Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Călina Jugastru
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
An. Inst. de Ist. „G. Bariţ” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, tom. II, 2004, p. 339–352
340 Călina Jugastru 2
instanţei de judecată. Textul Legii din 1970 a fost inserat în Codul civil francez
(art. 9)3 şi se corelează cu dispoziţiile penale care incriminează faptele de captare
neautorizată a cuvintelor şi imaginii persoanei4.
Constituţia spaniolă statuează în art. 18 că dreptul la onoare, la intimitate
personală şi familială, precum şi dreptul la propria imagine sunt garantate. Legea
Organică nr. 1/19825 construieşte, pe baze constituţionale, protecţia civilă a
intimităţii, onoarei şi imaginii împotriva intruziunilor nelegitime şi fixează cadrul
exercitării drepturilor constituţionale.
În literatură s-a făcut distincţie între modelul american al vieţii private şi
modelul european6. În esenţă, concepţia americană înţelege the right of privacy ca
expresie a autonomiei individuale, mult mai importantă decât drepturile de interes
general. Am fi, aşadar, în prezenţa unor drepturi individuale, aparţinând unui
subiect de drept solitar, care nu întreţine cu alţii decât acele raporturi pe care el
însuşi le stabileşte „de bunăvoie, în interes general şi cu convingerea că societatea
politică nu este decât un mijloc destinat să protejeze aceste drepturi”7.
Modelul european plasează respectul vieţii private în contextul drepturilor şi
libertăţilor individuale care suportă limitele impuse de exercitarea drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi. Dreptul la viaţă privată se fundamentează, din acest punct de
vedere, pe echilibrul ponderat între interesele indivizilor şi interesul general.
Aceasta este, de altfel, ideea-laitmotiv a hotărârilor Curţii de la Strasbourg
pronunţate pe marginea art. 8 din Convenţie8.
2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
3
Art. 9 din Codul civil francez este astfel redactat: „Fiecare are dreptul la respectul vieţii
private. Judecătorii pot să prescrie toate măsurile pentru a împiedica sau pentru a face să înceteze
atingerea adusă intimităţii vieţii private […]” ( a se vedea Code civil, Paris, Dalloz, 1999, p. 32).
4
Art.226–1 din Codul penal francez (a se vedea Code pénal. Nouveau Code pénal, ancien
Code pénal, Paris, Dalloz, 1999, p. 300–301).
5
Textul legii poate fi consultat în: F. Herrero-Tejedor, Legislación y jurisprudencia
constitucional sobre la vida privada y la libertad de expresión, primera edición, Madrid, Colex, 1998,
p. 221–256.
6
In extenso, pentru această problemă, M.-T Meulders-Klein, Vie privée-Droits de l' homme,
„Revue International de Droit Comparé”, nr. 4/1992, p. 786–794. A se vedea şi I. Urs, Repararea
daunelor morale, Bucureşti, Edit. Lumina Lex, 2001, p. 148–155.
7
Ibidem, p. 788.
8
Ibidem, p. 794.
3 Respectul vieţii private 341
16
Legea nr.677/2001, „M.Of. al României”, Partea I, nr. 790/12.12.2001.
17
Legea nr.676/2001, „M.Of. al României”, Partea I, nr. 800/14.12.2001.
18
Legea nr.544/2001, „M.Of. al României”, Partea I, nr. 663/23.10.2001.
19
P. Andrei, E. Safta-Romano, Protecţia juridică a dreptului la imagine, „Dreptul”, nr. 5–6,
1993, p. 49.
20
R. Lindon, Les droits de la personnalité, Paris, Dalloz, 1974, p. 13–14.
21
Autorul acestei definiţii este profesorul american Niezer, citat după R. Lindon, op.cit., p. 16.
22
Afirmaţia aparţine profesorului Stig Stromholn, cu ocazia Congresului juriştilor din ţările
nordice din 1967 şi a fost preluată ulterior de jurisprudenţa franceză (a se vedea Cour Européenne
des Droits de l’ homme, 19 février 1997, note J.-M. Larralde, „Recueil Dalloz”, Jurisprudence, nr. 8,
1998, p. 98).
5 Respectul vieţii private 343
23
R. Lindon, op.cit., p. 14–15.
24
Hotărârile sunt citate după R. Lindon, op. cit., p. 21–28.
25
A se vedea F. Deboissy, J.-C. Saint-Pau, La divulgation d’une information patrimoniale (à
propos de l’affaire Calvet), „Recueil Dalloz”, nr. 17, 2000, p. 267–274.
26
F. Rigaux, La protection de la vie privée et des autres biens de la personnalité, Paris,
Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, 1990, p. 725.
27
A se vedea F. Rigaux, op. cit., p. 718.
344 Călina Jugastru 6
Doctrina şi, mai ales, cauzele deduse judecăţii în faţa instanţelor naţionale sau
internaţionale pun în evidenţă faptul că dreptul la viaţă privată are multiple faţete:
identitatea persoanei, integritatea fizică şi morală, starea de sănătate, viaţa
sentimentală, viaţa sexuală (inclusiv aspecte privind homosexualitatea şi
28
Code pénal. Nouveau Code ..., p. 300–301.
29
Cour d’ Appel de Paris, 27 janvier 1981.
30
A se vedea F. Rigaux, op.cit., p. 716.
31
J. Rivero, Les libertés publiques. Le régime des principales libertés, 4e édition, Paris,
Presses Universitaires de France, 1989, p. 76.
32
Pentru includerea acestui tip de relaţii în domeniul vieţii private, a se vedea E. Tanislav,
Ocrotirea penală a dreptului la intimitate..., p. 48.
7 Respectul vieţii private 345
33
Pentru definiţii date în doctrină celor două atribute de identificare, a se vedea Gh. Beleiu,
Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediţia a VII-a revăzută şi
adăugită de P. Truşcă, M. Nicolae, Bucureşti, Edit. Universul Juridic, 2001, p. 396 şi 405; E. Lupan,
Drept civil. Persoana fizică, Bucureşti, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 161, 168 şi 177.
34
M. Mureşan, A. Boar, Ş. Diaconescu, Drept civil. Persoanele, Cluj-Napoca, Edit. Cordial
Lex, 2000, p. 60.
35
M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, op. cit., p. 68.
346 Călina Jugastru 8
36
Ibidem.
37
Este reprezentativă pentru acest aspect hotărârea Niemetz contra Germaniei, expusă în:
V. Berger, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Bucureşti, Institutul Român pentru
Drepturile Omului, 1998, p. 394–396.
9 Respectul vieţii private 347
face anumite distincţii. Dacă numele este frecvent întâlnit, banal sau relativ
răspândit, persoanele reale care îl poartă nu suferă nici o atingere a dreptului la
nume, cu excepţia cazului când se poate face o analogie sub aspectul profesiunii,
condiţiei sociale, domiciliului ori a altor asemenea elemente. Dacă numele este rar
întâlnit, confuzia este mai greu de evitat, chiar în lipsa unor similitudini şi poate fi
generatoare de prejudiciu.
44
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
45
În mod asemănător, Constituţia spaniolă conţine prevederi care garantează secretul
comunicaţiilor şi în special al comunicaţiilor poştale, telegrafice şi telefonice (art. 18, alin. 3).
46
L. E. Pettiti, Les écoutes téléphoniques et la protection de la vie privée, „Revue de science
criminelle et de droit pénal comparé”, nr. 4, 1998, p. 829.
11 Respectul vieţii private 349
47
Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, „Hotărâri ale
Curţii Europene a Drepturilor Omului”, Culegere selectivă, vol.II, Iaşi, Edit. Polirom, Iaşi, 2000,
p. 13–24.
48
Cauza Malone contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, „Hotărâri ale
Curţii Europene a Drepturilor Omului”, Culegere selectivă, vol.II, Iaşi, Edit. Polirom, Iaşi, 2000,
p. 127–143.
49
V.-V. Patriciu, I. Vasiu, Ş.-G. Patriciu, Internetul şi dreptul, Bucureşti, Edit. All Beck, 1999,
p. 18.
350 Călina Jugastru 12
Din păcate, confidenţialitatea poştei electronice lasă de dorit, atâta timp cât
mesajele pot fi interceptate, cu intenţie sau din eroare, de către persoane
neautorizate sau de către administratorii sistemelor de calcul. Ori, este indubitabil
că mesajele electronice sunt de domeniul vieţii private şi ar trebui să se bucure de
secretul care caracterizează corespondenţa50.
3.2.2. Intimitatea informatică
Realitatea pericolului pe care îl reprezintă tehnologiile informatice, din ce în
ce mai sofisticate, cu privire la viaţa particulară a individului, este demonstrată de
adoptarea unei importante serii de acte normative la nivel internaţional. Din larga
paletă de modalităţi prin care se poate aduce atingere vieţii private, ne vom opri, în
acest studiu, doar la prelucrarea datelor cu caracter personal. Este o problemă ce se
găseşte în strânsă relaţie cu dreptul fundamental la respectarea vieţii private. Stau
mărturie, în acest sens, Convenţia nr. 108 a Consiliului Europei51 pentru protejarea
persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal şi
directivele europene care conturează cadrul legislativ, atât de necesar, al ocrotirii
sferei personale. Menţionăm, alături de Convenţie, Directiva nr. 95/46/2001
privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date52.
Printr-o serie de acte normative s-au pus, pentru prima dată în ţara noastră,
bazele unui sistem articulat de protecţie a datelor cu caracter personal, dreptul
comun în materie constituindu-l Legea nr. 677/2001 privind protectia persoanelor
cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor
date. Scopul declarat al documentelor internaţionale şi al legii menţionate este
garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor
fizice, în mod special a dreptului la viaţă privată, în raport cu prelucrarea datelor
personale şi libera circulaţie a acestor date. Dispoziţiile normative constituie, în
anumite privinţe, limitări aduse utilizării tehnicilor informatice sau de altă natură,
destinate prelucrării acestor date şi, totodată, garanţii eficiente ale protecţiei
dreptului la respectarea vieţii private.
După modelul Directivei nr. 95/4653, legiuitorul român instituie dreptul de
acces al fiecărui individ la bazele de date care îl privesc şi posibilitatea controlului,
în limite determinate, asupra prelucrării şi transmiterii informaţiilor cu caracter
50
Pentru detalii privind componentele mesajului electronic şi pentru prezentarea altor servicii
Internet, a se vedea D. Gărăiman, Dreptul şi informatica, Bucureşti, Edit. All Beck, 2003, p. 6–12.
51
Convenţia a fost publicată în „M.Of. al României”, Partea I, nr. 830 din 21.12.2001.
52
Directiva a fost publicată în „Journal Officiel”, n.L 281/23.11.1995.
53
Prevederile Directivei au fost transpuse în dreptul intern al statelor europene (Franţa, spre
exemplu, le-a preluat printr-o lege din 1978, Spania prin Legea Organică nr. 15/1999 privind protecţia
datelor cu caracter personal ş.a.).
13 Respectul vieţii private 351
54
Textul legal permite, în unele situaţii, începerea prelucrărilor fără notificare ori în prezenţa
notificării simplificate (de exemplu, când prelucrarea are ca scop ţinerea unor registre destinate, prin
lege, informării publicului – registrul de cadastru, registrul de înscriere a ipotecilor).
352 Călina Jugastru 14
analiză, dreptul la viaţa privată poate fi uşor înfrânt; legiuitorul omite să identifice,
chiar şi exemplificativ, operaţiunile care prezintă „risc special”, întrucât acestea
implică obligativitatea controlului).
Fără putinţă de tăgadă, realitatea imediată tinde să configureze relaţii
specifice societăţii informatice, aducând noi pericole la adresa libertăţilor
fundamentale. Lămurirea înţelesului unor noţiuni cum sunt cele de viaţă privată,
viaţă publică, intimitate este un imperativ necesar 55, care trebuie să se regăsească în
contextul unei noi legiferări, alături de reglementarea conflictului tot mai pronunţat
între libertatea presei, dreptul la informare al opiniei publice şi prerogativa
controlului asupra vieţii private.
55
A se vedea Al. Boroi, M. Popescu, Dreptul la intimitate şi la viaţă privată. Elemente de
drept comparat, „Dreptul”, nr. 5, 2003, p. 168.