Ghita

-caracterizare-

Scriitor afirmat la sfarsitul secolului ai XIX-lea, Ioan Slavici este unul dintre adeptii
realismului clasic. Publicata in 1881, in volumul de debut ,,Novele din popor”, nuvela realista,
de factura psihologica ,,Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru
viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii si asupra vietii satului transilvanean.
Opera are ca tema consecintele umanizante ale dorintei de imbogatire, dar si tema
destinului, a familiei si a iubirii, pe baza carora se constituie relatiile dintre personaje. Titlul
nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc, ajunge sa
insemne, de fapt, Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece castigurile
obtinute aici ascund nelegiuiri si crime.
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza
consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si ,,capacitatea de a ne surprinde in
mod convingator” fac di Ghita un personaj rotund. Personajul evolueaza de la tipicitate, sub
determinare sociala (cizmar sarac, harnic, sot iubitor), la individualizare, sub determinare
psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si
ezitari. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Fiind o nuvela psihologica, conflictul central este moral, psihologic, conflictul interior
al protagonistului. Personajul principal, Ghita, oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit,
pe de-o parte si dorinta de a se imbogati, pe de alta parte. Ezita intre cele doua cai simbolizate
de Ana (valorile familiei, iubirea, ,,linistea colibei”) si de Lica (bogatia, atractia malefica a
banilor). Conflictul interior se reflecta in plan exterior, in confruntarea dintre carciumar si Lica.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de
incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele (caracterizare
indirecta). De asemenea, realizeaza portrete sugestive (caracterizare directa). Portretul fizic al
lui Ghita este aproape absent: este redus la cateva detalii. La inceput (,,inalt si spatos”), pentru
ca, mai apoi, trasaturile carciumarului (expresia chipului, ton, voce etc.) sa reflecte
transformarile sale sufletesti. Sunt utilizate si mijloace de investigatie psihologica precum:
scenele dialogate, monologul interior de factura traditionala, monologul interior adresat, stilul
indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.
Ghita este capul familiei pe care incearca sa o conduca spre bunastare. Atata timp cat
se dovedeste un om de actiune, cu initiativa, lucrurile merg bine. Carciuma aduce profit, iar
familia traieste in armonie. Bun gospodar, om harnic, bland si cumsecade, aspiratia lui e
fireasca si nu-i depaseste puterile.
Procesul de bunastare a lui Ghita fata de familie incepe din momentul venirii lui Lica
la carciuma. Desi intelege ca acesta prezinta un pericol, Ghita nu se poate sustrage ispitei
castigului, mai ales ca isi da seama ca nu poate ramane la Moara cu noroc fara acordul
Samadaului. Bun cunoscator de oameni, Lica se foloseste de patima lui Ghita pentru bani spre
s-l atrage pe acesta in afacerile lui necurate si apoi pentru a-i anula personalitatea.
Naratorul surprinde in mod direct transformarile personajului: Ghita devine ,,de tot
ursuz”, ,,se aprindea pentru orisice lucru de nimic”. Devine interiorizat, mohorat, violent, ii
plac jocurile crude, are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana si copii.
Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si ca nu-si poate asuma total riscul
imbogatirii. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile
personajului, realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea: ,,Ei! Ce sa-mi fac!?... Asa m-a
lasat Dumnezeu!”, ,,Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare”. Sub pretextul
ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile. Ghita devine las, fricos si
subordonat in totalitate Samadaului.
Axa vietii morale a personajului este distrusa treptat; se simte instrainat de toti si de
toate. Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta pentru modul in care s-a purtat. De
rusinea lumii, de dragul sotiei si al copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara
cu noroc. Incepe sa colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer in totalitate nici fata de acesta, ceea
ce il va pierde. Ghita ii ofera probe in ceea ce priveste vinovatia samadaului numai dupa ce isi
poate opri jumatate din sumele aduse de Lica.
Ultima etapa a degradarii morale a lui Ghita are loc la sarbatorile Pastelui, cand, orbit
de furie si dispus sa faca orice pentru a se rasbuna pe Lica, isi arunca sotia, drept momeala, in
bratele Samadaului. Spera pana in ultimul moment ca se va produce o minune si Ana va rezista
influentei malefice a lui Lica. Dezgustata insa de lasitatea lui Ghita care se instrainase de ea si
de familie, intr-un gest de razbunare, ana i se daruieste lui Lica, deoarece, in ciuda nelegiuirilor
comise, Lica e ,,om”, pe cand Ghita ,,nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”. In
momentul in care isi da seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana. La randul lui este ucis
de catre Raut, din ordinul lui Lica.
In relatie cu celelalte personaje, Ghita se dovedeste a fi un caracter slab; desi si-a dorit
prosperitatea, fondul sau sufletesc nu a putut sustine independenta castigata si de aceea a
devenit victima propriei sale iluzii. In confruntarea cu taria de caracter a personajului malefic
Lica Samadaul, el nu are nicio sansa de a reusi sa se impotriveasca. Sotia sa, Ana, este la fel
de slaba ca si el, dar are forta interioara de a-l preveni de un fapt pe care si el il vede ca pe o
amenintare, dar caruia este incapabil sa i se sustraga.
In opinia mea, destinul tragic al lui Ghita, personajul principal al nuvelei psihologice
,,Moara cu noroc”, are un rol moralizator, potrivit avertismentului rostit de batrana in prolog.
Pus in situatia de a alege intre banii obtinuti din afaceri necurate si linistea sufleteasca, Ghita
este orbit de patima imbogatirii si se dezumanizeaza treptat, chiar daca oscileaza si are
momente de regret. Prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela ,,Moara cu
noroc”, prozatorul dovedeste finete in observarea miscarii psihologice , in detectarea zonelor
obscure ale psihicului uman.