Sunteți pe pagina 1din 33

92. Igiena tropicală: definiĠie, particularităĠi.

Igiena este útiinĠa care se ocupă cu păstrarea úi promovarea sănătăĠii,


care în concepĠia O.M.S. reprezintă integritatea sau buna stare fizică, psihică
úi socială a individului úi a colectivităĠilor.
Factorii etiologici ai sănătăĠii sunt grupaĠi în factori interni úi externi.
Factorii interni pot influenĠa decisiv producerea anumitor boli sau afecĠiuni
genetice sau ereditare úi, totodată acĠionează ca factori predispozanĠi faĠă de
acĠiunea factorilor externi în producerea unor boli. Factorii externi numiĠi úi
factori de mediu sau ecologici au o influenĠă mult mai mare úi mai bine
cunoscută asupra sănătăĠii.
Zona tropicală se caracterizează prin însorire maximă, temperatură
ridicată úi schimbări de vreme cu caracter ritmic. În cadrul zonei tropicale se
disting 3 subzone:
• climatul tropical maritim - cald úi umed
• climatul tropical uscat (de stepă, savană, preerii úi deúert)
• climatul tropical de altitudine mai rece úi cu radiaĠii solare foarte
puternice
Teritoriile geografice cu climat tropical úi subtropical includ Africa,
America Centrală úi de Sud, Asia de Sud úi de Sud-Est, Orientul Mijlociu,
aria Pacificului cu Australia úi insulele adiacente.
Patologia regiunilor tropicale este dominată de boli transmise prin vectori
úi boli parazitare. De asemenea sunt răspândite boli induse de condiĠiile
sociale. În zonele slab dezvoltate din punct de vedere economic sunt foarte
frecvente carenĠele alimentare grave care vor determina boli de subnutriĠie.
Disciplina de igienă tropicală are ca scop să asigure viitorilor medici
orientarea de bază în problemele păstrării úi promovării sănătăĠii
colectivităĠilor umane la un nivel optimal în condiĠiile socio-economice

1
actuale caracteristice Ġărilor aflate în curs de dezvoltare în zona tropicală.
Zona tropicală prezintă anumite particularităĠi iar în funcĠie de acestea,
medicul din aceste regiuni apelează la anumite măsuri profilactice úi de
combatere a factorilor cu potenĠialitate nocivă.
ParticularităĠile zonei tropicale:
• risc infecĠios crescut datorită ambianĠei climatice care permite
dezvoltarea unui mare număr de vectori úi gazde pentru diferiĠi agenĠi
patogeni, a poluării apei úi solului, condiĠiilor precare de locuit în
mediul rural úi la periferia oraúelor, nivelului scăzut al educaĠiei
sanitare
• aúezări umane în care domină încă tradiĠii culturale care frânează
eforturile úi progresele dezvoltării úi care nu dispun de un minimum
de dotări tehnico-edilitare
• condiĠii mediocre ale calităĠii vieĠii, număr crescut de persoane cu
carenĠe nutriĠionale, boli prin vectori, boli gastrointestinale úi ale
căilor respiratorii, speranĠă de viaĠă scăzută, indicatori crescuĠi de
mortalitate maternă úi infantilă
• insuficienĠa mijloacelor de comunicaĠii, a serviciilor de sănătate úi
învăĠământ
• menĠinerea unor comportamente alimentare tradiĠionale neraĠionale
MenĠinerea stării de sănătate a populaĠiei poate fi efectuată prin
contribuĠia următorilor factori:
• dezvoltarea economică (industrie, agricultură, comunicaĠii)
• producĠia de alimente
• alimentarea cu apă potabilă
• construcĠia de locuinĠe úi instituĠii publice, inclusiv medicale

2
• asanarea mediului úi protecĠia sa continuă împotriva degradării
• asigurarea unui sistem educaĠional permanent care să cuprindă întreg
teritoriul unei Ġări
• creúterea nivelului de trai

3
93. Igiena mediului. Factorii climatici úi sănătatea colectivităĠilor
umane.
Factorii de mediu pot fi grupaĠi ca:
• factori fizici (temperatura sau radiaĠiile ionizante)
• factori chimici (diferite elemente sau substanĠe chimice existente în
natură sau sintetizate de om)
• factori biologici (bacterii, virusuri, paraziĠi, fungi)
• factori sociali, rezultaĠi din acĠiunea omului asupra mediului sau din
interrelaĠiile umane
Mediul ambiant sau înconjurător omului este definit ca totalitatea
factorilor din afara organismului uman, prezenĠi la un moment dat úi care
acĠionează asupra omului úi activităĠilor sale. AcĠiunea factorilor de mediu
asupra organismului uman úi sănătăĠii populaĠiei depind de intensitatea
acestora: astfel, niveluri foarte ridicate sau de mare intensitate dau naútere la
acĠiunea acută sau imediată în care reacĠiile organismului apar rapid úi sunt
uúor evidenĠiabile (situaĠii rare), iar niveluri de intensitate redusă determină
o acĠiune cronică sau de lungă durată necesitând perioade lungi de timp
pentru a produce modificări decelabile ale stării de sănătate care uneori pot
scăpa vigilenĠei organelor sanitare (situaĠii frecvente).
Factorii climatici influenĠează în mare măsură starea de sănătate a
colectivităĠilor umane prin cadrul specific ambiental realizat, care diferă de
la o regiune geografică la alta în funcĠie de latitudine, altitudine, poziĠia pe
glob sau configuraĠia reliefului regional. Aceútia sunt reprezentaĠi de:
• temperatură
• umiditate
• curenĠi de aer

4
• radiaĠii calorice
• aeroioni
• presiune atmosferică
Delimitarea zonei tropicale este dată de cele două izoterme de +20°C
temperatură medie anuală. În regiunile tropicale, anul este divizat de obicei
în două anotimpuri, în conformitate cu căderea ploilor: uscat úi umed. La
ecuator úi la tropice se înregistrează cele mai mari valori termice deoarece
razele solare sunt perpendiculare pe sol. Valorile termice ale aerului exercită
o puternică influenĠă asupra celorlalĠi factori climatici precum úi asupra
proceselor de termoreglare umană, a duratei de conservabilitate a
alimentelor, a dezvoltării unor vectori úi a florei patogene. O importanĠă
deosebită asupra proceselor mai sus menĠionate o are úi gradul umidităĠii
relative a aerului. Regimul de ploi este mai bogat în zona ecuatorială decât la
tropice. CantităĠile mari de apă acumulate au un rol important în
transmiterea unor boli de către vectorii cu evoluĠie în mediul acvatic (mai
ales în menĠinerea endemiei malarice). Depresiunea atmosferică produsă de
evaporarea intensă a apei úi formarea norilor facilitează apariĠia unor curenĠi
de aer ascendenĠi având drept consecinĠă dispersarea pe distanĠe mari a
agenĠilor patogeni úi a vectorilor.
HipersudoraĠia este dominantă úi permanentă în zona tropicală, un adult
sedentar eliminând 3-5 l sudoare/24 h. Pierderile mari de clorură de sodiu
perturbă balanĠa hidroelectrolitică úi consecutiv starea de sănătate.
O patologie climatică propriu-zisă apare numai la persoanele
neaclimatizate care vin în zona tropicală din alte climate (temperat sau
polar).
Factori care frânează aclimatizarea:
• vârsta peste 40 de ani

5
• sexul: femeile se aclimatizează mai greu
• obezitatea
• stările febrile
• afecĠiunile cutanate
• alcoolul (prin creúterea deshidratării)
• efortul fizic
• îmbrăcămintea neadecvată
Factori care favorizează aclimatizarea:
• menĠinerea balanĠei fluidelor ingerate: este mai eficientă ingerarea
unor cantităĠi mici úi repetate de lichide
• menĠinerea úi suplimentarea cantităĠii de săruri
• îmbrăcămintea de bumbac úi de culoare deschisă
• protejarea ochilor
O aclimatizare completă poate fi realizată în medie în 5-7 zile, la unele
organisme fiind necesare chiar 14 zile.

6
94. Tulburările produse de căldură (patologia climatică).
Apar mai frecvent la persoanele neaclimatizate úi majoritatea
evoluează clinic favorabil în urma unor intervenĠii minore. Cuprind
manifestări generale (sistemice) úi manifestări locale (cutanate).
Manifestări generale:
1. „Stressul” termic:
• constituie o reacĠie de alarmă, ce corespunde fazei de adaptare a
organismului, caracterizată prin mobilizarea glandelor suprarenale úi a
hipotalamusului
• sincopa de căldură (leúinul) reprezintă o manifestare acută apărută ca
o consecinĠă a neadaptării unor persoane expuse în mod brusc la o
căldură intensă
• tratament: plasarea într-un loc răcoros úi în poziĠie orizontală
2. ùocul caloric (Heat stroke)
• cea mai severă agresiune ce survine după o expunere intensă úi bruscă
la căldură úi umiditate crescută a unei persoane neadaptate climatului
tropical
• consecinĠă a prăbuúirii procesului de termoreglare úi a inhibării
transpiraĠiei
• debut supraacut cu delir úi comă, în majoritatea cazurilor
• manifestări clinice: hiperpirexie (43°C), tegumente hiperemice,
tulburări cardiovasculare, respiratorii, nervoase, urinare
• diagnosticul diferenĠial se face în principal cu malaria cu specia P.
falciparum
• fără tratament, cazurile severe duc la deces

7
• obiectivele tratamentului hiperpirexiei sunt: normalizarea rapidă a
temperaturii corpului (hidroterapie), combaterea intensivă a úocului,
compensarea pierderilor hidroelectrolitice
• măsuri imediate: transportul bolnavului într-un loc răcoros, cu
umezeală redusă; punga cu gheaĠă în regiunea cefalică
• terapia úocului cu hemisuccinat de hidrocortizon
• tratament medicamentos cu clorpromazină
3. Epuizarea termică hiposodică
• tulburare provocată de expunerea la căldură, în condiĠii de lipsă a
apei, caracterizată prin afebrilitate sau febră moderată úi transpiraĠie
persistentă
• un factor favorizant este munca fizică în condiĠiile grele ale climatului
cald úi umed la persoane insuficient aclimatizate
• patogenie: reabsorbĠia tubulară scăzută de sare úi reducerea clorurilor
prin transpiraĠie, determinând epuizarea termică hiposodică care duce
la scăderea concentraĠiei ionilor de sodiu în plasmă úi eritrocite
• prodromul se manifestă prin hiperemie tegumentară, transpiraĠii,
astenie, tahicardie, tahipnee, greĠuri, vărsături, crampe, simptome
psihonevrotice
• semne clinice de deshidratare: turgor cutanat modificat úi uscarea
mucoaselor
• stabilirea diagnosticului se face prin determinarea clorurilor din urină
(valorile sub 3 g/l sunt patologice)
• tratament: aport masiv de sare, iniĠial parenteral
• profilaxie: aportul unei cantităĠi de 20-30 g sare sub formă de tablete
la persoanele expuse la căldură care depun eforturi fizice intense

8
4. Epuizarea termică hipohidrică
• deshidratare prin transpiraĠii abundente úi aport insuficient de apă în
mediu călduros
• survine în special la persoanele rămase fără apă în climat tropical sau
deúert
• la un deficit permanent de 5-10% din greutatea corporală apar
manifestările clinice (ameĠeli, tahicardie, dispnee, cianoză, tulburări
audio-vizuale), la un deficit de 12% temperatura corpului creúte
semnificativ iar la un deficit de 15% viaĠa este în pericol
• terapia de urgenĠă constă din aport masiv de apă (administrată oral în
cazurile uúoare sau intravenos, cu soluĠie izotonică, în cazurile severe)
• susĠinerea circulatorie trebuie să fie promptă
• spre deosebire de epuizarea hiposodică, lipsesc vărsăturile, crampele,
reducerea electroliĠilor în plasmă úi urină
• profilaxie: aport continuu de apă (preferabil la fiecare oră), în zonele
de deúert necesarul poate atinge 5-10 l/24 h
5. Sindromul anhidrotic
• reprezintă o blocare a transpiraĠiei dată în special de afecĠiuni cutanate
• manifestările clinice apar după o úedere mai îndelungată în climatul
tropical la persoane neadaptate
• semnalul de alarmă este dat de absenĠa NaCl din lichidul de
transpiraĠie
• clinic: transpiraĠii diminuate la nivelul trunchiului úi extremităĠilor,
stare de epuizare generală, hipertermie moderată, hipersecreĠia
compensatorie îndeosebi a glandelor sudoripare ale feĠei

9
• tratamentul este reprezentat de plasarea bolnavului într-un loc răcoros,
tamponare cu o soluĠie alcoolică 5-10 % de acid salicilic
• profilaxie: úederea într-un loc climatizat minimum 8 ore pe zi
Manifestări locale:
1. Miliaria rubra (Prickly heat)
• are la bază obstruarea canalelor excretoare ale glandelor sudoripare cu
dopuri hiper- sau para-keratice datorită lipsei de sebum în tegumente
• se accentuează erupĠia după stimularea secreĠiei sudoripare
• predispoziĠie pentru vizitatorii zonelor calde úi persoanele cu
tegumentele nepigmentate la câteva luni după stabilirea în zonele
tropicale
2. Edemele de căldură
• se instalează brusc la persoanele neadaptate
• evoluĠie benignă, afectând cu predilecĠie articulaĠiile membrelor
(glezne úi mâini)
3. Dermatita de insolaĠie (edemul solar)
• determinată de radiaĠii calorice úi raze ultraviolete cu o lungime de
undă de 300 nm
• arsuri tegumentare de gradul I, II úi foarte rar III
• tratament: antiimflamatorii locale, antihistaminice, corticosteroizi
locali, comprese cu acid boric 4%
• profilaxie: îmbrăcăminte de protecĠie, expunere progresivă a
tegumentelor la radiaĠii, unguente protectoare

10
97. Igiena apei la tropice. Rolul potenĠial patogen. Metode de dezinfecĠie
a apei.
Apa este un constituent esenĠial al materiei vii, având un rol deosebit
în desfăúurarea tuturor proceselor vitale. Deúi ar trebui să fie uúor de
procurat, ferită de infestare, contaminare úi poluare, jumătate din populaĠia
globului este lipsită de cantităĠile minime de apă de care are nevoie. În Ġările
aflate în curs de dezvoltare, trei persoane din patru nu dispun de apă
potabilă. În multe locuri din lume trebuie parcurse distanĠe mai mari de 5 km
pentru procurarea necesarului de apă al unei familii. Anual decedează 14
milioane de copii înainte de împlinirea vârstei de 5 ani iar 80% din cauzele
de deces se datorează consumului de apă insalubră. În zonele tropicale,
rezervele de apă sunt restrânse cantitativ úi gestionate prost iar suprafeĠele de
captare sunt mereu diminuate. În plus, defriúările masive de păduri
accelerează eroziunea stratului arabil de sol superficial úi extinderea
deúertului. Majoritatea surselor de apă din zona tropicală conĠin calciu úi
potasiu în cantităĠi mai scăzute. În plus, în Zair este mai scăzută úi
concentraĠia de fosfor iar în Egipt úi Iran cea de zinc. Apa din Senegal úi
insulele Capului Verde conĠine concentraĠii crescute de fluor. Apele
meteorice (provenite din ploi) úi cele atmosferice (provenite prin condensare
pe diferite suprafeĠe) nu au caracter de potabilitate. Apele de suprafaĠă
(curgătoare sau stagnante) pot fi contaminate úi infestate datorită
insalubrizării mediului înconjurător, îndeosebi prin depunerea la întâmplare
a dejectelor umane úi animale. Ele pot deveni potabile numai prin prelucrare
(sedimentare úi filtrare) úi dezinfecĠia lor în staĠii complexe de filtrare a apei
care sunt existente numai la nivelul oraúelor iar capacitatea lor de prelucrare
este insuficientă. Apele din profunzime (peste 10 m) asigură o apă de calitate
prin fântâni sau puĠuri úi care nu mai necesită prelucrări.

11
Rolul potenĠial patogen al apei:
Apa poate transmite în mod activ anumiĠi agenĠi patogeni ai bolilor
tropicale în urma ingerării sale în anumite condiĠii de insalubritate.
Patogenitatea se poate realiza úi pasiv prin mediul favorabil pe care îl oferă
pentru dezvoltarea anumitor vectori cu rol în transmiterea unor boli
tropicale.
Patologia infecĠioasă transmisă prin apă:
1. Boli bacteriene
• holera
• febra tifoidă
• dizenteria
• leptospirozele
• tuberculoza
• bruceloza
• tularemia
• boala diareică
2. Boli virale
• poliomielita
• hepatita virală
3. Boli parazitare
• amibioza - cea mai răspândită parazitoză de natură hidrică
- numărul purtătorilor de paraziĠi amibieni ajunge până la
30% în Ġările calde
- rezistenĠa parazitului în apă poate ajunge până la 90-100
zile
• giardioza - parazitul supravieĠuieúte câteva luni de zile în apă

12
- afectează în special copiii
• trichomonioza
• strongiloidoza úi geohelmintiozele
• fascioloza - apa are un rol activ, pentru evoluĠia parazitului este
necesară o gazdă acvatică (gastropod)
• schistosomioza - afectează peste 200 milioane persoane în
zonele tropicale
- denumită úi „boala apei”
- canalele de irigaĠie, bălĠile sau lacurile pot fi puternic
infestate datorită obiceiului copiilor de a urina sau defeca
în timpul scăldatului
- rol activ, gazdă acvatică
• paragonimioza úi opistorcoza - rol activ, gazdă acvatică
• filariozele - dracunculoza (ingestia gazdei obligatorii)
• dezvoltarea vectorilor transmiĠători ai unor boli (filarioze,
malarie, tripanosomioză africană)
Patologia neinfecĠioasă produsă prin apă:
• boli prin dezechilibre minerale - guúa (insuficienĠa iodului): în
regiunile muntoase ale Africii, fluoroze: Senegal, Capul Verde
• substanĠe toxice
• caria dentară
DezinfecĠia apei reprezintă distrugerea totală a germenilor patogeni úi
reducerea numărului celor saprofiĠi până la condiĠiile de potabilitate. Se
realizează prin metode fizice úi chimice.
Metode fizice:
• fierberea: trebuie să dureze cel puĠin 10 minute

13
• filtrarea: cu ajutorul unor aparate cu filtre din porĠelan poros, cărbune
de lemn sau pudre fine aglomerate
• folosirea radiaĠiilor ultraviolete, a ultrasunetelor, a radiaĠiilor ionizante
Metodele chimice se bazează pe utilizarea uneia dintre următoarelor
substanĠe:
• apa de Javel 10%
• cloramina
• permanganat de potasiu
• iod
• comprimate Lambert
Indiferent de metoda întrebuinĠată, dezinfecĠia corespunzătoare a apei
trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii de bază:
• să fie eficientă (să aducă apa la condiĠii de potabilitate)
• să nu modifice calităĠile apei
• să nu lase în apă substanĠe care ar putea periclita sănătatea
consumatorilor
• să fie uúor de manipulat úi să nu fie nocivă pentru personalul implicat
în acest proces
• să fie cât mai economică

14
98. Igiena alimentaĠiei. ParticularităĠi. Boli de nutriĠie mai frecvente în
zonele cu climat tropical.
Igiena alimentaĠiei urmăreúte cunoaúterea úi punerea în valoare a
efectelor favorabile ale alimentaĠiei asupra stării de sănătate precum úi
diminuarea sau îndepărtarea riscului ca produsele alimentare să devină
factori dăunători pentru consumatori. Alimentele furnizează organismului
substanĠele nutritive de care acesta are nevoie pentru asigurarea energiei
indispensabile proceselor vitale, pentru sintetizarea substanĠelor proprii úi
repararea uzurii, precum úi pentru formarea substanĠelor active care
favorizează desfăúurarea normală a proceselor metabolice.
ParticularităĠile pentru zona tropicală:
• în Africa tropicală marile zone climatice au o dispoziĠie transversală
care influenĠează hotărâtor alternanĠa sezoanelor, cultivarea, obĠinerea
úi conservarea produselor alimentare, precum úi nutriĠia populaĠiilor
• concentraĠiile scăzute de acid fosforic, azot, calciu úi potasiu din solul
multor zone se transmit úi altor factori ai mediului natural cu care
omul vine în contact de-a lungul existenĠei sale, imprimând anumite
deficite trofice organismelor animale úi vegetale, cu influenĠă úi
asupra organismului uman
• diversitatea vectorilor úi a gazdelor intermediare ai unor agenĠi
patogeni reprezintă o sursă constantă de infestare úi contaminare a
alimentelor
• practicarea pe scară întinsă a monoculturilor úi insalubritatea unor
alimente

15
• prezenĠa în unele teritorii a unei subnutriĠii cronice, care poate
contribui la accentuarea unei stări de malnutriĠie aproape constantă,
fenomen cu repercursiuni grave mai ales asupra populaĠiilor tinere
• carenĠe educativ-sanitare privind manipularea alimentelor úi realizarea
unei alimentaĠii raĠionale
• menĠinerea unor practici alimentare úi culinare neraĠionale: consum de
ficat crud de capră sau oaie (zona Mediterană orientală) sau consum
de cresson
• locuitorii Africii tropicale care au adesea un indice global de nutriĠie
mai mic decât cel ideal ar trebui să-úi mărească valoarea energetică a
raĠiei alimentare cu 10-15% calorii
• spre deosebire de alte regiuni, constanĠa regimului termic pe întreg
parcursul anului nu impune modificări ale raĠiei alimentare în funcĠie
de nevoile crescute de termogeneză
• necesităĠile de grăsimi alimentare sunt mai crescute deoarece aceste
produse sunt greu absorbabile în aceste zone, sunt adesea
neemulsionate úi implicit eliminările digestive vor fi mai mari
• la tropice este asigurat mai mult criteriul energetic al raĠiei alimentare,
pe seama unor produse zonale bogate în glucide úi lipide (manioc,
banane, igname, taro), ceea ce impune promovarea în rândurile
populaĠiei a normelor alimentaĠiei fiziologice
Caracteristicile nutriĠionale ale unor produse zonale:
1. Laptele úi derivatele sale
• nu sunt prea des folosite în alimentaĠie
• provenit în cantităĠi reduse de la vaci, zebre, bivoliĠe
• conĠinut uúor diferit de trofine faĠă de zona temperată

16
2. Carnea úi peútele
• consum scăzut de carne în unele regiuni din Africa
• peútele este inclus în alimentaĠie doar în teritoriile învecinate marilor
ape
• consum ridicat de termite, omizi, viermi de palmier, moluúte úi
crustacei care au un conĠinut nesatisfăcător de proteine cu aminoacizi
esenĠiali, săruri minerale úi vitamine
3. Legumele úi fructele
• maniocul este frecvent întâlnit dar profilul trofinic monovalent îl face
impropriu pentru a fi considerat un aliment de bază deúi populaĠia
consumă tuberculii săi sub diverse forme de prelucrare culinară
• tuberculii de taro
• tuberculii de igname
• tuberculii de patate
• fructele bananei se consumă fierte, sub formă de pastă rulată în frunze
sau în ulei de palmier
• papaya are o valoare nutritivă mai ridicată dar este rar folosită
• fructul úi frunzele de baobab constituie o bună sursă de calciu
• pulpele fructelor detar úi bauhinia au un conĠinut crescut de vitamina
C
4. Cerealele úi leguminoasele uscate
• porumb
• orez, aliment preferat datorită compoziĠiei bogate în glucide; conĠine
proteine superioare celor din porumb; conĠinut scăzut în vitamina B1
producând avitaminoza tiaminică la populaĠiile care nu îl consumă
asociat cu alte produse

17
• arahidele au structură trofinică valoroasă
• sorg
• fasolea pocnitoare (Ghana) are calităĠi nutriĠionale excepĠionale
5. Grăsimile alimentare
• uleiuri de: palmier, arahide, sesam, bumbac, karite
• margarină, unt
• pulpa nucii de palmier
6. Băuturile nealcoolice
• apă
• sucuri preparate din legume úi fructe
• infuzii de ceai úi de cafea
7. Băuturile alcoolice
• obĠinute prin fermentarea sucurilor de fructe, a sevei arborilor (vinul
de pamier) úi a unor cereale (berea)
• consumul abuziv duce în timp la apariĠia unor grave afecĠiuni în
special ale ficatului, sistemului nervos central úi inimii
Boli de nutriĠie mai frecvente în zona tropicală:
Apar ca urmare a necunoaúterii sau nerespectării principiilor de
alimentaĠie raĠională de către unele grupuri de populaĠie úi sunt datorate în
principal consumului redus de proteine cu valoare biologică ridicată.
1. Kwashiorkor-ul (Sindromul pluricarenĠial)
• mai frecvent la copilul cu vârsta cuprinsă între 1 úi 3 ani
• debutează odată cu încetarea alimentaĠiei naturale a copilului úi
trecerea la o alimentaĠie artificială foarte bogată în glucide, săracă în
proteine de calitate superioară úi fără lapte de vacă
• tulburări cutanate úi mucoase însoĠite de depigmentări úi descuamări

18
• edeme subcutanate, nedureroase
• pierdere în greutate până la 20% din greutatea normală
• întârzierea procesului de osificare
• modificări biochimice (scăderea proteinelor serice úi a potasemiei)
• scaune diareice, decolorate
• tulburări de comportament
• tratament: administrare de alimente conĠinând proteine cu mare
valoare biologică (lapte ecremat acidifiat, carne, soia), clorură sau
citrat de K, antibiotice úi vitamine la nevoie
2. Pelagra úi stările pelagroide
• pelagra este consecinĠa unor multiple carenĠe protidice úi vitaminice
ale grupului B în raĠia alimentară
• stările pelagroide apar în urma tulburărilor digestive determinate de
poliparazitismul intestinal úi afecĠiuni hepatice care împiedică
absorbĠia vitaminelor mai sus menĠionate (în special a vitaminei PP)
• sindrom cutanat úi mucos cu afectarea mucoaselor conjunctivale úi
genitale
• sindrom digestiv
• sindrom neuropsihic
• anemie hipercromă úi macrocitară, eozinofilie
• tratament: vitaminoterapie, alimentaĠie hiperproteică
3. Beri-beri (Avitaminoza tiaminică)
• apare prin consum excesiv de orez decorticat úi/sau alte produse
bogate în glucide, în absenĠa unor alimente care să conĠină cantităĠi
suficiente de tiamină
• sindrom digestiv (flatulenĠă, constipaĠie, anorexie)

19
• sindrom cardiovascular (miocardită, insuficienĠă cardiacă)
• sindrom neuropsihic
• sindrom de retenĠie hidrică (edeme)
• tratament: administrare de tiamină, fizioterapie, regim dietetic
echilibrat
4. Avitaminoza A
• răspândită în zona sudano-saheliană
• datorată alimentaĠiei sărace în peúte, lapte, ouă, produse vegetale
bogate în caroten
• scăderea vederii odată cu apropierea serii (hemeralopie)
• leziuni ale epiteliului conjunctival úi a glandelor lacrimale
• tratament cu retinol
5. Avitaminoza B2
• însoĠeúte adesea sindromul pluricarenĠial
• dermatită seboreică a feĠei
• leziuni ale mucoaselor bucale úi genitale
• tulburări oculare úi neurologice
6. Avitaminoza C (Scorbutul)
• se întâlneúte rar, în regiunea sudano-saheliană, în sezonul uscat
• dureri osteo-articulare úi tendinĠă la hemoragie - la sugari
• anemii febrile úi tulburări de creútere - la úcolari
7. Guúa
• afectează îndeosebi populaĠia din grupa de vârstă 10-30 de ani din
regiunile muntoase ale Africii
• datorată substituĠiei sării cu cenuúi vegetale bogate în K
• profilaxie: administrarea sării iodate

20
99. Boli transmise prin alimente în zonele tropicale. Măsuri profilactice.
Contextul ecologic actual al zonei tropicale oferă multiple posibilităĠi de
amplificare a rolului nedorit patogen al unor alimente care pot fi
contaminate, infestate sau poluate. Sursele de contaminare úi infestare sunt
reprezentate de omul bolnav, convalescentul sau purtătorul sănătos precum
úi de animale. Transmiterea este realizată de un mare număr de vectori úi de
gazde intermediare. Poluarea poate fi exogenă (plante, substanĠe chimice)
sau endogenă (alterare).
1. Boli parazitare
• transmise în mod activ sau pasiv
• transmiterea prin alimente (fructe sau legume insuficient spălate) a
unor chiste (Entamoeba disenteriae, Giardia lamblia), ouă (Ascaris
lumbricoides, Trichuris trichiura) sau embriofori (Taenia solium)
• prevalenĠă crescută în teritorii unde se folosesc îngrăúăminte umane
pentru fertilizarea solului (Extremul Orient)
• zone unde diverse vegetale acvatice (untiúorul de grădină, castanul de
apă) îndeplinesc rol de vectori pasivi pentru metacercarii unor paraziĠi
• transmitere prin produse alimentare de origine animală: carne
insuficient preparată termic (tenioze, trichineloză), peúte insuficient
preparat termic (botriocefaloză, opistorcoză, clonorcoză)
• alte boli se pot transmite prin consum de moluúte, crustacei, reptile
2. Boli bacteriene úi virale
• rolul vectorilor (muúte, rozătoare) în diseminarea bolilor este hotărâtor
• febra tifoidă úi paratifoidă
• disenteria bacilară
• holera

21
• leptospirozele
• bruceloza
• tularemia
• tuberculoza bovină
• antraxul
• poliomielita
• hepatita infecĠioasă
3. IntoxicaĠii alimentare
• se datorează unor substanĠe chimice endogene (constituente naturale
ale produsului) sau exogene (poluarea hranei animalelor, prepararea
sau transportul alimentelor, tratamente aplicate animalelor)
• intoxicaĠii cu ciuperci (rare)
• consumul anumitor cereale (bob de Vicia faba sau Ġarină) determină
boli cu simptomatologie neurologică úi hemolitică (Siria, Africa de
Nord)
• consumul de pâine de secară parazitată cu ciuperca Claviceps
purpurea determină afecĠiuni neuropsihice úi vasculare
• consumul anumitor specii de fasole, igname, taro sau manioc
insuficient preparate termic care pot elibera acid cianhidric în tubul
digestiv determină tulburări digestive úi nervoase
• consumul de către animale a unor plante (cactusul roúu, nuiaua de aur)
determină apariĠia în laptele acestora a unor substanĠe toxice
• consum de alimente cu toxicitate endogenă: plancton marin, scoici
parazitate, peúti asiatici cu carne veninoasă
• în urma alterării cărnii de ton pot apărea produúi cu efecte nocive
• poluarea întâmplătoare a alimentelor cu pesticide

22
• nocivitatea unor aditivi alimentari
• contaminarea radioactivă a alimentelor
4. ToxiinfecĠii alimentare
• afecĠiuni destul de frecvente care pot apărea în diverse colectivităĠi
• se pot manifesta cu simptomatologie predominant digestivă
(Stafilococ enterotoxic, Salmonelle, E. coli, Proteus, Shigella sonnei)
sau nervoasă (toxina botulinică)
Măsuri profilactice:
Se împart în măsuri care vizează alimentul úi măsuri care vizează
personalul din/úi unităĠile alimentare.
Măsuri privind alimentul:
• evitarea recoltării produselor alimentare acvatice din ape de culoare
roúietică sau care conĠin păsări marine moarte
• consumarea numai după o verificare riguroasă chiar úi a peútilor din
apele nepoluate care pot fi contaminaĠi sau toxici
• îndepărtarea rapidă úi cu mare atenĠie a viscerelor care conĠin
substanĠe capabile de a accelera procesele de putrefacĠie
• refrigerarea produselor acvatice
• evitarea contactului inutil al produselor animale cu solul
• spălarea cu apă curată a vietăĠilor acvatice pentru îndepărtarea
substanĠelor contaminante
• eliminarea germenilor în cazul moluútelor comercializate în stare
proaspătă prin expunerea în bazine cu apă marină sau în rezervoare de
purificare
• păstrarea produselor alterabile în frigider sau în gheaĠă fabricată din
apă potabilă

23
• prelucrarea termică suficientă a produselor alimentare (fieberea cărnii
timp de 2h la 100°C)
• evitarea conservării laptelui în cutii de aluminiu (fragile, supuse
coroziunii, degajă hidrogen)
• utilizarea laptelui praf în termenii prevăzuĠi în funcĠie de modul său de
conservare
Măsuri privind personalul din/úi unităĠile sanitare:
• controlul stării de sănătate a persoanelor
• asigurarea echipamentului de protecĠie sanitară a alimentului
• respectarea comportamentului igienico-sanitar
• asigurarea normelor igienico-sanitare pentru toate spaĠiile úi utilajele
unităĠilor alimentare
• evitarea contactului manual al alimentelor după fierbere sau preparare

24
95. Noiuni de igien individual i zonele tropicale. Igiena sugarului.
Îmbrcmintea: este recomandat îmbrcmintea de in, mtase i
bumbac, de culoare alb, care suport fierberea i splarea frecvent (cea
de corp se schimb i se spal zilnic i se usuc sub însorire puternic, dar
nu pe iarb sau pe trunchiuri de arbori, care prezint risc de infestare cu
diverse artropode).
În timpul serii, îmbrcmintea trebuie s acopere cât mai mult din
suprafaa corporal, pentru a o proteja împotriva înepturilor de insecte.
Lenjeria din fibre de nylon este adesea ru tolerat. Plria se
confecioneaz din paie cu boruri largi i, împreun cu ochelarii
antisolari, ofer protecie capului împotriva efectelor radiaiilor termice.
Înclmintea: se recomand pantofii închii i flexibili. În zonele cu
scorpioni, controlul lor inaintea folosirii este obligatoriu. Se poart
întotdeauna peste osete care trebuiesc schimbate de 2-3 ori pe zi.
Periajul dentar: va fi efectuat respectând modalitile de periaj i timpul
adecvat recomandat. Se folosete numai ap potabil, la nevoie obinut
prin filtrare i/sau fierbere i pstrat în recipiente curate, bine acoperite
i supravegheate.
Igiena corporal: se menine prin duuri cu ap potabil, repetate de-a
lungul zilei. Pentru uscarea corpului se folosesc prosoape frecvent splate
i expuse timp îndelungat la soare. Friciile alcoolizate sau cu ap de
colonie ale tegumentelor sunt de asemenea utile. Grtarele de baie se
dezinfecteaz periodic cu crezil 2% sau formol 40%, dup care se expun
la soare.
Se va evita scldatul în râuri, lacuri, mri sau oceane, ca i în piscinele
necontrolate de organele sanitare, întrucât prezint întotdeauna un risc de
infestare i contaminare.

1
Igiena sugarului: îmbrcmintea este redus, confecionat din aceleai
materiale ca la adult, cu textur permeabil pentru ap i aer i usor
lavabil.
Patul se confecioneaz dintr-un cadru rezistent care susine o pânz
întins din fibre vegetale i se aeaz într-un loc rcoros, bine ventilat,
fr cureni puternici de aer. În orele serii este acoperit cu un musticar
(reea de material plastic sau metalic cu ochiuri mici) protector fa de
insectele care îneap. Se asigur o continu umidifiere a atmosferei din
camer prin mijloace simple (întinderea unor pânze groase frecvent
umezite) sau cu ajutorul aparatelor de condiionare a aerului, mai ales în
sezonul uscat sahelian.
Alptarea la sân pe o perioad cât mai mare (pân la 16-18 luni) asigur,
în gradul cel mai înalt, dezvoltarea sugarului, sntatea lui i a familiei,
previne infeciile i malnutriia. Fiind alimentaia ideal pentru sugar,
societatea trebuie s protejeze femeia gravid i lehuz împotriva tuturor
influenelor nefavorabile. O atenie deosebit trebuie acordat hidratrii
corecte a sugarului; începând din luna a treia, se poate administra apa
pur sau srat (1 g%0 ) între supturi. Este foarte important ca
dezhidratarea s fie recunoscut clinic cât mai precoce, sugarul ip,
buzele i limba sunt uscate, pielea este aton i menine pliul cutanat
format, globii oculari sunt înfundai, fontanela deprimat, etc.
Un document O.M.S. din 1979, atrage atenia c ”perioada de înrcare e
o etap critic, putând duce adesea la malnutriie, dac copilul nu
primete o alimentaie satisfctoare cantitativ i calitativ, preparat
igienic, convenabil pe plan cultural, social i economic”. O instrucie
adecvat a mamelor i o supraveghere atent din partea medicului sunt în
msur s asigure îns o evoluie corect a copilului, în condiiile creterii
standardului igienico-sanitar, al creterii nivelului de via în general.

2
96. Igiena locuinei i a activitii curente în zonele tropicale.
Amplasarea locuinei: între arbori înali asigur o minim însorire direct
pe faada principal. Pereii expui la soare se zugrvesc în culori
deschise. Amenajarea de verande, de deschideri i ferestre înalte permit,
în absena aparatelor de climatizare, o ventilaie suficient i meninerea
strii de confort organic.
Izolarea termic a plafonului i existena unui spaiu ventilat între plafon
i acoperi, contribuie de asemenea la evitarea supraînclzirii camerelor
de locuit.
Materialele de construcie: pentru locuinele permanente sunt cele
obinuite i în alte locuri: crmida ars i betonul pentru ziduri, igla,
plcile de fibrociment ondulat, tolele galvanizate sau de aluminiu
ondulate pentru acoperi.
Pentru locuinele temporare se folosesc paie, frunzi, împletituri, chirpici,
crmizi uscate din argil amestecate cu paie i frunzi, lemn etc. Trebuie
avut îns în vedere c asemenea construcii ofer adpost artropodelor
parazite cu rol patogen pentru om.
Întreinerea locuinei: necesit operaiuni de curenie curent (zilnic) i
de curenie de fond (sptmânal). Se acord atenie deosebit salubrizrii
spaiilor afectate, buctriei, folosindu-se detergeni, produse antiseptice
i insecticide. Cârpele de ters se spal i se fierb frecvent i se pstreaz
în saci de plastic.
În camerele de dormit se trateaz cu substane dezinsectizante spaiile de
refugiu pentru unele insecte: spatele tablourilor, dulapurilor, abajurului, a
altor obiecte de mobilier etc.
Nu se omite verificarea strii igienico-sanitare a sistemelor folosite pentru
alimentarea cu ap potabil i pentru îndeprtarea reziduurilor lichide i
solide.

3
Rezervele de petrol pentru iluminat se pstreaz în bidoane sau butelii
etichetate.
Igiena activitatii curente: datele din literatur menioneaz ca preferabil
pentru activitatea profesional sistemul zilei continue (între orele 7-15, cu
o pauz in jurul orei 9). Programul zilei discontinue (7-12 i 15-18)
favorizeaz prânzurile copioase i împiedic activitile sportive.
Pot fi practicate toate sporturile cunoscute, dar in orele rcoroase, cu
reprize mai scurte i cu îngrijiri cutanate riguroase.
Se menioneaz în mod deosebit posibilitatea contractrii tripanosomiozei
la pescuit i a schistosomiozei la nataie în ape necontrolate igienic.
De asemenea trebuie reinut pericolul consumului buturilor alcoolice,
care favorizeaz apariia i agraveaz evoluia tulburrilor produse de
expunerea la cldur sau printr-o alimentaie neraional.

4
100. Igiena reziduurilor. Modaliti de colectare i neutralizare . Boli
tropicale telurice. Rolul solului în transmiterea bolilor tropicale
microbiene i parazitare. Examenul morfologic i parazitologic al
solului.
Definiia reziduurilor: în urma diferitelor activiti proprii colectivitilor
umane sau animale, rezult materii organice, minerale, metalice, sintetice
(resturi de alimente, cenu, buci metalice sau de lemn, de sticl, de
cauciuc, de bumbac, mase plastice .a.), care nu mai sunt folositoare
omului. Aceste materii i resturi de materiale se numesc reziduuri i dup
starea lor fizic pot fi lichide sau solide.
Sursele lor de producere sunt:
x activitatea fiziologic a omului i animalelor
x activitatea menajer de salubrizare a spaiilor i zonelor de habitat
x diferitele procese industriale sau agricole
Rol patogen:
1. Contaminarea organic cu ageni - bacterieni
- virali
2. Infestarea cu diferite tipuri de parazii
3. Intoxicarea cu substane chimice
4. Contaminarea radioactiv
În zonele tropicale contactul frecvent al reziduurilor cu apa, solul,
alimentele faciliteaz apariia sau întreinerea unor stri epidemiologice
specifice în cadrul unor colectiviti umane. Cel mai periculos reziduu
este reprezentat de MATERIILE FECALE („excretele unei persoane sunt
risc potenial pentru sntatea altora”). Densitatea uman este
proporional cu intensitatea riscului (Orientul Mijlociu, zona deltelor).
Pericolul este amplificat de particulariti igienico-sanitare locale:
x inexistena în cea mai mare parte a teritoriului rural a unor sisteme
acceptabile pentru colectarea dejectelor umane (87%)

5
x insuficiena sistemelor de alimentare cu ap potabil i a protejrii
lor sanitare
x nivelul cultural i sanitar sczut al populaiilor
x anumite condiii ecologice care întrein relaia:
„dejecte – sol – apa – vectori – aliment – om”, dei solul i
radiaiile solare contribuie în mare msur la mineralizarea dejectelor i
distrugerea majoritii agenilor patogeni (excepie germeni sporulai i
anaerobi).
Modaliti de colectare i neutralizare: dup Ehlers i Steel, un sistem de
colectare a reziduurilor lichide, mai ales a dejectelor umane trbuie s
îndeplineasc urmtoarele condiii igienico-sanitare:
x s fie amplasat la mai mult de 6 m de locuin i 30 m de pu
(fântân)
x s nu contamineze solul i apa subteran
x s nu ptrund în sursele de ap potabil
x s nu fie accesibil animalelor i mutelor (vectori)
x s nu necesite construcii scumpe
x s nu degaje mirosuri neplcute
Sisteme folosite în prezent:
A. Reziduuri lichide:
1. Tineta (latrina cu gleat): coninutul gleii se colecteaz
periodic într-un rezervor mai mare care este apoi transportat
cu ajutorul unui vehicul pân la un punct de deversare.
Sistemul prezint riscuri majore de contaminare i infestare.
2. Latrina an: mic fos superficial de form ptrat cu
latura de 30 cm i o profunzime de 40 cm protejat de o
bordur din pmânt tasat. Dup fiecare utilizare, dejectele se
acoper cu un strat subire de pmânt, iar la umplere se

6
3. Latrina fos: seamn cu latrina cu groap simpl din zona
temperat dar suprastructura (cabina) este confecionat din
materiale locale.
4. Closetul cu sifon de ap
5. Toaleta chimic: sub scaun are un rezervor confecionat din
oel special rezistent la coroziune, de aproximativ 500 l in
care se afl o cantitate de soluie Na OH (11.3 kg Na OH la
50 l ap); favorizeaz lichefierea i sterilizarea dejectelor.
B. Reziduuri solide:
1. Compostarea: în fose cu perei de argil de 1 m adâncime,
lungime 3 m i lime 1.5 m se aeaz straturi succesive de
reziduuri i dejecte animale separate prin straturi subiri de
pmânt, paie sau cenu; dup 4-6 luni compostul poate fi
folosit ca îngrmânt.
2. Incinerarea: este o metod simpl i satisfctoare. Se poate
improviza un incinerator dintr-un butoi de 200 l (de petrol)
cu fundurile decupate care se fixeaz în poziie vertical pe
un suport de lemn sau metal, sau se prinde de zidul unei
construcii la 40 cm distan de sol. La partea inferioar a
butoiului se monteaz o gril din tije metalice subiri. Un
capac de lemn protejeaz reziduurile de accesul insectelor.
Când s-a colectat 2/3 din incinerator acestea se ard, iar
detritusul rezultat este frâmiat i îngropat.
3. Sistemul pubelelor: folosit numai în mediul urban.
Coninutul lor este încrcat în bene (recipiente mari montate
pe autovehicule speciale), prevzute cu dispozitive de

7
Asanarea teritoriului: folosirea de metode i mijloace prin care s se
redobândeasc potenialul sanogenetic al factorilor de mediu naturali i
artificiali cu care colectivitatea uman vine în contact în viat i în
munc.
Proprietile solului: solul este compus din particule solide (grunji) care
delimiteaz între ele nite spaii libere (pori). Aceast structur e
strbtut de aer i ap, permite ridicarea apei din straturile profunde
ctre suprafa prin fenomenul de capilaritate i reine în ea diverse
impuriti din ap asigurând filtrarea acesteia. Primete cldur de la
soare, din pirosfer i din procesele biochimice exogene telurice,
influenând astfel viaa a numeroase organisme. Conine toate elementele
chimice cunoscute, pe care le transfer celorlali factori de mediu
(aerului, apei, alimentului) are i o flor microbian proprie care particip
la desfurarea complexelor procese din sol.
Potenialiti patogene bacteriene i virotice: flora bacterian i virotic,
de origine uman eliminat pe sol prin materiile fecale, are o viabilitate
de câteva sptmâni, mai mare în solurile umede i pentru entero-virusuri.
În afara acestora, cuprinde bacilul tific i bacili paratifici, bacilul
dizenteric, vibrionul holeric, virusurile poliomielitic i al hepatitei A, .a.
Boala la om se produce mai frecvent prin contaminare indirect, cu
ajutorul apei i alimentelor neprelucrate termic, dar care au venit în
contact cu solul. Flora patogen eliminat de animale pe sol (bacilul
tetanic, bacilul antracic, bacilul botulinic, germenii gangrenei gazoase,
leptospira, brucella, pasteurella, rickettsia burnetti .a.) realizeaz

8
contaminarea uman atat direct cât i indirect. Formele sporulate rezist
în sol cu anii i ptrund în organism prin leziuni cutanate care le pot oferi
condiii de anaerobioz.
Potenialiti patogene parazitare: aceste potenialiti sunt reprezentate în
primul rând de geohelmini ca Ascaris lumbricoides, Tricocephalus
dispar, Ancylostoma duodenale, Strongyloides stercoralis, pentru care
solul are rol activ. Tot prin sol, dar în mod pasiv se pot transmite i
Enterobius vernicularis. De asemeni în sol pot prolifera fungii
Blastomyces dermatitidis (în Uganda, Zair, Mozambic, Tanzania, Africa
de Sud) provenit din urina i sputa bolnavilor de Blastomicoz,
Histoplasma capsulatum (sau boala de „peter cu lilieci”), Aspergyllus
etc. ca i larvele artropodelor.
Transmiterea acestor parazitoze se face prin contact direct cu solul, prin
contact cu obiecte murdrite cu pmânt, prin consum de legume i fructe
crude sau ingerarea apei venite în contact cu solul infestat.
Rezistena acestor parazii în sol este foarte mare, uneori de peste un an.