UNIVERSITATEA MARITIMĂ DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE ELECTROMECANICĂ NAVALĂ

Concepte moderne de Inginerie Electromecanică Navală

PROIECT LA C.A.H.N.
Tema proiectului: Calculul și analiza
instalației de răcire de la bordul navei.
Simulare în Ansys Fluent.

Îndrumător
Prof.unv.dr.ing. Panaitescu Mariana
Student
Vanghele Iancu

Constanţa
2018
 CUPRINS

Capitolul 1. Schimbătoare de căldură folosite în cadrul instalațiilor de răcire……. 1

1.1. Aspecte generale privind schimbătoarele de căldură………….………… 1

1.2. Schimbătoare de căldură multitubulare……………………………........... 3

Capitolul 2. Prezentarea instalației de răcire în circuit închis….…………..………. 6

2.1. Generalități privind răcirea………………………………….….…………. 6

2.1.1. Instalația de răcire în circuit deschis…………...………………………… 6
2.1.2. Instalația de răcire în circuit închis……………..….……………………... 7
2.1.3. Instalația de răcire cilindrii…………………..…..……………………… 8
2.2. Componentele instalației de răcire……………………………………….. 9
2.2.1. Pompele de răcire…………………………………………………………. 9

Capitolul 3. Simularea procesului de curgere a apei prin schimbătorul de căldură

cu ajutorul CFD (Computational Fluid Dynamics)…………………… 12

3.1. Generalităţi privind CFD (Computational Fluid Dynamics)…………..…. 12

3.2. Realizarea geometriei schimbătorului de căldură ….……………….…….. 14
3.3. Discretizarea instalației ………………………………………………..…. 15
3.4. Stabilirea parametrilor de lucru și a condițiilor limită ……………………. 15
3.5. Vizualizarea rezultatelor în Ansys Fluent ………………………………… 18

Bibliografie.................................................................................................. 21
 CAPITOLUL I
SCHIMBĂTOARE DE CALDURĂ FOLOSITE ÎN CADRUL INSTALAȚIEI DE RĂCIRE

1.1.Aspecte generale privind schimbătoarele de căldură

Schimbătoarele de căldură sunt utilaje termice care servesc la încălzirea sau răcirea unui
fluid, vaporizarea sau condensarea lui cu ajutorul unui alt fluid.
Din punct de vedere funcţional, umărul lor este foarte mare (ex.: preîncălzitoare de apă
sau aer, răcitoare de ulei, distilatoare, aporizatoare, condensatoare, radiatoare, etc.) însă
principiul de funcţionare este acelaşi şi anume transferul de căldură de la un fluid la altul prin
intermediul unui perete despărţitor.
Există şi schimbătoare de căldură fără perete despărţitor între fluide, ca de exemplu
turnurile de răcire, camerele de pulverizare etc., dar calculul este mai complicat deşi principiul
de lucru este acelaşi.
Schematizat, un schimbător de căldură constă din două compartimente separate de un
perete, prin fiecare circulând câte un fluid.
Prin peretele despărţitor are loc transferul căldurii de la fluidul cald la cel rece. În timpul
circulaţiei fluidelor prin cele două compartimente, temperatura lor variază, unul încălzindu-se
celălalt răcindu-se.

Figura 1.1.Principiul de funcționare al schimbătorului de căldură

Din punct de vedere al modului în care curg cele două fluide prin schimbător există
schimbătoare:

1
 a) cu curgere paralelă în echicurent;
b) cu curgere paralelă încontracurent;
c) cu curgere încrucişată;
d) cu curgere mixtă.

Figura 1.2.Modul de dispunere al tubulaturilor

Caracteristicile geometrice ale schimbatoarelor de caldură:

- modul de dispunere al țevilor;
- pasul dintre țevi;
- dimensiunile țevilor (diametru exterior și interior, sau diametrul exterior și
grosimea);
- numărul de rânduri de țevi (țevi pe orizontală) și numărul de secții (țevi pe verticală).

Caracteristicile funcționale, sunt cele care definesc performanțele termice și

fluidodinamice ale schimbătoarelor de căldură. Între acestea cele mai importante sunt:
- coeficientul global de transfer termic;
- pierderile de presiune pe circuitele celor doi agenți;
- modul de automatizare a funcționării (prin controlul presiunii agentului frigorific, al
givrajului, sau al compoziției apei, etc.);

Clasificarea schimbătoarelor de caldură se poate realiza de exemplu dupa natură agenților

și rolul funcțional:

Tabelul 1.1.Clasificarea schimbătoarelor de căldură

Ageni Vaporiztoare
Aer și gaze uscate Baterie cu aripioare
Aer și gaze umede Baterie cu aripioare
Apă și lichide Schimbătoare multitubulare
- agentul rece în țevi
- agentul rece între țevi
Schimbătoare cu plăci
2
Condensatoare
Baterie cu aripioare
Condensatoare cu evaporarea apei
(naturală sau forțată)
Turnuri de răcire
Schimbătoare multitubulare
- agentul cald în țevi
- agentul cald între țevi
 Schimbătoare coaxiale

Indiferent de modul în care sunt clasificate schimbătoarele de căldură utilizate în tehnică

frigului, există patru modalități tehnice de realizare a acestora, dintre care primele două sunt cele
mai răspândite:
- schimbătoare de căldură multitubulare;
- baterii schimbătoare de caldură cu aripioare;
- schimbătoare de caldură cu plăci;
- schimbătoare de căldură coaxiale;

1.2.Schimbătoare de căldură multitubulare

Aceste aparate sunt construite în principiu dintr-un fascicul de țevi, montate în două plăci
tubulare și închise într-o mantă prevăzută cu capace, așa cum se observă în figura de mai jos.

Figura 1.3. Schema functionala și elementele componente ale schimbatorului de caldură

multitubular

În general țevile sunt laminate și destinate special construcției schimbătoarelor de

căldură. Cele mai utilizate materiale sunt:
- oțeluri pentru temperaturi medii sau joase;
- cupru;
- aliaje cupru-nichel în diferite compoziții (de exemplu 70/30%, sau 90/10%);
- aliaje cupru-aluminiu în diferite compoziții (de exemplu 93/7%, sau 91/9%);
- diferite tipuri de aliaje cu zinc între 22 și 40%;

3
 - oțeluri inoxidabile.

Există o mare varietate de diametre pentru care sunt produse aceste țevi, dar în general,
pentru schimbătoarele de căldură se preferă țevi cu diametre cât mai mici, care asigură un
transfer termic mai intens și construcții mai compacte, dar se vor avea în vedere și aspectele
legate de pierderile de presiune și de colmatare.

Utilizarea intensă în ultimii ani a freonilor, caracterizați prin coeficienți de transfer termic
mai reduși, a dus între altele și la producerea de schimbătoare multitubulare, dar nu numai, în
care se utilizează țevi speciale pentru îmbunătățirea condițiilor de transfer termic.

Pentru îmbunătățirea transferului termic, pentru schimbătoarele multitubulare se folosesc

diferite tipuri de țevi dintre care:
- țevi cu nervuri spiralate;
- țeavă cu nervuri exterioare joase;
- țevi cu aripioare ondulate;
- țevi cu nervuri ondulate;
- țevi cu miez în formă de stea;
- țevi cu nervuri interioare;
- țevi cu suprafețe neregulate;
- țevi din materiale compozite.

țevi cu nervuri spiralate țeavă cu nervuri exterioare joase țevi cu aripioare ondulate

țevi cu nervuri ondulate țevi cu miez în formă de stea țevi cu nervuri interioare

4
țevi cu suprafețe neregulate țevi din materiale compozite

Figura 1.4. Tipuri de țevi folosite la schimbătoare multitubulare

5
 CAPITOLUL II
PREZENTAREA INSTALAȚIEI DE RĂCIRE ÎN CIRCUIT ÎNCHIS

2.1. Generalităţi privind răcirea

Gradul de răcire a cilindrilor, precum şi organizarea raţională a procesului de răcire

influenţează sensibil performanţele dinamice, economice şi de durabilitate ale m.a.i.. Contactul
fluidului proaspăt cu pereţii calzi ai cilindrului micşorează gradul de umplere, în schimb o
temperatură prea scăzută a pereţilor cilindrilor amplifică pierderile de căldură şi micşorează
randamentul indicat.Temperatura pieselor motorului influenţează, de asemenea, pierderile
mecanice. Dacă nu se organizează raţional circuitul fluidului de răcire, pot apărea creşteri locale
de temperatură care duc la fisuri în chiulasă şi blocul motor sau arderea unor piese, precum
pistonul şi supapele. Instalaţia de răcire a unui motor reprezintă totalitatea agregatelor, aparatelor
şi dispozitivelor care asigură evacuarea unei fracţiuni din căldura dezvoltată în cilindri prin
arderea combustibilului.
În domeniul motoarelor navale, se utilizează în exclusivitate sistemul de răcire forţată, cu
lichid. La rândul său poate fi:
a) circuit deschis, de obicei cu apă de peste bord (apă de mare )
b) circuit închis, cu apă tehnică;

2.1.1 Instalația de răcire in circuit deschis

Sistemul de răcire cu circuit deschis foloseşte ca fluid de răcire apa din afara bordului,
utilizarea acestui sistem este cea mai largă răspândire (aproape generală) o are sistemul cu unu
sau mai multe circuite închise şi un circuit deschis. La acestea, fluidele din circuitele închise
(apa,uleiul,combustibilul) sunt răcite, la rândul lor, în cadrul circuitului deschis de către apa din
mediul în care navigă nava. Larga utilizare a acestui sistem este datorată următoarelor avantaje:
a) posibilitatea ca temperatura apei la intrarea în motor să fie menţinută în jurul a 65…75
C, ceea ce asigură obţinerea indicilor economici optimi ai motorului;
b) răcirea uniformă a motorului, ca urmare a diferenţei de temperatură redusă între ieşirea
şi intrarea din/în motor a apei;
c) posibilitatea preîncălzirii motorului la pornire;

6
 d) posibilitatea realizării unui bloc motor comun pentru toţi cilindrii.

Figura 2.1.Instalația de răcire cu apă de mare a motorului MAN B&W 6S80ME

Prin magistrala Kingstone se asigură accesul apei de mare la bord prin intermediul
prizelor de fund și de bordaj practicate în corpul navei, a valvulelor Kingstone montate pe
acestea și a filtrelor, apa de mare este aspirată prin pompele de apă de apă de mare spre răcitorul
de aer de baleiaj, dupa care urmeaza traseul de răcire a altor agenți de rãcire care lucreazã în
circuit închis,apa tehnicã, ulei, dupã care este refulată peste bord.

2.1.2 Instalația de răcire in circuit inchis

În circuitele de răcire închise ale motoarelor navale se utilizează de regulă apa tehnică
(industriala) furnizată de distribuitoarele proprii(generatorul de apă tehnică,tanc de expansiune)
Este circuitul de rãcire cu apã tehnicã și este format din urmãtoarele subsisteme:
- cilindri - chiulase - clapeti (supape) – turbine
- pistoane
- injectoare
- ulei, combustibil
- lagare linie axială, tub etambou

7
 Instalația centrală de răcire este caracterizată prin faptul că are un singur schimbător de
căldură răcit cu apă de mare, iar celelalte răcitoare inclusiv cel al cilindrilor, sunt răcite de
instalația de temperatură joasă cu apă dulce.

Figura 2.2.Instalația centrală de răcire motor MAN B&W 6S80ME

2.1.3.Instalația de răcire cilindrii

Componentele principale ale instalației de răcire cilindri sunt:
- pompe de circulație
- răcitoare
- încălzitoare
- tanc de cornpensa - tanc de tratare
- tubulaturi - filtre
- armaturi de închidere și reglare
- aparatura de protecție, măsura și control
Răcirea cilindrilor motorului se realizează, la rândul ei, prin intermediul unui circuit
închis în care apa este vehiculată de către una dintre pompe HT. Ele aspiră apa care a efectuat
răcirea prin traseul schimbatorului de caldura LT-HT si o refulează spre valvula termoregulatoare
.Aceasta reglează traseul în funcţie de temperatura apei: în cazul temperaturilor ridicate, apa
trece spre racitor, micşorându-şi temperatura; în cazul temperaturilor scăzute, apa trece direct
spre colectorul de la baza cilindrilor. De aici, apa intră în motor, realizează răcirea cilindrilor şi
chiulaselor şi reintră în circuit. Diferenţa de temperatură între ieşirea lichidului de racire şi
intrarea în motor nu trebuie să depăşească 10-150C.
8
 Figura 2.3.Instalația de răcire cilindrii motor MAN B&W 6S80ME

2.2. Componentele instalaţiei de răcire

2.2.1. Pompele de răcire

În instalaţiile de răcire cu apă, a motoarelor diesel navale se folosesc pompe centrifuge,

caracterizate printr-un randament relativ ridicat, o siguranţă şi o durată mari de serviciu, masă şi
gabarit reduse, construcţie şi exploatare simple. Prin plasarea acestor pompe la nivelul inferior al
circuitului pe care îl deservesc, este asigurată şi autoamorsarea lor. Mai mult, după oprirea
motorului, pompele de acest tip nu obturează legătura dintre aspiraţie şi refulare. Drept urmare,
se asigură circulaţia liberă a fluidului de răcire în motor (aşa-numitul efect de termosifon),
rezultând continuarea procesului de răcire a pieselor motorului şi o uniformizare a
temperaturilor.

9
 Figura 2.4 Schema constructivă a unei pompe centrifuge
(1 – rotor, 2 – arbore, 3 – corp cu lagăre, 4 – racord aspirație, 5 – bușon, 6 – stator, 7 –
camera colectoare, 8 – difuzor, 9 – racord de refulare, 10 – sistem de etanșare, 11 – sistem de
labirinturi, 12 – bușon de golire)

Rotorul 1, prin intermediul căruia se realizează transferul energetic este fixat cu ajutorul
unei pene pe arborele 2, care se roteşte în corpul cu lagăre 3. Pentru a putea funcţiona, rotorul
pompei ca şi conducta de aspiraţie, legată la racordul de aspiraţie 4 al pompei, trebuie să fie
umplute cu lichid.
Buşonul 5 serveşte pentru verificarea umplerii complete a pompei cu lichid. Când rotorul
se învârteşte, lichidul existent în interiorul rotorului sub acţiunea forţelor centrifuge, este împins
spre periferie. În acest fel se creează o deplasare de lichid dinspre intrarea în rotor spre ieşirea
din rotor. Lichidul care iese din rotor trece prin statorul 6 care poate fi sau nu prevăzut cu palete.
Rolul acestuia este de a dirija curentul şi a transforma o parte din energia cinetică a curentului, în
energie potenţială de presiune. La ieşirea din stator, lichidul este colectat în camera colectoare 7.
Aceasta are rolul de a conduce lichidul de la stator spre racordul de refulare. De cele mai multe
ori, camera colectoare are aria secţiunii ei transversale crescătoare în mod continuu, pentru a
putea colecta întregul debit de lichid ce iese din stator. O asemenea cameră colectoare se nimeşte
cameră spirală. Camera colectoare se termină cu un difuzor 8 care are rolul de a transforma o
parte din energia cinetică a lichidului, în energie potenţială de presiune, deoarece de regulă ne
interesează ca presiunea furnizată de pompă la racordul de refulare 9 să fie cât mai mare. La
trecerea arborelui prin carcasă, trebuie prevăzut un sistem de etanşare 10 care depinde de turaţia
arborelui, natura lichidului vehiculat şi de eventualele restricţii privind posibilitatea contaminării
mediului exterior cu mediul vehiculat. Rotorul învârtindu-se faţă de corpul pompei, există spaţii
libere între rotor şi corp. Aceasta permite crearea unui curent de lichid de la ieşirea din rotor
către intrarea în rotor, prin exteriorul rotorului. Pentru reducerea la minimum a acestui debit
circulat, în interiorul pompei, în zona frontală a rotorului , se dispune un sistem de labirinturi 11.

10
 La demontarea pompei, pentru a asigura golirea ei de lichid în partea cea mai de jos a
camerei colectoare se prevede un buşon de golire 12. Aceste elemente se întâlnesc la toate
pompele centrifuge monoetajate. Există desigur şi particularitaţi constructive determinate de
natura lichidului vehiculat, de condiţiile de funcţionare.
În conformitate cu caracteristicile funcţionale ale pompelor centrifuge, debitul acestora
variază direct proporţional cu turaţia. Dacă antrenarea pompei se realizează de către motor,
atunci la turaţii reduse debitul de apă refulat de pompă poate fi insuficient şi motorul se poate
supraîncălzi. Rezultă astfel necesitatea alegerii unui coeficient de majorare a debitului pentru
pompele antrenate de motor. În cazul antrenării electrice a pompei de răcire, debitul se menţine
aproximativ constant. De această dată, la sarcini reduse ale motorului, debitul de apă devine
exagerat de mare, cu un consum specific de energie ridicat. Din această cauză, este raţional ca
debitul de apă vehiculat de pompa de răcire să corespundă regimului de funcţionare al motorului.
Antrenarea electrică este caracterizată printr-o siguranţă ridicată în funcţionare, prin
posibilitatea utilizării pompei în mai multe circuite, precum şi prin posibilitatea trecerii rapide la
funcţionarea cu pompa de rezervă. Există, de asemenea, posibilitatea unei mai bune amplasări a
componentelor instalaţiei de răcire în compartimentul maşini. Printre neajunsurile acestui sistem
de acţionare se numără dependenţa funcţionării lor de alimentarea cu energie electrică, precum şi
un consum specific de energie mai mare.
La unele motoare navale, puteri relativ reduse, se folosesc pompe cu piston, care au
autoamorsare şi un randament superior, comparativ cu cel al pompelor centrifuge. Pompele de
apă dulce au un debit de 45…60 [l/kWh], în timp ce pompele din circuitul deschis de răcire
asigură debite de 60 …75 [l/kWh]. Presiunea de refulare, pentru ambele categorii de pompe, în
mod uzual este de 2…3 bar.
În circuitul instalație de răcire a navei Hs Everest ,respective instalația de răcire a
motorului principal se folosesc următoarele pompe.

11
CAPITOLUL III
SIMULAREA PROCESULUI DE CURGERE A APEI PRIN SCHIMBĂTORUL DE
CĂLDURĂ CU AJUTORUL CFD (COMPUTATIONAL FLUID DYNAMICS)

3.1.Generalităţi privind CFD (Computational Fluid Dynamics)

Pentru realizarea modelării sistemului de curgere a apei de mare prin instalația de spălare
tancuri de marfă s-a apelat la ajutorul programului Ansys şi anume Ansys-Fluent partea care se
ocupă cu studiul curgerii lichidelor.
Ansys oferă o gamă completă de soluţii de simulare, seturi inginereşti care oferă acces la
aproape orice domeniu de simulare inginerească, care necesită un proces de proiectare în
prealabil. Organizaţiile din întreaga lume au încredere în Ansys pentru că oferă cea mai buna
valoare pentru investiţia lor de inginerie software de simulare. De 40 de ani, compania a fost
pionier în dezvoltarea şi aplicarea unor metode de simulare pentru a rezolva probleme dificile de
inginerie. Soluţii software de la Ansys, combinate cu servicii cu valoare adăugată şi de sprijin, au
fost catalizatori pentru inovaţie şi timp mai rapid de rezolvare a diferitelor probleme astfel
pentru miile de echipe de ingineri din întreaga lume.
Ansys Fluent v.14.5 este un program modern de calculator privind modelarea curgerilor
fluidelor, a transferului de căldură şi a reacţiilor chimice în jurul sau în diferite corpuri cu
geometrii complexe.

Figura 3.1 Programul Ansys Fluent

Ansys Fluent este scris în limbajul C şi face utilizarea deplină a flexibilităţii şi a puterii oferite de
limbajul de programare. În consecinţă, alocarea dinamică a memoriei, structuri eficiente de date,
control şi rezolvarea flexibilă, toate sunt posibile. În plus, programul Ansys Fluent foloseşte o

12
arhitectură client/server, care îi permite să ruleze procese separate simultane pe staţiile de lucru
desktop şi servere client puternice de calcul. Această arhitectură permite execuţia eficientă,
control interactiv şi flexibilitate completă între diferite tipuri de maşini sau sisteme de operare.
Ansys Fluent oferă flexibilitate completă a procesului de discretizare (celule de discretizare),
inclusiv capacitatea de a rezolva problemele cu ajutorul fluxului de celule de discretizare
nestructurate. Interfaţa de operare a programului cât şi opţiunile acestuia se pot observa in figura
3.2.

Figura 3.2 Interfaţa Ansys

Acest software de simulare permite evaluarea situaţiei folosind mai multe procesoare ce pot rula
pe acelaşi computer. Această procesare paralelă constă în corelarea programului, precesului
gazdă şi a setului de procesare.
Programul de simulare Ansys Fluent are următoarele posibilităţi de modelare şi calculare:
- calculul unor curgeri pe suprafeţe 2D plane, simetrice faţă de o axă 2D, simetrice şi
rotaţionale faţă de o axă 2D, şi 3D;
- discretizarea cu celule de discretizare în formă de patrulater, triunghiular, hexagonal,
prismă tetraedrică, piramidă, poliedru, şi celule mixte.;
- curgere echilibrată sau curgeri tranzitorii;
- curgeri ale unor lichide incompresibile sau compresibile, inclusiv toate regimurile de
viteză (subsonic, transonic, supersonic, şi hipersonic);
- curgeri laminare şi turbulente;
- curgeri Newtoniene sau non-Newtoniene;
- gaze reale sau ideale;
- transfer de căldură prin convecţie, conducţie şi radiaţie;

13
 - amestecul diferiţilor compuşi chimici, inclusiv modelarea arderilor omogene şi
eterogene şi depunere de suprafaţă/modele de reacţie;
- multiple cadre de referinţă (MRF) şi opţiuni de glisare a celulelor de discretizare
pentru modelarea mai multor cadre aflate în mişcare;
- bază de date cu proprietăţile diferitelor materiale.
Modulul Ansys Fluent v.14.5, cel pe care s-a lucrat în vederea rezolvării temei propuse este
format din 6 programe individuale care ne ajută la rezolvarea problemei de curgere a aerului.
Aceste programe sunt interconectate şi le putem vedea în figura 4.3.

3.2. Realizarea geometriei schimbătorului de căldură

Figura 3.3. Geometria schimbătorului de căldură

Cu ajutorul opțiunii Design Modeler oferită de programul Ansys Fluent a fost realizată
construcția geometrică a schimbătorului de căldură din cadrul instalației. Schimbătorul de
căldură respectă caracteristicile geometrice calculate în capitolele anterioare.

După cum se poate observa au fost realizate următoarele componente:

- corpul schimbătorului de căldură;

- tubulaturile interioare;
- gurile de intrare – ieșire fluide de lucru.

3.3. Discretizarea instalației

Următoarea etapă după construcția geometrică, este discretizarea instalației. Aceast

proces este o analiză structurală a întregului schimbător de căldură, el fiind împărțit pe un anumit
14
număr de celule, în vederea posibilității dezvoltării ulterioare a calculului pe fiecare celulă,
determinând valori particulare ale parametriilor.
Discretizarea a fost efectuată cu ajutorul interfaței „Mesh” a pogramului Ansys Fluent.
În urma analizei structurale au rezultat 1934221 celule și 650435 noduri.

Figura 3.4. Discretizarea schimbătorului de căldură

3.4. Stabilirea parametrilor de lucru și a condițiilor limită

În prima etapă au fost stabilite punctele de intrare și de ieșire ale fluidului. Astfel am
notat 5 intrări pentru fluidul de răcire și o singură intrare a fluidului răcit. Totodată am notat 5
ieșiri ale fluidului de răcire și o singură ieșire a fluidului răcit.

15
Figura 3.5. Definire puncte intrare apă de mare

Figura 3.6. Definire puncte ieșire apă de mare

16
Figura 3.7. Definire puncte intrare apă tehnică

Figura 3.8. Definire puncte ieșire apă de mare

17
 Figura 3.9. Simularea curgerii fluidului în Ansys CFD

În urmatoarea etapă a fost stabilit tipul fluidului, numărul de iterații pentru rezvoltarea
calculului și a fost simulată curgerea de fluid prin tubulaturi.
În aceeași etapă am stabilit parametrii de intrare ai fluidului, atât presiune cât și viteză.

4.5. Vizualizarea rezultatelor în Ansys Fluent

Figura 3.10. Simularea vitezei fluidului prin schimbător

18
Figura 3.11. Simularea presiunii statice prin schimbător

Figura 3.12. Simularea presiunii totale prin schimbător

19
 Figura 3.13. Simularea temperaturii totale prin schimbător

Rezultatele obținute în urma simulării au fost:

Ansys CFD:

- Variație de viteză a fluidului, max 1.76 ∙101 m/s;

- Cădere de presiune statică, max 4.47 ∙105 Pa;
- Cădere de presiune dinamică, max 1.56 ∙105 Pa;
- Cădere de presiune totală, max 5.36 ∙105 Pa;

20
 BIBLIOGRAFIE

1. Ceangă, V., Paraschivescu, C., Lungu, A., Bidoaie, R., Instalaţii de bord şi punte,
Universitatea “Dunărea de jos”, Galaţi, 1993;

2. Dinu, D.and Petrea, F. “Masini hidraulice si pneumatice”, Institutul de Marina Civila,

Constanta, 1993;

3. Dinu Dumitru, Mecanica Fluidelor Pentru Navigatori, editura NAUTICA Constanţa,

2010;

4. Ioniță C. ș.a. Instalații navale de bord. Construcție și exploatare. București, Editura

Tehnică, 1986;

5. Fanel-Viorel PANAITESCU, Mariana PANAITESCU- Mașini și instalații Navale

Ediția, Revizuită Ed. Ex Ponto, Constanța, 2009;

6. Gheorghe Uzunov, Anastase Pruiu - Manualul ofițerului mecanic maritim Vol. II;

7. Scupi Andrei, Dumitru Dinu, Fluid Mechanics - Numerical Approach, Ed. Nautica,
Constanta, 2015;

8. Uzunov Gh. Indrumătorul ofițerului de navă. București, Editura Tehnica, 1987;

9. Programul de simulare Ansys

21