata
* dd devitali cu tratament endodontic si cu restaurare coronara

16. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa tip, localizare si progresie.

- dupa tip - asociate unor restaurari (carie marginala, recidiva de carie)
* primare
* secundare
- dupa localizare - la nivel
* coronar: santuri si fisuri de pe suprafata ocluzala, V, O. Suprafata neteda a fetelor: V, O, M, D
* radicular : carii de radacina
* asocieri ale celor doua teritorii
- din punct de vedere al progresiei :
* necavitare
* cavitare - cu pierdere variabila de subst
* procese carioase initiale sau avansate
* procese carioase rampante (cu evolutie f rapida si simultana pe mai multi dd)
* procese carioase active care pot fi lente sau rapide
* procese carioase stationare sau oprite in evolutie - neevolutia procesului carios fara interventia
medicului
* carie oculte sau dentinare la care smaltul macroscopic este integru, putand prezenta zone de
demineralizare locale, dar difera aparitia caviatii, in timp ce dentina radiologic prezinta zone mari de
demineralizare care pot ajunge pana in vecinatate. Procesul carios actioneaza pe V, D, C sau pe
combinatia acestora.
Forme complicate : afectiuni pulpare, necroza + gangrena, afectiuni periapicale

17. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa optiunea de tratament si evolutie.

- optiunea de tratament :
* beneficiaza de tratament profilactic - leziuni necavitare
* beneficiaza de tratament restaurator - leziuni cavitare
* nu necesita o asistenta activa, ci doar o monitorizare - leziuno stationare
- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratae la timp
* complicatii
♦ imediate : inflamatii pulpare acute/cronice; gangrena puplara simpla/complicata
♦ tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie, intretinere
♦ la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios

METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR DENTARE

117. Clasificarea metodelor diagnostice clinice.

4
 Dg clinic al CS se pune in urma ex clinic subiectiv si obiectiv.
♠ Examenul subiectiv :
- modificari de culoare
- durere
- lipsa de subst dura dentara
- sangererari ale papilei interdentare
- leziuni la nivelul mucoasei : jugale, labiale, linguale
♠ Examenul obiectiv :
- lipsa de subst dura dentara
- modificarea de culoare
- uneori leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale
- papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangeranda la atingerea cu sonda
- sensibilitate la palparea cu sonda
- pierderea de subst dura dentara - intinderea si profunzimea acesteia
- camera pulpara
- se mai pot observa : eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale
♠ Examene complementare
- teste de vitalitate
- percutia in ax
- examen radiologic
- semnul firului de matase
- in cazuri exceptionale : foraj explorator

118. Caracteristicile unui test diagnostic ideal.

- noninvaziv
- realist, obiectiv
- rapid
- senzitiv si specific
- sa furnizeze date simple, certe si direct corelabile cu evolutia biologica ala nivelul structurii investigate
- usor de utilizat de catre clinician, suportabil de catre pacient
- acceptabil si eficient raportat la pret
- sa nu necesite o dotare tehnica deosebita

119. Metoda diagnostica vizual tactila.

- directa - oglinda, lumina, sondare usoara
Utila pt leziuni dentare carioasa si necarioase.
Modern - sistemul european de examinare : examinare vizuala detaliata dupa o curatare a dd in
prealabil, periaj, utilizarea atei dentare inclusiv detartraj daca este necesar si uscare cu aer comprimat.
Dureaza 10 min. Detecteaza in plus:
- cavitatia si apreciaza gradul de pe fetele de unde exista acces direct;
- certifica existenta cariilor marginale fara pierdere importanta de substanta
Sondarea a fost criticata deoarece :
* poate produce transferul de microorganisme cariogenice de la zonele infectate la zonele neinfectate
* poate traumatiza ireversibil leziunile necavitare potential remineralizabile din smalt si dentina
* nu are o acuratete diagnostica mai mare decat inspectia in cazul fisurilor ocluzale si ale suprafetelor
proximale posterioare

120. Metoda diagnostica vizual tactila cu separarea temporara a dintilor.

- se adreseaza leziunilor suprafetelor proximale la dd frontali sau laterali
- ofera vizibilitatea directa si acces pt aplicarea metodei vizuale si metodei vizual-tactila
- permit o evaluare mai corecta a tipului de leziune (coloratie, aspect al suprafetei) sau o dradului de
cavitatie (localizare, adancime, intindere)
- rapida - cu separator Ivory la dd frontali

5
- lenta - foloseste un inel elastomeric, care se introduce vertical in spatiul interdentar de investigat si se lasa
3 zile la PM si 5 zile la M. Inelul are grosimi/diametre diferite pt PM/M.

121. Camera intraorala. Avantaje pentru medic si pacient.

- un instrument usor de manuit perfect adaptat caracteristicilor spatiale ale cavitatii bucale
- permite implicarea directa a pacientului la luarea deciziei
- posibila modificare a atitudinii sale negative fata de planul de tratament propus de medic
- medicul
* permite vizualizarea pe ecran a situatiei reale a zonei care necesita tratament
* ofera informatii rapide asupra posibilitatilor reale de tratament
* amelioreaza vizibilitatea asupra campului operator
* are avantajul lucrului din spate si dreapta pacientului
*++ marirea imaginii, posibila pe ecran, permite vizibilitatea unor zone putin/deloc accesibile
vederii directe

122. Metoda diagnostica endoscopica.

Metoda endoscopica sau EndOSCOPE :
- pt detectiea proceselor carioase primare si secundare proximale, subgingivale, a adaptarii marginale
a restaurarilor-obturatii, incrustatii, microproteze
Metoda utilizeaza un microsistem video intraoral special dezvoltat permite o vizualizare a suprafetelor
dentare greu accesibile vederii directe
- 5 tipo dimensiuni (lungime si grosime si angulatie a piesei de mana)
- marire a imaginii de 24-48x si iluminare intensa a campului investigat
- posibilitatea de irigare a zonei care indeparteaza resturile alimentare
Metoda este accesibila pt depistarea leziunilor in smalt, dar nu a celor in dentina

123. Markerii coloranti. Caracteristici.

- colorantii detectori de carie (estetica)
Variantele moderne de depistare a pr carioase incipiente utilizeaza markeri fluorescenti ce se
dovedesc a fi mult mai eficienti.
Corelarea intensitatii fluorescentei cu gradul de demineralizare (prin spectroscopie comparativa)
ajuta la luarea unei decizii terapeutice in anumite situatii clinice.
- accesul vizual direct limitat
- peretii interni ai preparatiilor distale tip - tunel, galerie
Detectorii de carie, ca metoda singulara, sunt putin indicati in depistarea pr carioase incipiente la
nivelul smaltului; directia principala in care acestia isi gasesc utilitatea o reprezinta aprecierea gradului de
afectare a dentinei prin corelarea cu intensitatea colorarii, fara a da informatii certe asupra gradului de
colonizare microbiana.

124. DIFOTI.
- detectarea pr carioase primare necavitare, cavitare incipiente si manifeste si secundare – carii marginale cu
localizare ocluzala sau proximala
- evaluarea celorlalte leziuni necarioase cu pierdere/nu substanta – uitilizeaza lumina alba
- poate indica prezenta pr carioase incipiente inainte de a putea fi detectate radiologic, precum si fracturile
si fisurile incipiente de pe toate fetele.
Piesa de mana de unica folosinta :
 pt suprafetele proximale se aplica peste dinti permitand luminii sa treaca prin suprafata sa strabata
dintele sis a fie captata pe suprafata opusa de catre un sensor digital
 piesa pt suprafata O ilumineaza dintele sub unghiuri variate dinspre V sau O iar lumina rezultata este
analizata dpdv energetic la emergenta de pe suprafata ocluzala.

Caracteristici :

6
  utilizeaza radiatie luminoasa alba, a carei lungime de unda nu reprezinta un potential risc pentru
medic si pacient
 ajuta la depistarea pr carioase incipiente – necavitare
 reduce perioada de tratament si preturile de cost
 asigura imagini in timp real in cadrul etapei de exereza a dentinei alterate
 monitorizeaza eficacitatea tratamentului si corectitudinea aplicarii materialelor restauratorii
 arata efectele abraziunii dentare
Rezultatele metodei comparative cu Rx :
- suprafete netede Dif 41% - Rx 4%
- suprafete ocluzale Dif 80% - Rx 20%
- suprafere proximale Dif 69% - Rx 31%

125. ECM.
- masoara rezistenta electrica globala
- limitat la supraf ocluzale si la cele verticale libere
- nu pe supraf aproximale decat daca exista spatiu fizic de acces pt aplicarea corespunzatoare a
electrodului activ
- foloseste curent alternativ cu frecventa fixa – det rezistenta dintelui la curent
- mod de functionare :
o zona specifica – prin flux de aer care usuca suprafata dintelui
o suprafata specifica – prin mediu de contact
- util ca test la pacientii cu incidenta ocluzala mai mare decat cea proximala
- determinarile sunt superioare FOTI si metodei vizuale in predictia aparitiei cariilor
ocluzale
- necesita calibrare individuala
- monitorizarea constantelor electrice ale dintelui tratat serveste ca indicator indirect in
aprecierea reusitei terapeutice :
 in varianta remineralizarii leziunilor incipiente valorile electrice masurate se apropie de valorile
etalon det pt un dinte sanatos
 continuarea evolutiei pr carios va fi semnalata prin marirea gradientului electric fata de etalon
Dezavantaje :
 aparatura necesara costisitoare
 tehnica pretentioasa
 subiectivitatea interpretarii rezultatelor
 lipsa de corelatii intre gradul de demineralizare a tesuturilor dentare si valorile rezistivitatii electrice

126. ACIST.
 spectroscopia impedantei curentului alternativ aproximal, ocluzal, suprafete verticale
 utilizeaza rezistenta electrica masurata la o sarcina electrica data ca etalon in depistarea existentei
unui proces carios prin analiza frecventelor curentului electriv ce trece pe un dinte
 este de 2 ori mai precisa decat ECM si depisteaza afectarea structurilor dentare in stadiile incipiente
cand este posibila instituirea unui tratament minimal invaziv.
 Rezultate de 100% la leziuni necavitare in smalt

127. Factorii care afecteaza masuratorile electrice.

 Porozitatea tesutului – naturala variaza spre diminuarea la 15-18 luni post eruptie; aspect notabil la
dd permanenti tineri (M2); vol, adancimea, gradul de complexitate 3D; fisuri sau microfracturi;
influentata de gradul de maturare, fluorizare si hipomineralizare.
 Suprafata contactului electric – det tipul de electrod utilizat – contact punctiform/ de suprafata care
pot da valori diferite. Este necesara etalonarea pt PM si M.
7
  Grosimea tesutului – la nivelul fisurilor, santurilor si gropitelor valorile sunt mai mici decat alte zone
ale dd; este necesara etalonarea pt PM si M
 Nivelul de hidratare al tesutului – smaltul trebuie uscat inainte de determinare si trebuie aplicat un
mediu de contact – pasta de dinti, gel dentar
 Temperatura – afecteaza liniar – proportional determinarile. Examinarea trebuie facuta la
temperatura cavitatii bucale relativ normala
 Concentratia de ion a fluidului inter-prismatic – nu se determina dupa mese bogate in carbohidrate
128. Diagnodent – corelatii cu indicatia terapeutica.
Metoda reproductibila care poate detecta si monitoriza leziunile incipiente ocluzale in smalt, adanci de
pana la 400nm.
Dpdv al tipului de tratament :
 0-13 nu este necesar tratament stomatologic
 14-20 este necesar tratament preventiv
 21-29 tratament preventiv sau operativ, in functie de riscul de carie al pacientului
 Peste 30 tratament operativ obligatoriu, asociat masurilor preventive
Aprecierea gradului de afectare dentinara, fluorescenta dentinei fiind astefel apreciata ca un indicator
mult mai sensibil si eficient al evolutiei ulterioare a pr carioase incipiente, completata cu alte metode
complementare de dg aplicabile in aceste situatii clinice (markeri detectori de carie) comparativ cu metodele
vizuale si Rx.

129. Enumerati metodele (protocol / protocoale diagnostic ) diagnostice pentru detectia leziunilor
carioase proximale.
Proximal :
o De electie : Rx digital, Rx simplu, LCD(metoda radiografica asistata de computer = Logicon Caries
Detector), US
o Aplicabila : DiFoti, QLF(diagnodent), ACIST
o Neaplicabila : vizuala si tactila
o Aplicabila dupa separare temporara : vizuala, videoscopie

130. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase ocluzale.

Ocluzal :
o De electie : QLF, DiFoti, ECM
o Aplicabila : vizuala, Rx digital, Rx simplu
o Neaplicabila (neindicata) : vizuala si tactila

131. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase pe fete verticale.
Fetele verticale :
o De electie : vizuala si tactila
o Aplicabila : Foti, DiFoti, QLF, ECM, US
o Neaplicabila : Rx digital, Rx simplu

132. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase radiculare.

Carii de radacina :
o De electie : vizuala si tactila, Videoscopia
o Aplicabila : DiFoti, QLF, ECM
o Neaplicabila : Rx digitala, Rx simplu

133. Enumerati metodele (protocol / protocoale ) diagnostice pentru detectia leziunilor carioase
secundare: carie marginala si recidiva de carie.
Recidive de carie :
8
 o Marginala : difuzia luminii, QLF, electrice EIS
o Secundara : RX

134. Anatomia radiologica a structurilor dentare coronare.

 Smaltul coronar :
- zona cu albul cel mai intens
- se subtiaza progresiv spre jonctiunea cu cementul, avand un aspect ascutit in sens apical
 Dentina coronara :
- Zona din interiorul smaltului coronar, cu o nuanta de alb mai putin intensa
 Camera pulpara :
- Portiunea de radiotransparenta care ocupa centrul coroanei
- Are o tenta de cenusiu-inchis
- In conditii normale, contururile periferice ale camerei pulpare si ale coroanei sunt nete
Demineralizarea straturilor dentare trebuie sa fie 30% pt ca o leziune sa fie vizibila RX.
Imaginea evidentiaza mai greu sau deloc leziunile incipiente

135. Factorii care influenteaza capacitatea de detectie radiologica a leziunilor dentare.

 Subiectivismul si gradul de pregatire al examinatorului
 Calitatea imaginii RX
 Conditiile de examinare

136. Indexul radiologic al cariilor proximale.

 I = Incipient (stadiul I) = smalt extern
 M = Moderat (stadiul II) = smalt intern
 A = Avansat (stadiul III) = dentina ext
 S = Sever (stadiul IV) = dentina int spre CP

137. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt – stadiu incipient.

- Radiotransparenta cenusie, discreta
- Forma aproximativ semilunara, ca o ancosa
- Contururi sterse
- Portiunea bombata orientata spre JSD
- In smaltul extern
- Se mai numeste stadiul I (i)

138. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt – stadiu avansat.

- In smalt si dentina ext
- 2 triunghiuri radiotransparente, unul mai redus in smalt si unul mai extins in dentina
- In smalt : baza la nivelul limitei aproximale a smaltului integru si varful spre JSD
- In dentina : baza spre JSD si vf spre camera pulpara, in grosimea ext a dentinei
- Stadiu avansat sau stadiul III (a)

139. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina externa.

- Radiotransparenta se apropie mult de camera pulpara
- Radiotransparenta mare
- Forme atipice
- In ½ int a dentinei
- Stadiu sever sau stadiul IV (s)

140. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina interna.

- Radiotransparenta triunghiulara, cu unghiurile rotunjite, cu baza larga spre suprafata dintelui si
varful spre JSD
9
 - Se intinde in ½ int a smaltului
- Stadiu moderat sau stadiul II (m)

141. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivel ocluzal.

 In smalt :
o In majoritatea cazurilor un se poate stabili un radiodiagnostic precoce
o Leziunile din santuri si gropite sunt mascate RX de grosimea smaltului cuspizilor
 In smalt + dentina :
o Radiotransparenta cu aspect semilunar sau ovalar, in pierderi mari de substanta dura dentara
o Margini sterse
o Extinse spre camera pulpara

142. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul fetelor vestibulare/orale.
 Doar in stadii cu interesare mare a dentinei
 Carii mici : radiotransparenta rotunda
 Carii mari : radiotransparenta ovalara / semilunara

143. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul coletului.

 Aspect de “farfurie” datorita extinderii in suprafata + profunzime reduse in faza incipienta
 Radiotransparenta de profunzime moderata; situata imediat spre limita apicala
 Dg diferential datorita fenomenului de “burn-out” (o innegrire, o valoare cenusiu-inchis la colet) =
dg fals de carie simpla la colet
 Coletul prezinta ingustarea caracteristica

144. Aspecte radiologice ale recidivei de carie.

- Zona radiotransparenta semilunara sau curbilinie, de dimensiuni mici, intre obturatie si dentina
subiacenta
- Limita de trecere spre obturatie – neta
- Limita de trecere spre dentina – stearsa, pierduta in intensitate.

145. Aspecte radiologice ale cariei secundare marginale.

- Radiotransparenta de dimensiuni variabile
- Localizata la marginea obturatiei
- La limita cu materialul de obturatie, contururile sunt nete
- In rest contururi sterse

146. Aspecte radiologice ale materialelor de restaurare coronara.

1. Cu amalgam : radioopacitate intensa cu contururi
nete caracterisitice geometriei cavitatilor retentive.
2. Cu materiale compozite radiotransparente :
radiotransparenta moderata fara contururi nete
caracteristice geometriei cav. Neretentive
3. Cu mat. Compozite radioopace : radioopacitate
moderata cu contururi relativ nete caracteristice
geometriei cavitatii neretentive
4. Cu mat. Radioopace ca obturatii de baza :
radioopacitate intensa care urmareste conturul net
al peretilor parapulpari
5. Cu lineri radiotransparenti : radiotransparenta
moderata de-a lungul peretelui pulpar: apare prin
contrastul dintretesuturile dure dentare si
materialul de obturatie supraiacent

147. Caracteristici grup risc scazut la carie.

10
  Fara leziuni cavitare
 Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
 Niveluri de SM scazute
 Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
 Niveluri salivare normale
 Indici DMF mici

148. Caracteristici grup risc moderat la carie.

 Fara leziuni cavitare
 Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
 Niveluri de SM ridicate
 Niveluri de zaharuri moderate
 Niveluri salivare normale sau reduse
 Indici DMF medii

149. Caracteristici grup risc ridicat la carie.

 Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
 Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
 Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
 Consum mare de zaharuri
 Niveluri salivare reduse (xerostomia)

150. Caracteristici grup risc foarte ridicat la carie.

151. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din santuri si gropite.

 Dg este dificil; ele pot scapa unui examen clinic sumar, superficial. La un examen clinic minutios,
intr-un prim stadiu se poate observa o usoara modificare de transluciditate a smalului, evidenta dupa
o uscare prelungita a suprafetei dentare. Acest stadiu corespunde absentei demineralizarii smaltului
sau este o demineralizare de inceput. Ex Rx nu pune in evidenta nici o modificare.
 Dg se pune pe prezenta opacitatii si/sau colorarii suprafetei dentare, greu de observat pe dintele
umed, dar usor de evidentiat pe dintele uscat. Smaltul apare opac, alb, dur si lucios atunci cand este o
carie cu evolutie rapida si de culoare galben-bruna la o carie cu evolutie lenta sau stationara. Culoare
alba-opaca evidenta pe un dinte uscat denota existenta unei demineralizari in jumatatea externa a
smaltului pe cand aparitia sa pe un dinte umed demonstreaza ca demineralizarea a depasit jumatatea
externa a smaltului ea fiind prezenta in jumatatea interna a acestuia si eventual si in dentina.
Utilizarea tehnicii de palpare cu sonda dentara nu este indicata. Radiografia nu este nici ea
edificatoare. Este necesara urmarirea radiologica seriata efectuata la intervale de timp de la 3-12
luni.

152. Diagnosticul leziunilor carioase cavitare din santuri si gropite.

 Leziune microcavitara de suprafata, situata in zonele de smalt opac sau colorat asociate cu culoarea
cenusie data de prezenta dentinei subiacente demineralizate si alterate care este prezenta in ⅓
externa a dentinei. Se remarca scleroasa caracterizata prin prezenta unei hipermineralizari a dentinei
si o apozitie de dentina de iritatie la nivelul tesutului pulpar. Radiologic se observa o
radiotransparenta in ⅓ medie a smaltului.
 Leziune cavitara de talie medie in dentina fara subminarea cuspizilor, cu expunerea dentinei. Dentina
alterata este prezenta si poate fi palpata cu sonda. Demineralizarea intereseaza ⅓ medie a dentinei si
este vizibila radiologic.
 Leziune cavitara ce se intinde pana in ⅓ profunda a dentinei si poate submina. Dg in acest stadiu este
usor de pus, lipsa de substanta dura dentinara si prezenta dentinei alterate fiind evidente;
radiotransparenta in zona circumpulpara a dentinei

11
  Leziunea cavitara se intinde in zona dentinei circumpulpare si poate duce la distrugerea partiala a
cuspizilor. Netratata aceasta evolueaza spre deschiderea camerei pulpare si aparitia inflamatiei
pulpare.

153. Diagnosticul leziunilor carioase pe suprafetele proximale.

 Dg este dificil datorita contactului cu dd vecini care limiteaza accesul la inspectie
 Datorite localizarii se descopera relativ tarziu, atunci cand procesul a depsit smaltul si a atins dentina
 Poate aparea modificarea culorii crestei marginale corespunzatoare
 Pt examinarea atenta este necesara separarea dd prin diferite metode
 Creerea spatiului de circa 1mm va permite vizualizarea zonei
 Se pot folosi pt examinare fibre optice sau alte surse de lumina (diafanoscopie)
 La dd frontali leziunea carioasa este evidenta la simpla inspectie sau prin diafanoscopie, observandu-
se modificarea de culoare
 La pacientii cu cariosusceptibilitate scazuta poate suferi un pr de stagnare => leziuni inactive.
Acestea apar sub forma de pete usor colorate sau maronii, dure, frecvent intalnite la dd ce au pierdut
contactul cu d vecin.
 Examenul radiologic pune in evidenta imagini care subestimeaza importanta leziunii. Acest lucru
face necesar un examen radiologic seriat la 3-12 luni distanta , cu identificarea cantitativa si
calitativa a demineralizarilor si estimarea vitezei de progresie a cariei dentare.

154. Diagnosticul leziunilor carioase la nivel radicular.

o Leziune superficiala ; mai putin de 2 mm adancime , uneori necavitara, neteda, moale, modificata de
culoare
o Caracterizata prin distructia cementului si penetrarea dentinei
o Forma incipienta necavitara – are o suprafata neteda, dar prezinta o culoare maro-inchis sau maro-
deschis
o Forma cavitara superficiala; suprafata cementului este moale, neregulata, opaca si la palparea cu
sonda se observa un defect de suprafata cu o adancime de mai putin de 0,5 mm. Prezinta o culoare
variabila pana la maro inchis.
o Cavitate de adancime medie – are suprafata moale, cu adancime mai mare de 0,5 mm, fara semne de
suferinta pulpara
o Cavitate profunda – cu implicatia pulpei dentare radiculare; cu o coloratie variabila de la galbui la
maro-inchis
Leziunile pot fi :
- Active – galbui sau maro deschis; acoperita de placa bacteriana si de consistenta moale
- Inactive – maro-inchis pana la negru; suprafata neteda, lucioasa, dura

155. Examenul obiectiv al cariei simple dentare.

Pune in evidenta la inspectie :
 Lipsa de subst dura dentara mai mult sau mai putin intinsa
 Modificarea de culoare de la alb cretos la brun cenusiu
 Leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale localizate indreptul dintelui respectiv
 Papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangerand la atingere cu sonda sau cu mijloace uzuale
sau suplimentare de igiena orala
 Prezenta dentinei alterate in interiorul cavitatii
 Sensibilitate la palparea cu sonda
 Pierderea de substanta dura dentara – intinderea in suprafata si in profunzime a acesteia
 Camera pulpara e inchisa si un exista semne de suferinta pulpara
 Eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale

156. Examenul subiectiv al cariei simple dentare.

Pacientul poate relata :
 Prezenta modificarilor de culoare. Acestea pot fi pete albe cretoase, coloratie cenusie sau marmoratii
galben – brune.
12
  Durere la excitanti termici (rece) si chimici (dulce, acru, sarat), ce dispare o data cu indepartarea
excitantului. Durerea este provocata, nu exista durere spontana.
 Lipsa de substanta dura dentara cu retentia resturilor de alimente, care vor determina aparitia halenei
fetide
 Sangerarea papilei interdentare – la periaj, fie in timpul masticatiei
 Leziuni le nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale – produse de marginile taioase ale cavit carioase

157. Caracterele durerii.

1. debut : ziua / noaptea
2. caracter spontan / provocat de agenti fizici (rece, cald), chimici (acru, dulce), mecanici
(presiune, percutie)
3. frecventa : cat de des apare stimulul
4. intensitatea : durere puternica, cu caracter pulsatil / (ca un junghi)
5. durata : continua / intermitenta
6. localizata / iradiata – si unde iradiaza
7. la ce dispare si pentru cat timp

158. Diagnosticul pozitiv de carie simpla dentara.

a) durere provocata de excitanti fizici, chimici, care dispare o data cu excitantul
b) modificare de culoare (pata alba cretoasa, marmoratie)
c) pierdere de substanta dura dentara
d) prezenta dentinei alterate
e) sensibilitate la palparea cu sonda pe peretele pulpar sau parapulpar
f) camera pulpara inchisa
g) teste de vitalitate (+)
h) percutia in ax (-)

159. Diagnosticul diferential de carie simpla dentara.

I. leziuni necarioase cu/fara pierdere de substanta :
 lipsa dentinei alterate
 caracterul leziunii – interesare uni/polidentara
 datele obtinute din examenul subiectiv privind etiologia
 existenta dd integri foarte frecventa (discromii)
II. hiperestezia dentinara :
 durere cu caracter afectiv deosebit
 apare la palparea zonelor afectate sau la periaj, masticatie, alte etiologi
III. hiperemie preinflamatorie :
 toate semnele de CS + durere provocata care dureaza 10-15 min dupa indepartarea excitantului
IV. gangrena pulpara :
 teste de vitalitate negative
 camera pulpara deschida
 carie profunda
V. pulpite cronice inchise propriu-zise :
 prin foraj explorator => pulpa prezinta hipoexcitabilitate la testele de vitalitate comparativ cu dd
omologi sanatosi si in antecedente au prezentat pusee dureroare
VI. parodontite apicale cronice :
 idem gangrena semne radiologice de afectare a parodontiului apical (granulom, chist)

160. Caria secundara marginala: analiza initiala.

Este un proces carios care apare pe un dinte restaurat, la interfata dintre peretii preparatiei si restaurarea
coronara. Acest proces are tendinta de evolutie spre profunzime si poate determina in timp subminarea si
fracturarea peretilor preparatiei, precum si afectarea pulpei dentare.

13
 Este consecinta aparitiei unor spatii retentive la interfata preparatie/restaurare ce creeaza conditii
favorabile depunerii si stagnarii placii bacteriene care, la randul sau, prin mecanisme complexe de actiune,
va declansa aparitia procesului carios.
Factori etiologici :
 dg si planificare incorecta a tratamentului
 greseli in : etapa de realizare a preparatiei; tehnica realizarii restaurarii.

161. Caria secundara marginala: semne subiective.

Pacientul poate acuza :
 dureri provocate de excitanti fizici, in special rece, sau chimici, in special dulce
 dureri ce dispar dupa indeprtarea excitantului
 o modificare de culoare a obturatiei, in special la dd frontali
 retentionarea de resturi alimentare la marginea restaurari
 dureri ce apar la masticatie in zona laterala a arcadei dentare, datorate fie fracturii sau dislocarii
restaurarilor sau unor fisuri in smalt sau in smalt si dentina

162. Caria secundara marginala: semne obiective.

 in faza de debut – aparitia unei solutii de continuitate la interfata preparare/restauratie, evidentiata prin
palparea cu sonda
 in faza avansata – apare o pierdere de subst dura dentara si la palpare cu sonda se remarca prezenta
dentinei alterate
 smaltul marginal apare modificat de culoare brun sau alb cretos
 uneori , in faza avansata, cavitatea poate prezenta un perete fracturat pe o intindere mai mare sau mai
mica si/sau fracturarea materialului de restaurare
 obturatiile fizionomice pot prezenta frecvent o modificare de culoare
 in prezenta unor fisuri e greu de precizat dintele cauzal la o simpla inspectie a zonei in care pacientul
acuza durere, fara sa poata preciza dintele cauzal.

163. Caria secundara marginala: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si complicatii.

Diagnostic pozitiv :
 dinte cu obturatie coronara cu solutie de continuitate intre restauratie si tesutul dentar dur
 coloratie alb-cretoasa sau brun-cafenie a smaltului marginal restaurarii
 prezenta, la palpare cu sonda in profunzime, a dentinei alterate
 probe de vitalitate (+)
Diagnostic diferential – se face cu :
 fractura coronara de origine traumatica, la care smaltul are cumoare normala, fara dentina alterata si
cu prezenta factorilor etiologici in anamneza
 fractura restaurarii ocluzo-proximale, la nivelul istmului, aparuta la scurt timp de la aplicarea sa,
datorata undei preparari incorecte a cavitatii, fara a prezenta dentina alterata
 pierderi superficiale de material restaurator datorate adaptarii incorecte a materialului de restaurare,
aparute la timp scurt de la realizarea restaurarii.
Evolutie si complicatii – caria secundara marginala nerezolvata in timp util poate determina aparitia,
prin evolutia sa spre suprafata, la fracturarea marginilor preparatiei sau chiar a dintelui, ca urmare a
subminarii smaltului de catre procesul carios. In profunzime, prin evolutie, poate determina prin infectarea
pulpei dentare, aparitia inflamatiei sau a gangrenei pulpare.

164 + 165. Recidiva la carie : semne subiective + obiective

In faza sa initiala, aceasta afectiune este asimptomatica sau oligosimptomatica, ea este greu de
diagnosticat corect si precoce.
Semnele clinice subiective si obiective apar evidente atunci cand prin evolutia procesului carios se
constata aparitia durerilor provocate de excitanti fizici sau chimici similare cu cele caracteristice unei CS
sau aparitia unei simptomatologii specifice unei inflamatii pulpare acute.

14
 Atunci cand evolutia sa este suprafata dintelui se poate constata aparitia unor modificari de culoare
ale smaltului fara sa existe o solutie de continuitate intre peretii dentinari si materialul restaurator .
- poate determina fractura unui perete dentar
- prin indepartarea restauratiei se evidentiaza prezenta dentinei alterate

166. Recidiva la carie: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si complicatii.

Diagnostic pozitiv – se face pe urmatoarele semne :
 dinte cu restaurare coronara bine adaptata marginal
 aparitia semnelor clinice de CS sau de complicatie pulpara acuta
 prezenta de dentina alterata la indepartarea restaurarii, cu sau fara deschiderea camerei pulpare in
timpul manoperelor de indepartare a acesteia.
Diagnosticul diferential – se face cu :
1) caria secundara marginala la care prezenta solutiei de continuitate la interfata dinte/restaurare, este
edificatoare
2) inflamatia pulpara acuta, care are o simptomatologie evidenta
3) necroza pulpara, la care restaurarea coronara este corecta, dar se observa o modificare de culoare a
tesuturilor dure dentare si lipsa sensibilitatii dureroase la testele de vitalitate
4) gangrena pulpara – pe un dinte cu o restaurare corecta , tesutul dur dentar modificat de culoare, la
indepartarea restaurarii coronare se observa prezenta dentinei alterate si deschiderea camerei pulpare
cu lipsa vitalitatii tesutului pulpar.
Evolutie si complicatii – evolueaza de cele mai multe ori spre camera pulpara producand aparitia unei
inflamatii acute si netratata gangrena pulpara. Atunci cand evolutia sa duce la subminarea tesuturilor dure
dentare, se poate produce fracturarea unuia dintre peretii dentari.

167. Coduri ICDAS.

0 sanatos (sau cu leziuni necavitare), nici dupa uscare minim 5 secunde
1 prima modificare vizibila la nivelul smaltului
2 modificare evidenta in smalt
3 forma necavitara in smalt cu umbra in dentina
4 forma cavitara in smalt
5 cavitate evidenta in smalt cu dentina vizibila
6 cavitatie extinsa

168. Cod 1 ICDAS ocluzal.

- pe dintele umed nu se observa nici o modificare de culoare atribuita unei activitati carioase
- dupa uscare intensa 5 sec este vizibila o opacitate carioasa sau decolorare neconcordanta cu aparenta
clinica de smalt sanatos

169. Cod 2 ICDAS ocluzal.

- modificare coloristica a smaltului vizibila si pe dd uscat si umed
- poate fi carioopacitate si/sau decolorare bruna
- mai mare decat fisura / foseta in care se gaseste

170. Cod 3 ICDAS ocluzal.

- dd examinat umed ... si mai scria ceva, dar nu a iesit la xerox
- dupa uscare 5 sec, se observa o pierdere de tesut dentar localizata la intersectia sau in interiorul
santului si gropitelor
- va fi evaluata ca o demineralizare (pereti opaci, maronii, brun inchisi) la intrarea sau in interiorul
santului/gropitei care pot parea foarte largi, dar dentina nu este vizibila nici pe pereti, nici pe baza.

171. Cod 4 ICDAS ocluzal.

- umbra de dentina decolorata (innegrita) vizibila prin crestele marginale sau peretii de smalt aparent
intact = mai usor de vazut cand dintele e umed
- aria de dentina intunecata e o decolorare intrinseca ce poate fi gri albastruie sau maronie
15
172. Cod 5 ICDAS ocluzal.
- cavitatie in smalt opac sau decolorat cu dentina expusa

173. Cod 6 ICDAS ocluzal.

- pierdere evidenta, cavitatia poate fi adanca sau larga iar dentina este clar vizibila pe pereti si pe baza
- creasta marginala poate fi integra sau poate lipsi

174. Coduri ICDAS pentru cariile de radacina.

Suprafata radiculara vizibila direct
- nu
- da – dupa uscare 5 sec exista modificare coloristica
* nu = cod 0
* da – pierderea conturului antomica
=> nu = cod 1 – carie <0,5 mm
=> da = cod 2 – carie > 0,5 mm
Activitatea cariilor radiculare :
 pt cod 1 si 2 – care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
→ „piele” – stagnanta
→ moale – activa

175. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple radiculare.

 activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie, oprire, regresie)
 inactiva = oprita in evolutie – probabilitate mai scazuta de evolutie
Activitatea cariilor radiculare :
 pt cod 1 si 2 – care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
→ „piele” – stagnanta
→ moale – activa

176. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple.

 activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie, oprire, regresie)
 inactiva = oprita in evolutie – probabilitate mai scazuta de evolutie
Cod 1,2,3 :
- leziuni active – suprafata smaltului este alb-galbui opaca cu pierderea luciului; este aspra la sondare
usoara; leziunea este intr-o zona de stagnare; prezinta pori si fisuri in apropierea gingiei si pe fetele
proximale sub punctul de contact
- leziuni inactive – suprafata smaltului, este albicoasa, maronie sau neagra; la sondare usoare este
lucios si tare; pe suprafetele plane leziunea carioasa este tipic localizata la distanta de marginea
gingivala
Cod 4 :
- leziuni active – probabil active
Cod 5,6 :
- leziuni active – cavitatea este moale, senzatia de „piele” la sondare
- leziuni inactive – cavitatea poate fi lucioasa si tare la sondare usoara

177. CAMBRA – balanta cariilor.

I. Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) – necesita masurarea nivelului si tratament cu antibacteriene
(clorhexidina)

16
- Flux salivar sub normal – disfunctie salivara – necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente);
utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili – necesita determinarea frecventei si substituirea cu guma
non-cariogenica (xylitol)
II. Factori protectivi :
- Flux salivar si componente
- Fluor – remineralizare
- Antibacteriene – CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor (pasta de
dinti, gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
D. Terapie restauratoare minim invaziva

178. Screening-ul microbian.

Evaluarea rapida a incarcarii microbiene si a riscului individual potential permite predictia dezvoltarii
cariei dentare si ajuta la fromularea terapiei corespunzatoare pe termen lung.
Masurarea tulpinilor de streptococi poate fi efectuala in timp real pt detectia precoce a cariilor si
evaluarea riscului de carie.
Bioluminescenta – produsa de toate celulele cu caracteristici legate de lungimea de unda, durata,
frecventa a emisiei si cronologie.
Emisia de lumina provine dintr-o reactie enzimatica specifica oxdarea luciferinului de catre enzima
in contact cu moleculele de ATP, cantitatea de lumina este dp cu cantitatea de ATP prezenta.
Etape :
- Colectarea bacteriilor orale, eliberarea de ATP din celule si masurarea cantitatii de lumina generata
- Emisia de lumina se produce in secunde; poate fi masurata cu un luminometru care afisaza nr de
unitati luminoase relative dp cu nr de streptococi
Se masoara unitatile formatoare de colonii la 24 de ore dupa aplicarea in incubator pe mediu de
cultura, aceasta metoda fiind considerata standard

179. Niveluri de risc CAMBRA.

Rezultate – mostre cu risc :
- Redus sub 1 500
- Moderat 1 500 – 3 500
- Ridicat 3 500 – 9 999
Caracteristici grup risc scazut la carie
 Fara leziuni cavitare
 Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
 Niveluri de SM scazute
 Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
 Niveluri salivare normale
 Indici DMF mici
Caracteristici grup risc moderat la carie
 Fara leziuni cavitare
 Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
 Niveluri de SM ridicate
 Niveluri de zaharuri moderate
 Niveluri salivare normale sau reduse
 Indici DMF medii
Caracteristici grup risc crescut la carie
 Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
 Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
 Nivelurile de SM sunt foarte ridicate

17
  Consum mare de zaharuri
 Niveluri salivare reduse (xerostomia)

180. CAMBRA factori patologici.

Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) – necesita masurarea nivelului si tratament cu antibacteriene
(clorhexidina)
- Flux salivar sub normal – disfunctie salivara – necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente);
utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili – necesita determinarea frecventei si substituirea cu guma
non-cariogenica (xylitol)

181. CAMBRA factori protectivi.

Factori protectivi :
- Flux salivar si componente
- Fluor – remineralizare
- Antibacteriene – CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor (pasta de
dinti, gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
D. Terapie restauratoare minim invaziva

182. Plan de tratament model medical. Directii.

A. Controlul nivelului bacterian :
- Tehnici antimicrobiene chirurgicale (restaurari) = curatarea leziunii, izolarea, tratament
medicamentos => restaurare/temporizarea leziunilor cavitare/plasarea de sigilanti
- Tehnici antimicrobiene chimioterapice (medicamentoase) = lacuri cu F, CHX si guma cu xilitol
B. Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc crescut
C. Inversarea siturilor acrive = remineralizari
D. Monitorizarea si ingrijirea pe termen indelungat :
- Intretinere la domiciliu
- Controale la cabinet/supravegherea continua/vindecare/tratare.

183. Cimenturile cu ionomeri de sticla.

CIS-urile au fost utilizate ca materiale de restaurare, cimentare, lineri sau materiale de obturatii de baza,
datorita potentialului de adeziune si a valorii estetice. Intre CIS si dinte are loc un schimb de ioni de Ca, F,
Sr rezultand suprafete dentinare cu rezistenta crescuta la acizi

184. Tehnici antimicrobiene chirurgicale.

1) Tratarea primelor leziuni cavitare
2) Obturatii cu CIS, Compomer, Compozite sau materiale de obturatie provizorie
3) Leziunile foarte mari (distructii subgingivale) pot necesita coroane temporare, RCR sau extractii
4) Sigilarii la nevoie :
- Suprafete ocluzale cu pete albe cretoase
- Santuri adanci si obturatii vechi cu margini subtiri
- Molari > Premolari
- Optiuni chirurgicale bazate pe localizare (gropite si fisuri vs suprafete netede), activitate si risc

185. Tehnici antimicrobiene chimioterapice.

 Tratamentul chimic al cariilor = implica numeroase etape = timp indelungat => acceptul pacientului
este esential
 Test Mutans pt pacientii cu risc ridicat

18
  Fluorizari (lacuri) 1-3 aplicatii initiale pana la completarea tehnicilor chirurgicale. Se uitilizeaza 3
aplicatii in 10 zile pt pacientii care necesita remineralizare sau pt pacientii cu probleme la CHX (posibila
utilizare de apa de gura cu iod)
 CHX = clorhexidina gluconata in apa de gura nonalcoolica 0,12%; o doza 10 mL-1 min inainte de
culcare pt 2 saptamani; repetare la 2-3 luni
 Guma cu Xylitol – 2 bucati pt 5 min, min 5x/zi

186. Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc CRESCUT.

 Reducerea zaharurilor – substituenti Xylitol/Sucroza
 Reducerea SM – antimicrobiene, xylitol guma – si tastarea SM
 Cresterea secretiei salivare – guma xilitol si menta, ape de gura, schimbarea medicatiei
 Cresterea utilizarii de F la domiciliu

187. Inversarea Siturilor Active. Tehnici de Remineralizare.

 In-Office – lacuri cu F => 3 aplicatii in 10 zile
 Acasa – Fluor
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 000ppm + gel 5 000ppm + OTC (over
the counter) apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in lingura individuala
+ OTC apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi; guma xilitol – 2 piese 5 ori pe zi; sursa de
calciu – branzeturi, CPP-ACP (fosfopeptida Caseina-fosfat amorf de Ca) in guma, Recaldent

188. Monitorizarea pe termen lung la domiciliu.

Acasa – fluor :
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 000ppm + gel 5 000ppm + OTC (over the
counter) apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in lingura individuala + OTC
apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
Guma xilitol : 2 piese de 5 ori pe zi
Consum redus de sucroza intre mese
Sursa de calciu

189. Monitorizarea pe termen lung “in office”.

3 luni, 6 luni, 9 luni
 Examinare vizuala tactila dupa detartrare si periaj profesional
 Evaluarea petelor albe pt remineralizare
 Lacuri cu fluor
12 luni
 Bite wing + alte examinari Rx
 Examinare vizual tactila dupa detrartrare su periaj profesional
 Lacuri cu fluor
 Evaluarea nivelului de activitate – pete albe si imagini Rx
 Evaluarea nivelului de risc si stabilirea perioadelor de control – risc scazut la 6 luni, moderat
sau ridicat, dar inactive la 6 luni; risc moderat, ridicat sau foarte ridicat si active la 3 luni

PRINCIPII DE TRATAMENT AL LEZIUNILOR DENTARE PRIN TEHNICI CONVENTIONALE

SI METODE MODERNE.
ABORDAREA TERAPEUTICA MINIM INVAZIVA IN O.T.R.

190. Conceptia conventionala (clasica) in strategia terapeutica a leziunilor carioase dentare.

19
 Procesul carios = secventa ireversibila de etape, initiata de demineralizarea smaltului, in conditiile
oferite de existenta placii bacteriene (microbiene) dentare.
Interventia terapeutica este strict restauratoare si invaziva: excizia chirurgicala a tesuturilor dure dentare
alterate si a unei cantitati importante de tesuturi dure integre (pentru obtinerea unei anumite forme
geometrice de preparatie), tratamentul plagii dentinare rezultate si refacerea morfo-functionala coronara prin
materiale de restaurare (cel mai frecvent obturatie).
Nu exista diferenta principala, conceptuala, de abordare intre leziunea carioasa necavitara si cea
cavitara, intre leziunea cavitara redusa (limitata) si cea extinsa.
Niciun material de restaurare nu este “definitiv” – restaurarile deficitare se inlocuiesc printr-o noua
interventiae invaziva (nu exista solutia repararii lor fara inlocuire)

191. Conceptia moderna (actuala) in strategia terapeutica a leziunilor carioase dentare.

Procesul carios = proces dinamic, cu etape in care solubilizarea si reprecipitarea sarurilor minerale din
tesuturile dure dentare (demineralizare / remineralizare) se desfasoara alternativ, in functie de pH-ul de la
nivelul suprafetei dentare, corelat cu metabolismul ecosistemului reprezentat de placa bacteriana.
Nivelul valorii de pH la care are loc trecerea demineralizare / remineralizare este de 5,2-5,5 (“pH
critic”).
Rolul placii bacteriene = “ipoteza ecologica a placii” (MASRH, AXELSSON, MOUNT, THYLSTRUP):
microorganismele asociate cu boala carioasa exista in mod normal in flora rezidenta bucla; boala apare in
urma unor modificari de intensitate si /sau durata crescuta a unor factori cheie locali (“determinanti
ecologici”), care declanseaza dezechilibrul responsabil pentru initierea si mentinerea demineralizarii (cel
mai adesea: perioade repetate de pH scazut sub valoarea “critica”, dupa aportul frecvent de glucide sau dupa
lipsa prelungita a igienizarii buco-dentare corespunzatoare).
Placa bacteriana actioneaza intr-un complex etiologic plurifactorial: prezenta substratului metabolic
optim necesar pentru flora microbiana acidogena, calitatea structurilor dure dentare si a lichidului bucal,
timpul de actiune.

192. Obiectivele terapiei restauratoare minim invazive (conform definitiei initiale).

1) Modificarea microflorei orale prin reducerea microorganismelor cariogene
2) Remineralizarea leziunilor incipiente (necavitare)
3) Restaurarea leziunilor cavitare prin preparatii modificate, cat mai conservatoare pentru structurile
dentare (modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical)
4) Repararea restaurarilor defectuoase (prioritara fata de inlocuirea acestora)

193. Modalitati de realizare a obiectivelor terapiei restauratoare minim invazive.

Prezervarea si conservarea substantei dure dentare:
 Exereza stricta doar a substantei “infectate” (alterata ireversibil) si mentinerea substantei
“afectate” (alterata reversibil)
 Extinderea minima a cavitatii preparate, fara a indeparta substanta dura dentara integra (“extensia
preventiva” conventionala devine “prevenirea extensiei”)
 Adeziunea amelo-dentinara
 Cresterea rezistentei mecanice (structura omogena, monolitica, pentru ansamblul dinte / restaurare)
 Etanseitatea interfetei dinte / restaurare (previne microinfiltratia marginala, implicata in aparitia
complicatiilor pulpare)
 Biointegrare
 Restaurare morfofunctionala cu materiale biocompatibile, biomimetice, aderente, bioactive
(carioprofilaxie / remineralizare = prevenirea cariei secundare si/sau a recidivei de carie)

194. Conceptul de clasificare a leziunilor carioase dupa localizare si stadiul de evolutie.

- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratae la timp
* complicatii:
-imediate : inflamatii pulpare acute/cronice; gangrena puplara simpla/complicate
-tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie, intretinere
20
 -la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios
- dupa localizare:
* coronar : santuri si fisuri de pe suprafata ocluzala, V, O. Suprafata neteda a fetelor : V, O, M, D.
* radicular : carii de radacina
* asocieri ale celor doua teritorii

195. Modificarea principiilor conventionale dupa BLACK pentru prepararea cavitatilor in terapia
restauratoare minim invaziva.
Preparatii cu contur modificat, cat mai conservatoare pentru structurile dentare
Tratamentul restaurator trebuie precedat, insotit si urmat de masuri carioprofilactice active:
o Previn aparitia unor noi leziuni primare si/sau secundare ori recidive
o Cresc longevitatea mentinerii restaurarilor existente
Necesita modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical
Modificarile de preparare sunt legate de proprietatile materialelor si tehnicilor adezive
utilizate(adeziunea la smalt/adeziunea la dentina si rezolvarea problemelor legate de microinfiltratia
marginala)
Forma de contur a preparatiei are caracter prioritar conservativ, nu preventiv(principiul
economiei de substanta dura dentara modifica radical principiul extensiei preventive) – insumeaza
realizarea accesului, deschiderea cavitatii si exereza structurilor dure alterate ireversibil
Forma de adeziune a preparatiei insumeaza forma de retentie, de rezistenta si finisarea
marginilor de smalt:
o Peretii cavitatii sunt curbi, usor concavi spre deschidere, nu plani
o Unghiurile interne ale cavitatii sunt rotunjite, nu bine exprimate (nete)
o Marginile de smalt sunt bizotate
Tipuri de bizouri:
 Drept (plat) – lung sau scurt (dupa unghiul de inclinare)
 Concav – rotund sau oval
Bizotarea este optionala si selectiva, in raport cu extinderea preparatiei
si localizarea marginilor de smalt – la aceeasi cavitate pot coexista margini nebizotate si bizotate, cu
bizouri de tipuri diferite

196. Argumente in favoarea bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate

moderne.
Aspect estetic superior (trecere progresiva de la suprafata restaurarii la cea dentara)
Ameliorarea adeziunii la smalt (cresterea suprafetei de adeziune si a
calitatii microretentiilor realizate prin gravaj acid)
Adaptare marginala superioara (cresterea etanseitatii si scaderea riscului
de microinfiltratie – contractia de polimerizare si forta de adeziune pot actiona in acelasi sens,
prevenind desprinderea)
Cresterea rezistentei marginilor de smalt restante (dispar zonele subtiri
nesustinute, care se fractureaza usor = dezadaptare)
Scaderea riscului de carie secundara (eliminarea smaltului limitrof
procesului carios, cu posibile alterari microscopice de structura)

197. Argumente impotriva bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate

moderne.
Imperativele estetice sunt neconditionate doar la dintii frontali
Ameliorarea adeziunii poate fi obtinuta prin adezivi amelo-dentinari
Scaderea riscului de dezadaptare si/sau microinfiltratie marginala nu este certificata clinic
concludent pe termen lung
Uzura ocluzala prin atritie/abraziune favorizeaza pierderea materialului in strat subtire din zonele
marginale (fara fracturare), cu denudarea smaltului bizotat
Cresterea riscului de fractura a marginilor subtiri de material, in zonele de contacte (stopuri) ocluzale

21
 Finisarea marginala a materialului este dificil de controlat (riscul supraextinderii marginale pe zone
de smalt nepreparate)

198. Microinfiltratia marginala. Definitie. Modalitati de combatere.

Se produce prin:
Microspatii intre peretii cavitatii si materialul de restaurare (aceste spatii exista intotdeauna in
lipsa adaptarii perfecte si a adeziunii amelare si dentinare)
Permeabilitatea stratului protector dentinar (liner/baza)
Porozitatile si interstitiile DDR (“smear layer”)
Combaterea microinfiltratiei marginale:
Depinde de abordarea terapeutica:
 Tratamentul conventional nu influenteaza (nu modifica/ nu indeparteaza) DDR
 Tratamentul modern: modifica/ indeparteaza DDR -> Hibridizarea plagii dentinare = cuplare
adeziva de interfata la nivelul suprafetei dentinare si inchiderea sa etansa, inclusiv sigilarea
canaliculelor dentinare -> realizarea adeziunii dentinare (prezenta sa este necesara concomitent
cu adeziunea amelara)
Adeziunea amelara si dentinara are ca rezultat evitarea microinfiltratiei marginale
consecutive dizolvarii DDR in timp (care permite penetrarea si colonizarea oamenilor = carie
secundara marginala si/sau recidiva de carie)

199. Avantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica minim invaziva.

Sigilarea suprafetei dentinare (inclusiv orificiile canaliculelor dentinare) si a interfetei cu
materialul de restaurare
Eliminarea sau reducerea hipersensibilitatii / hiperesteziei dentinare
Biocompatibilitatea pulpara corespunzatoare – se explica prin:
 Blocarea penetrarii germenilor si toxinelor (daca se indeparteaza DDR)
 Majoritatea componentelor cu potential toxic ale sistemelor adezive scad rapid sau sunt blocate
in compusi chimici stabili (timp de priza scurt)
 Flux centrifug si diluare prin limfa dentinara
Detoxifiere posibila prin circulatia pulpara de intoarcere

200. Dezavantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica minim invaziva.

Esecuri in timp ale sigilarii etanse – dehiscente si microinfiltratii la interfata cu dentina
Adeziune initiala slaba in imediata vecinatate a canaliculelor dentinare (numar redus si dispozitie
improprie a fibrelor de colagen)
Adeziune redusa in cavitatile profunde, in apropierea pulpei (canalicule dentinare mai multe, cu
suprafata orificiilor mai mare – scade suprafata de adeziune si rezistenta la forfecare)
Adeziune initiala mai slaba la plaga dentinara cu modificari carioase incipiente (reversibile)

201. Tipuri de preparatii modificate (neconventionale) speciale pentru leziuni carioase proximale.
Tip “caseta” – doar in situatiile in care avem acces direct asupra suprafetei proximale afectate, lucru
posibil datorita unor distructii coronare intinse a dintilor vecini, unor edentatii sau atunci cand aceasta
leziune devine accesibila printr-o preparatie efectuata fata in fata pe dintele vecin
Tip “crevasa” (“slot”) – aceasta preparatie se realizeaza pentru procesele carioase situate in
apropierea crestei marginale, cu acces chiar prin creasta marginala
Tip “sant”
Tip “tunel” – tunelizare partiala (inchisa proximal) sau tunelizare totala (deschisa proximal). Aceasta
cavitate are abordarea dispre ocluzal, la distanta de 2 mm de creasta marginala care trebuie conservata.

202. Conceptul de Interventie Terapeutica Minimala (actual). Definitie. Obiective.

Abordare terapeutica initiala (neinvaziva/ non-operatorie), care precede interventiile operatorii
restauratoare
22
 Vizeaza debutul procesului carios / leziunile necavitare
Daca leziunile evolueaza si devin cavitare, interventia operatorie restauratoare va fi minim
invaziva
Obiective:
 Identificarea leziunilor prezente:
 Prevenirea aparitiei leziunilor noi
 Remineralizarea leziunilor reversibile
 Controlul evolutiei leziunilor

203. Care sunt aspectele urmarite in cadrul fiecarui obiectiv al conceptului de Interventie
Terapeutica Minimala.
 Identificarea leziunilor prezente:
o Evaluarea riscului de carie
o Detectia precoce a leziunilor (modalitati de cariodetectie)
 Prevenirea aparitiei leziunilor noi
o Modificarea dietei:
 Restrictionarea suportului de substrat fermentabil (carbohidrati)
 Inhibarea producerii de acizi (care au la baza ionul de fluor)
 Utilizarea substituentilor nefermentabili de zahar(xylitol)
 Reducerea consumului de bauturi acide (citrice/acid carbonic)
 Alcanizarea mediului cavitatii orale (arginina/ uree)
o Igiena buco-dentara
 Igienizarea profesionala periodica
 Instruirea pacientului (igienizarea individuala corecta)
 Tratamente topice contra germenilor cariogeni (CHX)
o Protejarea si mentinerea prin sigilare si fluorizare
 Remineralizarea leziunilor reversibile
o CPP – ACP (Casein Phosphopeptides – Amorphous Calcium Phosphate)
o Fluor
o CIS
 Controlul evolutiei leziunilor
o Monitorizare / dispensarizare activa
o Reconditionare / reparare vs. inlocuire (restaurari coronare existente)

204. Managementul clinic al bolii carioase (conform definitiei actuale). Etape. Obiective.
1) Diagnosticul afectiunii – modalitati de cariodetectie adecvate
2) Aspecte epidemiologice
 Evaluarea nivelului de carioactivitate
 Stabilirea gradului de risc cariogen
3) Evaluarea contextului biologic
 Microflora orala si placa microbiana dentara
 Lichidul bucal
 Interactiuni chimice intre dinte si mediul bucal (demineralizare / remineralizare)
 Eroziunea dentara (prezenta / absenta; etiologie)
4) Tratament non-operator = controlul progresiei afectiunii
 Igienizarea buco-dentara: profesionala / individuala
 Preparate antimicrobiene si anti-placa
 Fluorizare (mecanisme de actiune / modalitati de utilizare)
 Controlul dietei alimentare
5) Interventie terapeutica operatorie – interventie terapeutica minimala (minim invaziva)
6) Controlul evolutiei afectiunii (la nivel individual / la nivel de populatie)

23
205. Plan de tratament model chirurgical. Caracteristici, obiective, timpi.
Terapia neinterventionista:
 Substante medicamentoase – fluor
 Remineralizare (fluor)
 Sigilarea santurilor si fosetelor
Modern:
 Individualizare a planului de tratament
 Modificarile tipului de interventie si a momentului interventiei
 Tip de interventie pentru materiale moderne (cavitati neretentive)
 Modalitate de interventie – minim invaziv / conventional
Obiectivele terapiei interventioniste (restauratorie):
 Indepartarea dentinei afectate si prevenirea cariilor
 Protectia pulpei si evitarea durerii
 Eliminarea sursei de bacterii cariogenice
 Facilitarea controlului placii
 Restaurarea morfofunctionala
Tratamentul proceselor carioase este format dintr-o suma de procedee care duc la stoparea evolutiei
procesului carios. Traditional – exereza completa a tesuturilor afectate (smalt, dentina, cement). Modern –
exereza stratului extern necrotic de dentina si tratamentul stratului intern demineralizat
Timpii de lucru:
 Accesarea proceselor carioase
 Instrumentarea dentinei infectate sau modificarea acesteia
 Prepararea cavitatii in smalt cu sacrificiu dentar minim
 Restaurarea finala

206. Instrumentarea smaltului. ( instrumentar pentru smalt )

1) Instrumentar de mana
2) Instrumentar rotativ
3) Instrumentar oscilator
4) Aparate abraziune cu aer
5) Lasere

207. Abordarea dentinei infectate.

1) Instrumentare mecanica – manuala, rotativa, sonoabraziunea, aer abraziunea
2) Utilizarea laserului
3) Exereza chemo-mecanica
4) Exereza enzimatica
5) Terapie foto-dinamica
6) Ozonoterapia
7) Terapia antibacteriana
8) Restaurarea finala

208. Instrumentarea mecanica – manuala.

 Instrumentar de mana ascutit (excavator, linguri Black)
 Indepartarea mecanica a dentinei alterate
 Indepartare adecvata / limitata a tesuturilor
 Manoperele intempestive (presiune exagerata) – durere
 Modern combinata cu tehnica ART
 Procedura acceptata in special de pacientii anxiosi si in pedodontie

209. Tehnica stepwise.

 Se aplica in general in cazul cariilor dentare profunde cu evolutie acut-progresiva la care indepartarea
dentinei afectate ar conduce la deschiderea camerei pulpare in cazul terapiei cariei prin metoda clasica
24
  La prima sedinta este indepartata cu ajutorul unui excavator dentina periferica si partial dentina
necrotica si afectata localizata pe fundul cavitatii carioase
 In urmatorul pas sunt realizate prin intermediul inspectiei vizuale si palparii cu sonda, evaluari
standardizate ale culorii si consistentei dentinare
 Coafajul indirect este realizat cu ajutorul unor materiale antiseptice, remineralizatoare si cu rol de
stimulare a depunerii de dentina tertiara (hidroxid de calciu, eugenat de zinc sau CIS)
 Pe parcursul terapiei stepwise are loc o modificare progresiva a culorii dentinare in galben-brun sau
brun-inchis si modificarea consistentei
 Hidroxidul de calciu asociat cu eugenatul de zinc este alegerea de electie dar, in unele situatii clinice
cu distructii coronare extinse, asocierea hidroxidului de calciu cu CIS poate fi considerata o alternativa
viabila.

210. Instrumentarea rotativa.

 Instrumentar rotativ la turatie joasa (freze rotunde de otel)
 Indepartare mecanica a dentinei alterate
 Metoda eficienta – standard ideal
 Dezagreabila pentru pacienti (durere, stress acustic)
 Determina suprapreparari si efecte pulpare negative
 Excavarea rotativa selectiva controlata
1) Instrumentar rotativ cu putere de rotatie
controlata
 Exereza selectiva pe baza diferentei de duritate dentinara (normala/afectata)
 Duritatea dentinara – variatii individuale mari – avantajele unor preparatii selective sunt
discutabile
2) Smart Prep – freze polimerice
 Exereza selectiva datorita diferentei de duritate freza-dentina normala/afectata
 Eficienta metodei discutabila; duritatea dentinei variaza, frezele polimerice sunt distruse rapid
de dentina dura
 Metoda permite identificarea dentinei cariate reziduale si pe baza unui feed-back in timp real
asigura o precizie mare si un control calitativ al manoperei
 Tehnica interesanta cu un potential evident dar necesita o dotare deosebita
3) Exereza fotoasistata (FACE) – dentina cariata iradiata cu lumina albastru-violeta produce
fluorescenta portocaliu-rosie vizibila prin filtru de 530nm
4) Exereza combinata cu indicatori de carie
iluminescenti

211. Fisurotomia.
Fisurotomia este o metoda de izolare a dintilor fata de mediul oral. Are ca scop prevenirea cariei dentare.
Se face prin aplicarea unor cimenturi sau lacuri pe dinti, in zonele de risc a aparitiei cariei dentare. Se poate
practica atat la dintii temporari cat si la cei permanenti. Se indica la dintii cu reliefuri (santuri) profunde, la
copii intre 6-9 ani si 11½-14 ani. Freze pentru fisurotomie: eficiente, ieftine, sacrificiu minim de smalt, nu
necesita anestezie, dar sunt limitate doar la nivelul santurilor si fisurilor. Au forma conicizata, varful taietor
nu atinge tubii dentinari decat putini ca numar si au fost gandite pentru a minimaliza incalzirea si vibratiile.
Tehnica presupune umplerea usoara a spatiului lung, ingust si neregulat de regula cu ajutorul materialelor de
tipul flowable composite.

212. Sonoabraziunea. Caractere generale.

Metodele sonice utilizate in odontoterapia restauratoare au la baza o miscare oscilatorie ce activeaza prin
intermediul unor piese de mana capetele active; acestea pot realiza indepartari ale tesuturilor dentare
alterate.
 Dezvolta miscari oscilatorii verticale si transversale cu o amplitudine de 600-1000 µm
 Amplitudinea oscilatiei se reduce la aplicarea pe dinte si este direct proportionala cu presiunea
exercitata si cu marimea suprafetei de contact
25
  In timpul lucrului medicul nu trebuie sa exercite presiune pe instrument, el doar trebuie sa sustina si sa
directionaze spatial corect sonopila
 Forta de preparare produce un sunet specific care reprezinta un control acustic pentru operator
 Presiunea de lucru mai mare de 5g/cm2 va scadea amplitudinea oscilatiei si implicit eficienta de
taiere, fenomen semnalat de un semnal sonor intens in frecventa de emisie
 Se realizeaza o monitorizare acustica a fortei optime aplicate pentru eficienta maxima
 Metoda presupune lucrul cu racire cu apa si iluminare
 Sunt necesare pauze si verificari vizuale directe dupa indepartarea peliculei de apa si a detritusurilor
din cavitatea preparata
 Tehnica permite un feedback tactil similar cu folosirea unei piese de mana la turatie conventionala
 Avansarea preparatiei se face rapid in smaltul demineralizat si incetineste in tesut sanatos

213. Tipuri de sonopile si indicatii.

a. Hemisfere
 Au doua marimi cu diametre: 1,5 si 2,2 mm
 Au granulatii medii de 40 µm
 Indicatii:
Prepararea cu conservarea in totalitate a crestei marginale a cavitatilor proximale
de clasa a II-a si a III-a restaurate prin tehnici adezive
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a crestei marginale tip galerie,
cavitate proximala cu acces lateral, vestibulo-oral sau oro-vestibular, in functie de evolutia
procesului carios.
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala a crestei marginale, cavitate
proximala cu acces ocluzal redus, in forma de picatura
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala redusa a crestei marginale, cavitate
proximala cu acces ocluzal largit tip slot
Tratamentul leziunilor proximale cu restaurari extinse si ocluzal (cavitati la care se
inlocuieste o obturatie defectuoasa de amalgam)
Tratamentul leziunilor proximale minore ce nu pot fi remineralizate, cu extensie in smalt sau
in smalt si dentina, la distanta de camera pulpara
Prepararea cavitatilor de clasa a V-a, cu protejarea marginilor
gingivale
Prepararea unor cavitati de clasa a III-a
b. Cilindro-conice
 Diamantate pe toata partea activa
 Au granulatii medii de 40 µm
 Realizate cu doua dimensiuni si duble angulatii(in acelasi plan / in planuri opuse)
 Indicatii:
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a crestei marginale, cavitate tip
tunel cu acces ocluzal
Prepararea cavitatilor proximale tip caseta cu conservarea in totalitate a crestei marginale
cand exista carii in oglinda; cu ajutorul acestui cap cilindric angulat se poate actiona si la
nivelul acestora mai ales cand exista spatieri dentare, treme, distructii coronare masive ale
dintelui vecin, etc

c.Hemitropila
 Instrument pereche, cu marime unica si granulatie medie de 40 µm
 Indicatii:
Ca sistem complementar de finisare dupa actiunea instrumentarului de mana sau rotativ, la
procesele carioase ocluzale situate in santuri si gropite
La realizarea bizotarii cavitatilor proximale de clasa a II-a, a III-a si a IV-a precum si a celor
restaurate cu aur
Poate fi folosita si pentru preparatii pentru coroane si fatete

26
 Completarea prepararii cavitatilor proximale cu acces ocluzal largit tip slot
d. Trapezoidale
 Capete speciale in numar de 6 care difera prin latimea partii active: 2,5mm; 3,5mm; 4,5mm,
primele 2 fiind indicate la tratamentul premolarilor, iar cele intre 3 si 5mm la molari
 Granulatie medie de 40 µm
 3 perechi pentru mezial si 3 perechi pentru distal
 Indicatii:
Realizeaza cavitati verticale standardizate de clasa a II-a, ce pot fi restaurate cu inserturi de
ceramica dentara ramforsata cu cristale de leucit sau prin tehnici adezive cu materiale
fizionomice
Prin cimentarea adeziva a inserturilor se transforma o cavitate de clasa a II-a intr-o cavitate
de clasa I, cu refacerea perfecta a punctului de contact.
e.Prisme triunghiulare
 Indicatii:
Finisarea cavitatii dupa o prealabila preparare cu varianta clasica de sonopile sau cu
instrumentar rotativ
Finisarea cavitatii proximale in vederea aplicarii de restaurari tip incrustatii din aur si coroane
partiale

214. Aer abraziunea. Metode de lucru.

 Alegerea culorii materialului compozit ce va fi folosit pentru restaurare
 Marcarea ocluziei, a contactelor ocluzale
 Realizarea campului operator, cu o izolare optima – diga
 Realizarea prepararii dintelui prin abraziune cu aer si controlul indepartarii in totalitate a dentinei
alterate cu ajutorul unui detector de culoare care se aplica 10 secunde pe plaga dentinara, dupa care se
spala. Orice coloratie a dentinei este indepartata de preferinta cu freze la turatie conventionala sau cu
excavatoare
 Toaleta atenta a preparatiei si realizarea protectiei pulpare
 Spalarea si uscarea cavitatii
 Gravarea acida a preparatiei
 Aplicarea adezivului conform protocolului stabilit pentru adezivul pe care il folosim
 Realizarea restauratiei cu un compozit “flow” cu eficienta mai mare de umplere daca leziunea a fost in
afara punctelor de contact ocluzale, sau a unui compozit mai dur, mai rezistent, sau a unui compomer
in zona de stop ocluzal
 Conturararea si finisarea marginilor preparatiei, lustruirea
 Indepartarea digai
 Ajustarea ocluziei cu pastrarea contactelor ocluzale existente inaintea preparatiei
 Sigilarea care este optionala si care are drept scop sa sigileze orice fisura aparuta in timpul
individualizarii ocluzale a restauratiei si sa mareasca rezistenta acesteia.

215. Aer abraziunea. Indicatii.

o Tratamentul leziunilor necarioase: atritie, abraziune, eroziune
o Prepararea cavitatilor mici pentru materiale adezive
o Repararea unor restauratii cu rasini compozite compromise
o Repararea unor fatete din portelan fracturate la nivelul marginii gingivale
o Sablarea fetei interne a incrustatiilor de portelan in vederea adeziunii
o Prepararea suprafetelor dentare pentru sigilare
o Toate tipurile de cavitati unde accesul este direct sau a fost usurat cu instrumentar rotativ
o Indepartarea obturatiilor de amalgam sau din material fizionomic

216. Efectele dentare ale utilizarii laserului.

Efectele dentare
Laserele pulsate cu CO2
27
  Produc ceramizare sau vitrifiere caracterizata prin modificarea microstructurii peretilor
cavitatii dentinare datorata, in principal, procesului de topire si recristalizare locala
 Rezulta: o crestere a duritatii si rezistentei la demineralizare, obliterarea canaliculelor
dentinare, sterilizarea termica a dentinei expuse la radiatia laser
Laserele tip YAG
 Afectarea smaltului invecinat pe zone mari
prin carbonizari nedelimitate
 Aparitia de fracturi la nivelul jonctiunii amelo-dentinare
 Largi zone necrotice in dentina localizata in vecinatatea peretelui pulpar
Laserii superpulsati tip YAG
 Reduc considerabil efectele termice secundare(au durata de impuls mai mica)
 Cavitatile obtinute au pereti netezi si sticlosi
 Conturul are rugozitati cu dimensiuni de cca. 10 µm
 Canaliculele dentinare sunt deschise
 Elimina stratul de detritus dentinar remanent
 Creeaza premize favorabile unor obturatii adezive imediate
 Produce o scadere a solubilitatii ionilor da Ca si cresterea rezistentei tesuturilor la atacul acid
rezultat in urma actiunii bacteriilor cariogene

217. Eficacitatea laserului.

Este apreciata prin rata de ablatie si ea depinde de:
o Caracteristicile intrinseci ale laserului utilizat
o Tipul de tesut dentar pe care actioneaza (smalt, dentina)
o Gradul de mineralizare al tesutului
o Orientarea razei laser fata de prismele de smalt si canaliculele dentinare (paralele: ablatie mai rapida
cu efecte termice secundare mai reduse; perpendiculara: predomina efectul de topire cu cresterea
temperaturii in straturile subiacente)
A. Laserele pulsate nu sunt eficiente in realizarea accesului in procese carioase incipiente, de aceea, au
fost introduse laserele superpulsate cu care se pot realiza, utilizand zone laser active ce variaza
dimensional intre 300-600 µm, atat accesul cat si prepararea cavitatii respective.
B. Laserele tip Excimer (ArF, XeCI) au o rata de indepartare a tesuturilor dentare sanatoase sau alterate,
utilizand aceeasi putere si dimensiune a zonei active a laserului de: 0,15µm in smalt sanatos, 0,20µm
in dentina sanatoasa, 0,2-0,5µm pe smalt demineralizat, 1-1,4µm pe dentina alterata.
Tesuturile alterate sunt mai rapid si mai corect eliminate comparativ cu tesuturile sanatoase,
realizand o protejare a tesuturilor invecinate prin analiza emisiei de plasma.
C. Laserele infrarosii prezinta o eficienta de indepartare:
o Pe tesuturi sanatoase – inferioara instrumentarului rotativ de turatie inalta, timpul de preparare al
unei cavitati fiind in medie dublu
o Pe tesuturi alterate rata de ablatie creste odata cu gradul de distructie al tesutului si cu
dimensiunea defectului

218. Exereza chemo-mecanica.

 Principiu de lucru - aplicare gel NaOCl si 3 aminoacizi > cloramine – distrugere a colagenului din
dentina demineralizata prin raclare cu ajutorul unui instrumentar manual special a detritusului
 Indicatii: carii radiculare profunde la dintii temporari si permanenti
 Avantaje:
o Nedureros fara anestezie
o Nu afecteaza pulpa
o Eficacitate comparabila cu a metodei rotative
o Rezulta suprafete rugoase optime pentru restaurari adezive
o Sacrificiu dentar
 Etape pentru o leziune cervicala:

28
 o Aplicare gel 30 sec
o Curatare manuala – apare detritus
o Reaplicare gel
o Depistare JSD
o Stergerea surplusului de gel cu o buleta uscata
o Evaluarea suprafetei (duritate)
o Toaleta cavitatii cu o buleta umeda
o Cavitatea finala

219. Exereza enzimatica si terapia foto-dinamica.

Exereza enzimatica Enzyme Mix SFC-II (3M ESPE):
o Digestia enzimatica proteolitica a colagenului
o Enzimele au actiune selectiva
o Metoda a dat rezultate promitatoare experimental
Terapia foto-dinamica:
o Dezinfectare fotoactivata (PAD)
o Laser rosu de energie joasa 633/30sec
o Se folosesc Toluidine Blue O-TBO (10 µg/ml), cloruri, ftalocianuri
o Metoda non-invaziva eficienta pe S.mutans si alte microorganisme cariogene
o Timpul de contact (pana la 180 sec) creste efectul antibacterian care e limitat doar de grosimea
dentinei
o Tehnica promitatoare, rapida, nu da rezistenta microbiana si nu afecteaza tesuturile sanatoase

220. Ozonoterapia.
Ozonul este in masura sa altereze stabilitatea conditiilor ambientale favorizatoare de carii prin
capacitatea sa de a:
- distruge in scurt timp bacterii, virusi si fungi;
- neutraliza proteinele acide;
- restructura smaltul si dentina.
Indicatii:
o Carii ocluzale
o Carii de radacina
o Carii cu acces dentinar direct sau creat cu alte metode
o Hipersensibilitate cervicala
o Profilaxie: ozonoterapia trebuie sa se faca doar in prezenta unui sistem de aspitratie pentru
eliminarea ozonului reziduu acesta prezentand toxicitate daca este inhalat in cantitati mari.

221. Terapia antibacteriana.

o Antiseptice: AgNO3, fluoruri, Ca(OH)2, Clorhexidina
o Dezinfectarea dentinei si/sau
smear layer
o Usor de utilizat cu dotare minima
o Reduce semnificativ streptocolul
si lactobacilul la 6 luni
o Dezavantaje:
 Biocompatibilitate si colorare
 Eficienta in prevenirea progresiei cariei este insuficient argumentata
 Adjunct dar nu substituent al instrumentarii
o Antibiotice: aplicare de preparate su Tetraciclina (Ledermix)
 Excavare seriata – aplicare antibiotice, pansamente provizorii si reinstrumentari. Necesita minim 2
sedinte si cooperarea pacientului
 Scade riscul de deschidere a camerei pulpare si de lezare a pulpei. Usor de utilizat in urgente
29
  Tehnica cu bune rezultate in speciall la dintii permanenti tineri
 Eficienta crescuta fata de terapia antiseptica (CHEX)

222. Restaurarea finala – ca element antibacterian.

RASINI ANTIBACTERIENE
-Adezivi dentinari – contin clorhexidina, triclosan, monomer antibacterian: MDPB;
-Combina sigilarea cu efectul antibacterian
-materiale permisive ca aplicare: nu necesita izolare perfecta
-efectul antibacterian al adezivilor fara o eliminare de principiu activ este delicat de apreciat
-rezultate promitatoare
223. Tehnica ART.
Tratamentul restaurator atraumatic este o procedura bazata pe curatirea cavitatilor carioase cu ajutorul
instrumentarului de mana si obturarea lor cu un material aderent la tesuturile dentare (ciment ionomer de sticla). Acest
tratament respecta principiile preventive, iar durerea si discomfortul sunt rare.

224. Tehnici de sigilare.

1) Materiale cu eliberare de Fluor folosite in tehnica ART: instrumentar
de mana si CIS prin eliberare de fluor care poate preveni progresia cariei / aparitia de carii secundare.
Capacitatea de sigilare dentinara este limitata, iar efectul preventiv antibacterian al fluorului este
discutabil. Necesita o buna selectie a cazurilor.
2) Adezivii dentinari. Sisteme tip monomer hidrofilic create pentru
adeziune dentinara. Prin sigilarea dentinei si/sau a marginilor restauratiei, blocheaza transferul nutritiv
necesar bacteriilor ramase post excavare. Necesita preparatii limitate; procedeu eficient clinic si
acceptat in pedodontie. Adeziunea la dentina afectata nu este ideala. Nivelul variabil de bacterii
restante trebuie determinat. Metoda promitatoare si recomandata pentru cariile radiculare la dintii
permanenti.

225. Restaurari preventive cu rasini.

Restaurarea preventiva cu rasini – RPR- se adreseaza leziunilor carioase incipiente,dar si situatiilor
de diagnostic incert de carie.Dezvoltarea continua a materialelor bioadezive faciliteaza indeplinirea
obiectivelor acestui tip de tratament in caria dentara:
1. realizarea unor preparatii minime ,cu sacrificiu dentar redus – RESTAURARE =R
2. Inlocuirea extensiei preventive mecanice cu cea chimica,neinvaziva – PREVENTIVA = P

3. Imunizarea suprafetelor ocluzale cu ajutorul rasinilor sigilante – RASINI =R

Abordarea leziunilor carioase in maniera preventiva( sigilari ) sau conservativ –curativa va fi
aplicata dupa stabilirea certitudinii diagnosticului de carie.Coroborarea datelor de diagnostic: clinic
( examinare, inspectie, palpare), paraclinic (radiologic: bite-wing, raper, transluminare, masurarea
rezistentei electrice,cariodetectia cu laser) si speciale,va trebui sa reduca sau cel putin sa minimalizeze
erorile de diagnostic.
Proprietatile fizice si mecanice impun stabilirea unor noi principii de tratament:
 forma de acces: trebuie sa fie mult mai conservativa,se abordeaza fiecare leziune in parte si
se pastreaza puntile de smalt integre.
 managementul leziunii: se indeparteaza numai dentina ramolita

 forma de adeziune: caracteristici care asigura adeziunea,etanseitatea,rezistenta la dislocare

 curatirea cavitatii ( mecanica si chimica): mecanic, cu instrumentar rotativ si chimic,prin

sisteme primer si conditioner specifice.;acestea indeparteaza debriurile rezultate in urna
preparatiei,impreuna cu smear-layerul si biofilmele incluzand microorganismele reziduale.
Atitudinea corecta in ceea ce priveste restaurarile preventive este data de corelatia dintre situatia
clinica si dotarea materiala de care dispunem.Compromisurile sau extinderea nejustificata in utilizarea
acestor tehnici vor afecta principiul preventiv in sine.

30
 EVALUAREA CLINICA A RESTAURARILOR VECHI

226. Criterii de restaurare corecta a unei restaurari.

227. Factori de care depinde longevitatea restaurarilor dentare.

Exista o serie de factori de care depinde longevitatea restaurarilor coronare. In functie de importanta lor,
ei pot fi grupati in 3 categorii:
1) Pacient:
 Factori generali:
o Starea lui de sanatate generala
o Obiceiurile alimentare
o Nivelul socio-profesional
o Colaborarea cu medicul
 Factori locali:
o Igiena orala
o Riscul de carie
o Dintele afectat
o Localizarea si intinderea restaurarii
o Starea de sanatate a pulpei dentare
o Tipul de ocluzie
2) Medic
 Diagnosticul corect al leziunii
 Planificarea corecta a tratamentului
o Respectarea corecta a indicatiilor
o Respectarea timpilor de lucru
o Alegerea unui material de restaurare corespunzator
o Manipularea corecta a acestuia
 Experienta, manualitate, motivatia individuala
3) Material de restaurare – proprietati (fizice, chimice, biologice)

228. Ce este si ce urmareste monitorizarea pacientului (controlul periodic).

Pacientii au cariosusceptibilitate diferita si in functie de aceasta si de riscul de carie pacientul este
chemat la controlul periodic care urmareste sa verifice:
Daca masurile de prevenire de care a beneficiat pacientul sunt aficace
Daca nu exista noi cazuri de imbolnavire prin carie aparute de la ultima intalnire cu pacientul care,
prin detectarea rapida sa poata beneficia de tratamente noninvazive
Sa aprecieze evolutia proceselor carioase incipiente aflate sub observatie
Sa detecteze si sa corecteze eventualele greseli de tehnica in tratamentele efectuate anterior
Sa verifice vitalitatea dintilor care prezinta restaurari extinse precum si a dintilor cu coafaj direct sau
indirect

229. Ce este si ce urmareste supravegherea activa a restaurarilor.

Supravegherea activa este cea mai buna solutie de tratament si presupune:
O colaborare buna medic/pacient
Sedinte de control specific
Ameliorarea igienei orale si a comportamentului alimentar al pacientului
Periaj profesional periodic
Aplicarea de fluoruri si/sau de agenti antimicrobieni
Toate aceste masuri permit prevenirea deteriorarilor si repararea sau inlocuirea restauratiilor la
momentul optim. Esecurile minore aparute in timp la unele din restaurarile prezente necesita, la randul lor,
doar monitorizarea atenta, supravegherea lor activa. Aceasta presupune:
 Analiza comportamentului in timp a restaurarii
31
  Aplicarea unor metode de prevenire specifice

230. Ce este si ce urmareste reparatia unei restaurari vechi.

Reparatia unei restaurari vechi consta in:
Mentinerea pe loc a restaurarii
Remedierea defectiunilor punctuale
Eventuale corectii in masa materialului restaurator
Reparatia reprezinta:
Un mijloc rapid de a rezolva o deficienta existenta la una din restaurarile vechi
Poate constitui o alternativa acceptabila de remediere a defectiunilor restaurarii in multe
situatii clinice
Poate fi o faza intermediara (tranzitorie) de tratament, ce ofera ragaz pentru aprecierea
globala a cauzelor care au dus lla esecul restaurarii si a consecintelor sale
Un mijloc ce permite sigilarea restaurarilor cu deficiente marginale minore, precum si o
ameliorare rapida a esteticii prin reconstituire si remodelare coronara
Permite stabilirea unor relatii de colaborare optima intre medic si pacient

231. Ce este si ce urmareste inlocuirea unei restaurari vechi si care sunt situatiile in care se
realizeaza.
Inlocuirea unei restaurari cu deficiente majore presupune:
Eliminarea completa a materialului de restaurare
Realizarea unei noi preparatii
Realizarea unei noi restaurari
In alegerea solutiei terapeutice de remediere a unei restaurari vechi nu trebuie minimalizat faptul ca
fiecare inlocuire a unei restaurari duce la pierdere de tesut dentar din structura dentara restanta, pierdere ce
poate conduce la slabirea rezistentei dentare. De asemeni, din punct de vedere biologic, orice reinterventie
presupune o noua agresiune asupra complexului pulpo-dentinar.
Inlocuirea imediata a unei restaurari deficiente se face in 2 situatii:
 Existenta unor semne clare de alergie sau intoleranta locala sau sistemica legate de materialul
restaurator
 Existenta curentilor galvanici
Pentru a decide conduita terapeutica corecta este foarte important diagnosticul etiologic al afectiunii
prezente dar si tipul de defect al restaurarii.

232. Elementele care se iau in consideratie pentru alegerea tipului de interventie asupra unei
restaurari vechi.
La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi defectuoase se vor avea in vedere cateva
elemente deosebit de importante si anume:
Impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare, manifestate prin jena (disconfort) la
masticatie, durere (semne de suferinta pulpara), aparute ca urmare a pierderii etanseitatii restaurarii sau
a unei protectii pulpo-dentinara insuficienta/absenta
Impactul asupra parodontiului marginal prin: iritatie directa, acumulare de placa bacteriana prin
prezenta unor defecte de suprafata, supra sau subconturare, morfologie incorecta a punctului de
contact
Diminuarea rezistentei coronare cu aparitia de fracturi marginale de smalt, pereti cavitari cu o
grosime mai mica de 2 mm, microfisuri, ocluzie traumatizanta
Prezenta unor factori de risc: factori iatrogeni, regim alimentar incorect, igiena orala deficitara,
parafunctii, risc crescut de carie
Prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul bucal, reactii alergice cutaneo-
mucoase
Beneficiul terapeutic al interventiei
Consimtamantul pacientului

32
233. Fractura marginilor de smalt sau ale materialului restaurator in cazul restaurarilor din
amalgam/cauze si modalitati de rezolvare.
La nivelul marginilor de smalt o fractura poate aparea in urmatoarele situatii clinice:
Prepararea incorecta acavitatii, cu marginile plasate incorect, prea sus pe versantii
cuspidieni, acolo unde fortele ocluzale sunt mari si riscul de fractura a unor margini subtiri de
smalt este si el mare
Unghiul restaurarii de amalgam in raport cu peretii cavitatii trebuie, pentru a se evita
fracturarea sa, sa depaseasca 70 de grade. Un unghi mai mic duce la un risc crescut de fractura
Smaltul subminat, nesustinut de dentina sanatoasa, neprotejat, poate sa se fractureze cu
usurinta
Coroziunea amalgamului – amalgamul mai bogat in cupru a demonstrat clinic o mai buna
adaptare marginala si o rezistenta mai buna la fractura in raport cu cel sarac in cupru

CAUZE:
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam pot fi datorate:
Retentiei insuficiente pe o sectiune a cavitatii
Un amalgam cu o grosime insuficienta (de cel putin 2 mm)
Un istm care nu confera in aceasta zona a unei cavitati proximo-ocluzale o grosime suficienta a
amalgamului
Absenta mijloacelor de retentie necesare cavitatii verticale
Lipsa unei liner adecvat, care sa asigure amalgamului un suport fizic corect
MODALITATI DE REPARARE:
O fractura marginala mai importanta necesita repararea restaurarii si realizarea unei retentii mecanice
pentru amalgamul reparator ce trebuie fulat in interiorul unei cavitati create si cu o restaurare de amalgam
preexistenta. Este inevitabila o pierdere de tesut dentar de aceea se prefera repararea prin adeziune, cu
ajutorul unui material compozit fluid sau a unui CIS. Orice metoda de reparare de acest gen presupune mai
multe etape:
 Accesul in profunzimea defectului si/sau a leziunii prezente
 Indepartarea eventualelor tesuturi dentinare sau amelare ce marginesc defectul
 Prepararea suprafetelor dentare pentru adeziune si aplicarea materialului de restaurare
 Finisarea zonei de reparatie
In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara, de cele mai multe ori, indepartarea restaurarii si
controlul peretilor restanti. In prezenta unor contacte ocluzale defavorabile restaurarea poate fi realizata doar
dupa suprimarea factorului mecanic ce a stat la originea fracturii initiale. Daca se presupune ca restaurarea
dupa producerea fracturii este optima si tesutul dur existent permite realizarea unei retentii pentru repararea
defectului cu ajutorul amalgamului, se va realiza o cavitate distincta pentru viitoarea obturatie si in
materialul restaurator existent se va crea o cavitate de retentie pentru aceasta si se va reface obturatia (cu
materiale compozite, CIS, incrustatii, fatete).

234. Prezenta unor defecte marginale in cazul restaurarilor din amalgam: cauze si modalitati de
rezolvare.
Cauze: restaurari sub si supraconturate
 Defecte marginale localizate pe fetele vestibulara, ocluzala sau orala – la pacienti cu o igiena orala
corespunzatoare si un risc de carie scazut (tratament noninvaziv) sau pacienti cu risc de carie crescut
(repararea acesteia)
 Un defect marginal vizibil cu ochiul liber – reparatie cu material adeziv tip compozit sau CIS
 Defecte marginale in zona proximala, inaccesibila periajului, cu retentie consecutiva de placa
bacteriana si risc de aparitie a unei carii marginale – indepartarea excesului localizat cu freza flacara
sau cu strips abraziv. Se poate folosi si o piesa speciala care foloseste o freza speciala ascutita,
triunghiulara, activa pe o parte. Daca suprafata de amalgam ramasa va fi poroasa(deci va permite
acumularea de placa bacteriana) se va realiza inlocuirea restaurarii cu una noua
 Supra sau subconturarea obturatiei de amalgam in zona cervicala poate fi remediata cu freze de finisat

33
  Daca defectul marginal se extinde pe mai multi pereti la interfata dinte/restaurare, inchiderea
marginala nu mai este satisfacatoare pot sa apara modificari de culoare care, de cele mai multe ori sunt
greu de interpretat. Coloratiile dintelui pot fi determinate de prezenta amalgamului, situatie care duce
destul de rar la inlocuirea restaurarii vechi, doar atunci cand si adaptarea marginala este deficitara.
Cand exista modificari de culoare la nivelul mai multor restaurari cu suspiciunea de carie secundara,
este bine sa se indeparteze amalgamul la una din acestea, cu modificarea coloristica cea mai
importanta si in situatia in care se constata prezenta cariei secundare, se vatrece la rezolvarea prin
inlocuire si a celorlalte restaurari ce prezinta aceeasi deficienta.

235. Defecte ale suprafetei unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
O restaurare din amalgam care prezinta o suprafata neregulata, margini corodate devine un mediu
propice de acumulare a placii bacteriene care, la randul sau, poate determina aparitia procesului carios. Ea
nu trebuie inlocuita ci doar reconturata si finisata dar acest lucru nu trebuie facut daca nu exista factori de
nocivitate clari. Finisarea unei obturatii vechi initiaza un nou ciclu de coroziune care nu este de dorit.

236. Pierderea in totalitate a unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
Este rar intalnita si cauza este realizarea unei cavitati neretentive sau contaminarea cavitatii cu saliva in
momentul inserarii amalgamului in cavitate. Poate fi incriminata si o calitate proasta a materialului de
restaurare, prea dur si sfaramicios si in cazul cavitatilor cervicale, persistenta fenomenului de stres ocluzal,
care va duce in timp la indepartarea materialului restaurator. In aceasta situatie singura solutie este realizarea
unei cavitati corespunzatoare si restaurarea sa corecta.

237. Defectele marginale aparute la restaurarile cu materiale adezive: cauze si modalitati de

rezolvare.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul infiltrarii marginale si in consecinta
aparitia unei carii secundare. Un astfel de defect, aparut intr-o zona cariosusceptibila, cu deosebire in zona
cervicala sau proximala, duce la inlocuirea restauratiei pe cand un defect marginal aparut pe fata vestibulara,
orala sau ocluzal, acolo unde exista posibilitatea unei igiene orale corecte si a unor tehnici de fluorizare,
permite supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simtomatologie dureroasa, care presupune o afectare pulpara,
este necesara inlaturarea restaurarii in totalitate si tratamentul corect al acesteia, in functie de gradul de
afectare pulpara.

238. Pierderea formei anatomice, alterarea suprafetei restaurarii si estetica necorespunzatoare in

cazul restaurarilor cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
1) Pierderea formei anatomice
Cauzele care pot duce la aceasta sunt:
 Prezenta pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un material cu un grad mare de
uzura
 Prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de natura chimica (obiceiuri
alimentare inadecvate, regurgitatii acide)
 Obiceiuri vicioase (roaderea creionului, prinderea de cuie intre dinti, bruxism)
Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor ocluzale, cu deficit functional. De cele
mai multe ori in aceste cazuri se recurge la inlocuirea materialului restaurator si realizarea unui nou tip
de restaurare (inlay,onlay,fatete)
2) Alterarea starii de suprafata a restauratiei
Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta rugozitati, fisuri, goluri, intinse in
profunzime, favorabile acumularii de placa bacteriana. Optiunea de finisare a acestei suprafete sau de
inlocuire se face dupa analiza atenta a factorilor cauzali, care pot sa fie legati de un material restaurator de
proasta calitate, o tehnica de lucru incorecta, o finisare incorecta. In functie de acestea se va recurge la
inlocuirea restaurarii sau la ameliorarea sa.
3) Estetica necorespunzatoare
Aceasta este datorata alegerii unei culori inadecvate de la bun inceput sau unei tehnici incorecte de
plasare precum si degradarii in timp a materialului. In primul caz se inlocuieste partial restaurarea cu
34
 material adecvat sau poate fi inlocuita total, cu un material corespunzator calitativ si coloristic. Se
utilizeaza freza extradura sau diamantata dar materialul nu trebuie indepartat de pe peretii de smalt si
dentina pentru ca sunt materiale adezive si fortele rezultate pot fractura smaltul si marginile cavitatii nou
realizate. Se poate lasa un strat de material adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate sa adere, in
anumite conditii la cea veche. Aceasta presupune tehnici de adeziune in 2 timpi, cu adezivi de generatia a
2-a si a 3-a. Daca vrem sa inlaturam in totalitate compozitul atunci este necesara indepartarea unui strat de
smalt si dentina de cel putin 50 µm pentru a avea pereti apti pentru o noua adeziune.

239. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in diagnosticul si planificarea
tratamentului.
 Un diagnostic incorect privind starea tesuturilor dure dentare restante, pereti, santuri, fosete, cuspizi
 Prezenta unor leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie carioasa sau necarioasa si pe
alte suprafete dentare, adiacente procesului carios, acestea putand necesita o atitudine terapeutica mai
complexa, cu luarea in considerare a tuturor acestor leziuni dentare

240. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in etapa de realizare a
preparatiei.
 Pastrarea smaltului cretos, pigmentat, demineralizat, de la marginea cavitatilor precum si lipsa finisarii
conturului marginal de smalt al cavitatilor. Cel mai frecvent aceasta greseala apare la cavitatile cu
localizare la coletul dentar, de predilectie la dintii laterali sau la pragul gingival al cavitatilor proximo-
ocluzale
 Mentinerea unor prisme de smalt nesustinute de dentina sanatoasa sau a unor pereti de smalt
subminati, cu predilectie in zonele supuse direct fortelor masticatorii
 Realizarea unui unghi mai mic de 70 intre peretele de smalt al preparatiei si materialul restaurator
 Un contur marginal defectuos care nu prezinta un traseu ondulat care sa ocoleasca cuspizii si pastrarea
unor unghiuri externe bine exprimate, ce maresc pericolul fracturarii marginalii a restaurarii. De
asemeni, plasarea marginilor de contur ale cavitatii in zone favorabile retentiei alimentare si a placii
bacteriene si in care nu se poate efectua o autocuratire sau curatire artificiala optima pot duce la
aparitia cariei secundare marginale
 Mentinerea unor cuspizi subminati, nesustinuti de dentina sanatoasa. Fractura cuspizilor apare cel mai
frecvent la dintii cu cavitati mari, ocluzale sau proximo-ocluzale restaurate cu amalgam de aceea,
cuspizii presupusi a fi subminati trebuiesc protejati prin captusire cu ciment fosfat de zinc, cimenturi
policarboxilice, CIS, restaurare adeziva
 Nu au fost redusi din inaltime peretii laterali de smalt ai cavitatii ocluzale sau verticale, care au mai
putin de 2mm grosime
 Mentinerea la nivelul pragului gingival a unui smalt decalcifiat si/sau a unor prisme de smalt
neregulate, datorate lipsei de bizotare a pragului gingival
 Conturul marginal al cavitatii verticale nu a fost scos din contact cu dintele vecin atat in sens vertical
cat si orizontal ceea ce duce la acumularea unor resturi alimentare si a placii bacteriene intr-o zona
greu accesibila tehnicilor de periaj
 Realizarea unui istm prea ingust de intalnire intre cavitatea verticala si cea orizontala, prea superficial
fara a se executatesirea muchiei pulpo-axiala a acestuia, ceea ce are drept consecinta fracturarea
restaurarii cu mentinerea sa in pozitie sau, mai frecvent, cu dislocarea ei partiala
 Lipsa de finisare a conturului marginal al cavitatilor care sa permita o buna adaptare a restaurarii la
marginile preparatiei.

241. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in tehnica de restaurare.
 Alegerea incorecta a materialului restaurator, fara a se tine seama de rezistenta sa la uzura si duritatea
ceruta de situatia clinica data. O buna restaurare trebuie sa prezinte o grosime suficienta care sa ofere
rezistenta la actiunea fortelor dezvoltate in procesul de masticatie (2mm) care daca nu este asigurata
poate determina fractura materialului restaurator

 Greseli ce apar in timpul prepararii materialului restaurator:

35
 Prepararea unui amalgam care nu respecta proportia ideala intre pilitura de argint si
mercur. Un exces de mercur duce la aparitia unui amalgam moale, cu timp de priza prelungit si
coeficient mare de expansiune pe cand o cantitate mare de pilitura de argint duce la realizarea
unui amalgam sfaramicios, cu priza rapida si contractie de priza mare.
Timpul efectiv scurs de la prepararea materialului si pana la introducerea sa in
cavitate prin condensare poate influenta decisiv calitatea restaurarii
Nerespectarea timpului optim de triturare al amalgamului. O supratriturare va creste
gradul de expansiune al amalgamului pe cand o subtriturare va duce la o contractie de priza
crescuta. In ambele situatii va rezulta un amalgam ce are calitati necorespunzatoare pentru
realizarea unei restaurari rezistente in timp
Utilizarea unor materiale de restaurare fizionomice aderente cu termen depasit, ce
nu mai corespund din punct de vedere calitativ
Malaxarea prelungita mult peste timpul optim indicat de firma producatoare a
ionomerilor de sticla sau a compozitelor autopolimerizabile
Amestecul in proportii incorecte a componentelor acestor materiale de restaurare
fizionomice
 Greseli in tehnica de inserare a materialului restaurator in interiorul preparatiilor
Utilizarea unei cantitati insuficiente sau in exces a materialului restaurator
Condensarea insuficienta a materialului de restaurare in interiorul cavitatii, cu referire in
special la portiunea verticala a unei cavitati de clasa aII-a, cu deosebire in zona marginii sale
gingivale unde si izolarea este deficitara, cu aparitia de goluri in masa materialului restaurator
Aplicarea matricei fara o corecta adaptare la peretii cavitatii, ceea ce determina in final
aparitia unui contact proximal defectuos a unei restaurari supra sau subconturate, retentive pentru
placa bacteriana precum si o presiune insuficienta aplicata prin intermediul matricei asupra
materialului restaurator, in timpul prizei primare a materialului de restaurat
Prezenta, la nivelul conturului marginal al preparatiei, a unor urme de lineri, baze
intermediare sau materiale de obturatie de baza care vor fi ulterior indepartate prin diluare in
mediul bucal umed.In cazul restaurarilor scurte, turnate din aur sau alt metal sau din ceramica,
dupa cimentare, cimentul din spatiul dintre dinte si restaurare va suferi un proces de dizolvare
ceea ce, in timp, va da nastere unui spatiu retentiv la interfata dinte/restaurare, cu aparitia unui
proces carios secundar
 Greseli in modelarea si finisarea restauratiilor
Adaptarea incorecta a restaurarii la marginile preparatiei, cu prezenta
unor lipsuri de material creandu-se astfel conditii optime de retentie pentru placa bacteriana, cu
deosebire in zona marginii gingivale a preparatiei
Modelaj marginal incorect conceput si realizat, cu realizare de margini
subtiri de material restaurator care, prin facturare, vor lasa zone de retentie marginala
Dislocarea marginala a materialului restaurator prin indepartarea
incorecta a matricei si penelor dentare
O finisare precoce a amalgamului, la mai putin de 24 de ore de la
aplicarea sa, la turatii mari si timp indelungat, ceea ce poate genera caldura si consecutiv,
alterarea materialului restaurator
Lipsa de finisare si lustruire a restaurarii care poate determina aparitia
unor zone de retentie pe suprafata obturatiei, la interfata preparatie/restaurare
Relustruirea suprafetei ocluzale a restaurarii de amalgam in scopul
imbunatatirii adaptarii marginale care poate determina modificarea morfologiei ocluzale si a
contactelor cu dintii antagonisti
Adaptarea materialului compozit la marginea gingivala, acolo unde
stratul de smalt foarte fragil sau inexistent nu va permite o adeziune corecta prin gravare acida si
deci va determina o inchidere marginala deficitara
Fotopolimerizarea insuficienta, deficitara la nivel cervical a
materialului compozit

242. Principii de tratament ale cariei secundare marginale si recidivei de carie.

36
 Tratamentul cariei secundare marginale si al recidivei de carie pune uneori probleme, avand in vedere ca
orice interventie noua pe un dinte ce prezinta o restaurare presupune o noua pierdere de substanta dura
dentara, ceea ce ar putea slabi rezistenta dintelui la solicitarile masticatorii.
Tratamentul presupune 2 etape distincte:
Tratamentul profilactic. Presupune respectarea regulilor de realizare a cavitatilor
si restaurarilor, un diagnostic corect al leziunii de tratat, evitarea tuturor iatrogeniilor care pot constitui
factorii etiologici ai afectiunii. Medicul trebuie sa aleaga materialul restaurator corect, in functie de situatia
clinica, de aspectul fizionomic dar si de durabilitatea si rezistenta la uzura z materialului ales. Pacientii
purtatori ai unei restaurari coronare vor trebui monitorizati, medicul fiind cel care va decide intervalul de
timp la care pacientul va reveni la control si tot medicului ii revine sarcina de a incerca sa constientizeze
pacientul de importanta masurilor de profilaxie privind igiena orala, obiceiurile alimentare, fluorizarile
locale, menite sa scada riscul de carie
Tratamentul curativ. Presupune fie o reparatie a vechii restaurari, cu conditia sa
se poata pune in evidenta in totalitate leziunea carioasa si sa se indeparteze tesuturile contaminate in
totalitate (localizarea procesului carios recidivant este cervical) fie indepartarea sa in totalitate, refacerea
cavitatii si restaurarea sa.

La un pacient in varsta, prezenta unui parodontiu redus, cu largirea ambrazurii faciliteaza accesul la zona
cervicala proximala permitand uneori tratarea unei leziuni cervicale marginale fara inlaturarea in totalitate a
restaurarii vechi.
Daca exista suspiciunea existentei unor procese carioase la nivelul mai multor dinti ce prezinta modificare
de culoare, se va decide inlocuirea uneia, cea care pare cea mai suspecta si in cazul in care exista un proces
carios medicul va decide probabil inlocuirea si a celorlalte restaurari. Decizia de inlocuire a unei retsaurari
suspecte de recidiva de carie va fi luata si dupa efectuarea unei radiografii bite-wing, pe care poate apare o
zona radiotransparenta sub materialul restaurator sau, la nivel marginal, o pierdere a conturului marginal
ferm al cavitatii, cu aparitia unei zone radiotransparente. Dupa realizarea tratamentului leziunii carioase se
va recurge fie la realizarea retentiei necesare pentru amalgam fie pregatirea preparatiei pentru adeziune si
restaurare cu materiale adezive, in functie de situatia data.

INCRUSTATII ESTETICE; FATETE ESTETICE (COMPOZITE/CERAMICE)

243. Principii de preparare a dintelui pentru incrustatii estetice din compozit.

Se vor elimina tesuturile dure dentare afectate de procesul carios
Se va realiza o cavitate care sa permita o grosime a materialului restaurator care sa reziste la presiunile
masticatorii
Intalnirea dintre peretii preparatiei trebuie sa se realizeze prin linii si unghiuri rotunjite pentru a facilita
realizarea piesei si a reduce riscul de propagare a fracturilor
Peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale (clasa a II-a) trebuie sa fie usor divergenti spre ocluzal si
spre dintele vecin, iar unghiurile de intalnire dintre peretele gingival si cel axial sa fie bine exprimate
Plasarea marginilor cavitatii sa fie in afara zonelor centrale ocluzale unde exista pericolul de fractura al
marginilor restauratiei. E de preferat ca toate marginile cavitatii sa se termine in smalt, dar este posibila
si situatia in care marginea cervicala a unei preparatii sa fie in cement
Peretii preparatiei sa fie netezi, fara anfractuozitati
Peretele pulpar trebuie plasat la cel putin 1,5-2mm adancime si la cel putin 0,5 mm in dentina
Plasarea peretelui axial se va face in raport cu extinderea procesului carios
Forma peretelui pulpar nu trebuie neaparat sa fie plana, ea va depinde de extinderea procesului
carios si de necesitatea se insertie si dezinsertie a piesei in cavitate

37
 Daca peretele pulpar este la mai putin de 0,5 mm de tesutul pulpar, se va aplica un strat de protectie
pulpara. Se va recurge la o reconstructie a peretelui pulpar cu CIS care ofera si o posibila protectie la
carie prin eliberare de fluor. Aceasta protectie prin reconstructie cu ionomeri de sticla este aplicabila si
acolo unde marginea cervicala se termina in cement.

244. Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu incrustatia de ceramica.

Avantaje:
Estetica sa este buna, adesea mai buna decat cea a ceramicii si se mentine timp indelulgat daca este
realizata dupa o tehnica corecta si pacientul respecta toate indicatiile medicului
Rezistenta la abraziune depinde de tipul de material folosit si de abraziunea smaltului; inlay-ul de
ceramica poate abraza foarte puternic antagonistii
Ambele metode permit o preparatie conservatoare dar, fata de ceramica, inlay-ul de compozit cere un
volum mai mic al preparatiei
Se adapteaza usor si se prepara la fel de usor prin simplul adaos de rasina compozita
Tehnica de lucru este usoara
Dezavantaje:
Rezistenta la abraziune este inferioara inlay-ului din ceramica
Nu este inca suficient de rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare supuse fortelor ocluzale

245. Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu restaurarea directa cu

materiale compozite.
Avantaje:
Ofera medicului posibilitatea de a controla limitele cervicale ale restauratiei, de a realiza o adaptare
corecta la pragul gingival si o morfologie corecta a fetei proximale precum si realizarea unui punct de
contact optim si a unei ocluzii corecte
Prin modelarea si finisarea compozitului in laborator se pot imbunatatii proprietatile sale fizice, mai ales
dupa tratamentul la cald care determina cresterea rezistentei la abraziune, la flexiune si a modului de
elasticitate
E relativ usor de obtinut si plasat in interiorul preparatiei si e simplu de obtinut o sigilare buna a
marginilor, ceea c reduce mai mult posibilitatea aparitiei cariei secundare si a coloratiilor la nivelul
dintilor cuspidati in raport cu obturatiile directe cu rasina. Pierderea etanseitatii marginale este redusa
Dezavantaje:
O sedinta suplimentara de lucru la fotoliu si o restauratie provizorie
Costul manoperei este mai ridicat datorita suprapunerii costului de executie a piesei in laboratorul de
tehnica dentara

246. Etapele metodei semidirecte de realizare a unei incrustatii de compozit.

Dupa realizarea preparatiei dintelui, cavitatea va fi spalata, uscata, bine izolata, scop pentru care e de
preferat sa se foloseasca diga. Dintele si cavitatea vor fi lubrefiate prin pensulare cu un lubrefiant
compatibil cu materialul compozit, care va fi intins cu un jet usor de aer; ASTFEL inlay-ul, dupa
realizarea sa, poatE fi indepartat cu usurinta din cavitate
La cavitatea astfel pregatita se va aplica, pentru cavitatile ocluzo-proximale o matrice transparenta si
pana reflectorizanta. Rasina compozita aleasa va fi plasata in preparatie dupa tehnica indicata tipului de
material compozit si dupa tipul de cavitate si apoi supusa polimerizarii. Polimerizarea odata terminata,
piesa va fi scoasa din cavitate. Pentru inlay-ul proximo-ocluzal se va folosi, in acest scop, o sonda
dentara cu care se exercita presiuni dinspre zona interproximala spre ocluzal sau un fir de ata plasat
interdentar si fixat intr-o excrescenta a materialului compozit, de regula la nivelul central, jucand rol de
maner

38
 Dupa indepartarea sa, piesa va fi supusa unei noi polimerizari in afara cavitatii bucale timp de 60 de
secunde, dupa care va fi supusa unui proces termic sau fototermic intr-un cuptor la 110 C timp de 7
minute,asigurand o polimerizare completa a materialului. Aceasta tehnica imbunatateste astfel
proprietatile fizico-chimice ale materialului si permite o mai buna adaptare si sigilare marginala
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarindu-se:
 Integritatea marginala a piesei
 Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
 Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
 Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate. In acest scop, se va
recurge la curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se va alege
sistemul adeziv astfel: pentru un inlay foarte transparent se va utiliza un sistem de colaj complet
fotopolimerizabil, pentru inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare se va folosi un sistem
“dual”. Se va aplica adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata inlay-ului dupa care el va fi plasat in
cimentul de sigilare din cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul dupa care se va
verifica daca in zona proximala nu exista exces. Rasina in aceasta faza nu este inca polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente cu o destula usurinta, cu atat mai mult cu cat inlay-ul este
suficient fixat pentru a nu putea fi dislocat
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea completa a inlay-ului prin
fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica suprafata sa si se vor indeparta
eventualele resturi ramase neobservate in faza anterioara
Se scoate diga si se trece la finisarea preparatiei. Pacientul va fi instruit asupra igienei orale
cotidiene, va fi chemat la control la 2 saptamani pentru a indeparta si ultimile resturi de ciment ce mai
pot exista

247. Etapele metodei indirecte imediate de realizare a unei incrustatii de compozit.

Se face o amprenta a preparatiei dintelui din alginat in care va fi turnat modelul din silicon cu
vascozitate scazuta si priza rapida. Acesta va fi plasat pe un soclu de silicon dur si modelul obtinut va fi
taiat cu o lama de ras astfel incat contactul la nivel gingival sa ramana intact, obtinandu-se in final un
bont mobil
In acest model se va realiza de catre tehnician piesa din rasina compozita, acesta respectand indicatiile
medicului cu privire la culoarea dorita. Anatomia ocluzala si proximala a dintelui trebuie, de asemenea,
respectata si refacuta corect. Polimerizarea se va face complet, cate 40 de secunde pentru fiecare fata si
dupa terminarea acesteia inlay-ul va fi scos de pe model prin usoara presiune dinspre proximal spre
ocluzal. Urmeaza polimerizarea prin caldura in cuptor.
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarindu-se:
 Integritatea marginala a piesei
 Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
 Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
 Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate. In acest scop, se va
recurge la curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se va alege
sistemul adeziv astfel: pentru un inlay foarte transparent se va utiliza un sistem de colaj complet
fotopolimerizabil, pentru inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare se va folosi un sistem
“dual”. Se va aplica adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata inlay-ului dupa care el va fi plasat in
cimentul de sigilare din cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul dupa care se va
verifica daca in zona proximala nu exista exces. Rasina in aceasta faza nu este inca polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea completa a inlay-ului prin
fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica suprafata sa si se vor indeparta
eventualele resturi ramase neobservate in faza anterioara

39
248. Etapele metodei de reconstructie interna pentru realizarea a unei incrustatii de compozit.
Anestezie,daca aceasta este necesara
Izolarea campului operator
Indepartarea restauratiei existente si a linerului si expunerea tesuturilor dure in totalitate
Indepartarea tesuturilor alterate de un eventual proces carios existent
Aplicarea unui strat de material protector cu hidroxid de calciu, daca peretele pulpar sau parapulpar
are o grosime mai mica de 0,5 mm si protectia acestuia cu CIS ca material de reconstructie ce are si
avantajul ca permite o protectie impotriva aparitiei cariei secundare prin eliberare de fluor
Aplicarea atenta a gravarii acide in cavitatea astfel pregatita prin metoda “total etch”, cu acid fosforic
30-40% timp de 15 sec, urmeaza spalare abundenta cu apa si uscarea scurta a cavitatii
Aplicarea imediata a adezivului de colaj
Dupa aplicarea si polimerizarea adezivului dentinar si a primer-ului, cavitatea va fi umpluta cu
material compozit de preferinta transparent, care permite o restaurare transparenta, se polimerizeaza
rapid si este usor de modelat
Se va realiza ulterior preparatia in materialul restaurator aplicat anterior cu ajutorul instrumentarului
rotativ, la inceput freze diamantate, avand in vedere ca toate limitele preparatiei sa se afle in smalt,
exceptie putand face zona cervicala a preparatiei care, uneori, se afla in cement. Dupa prepararea
grosiera cu freze diamantate, se face finisarea preparatiei cu freze dure cu instrumente de mana, mai ales
peretele proximal si zona cervicala. Peretii proximali vor fi modelati suplimentar cu discuri
Se verifica limitele preparatiei, daca nu exista resturi de tesut dentar alterat, daca exista volum
suficient pentru inlay, daca e bine sa se realizeze inlay sau e necesara realizarea unui onlay sau coroana
partiala
Amprentarea cavitatii, realizarea obturatiei provizorii, realizarea inlay-ului in laborator, proba si
plasarea sa in cavitate dupa retragerea restauratiei provizorii

249. Avantajele generale ale incrustatiilor din compozit.

Necesita o preparatie minimala
Permit o adaptare buna a restauratiei la marginile preparatiei, in special la nivelul pragului gingival
Permit reducerea contractiei de priza a materialului compozit prin polimerizarea piesei in afara cavitatii
bucale
Efectul estetic precum si comportamentul in timp sunt bune
Materialul compozit este usor de manipulat
Permit ajustari ulterioare ale suprafetelor ocluzale fiind usor de adaptat si reparat
Sunt radioopace
Au pret de cost accesibil
Tehnologia de laborator a acestor piese e mai simpla decat a celor din portelan sau metal

250. Indicatiile generale ale incrustatiilor din compozit.

Restaurarea molarilor si premolarilor ambelor arcade dentare
Dinti care prezinta margini de smalt necesare sigilarii cu o grosime de cel putin 0,5mm
Restaurari conservative ale dintilor care au un istm vestibulo-oral de cel putin 1/3 din distanta
intercuspidiana
Restaurari estetice la pacienti cu bruxism, pentru a modela abraziunea dintilor antagonisti
Inlocuirea unor restauratii de amalgam din motive estetice sau datorita unor defecte de inchidere
marginala ala acestora, fracturi ale restauratiei sau a peretilor dentari
Inlocuirea restauratiilor din materiale compozite compromise din punct de vedere al integritatii lor
sau a aspectului coloristic

251. Indicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.

La pacientii care doresc un rezultat foarte estetic al restauratiei la dintii posteriori

40
 In leziuni carioase mici si moderate, cu conditia ca profunzimea cavitatii sa die cel putin 1,5-2mm
pentru a permite grosimi ale portelanului rezistente la presiunile masticatorii exercitate asupra lor, fara
risc de fractura
Leziuni carioase mari sau leziuni traumatice care au subminat smaltul, cu conditia ca substanta dura
dentara restanta sa fie suficienta, peretii cavitatii sa aiba o grosime minima de 0,5-1mm, astfel incat,
legatura tesuturilor dure dentare cu restaurarea prin intermediul rasinii de cimentare sa realizeze o masa
omogena, rezistenta
la restaurarea unor dinti ce au ca antagonisti lucrari protetice din portelan, datorita abraziunii marcate pe
care acestea o produc
La dintii la care, datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de retentie pentru alte
materiale de restaurare
La pacientii cu o igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic
Ca metoda de tratament pentru dintii cu fracturi coronare, fisuri
Numai la dintii care sa poata asigura o protectie pulpara
La dintii devitali la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis rezistenta dintelui si la care,
prin realizarea unei alte tehnici s-ar distruge prin slefuire dintele restant
La pacientii ce prezinta alergie la metale sau materiale compozite

252. Contraindicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.

La pacientii cu parafunctii habituale (bruxism) si obiceiuri agresive (tinerea cuielor intre dinti, a
creioanelor)
La pacientii cu o igiena orala deficitara
Pacientii cu risc de carie crescut
La dintii cu discromii importante
In cavitatile la care rebordul gingival e situat prea mult subgingival si nu se poate obtine o izolare
eficienta a preparatiei
Pacientii cu probleme majore de sanatate (epilepsie, psihopatii, boli cronice invalidante)
La pacientii cu probleme economice
Acolo unde nu exista motivatia unei astfel de restaurari

253. Avantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.

Ele reprezinta inlocuitoare ideale ale tesuturilor dure dentare din punct de vedere estetic, avand o
culoare asemanatoare culorii naturale a dintelui
Sunt ideale pentru sanatatea parodontala pentru ca o restaurare de portelan acumuleaza cea mai redusa
cantitate de placa bacteriana
Preparatia e mai usor de realizat, mai economica, minimal invaziva
Au rezistenta foarte buna la abraziune
Au stabilitate in timp corespunzatoare
Inchiderea marginala este superioara refacerilor cu inlay metalic sau compozit sau a altor materiale de
restauratie
Realizarea punctului de contact interproximal e superioara celorlalte restauratii
Permit refacerea de puncte de contact ocluzale stabile si rezistente
Au radiotransparenta asemanatoare structurilor dure dentare
Sunt biocompatibile si inerte in ecosistemul oral

254. Dezavantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.

Cer timp de lucru mai lung si o atentie deosebita la prepararea, realizarea si cimentarea lor
Duritatea incrustatiei necimentate e relativa astfel incat printr-o proba brutala a adaptarii sale in
interiorul preparatiei, marginile de portelan se pot fractura usor. Dupa cimentarea sa prin aplicarea
adezivului, rezistenta sa creste substantial
Necesita un laborator bine utilat si un tehnician competent
Determina abrazarea dintilor antagonisti, mai ales atunci cand exista parafunctii
Dupa cimentare, orice adaptare ocluzala poate duce la pierderea colorantului de suprafata si fizionomia
restauratiei scade

41
255. Diferentele in prepararea cavitatii pentru o incrustatie ceramica, fata de cea pentru amalgam
sau pentru RDA.
Preparatia este mult mai conservatoare, indeparteaza numai din tesutul distrus de procesul carios pana in
dentina dura, normal colorata sau usor pigmentata
Designul cavitatii trebuie sa permita prepararea piesei ceramice in laborator si sa asigure o localizare
perfecta a incrustatiei in preparatie
Nu este necesara retentia prin frictiune, aceasta fiind chiar contraindicata
Nu e necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, se poate face o deretentivizare a acestora si
intarirea lor cu ionomeri de sticla inainte de realizarea restauratiei in cavitatea bucala sau pe model. In
timpul cimentarii, acest spatiu de sub cuspizii nesustinuti se poate captusi cu rasini compozite; efectul de
intarire a acestora se datoreaza legaturilor dintre aceasta rasina de cimentare si incrustatie
Nu e necesara extensia preventiva in zonele de autocuratire si curatire artificiala a dintilor
Se pastreaza principiul rezistentei
Grosimea ocluzala a incrustatiei trebuie sa fie de 1-2,5mm pentru a rezista stresului ocluzal
Datorita cimentarii sale cu rasina compozita nu mai e necesar un paralelism perfect al peretilor laterali
ai cavitatii, ei trebuind sa fie usor divergenti fata de podeaua cavitatii, in unghi de 4-15 pentru a usura
introducerea si indepartarea incrustatiei in timpul probei sale
Intalnirea dintre pereti se realizeaza prin linii si unghiuri rotunjite pentru usurarea fabricarii piesei si
reducerea riscului de propagare a fracturarii unghiurilor ascutite; se face cu freze cilindro conice
Marginile preparatiei nu trebuie bizotate, spatiul dintre dinte si inlay fiind ocupat cu rasina compozita ce
asigura o sigilare net superioara cimentului traditional. Se recomanda margini ocluzale groase si praguri
rotunjite care ajuta la o sigilare perfecta, expunand prismele de smalt la 90 fata de linia de finisare ceea
ce permite o buna gravare a acestora. In cavitatile verticale se recomanda un perete gingival plan, cu
marginea externa situata in smalt
Forma si profunzimea peretelui pulpar rezulta ca urmare a reducerii peretilor dentari cu o obturatie de
baza cu ionomeri de sticla. Forma peretelui pulpar depinde de evolutia procesului carios si el nu trebuie
sa fie neaparat pla, perpendicular pe axul dintelui, el poate fi in zona centrala a cavitatii in forma d V, cu
laturile V-ului paralele cu inclinarea pantelor cuspidiene; aceasta forma depinde de profunzimea
procesului carios

256. Etapele de lucru pentru adaptarea si cimentarea unei incrustatii ceramice.

In cabinet dupa indepartarea restauratiei provizorii dintele trebuie curatat cu o pasta de finisat fara fluor
sau cu pulbere de piatra ponce si inainte de a se aplica diga se va verifica:
Culoarea dintelui
Contactul proximal care se face cu ajutorul unui fir de ata, foarte prudent pentru a nu fractura ceramica
Marginile restauratiei trebuie sa asigure o inchidere marginala foarte precisa astfel incat ele sa continue
profilul coroanei, iar portelanul sa nu se extinda peste marginile de smalt ale preparatiei
Se va verifica in ocluzie cu ajutorul hartiei de articulatie
Dupa realizarea acestor verificari se va trece la izolare cu diga si spalarea tuturor ariilor preparatiei cu un
jet de apa si o perie potrivita ca marime si uscarea sa cu jet de aer. Se aplica din nou inlay-ul pentru o
reverificare a sa.
Inainte de cimentare inlay-ul trebuie gravat, spalat, uscat si silanizat, iar preparatia va fi la randul sau
gravata prin tehnica “total etch”, se aplica primer-ul si agentul de colare. Inlay-ul preparat e uscat lejer cu
aer dupa aplicarea agentului de colaj, se va aplica un strat fin de material compozit fotopolimerizabil pe
suprafata lui si se aplica in preparatie. Se va indeparta excesul grosier, se polimerizeaza punctual dupa care
se indeparteaza din nou excesul. Se trece la polimerizarea finala care se face 3 minute pentru fiecare dinte.
Dupa terminarea polimerizarii si indepartarea digii se va verifica restauratia in ocluzie si se vor face
eventuale mici finisari si reajustari.

257. Avantajele si dezavantajele metodei CAD/CAM in realizarea incrustatiilor ceramice.

Avantaje:
Nu necesita laborator
E suficienta o singura sedinta de lucru

42
 Timpul de lucru e redus(incrustatie mica-3min, MOD-8min, onlay-12/13min)
Timpultotal de preparare, fabricare 1-1,5h
Nu necesita amprenta
Fiind bloc omogen de ceramica, posibilitatea de fracturare e mica
Dezavantaje:
Cere aparatura sofisticata
Pret de cost ridicat
Sculptarea anatomica a restauratiei cere timp
Morfologia dentara e mult simplificata
Functia ocluzala poate fi deficitara

258. Indicatiile si contraindicatiile fatetelor din compozit.

Indicatii:
Cazurile de uzura dentara prin abraziune, localizate in regiunea cervicala a dintilor anteriori
Ca metoda de tratament a eroziunilor chimice
Pata alba cretoasa ce nu beneficiaza de rezolvare prin tehnica de microabraziune
Hipoplazii minore de smalt
Fluoroza sau discromii determinate de administrare de tetraciclina, sau de alte cauze, la care
metodele de albire nu au dat rezultate scontate
In situatii clinice cu modificari de forma, volum si pozitie ale dintilor
Pentru inchiderea unor treme sau diasteme
In functie de ocluzie, in sensul ca o ocluzie psalidodonta sao o ocluzie adanca este favorabila
fatetarii dintilor maxilari dar mai putin avantajoasa pentru fetele vestibulare ale dintilor frontali
mandibulari ce vin in contact direct cu fata orala a dintilor maxilari
Contraindicatii:
Discromii severe
Ocluzie cap la cap
Obiceiuri vicioase(roaderea unghiilor, a creionului,pipei), pacienti cu bruxism

259. Caracteristicile preparatiei pentru realizarea unei fatete din compozit.

Prepararea fetei vestibulare presupune indepartarea din smaltul de pe fata vestibulara a dintelui a unui
strat in grosime de 0,3-0,5mm la dintii vitali si de 0,5-1mm la dintii devitali, respectand conturul convex in
sens axial si transversal al coroanei dentare. Limitele preparatiei vor fi:
Cervical: pana la marginea libera a gingiei / subgingival / supragingival
Proximal – pana in vecinatatea punctului de contact, fara a-l desfiinta pe cat posibil
Incizal – pana la nivelul muchiei incizale fara a se prelungi spre oral decat daca este necesara si o
alungire a dintelui

260. Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite.

Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil, pe care se va aplica
compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se evita contaminarea cu
saliva a suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul cu gel demineralizant timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care se intinde spre
marginile preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se trece la aplicarea materialului compozit
Fatetarea directa cu capa necesita folosirea unei cape transparente care va fi adaptata la colet si proximal
pe suprafata preparata, inainte de realizarea deminerelizarii
Daca dintii sunt foarte inchisi la culoare se pot utiliza, pentru mascarea acestei culori, fie agenti
opacifianti, fie coloranti destinati sa modifice culoarea fatetei. (sub forma de gel, lac, sirop).
Opacifiantul se va aplica de la cervical spre incizal si proximal si apoi va fi polimerizat 40 sec. Se vor

43
 aplica 2-3 straturi si fiecare va fi polimerizat separat. Excesul va fi indepartat cu o freza fina diamantata.
Peste stratul opacifiant se va aplica din nou un adeziv care va fi fotopolimerizat 20 sec.
Pe preparatia astfel pregatita se va aplica o cantitate de compozit cu ajutorul unei spatule umezite in
rasina adeziva, dupa care matricea coronara este umpluta cu material compozit si va fi plasata pe dinte in
pozitie corecta si cu presiune. Se va fotopolimeriza timp de 60 sec vestibular si oral si se indeparteaza
excesul
Finisarea fatetei se face cu freze diamantate efilate iar finisarea marginala cu discuri flexibile din oxid
de aluminiu. Fateta va fi adaptata in pozitie de relatie centrica, propulsie si lateralitate.

261. Etapele tehnicii directe de fatetare strat cu strat cu materiale compozite.

Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil, pe care se va aplica
compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se evita contaminarea cu
saliva a suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care se intinde spre
marginile preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se aplica compozitul cu o spatula. Se aplica succesiv straturile de material compozit si se
fotopolimerizeaza pe rand strat cu strat.
Nu trebuie sa se realizeze o grosime exagerata a materialului, mai ales la colet pentru ca excesul de
material compozit poate duce la afectarea parodontiului marginal
Se modeleaza in conformitate cu varsta pacientului, a lobilor vestibulari si a muchiei incizale
Finisarea se face cu freze de finisat efilate, putin active la inceput iar finisarea finala se face cu discuri
flexibile din oxid de aluminiu, benzi abrazive, gume si paste de lustruit.

262. Avantajele si dezavantajele fatetarii directe cu materiale compozite.

Avantaje:
Se efectueaza in cabinet intr-o singura sedinta de tratament
Are sanse mai mari de a fi mai exacta decat metoda indirecta
Nu necesita laborator
Este mai ieftina
Dezavantaje:
Efectul fizionomic este mai putin optim si rezistenta coloristica in timp e mai putin stabila
decat la fatetele realizate prin metoda indirecta
Este dificil de realizat protectia punctului de contact
Au rezistenta mecanica mai mica

263. Indicatiile fatetelor laminate ceramice.

Fracturi dentare la copii, fara interesarea dentinei
Dinte unic devitalizat, intens colorat
Eroziune forte a fetei vestibulare sau dinti ce au avut anterior o restauratie cervicala
Pierdere importanta de substanta amelara
Pierderi mari de substanta cervicala
Diasteme, treme, malpozitii usoare ale dintilor ce pot fi compensate prin fatete vestibulare
Modificari de forma si volum ale dintilor
Malformatii dentare, hipoplazii dentare
Leziuni de uzura dentara

264. Contraindicatiile fatetelor laminate ceramice.

Pierderi mari de substanta dura dentara cu descoperirea dentinei
Cand la nivelul dintilor frontali exista presiuni ocluzale mari localizate in zona ce ar urma sa primeasca
fateta

44
 La pacientii cu bruxism, obiceiuri vicioase
La pacientii cu carioactivitate crescuta
Absenta motivatiei fatetarii
Igiena bucala necorespunzatoare

265. Avantajele fatetelor laminate ceramice.

Aspect coloristic optim din punct de vedere estetic
Prezinta o rezistenta mare la eroziune
Culoarea este stabila in timp
Riscul de fractura este asemenea riscului de fractura a unei coroane ceramice
Pentru realizarea sa se indeparteaza 0,5-0,75mm de substanta dura dentara, mai mult decat pentru o
fateta de compozit, dar mai putin decat pentru realizarea unei coroane de acoperire
Complicatiile functionale postoperatorii sunt limitate deoarece fateta ceramica se limiteaza la fata
vestibulara a dintelui si la marginea sa incizala
Datorita noilor generatii de adezivi amelo-dentinari si a materialelor de fixare este posibila largirea
indicatiilor fatetelor vestibulare
Rezistenta la tractiune si flexiune
In raport cu parodontiul marginal ea poate fi plasata supragingival pentru ca in mdiul umed bucal
marginea ei devine invizibila, dar poate fi plasata si usor subgingival, pentru ca este fixata cu material
compozit insolubil si marginea gingivala este in majoritatea cazurilor mai putin prejudiciata decat la o
coroana

266. Dezavantajele fatetelor laminate ceramice.

Pentru efectuarea fatetei de ceramica se recurge la indepartarea de tesut dur dentar
Restaurarea nu poate fi fixata provizoriu
Daca este fixata, toate corecturile ulterioare devin delicate si cer rigurozitate, uneori ele devin chiar
imposibile
Indepartarea unei fatete cimentate in vederea unor retusuri nu este posibila, ea se poate indeparta
doar prin frezare si apoi inlocuirea sa cu o alta sau cu o coroana
Efectuiarea fatetei vestibulare este o operatiune foarte delicata atat cu privire la stabilirea culorii si
formei cat si cu privire la modelajul superficial si realizarea caracteristicilor individuale pe o suprafata
minima
Pret de cost relativ ridicat

267. Obiectivele prepararii dintilor pentru realizarea fatetelor ceramice.

Sa se obtina loc suficient pentru portelan, fara supraextinderea sau bombarea excesiva a refacerii
Sa permita mascarea limitelor preparatiei
Sa se obtina un ax unic de insertie al preparatiei
Atunci cand se cere utilizarea unor cimenturi opacifiante sau colorante ce necesita un volum
suplimentar de aproximativ 0,2mm sa se realizeze spatiul necesar acestora
Sa usureze plasarea fatetei
Sa se conserve cat mai mult smalt posibil
Sa inlature zona de smat mai bogata in fluor si rezistenta la gravarea acida

268. Avantajele preparatiei cu prag vertical pentru realizarea fatetelor ceramice.

Preparatia cu prag vertical prezinta o margine plasata perpendicular pe axul apico-coronar al dintelui =>
crearea unui prag paralel cu axul lung al dintelui
Realizarea unui prag vertical in 1/3 cervicala permite o refacere a formei anatomice a dintelui in zona sa
gingivala si o forma exterioara cu aspect estetic maxim
Pragul vertical se extinde si in1/3 mijlocie a dintelui in spatiul sau interproximal, sub punctul de
contact=> realizarea unor contururi proximale concave si realizarea curburii naturale a dintelui in
aceasta zona, realizarea unei forme anatomice a ambrazurilor si o trecere naturala de la nivelul suprafetei
proximale la cea faciala

45
 Prepararea cu prag gingival permite plasarea santurilor mai profund in tesutul dentar, pentru a
imbunatatii aspectul estetic al fatetei
Tehnica prepararii cu prag vertical permite o realizare a fatetei ceramice cu o grosime suficienta,
rezistenta la fractura, pragul marginal al fatetei fiind perpendicular pe directia de actiune a fortelor
dezvoltate in timpul masticatiei la nivelul concavitatilor palatinale ale dintilor frontali.

TRATAMENTUL DISCROMIILOR DENTARE

269. Care sunt modalitatile de tratament de care pot beneficia discromiilor produse de tetraciclina,
in functie de forma clinica.
Se accepta existenta a 3 forme de discromii :
- Forma usoara – modificarea de culoare apare in nunate de galben deschis sau mai rar gri-deschis,
uniform distribuita in 1/3 incizala a dd; tratament – 3-4 sedinte de albire in cabinet sau o cura de albire la
domiciliu de 4 saptamani
- Forma moderata – coloratia este uniforma, dar de nuante mai pronuntate de galben inchis pana la
brun si cenusiu, fara localizare si delimitare precisa in suprafata; tratament – 5-6 sedinte de albire in
cabinet sau 5-6 sedinte de albire la domiciliu
- Forma severa – coloratie intensa grin inchis spre albastru sau cafeniu-purpuriu, extinsa sub forma
de benzi transversale, cu zone de concentratie a coloratiei in special in1/3 cervicala; decolorarea duce la
deschiderea usoara a nuantei pana la un punct ; tratament – fatetare directa sau indirecta cu materiale
compozite sau ceramice, cu utilizare de substante opacifiante sau chiar coroane de invelis ceramice.

270. Modalitati de tratament de care pot beneficia discromiile dentare produse de fluoroza.
Dupa gravitate are 3 forme :
 Forma minora – smaltul apare patat, cu zone albicioase, cretoase
 Forma medie – pete cafeniu-galbui
 Forma severa – modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu, friabil si se desprinde
parcelar de pe dentina subiacenta
In primele 2 forme tratamentul este de decolorare, iar forma severa se face initial decolorarea care, fiind
insuficienta, se apeleaza apoi la fatetare.

271. Agentii chimici utilizati in tehnicile de albire a dintilor vitali.

- Perodixul de hidrogen
 Este un compus instabil dpdv chimic
 Poate fi disociat prin 2 tipuri de reactii chimice (care pot avea loc si simultan) – reactia principala, care
da nastere la oxigen liber, cu putere de oxidare mai redusa – reactie de disociere sau fotodisociere ;
reactie de disociere la pH bazic, rezultand ioni perhidroxil, care se caracterizeaza printr-o putere de
oxidare net superioara ionilor de oxigen
 Produsii de disociere vor oxida sust colorante din structurile dure dentare prin penetrarea smaltului si a
dentinei
 Se utilizeaza cel mai frecvent in solutii apoase stabilizate ; exista si sub forma de geluri dioxid
siliconice
 Este o subst caustica, eliberea radicali liberi si/sau anioni perhidroxil
 Utilizarea de electie se gaseste in tehnica de cabinet tip “power bleaching”
- Perboratul de sodiu
 Este disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparata comerciale tipizate
 Este stabil cand este uscat
 In prezenta acizilor, aerului cald sau apei se descompune formand metaborat de sodiu, peroxid de H si
oxigen liber
 Exista sub 3 forme : mono-,tri- si tetrahidrat, care difera prin continutul de oxigen
 Este de electie in decolorari intracoronare de tip “wlking bleach”
- Peroxidul de carbamida
 Contine : peroxid de H stabilizat in sol anhidra de glicerina si legat de uree (carbamida)
46
  Are eficacitate mai mica de oxidare decat peroxidul de H
 Folosit cel mai frecvent pt tehnica decolorarii la domiciliu si pt tehnica decolorarii in sala de asteptare
 Produsele comerciale includ : glicerina, stanat de sodiu, acid fosforic sau citric si aromatizanti.

272. Care sunt masurile preoperatorii ale tratamentului de albire a dintilor vitali.
 Efectuarea unui ex clinic minutios in scopul evidentierii factorului etiologic, al aprecierii statusului dentar
si pt evaluarea calitatii smaltului dd ce vor fi supusi tehnicilor de albire
 Exereza dentinei alterate si restaurarea provizorie a leziunilor carioase perezente pe dd ce vor fi albiti
 Verificarea etanseitatii restaurarilor prezente pe dd ce vor fi supusi albirii
 Efectuarea bilantului paraodontal
 Efectuarea unor examene complementare obligatorii (radiografii, teste de vitalitate, etc.)
 Aprecierea si notarea in fisa de consultatie a nuantei de culoare a dd ce vor fi supusi albirii si efectuarea
unei fotografii cu starea lor prezenta (este indicata prezenta in imaginea fotografica a nuantei
corespunzatoare din cheia de culori)
 Nu se lucreaza sub anestezie pt a se putea sesiza la timp aparitia unor fenomene dureroase
 Pacientul va fi supus monitorizarii si va primi o serie de informatii absolut necesare asupra desfasurarii
ulterioare

273. Care sunt efectele secundare care pot aparea ca urmare a albirii dintilor vitali.
 pot modifica flora bucala pe termen lung
 pot aparea colonii de Candida albicans
 Pot aparea hipertrofii gingivale
 Se poate constata aparitia sensibilitatii dureroare dentare, mai ales la
nivelul coletului dintilor (hiperestezia dentinara cervicala)
 In timp, efectul albirii se poate pierde (1-2 ani), fiind necesara o
reinterventie
 Iritatii la nivelul mucoasei – prin izolare imperfecta la aplicarea
metodei de tip „power bleaching”, prin gutiera incorect adaptata sau prin cantitatea prea mare de gel
aplicata de pacient in gutiera
 Tulburari ATM datorita unei gutiere incorect realizate (contacte
ocluzale premature)
 Senzatia de greutate in stomac prin ingerarea unei cantitati din
substanta de albire, care a fost introdusa in exces in gutiera
 Studii „in vitro” au sugerat ca tesuturile dure dentare ar putea fi
afectate structural, pe o anumita adancime, in cazul unor concentratii sau prin aplicarea indelungata a
agentilor decoloranti
 Rezorbtia radiculara (cervicala) externa asociata tehnicii ambulatorii –
„walking bleach” – dar si decolorarii simultane intra- si extracoronare cu materiale continand peroxid de
H
 Unii autori descriu capacitatea anumitor substante ce elibereaza
peroxizi de a avea potential citotoxic, genotoxic sau de accentuare a actiunii mutagene a unor substante –
aspect neconfirmat.

274. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali in cabinet.
o Se curata dd prin efectuarea detartrajului, urmat de periaj
profesional
o Se alege culoarea pe care pacientului doreste sa o obtina ca
urmare a tehnicii de albire
o Se usuca si se izoleaza dd (de preferat cu diga)
o Se vaselinizeaza partile moi adiacente, pt protectie, cu vaselina,
Orabase, Opal Dam, in functie de tehnica si substanta aleasa pt a fi folosita
o Se lucreaza fara anestezie

47
o Se evita, pe toata durata tratamentului, utilizarea unor preparate
fluorurate
o Se poate folosi, pt eliberarea oxigenului activ, o sursa de
caldura si/sau de lumina
o Se poate recurge la demineralizarea suprafetelor coronare cu
acid fosforic, urmata de spalare si uscare

275. Care sunt avantajele tehnicii de albire a dintilor vitali la domiciliu si precautiile care trebuie
luate la aplicarea acestei tehnici.
Avantaje :
 Este o metoda simpla, eficafitate
 Toate substantele de albire utilizate se descompun in substante inofensive care se gasesc in mod
normal organism
 Efectul de albire este dat de oxigenul liber
Precautii :
 In caz de alergie se renunta la utilizarea metodelor de albire
 Pacientii sa un fumeze in timpul procedurii de albire ale dd pentru ca e posibil ca substantele
cancerigene ce se gasesc in tabac sa fie potentate de oxigenul liber
 In timpul sarcinii si alaptarii nu trebuie sa se recurga la albirea dd
 Pacientii care prezinta sensibilitate dureroasa la colet nu pot beneficia de albirea dd
 Pe timpul purtarii gutierei pacientii nu vor manca, bea, fuma
 Seringile cu subst de albit un se vor expune la soare si nici nu se vor congela

276. Care sunt etapele tehnicii de tratament prin microabraziune.

- Periaj profesional si uscarea dd
- Izolarea optima (diga); clasic, se indica aplicarea bicarbonatului de sodiu pe suprafetele gingivale
adiacente, pt evitarea lezarii chimice a mucoasei
- Realizarea unui amestec de acid clorhidric 18% cu pulbere de piatra ponce, care se intinde pe
suprafetele interesate sau utilizarea unui preparat comercial tipizat
- Pacientul si medicul vor purta ochelari si echipament de protectie
- Se folosesc cupe de cauciuc special concepute, atasare la piesa de mana, executand miscari circulare,
cu turatie redusa si presiunea moderata, timp de 1 min
- Spalare abundenta sub izolare si aspiratie
- Se examineaza culoarea si aspectul obtinut
- Manopera se poate repeta de circa 10 ori, ceea ce duce la indepartarea a max 70-80 de microni din
grosimea smaltului vestibular, obtinundu-se un aspect lucios si sticlos
- Dupa spalare si lustruire, dintele este supus unei tehnici de fluorizare locala

EXAMENUL RX IN OTR – caracteristici generale

-un test diagnostic clinic indirect
-cea mai valoroasa metoda de: diagnostic, evaluare, monitorizarea evolutiei proceselor carioase
-depinde de calitatea imaginii radiologice si de capacitatea de interpretare a medicului

Radiografia este o reprezentare grafica bidimensionala a unor structuri tridimensionale

* PROPRIETATI ROENTGEN
-permeabilitatea acestora prin tesuturi
-ionizarea variabila a suprafetei senzorului (film dentar) in functie d tesuturile traversate
-absorbtia variabila a acestora de catre tesuturi, in functie de densitatea anatómica a acestora

 NOTIUNI DE SEMIOLOGIE RADIOLOGICA

Modificari de intensitate radiologica a imaginii

48
-daca zona radiografiata este anatomic mai putin densa ea se prezinta cu intensitate radiológica redusa
(radiotransparenta) care apare pe radiografie cu nuante gri spre negru
-daca zona radiografiata este mai densa, se prezinta cu intensitate radiológica crescuta (radioopacitate) si
apare cu nuante de gri deschis – alb

Modificari de contur al imaginii: contururi nete / sterse

 Metode radiologice – prezentare si clasificare

1. Radiografie conventionala (prin developarea filmului
clasic)
2. Digitala – pe ecranul unui PC; cele digitale pot fi
obtinute DIRECT (prin inlocuirea filmului dentar cu un
senzor special conectat la PC, permitand aparitia in
cateva secunde a imaginii) sau INDIRECT (prin
scanarea unei radiografii clasice, captarea si stocarea ei
digitala de catre PC)

49