Sunteți pe pagina 1din 14

ORGANELE GENITALE MASCULINE

Sunt reprezentate de testicule (situate în scrot), conductele seminale, glandele seminale


şi penis. (FIG.1)

TESTICULUL este glanda genitală masculină având rol în spermatogeneză precum şi în


producerea unor hormoni ce imprimă caracterele sexuale secundare.
Situaţie Testiculul este un organ pereche situat în scrot, la nivelul perineului anterior.
Scrotul este un sac median, situat sub penis, format din 6 tunici concentrice:(FIG. 2)
1- Pielea ce prezintă cute transversale şi un rafeu median, este subţire, fină, extensibilă şi
acoperită de păr. Conţine glande sebacee, glande sudoripare precum şi terminaţii
nervoase.
2- Tunica dartos contribuie la formarea rafeului scrotal. Aderă la piele şi la fascia
spermatică externă. Prin tonusul ei ridică pielea scrotului fiind formată din fibre
musculare, elastice şi de colagen.Se continuă în perineu şi în penis.
3- Fascia spermatică externă provine din aponevroza muşchiului oblic extern. Se
continuă în perineu şi în penis.
4- Fascia cremasterică cuprinde fascicule ale muşchiului cremaster care se desface în
evantai la nivelul testiculului. Prin atingerea cu un ac a porţiunii superointerne a coapsei
se ridică brusc testiculul (reflex cremasterian)
5- Fascia spermatică internă provine din fascia transversalis reprezentând continuarea
tunicii spermatice interne de la nivelul funiculului spermatic.La nivelul extremităţii
inferioare a testiculului formează ligamentul scrotal.
6- Tunica vaginală are 2 lame, una parietală şi alta viscerală ce acoperă cea mai mare
parte a testiculului şi a epididimului.
Testiculul este suspendat de funiculul spermatic, cel stâng cu ceva mai lung decât cel
drept.
Testiculul stâng este situat cu aproximativ 1 cm. mai jos decât cel drept.
Consistenţă Este fermă şi elastică.
Formă Are aspect de ovoid cu axul mare longitudinal.
Dimensiuni La adult are o lungime de aproximativ 5cm. şi o greutate de 20 de grame.
Conformaţie exterioară Testiculul prezintă: (FIG. 1, 2, 3, 4)
- o faţă laterală convexă, acoperită parţial de epididim
- o faţă medială plană
- o extremitate superioară ce răspunde capului epididimului
- o extremitate inferioară ce răspunde cozii epididimului
- o margine anterioară uşor convexă
- o margine posterioară rectilinie în raport cu corpul epididimului
Structură La exterior este învelit într-o structură fibroasă şi rezistentă numită albu-
ginee.La nivelul marginii posterioare a albugineei se găseşte mediastinul testiculului.
Testiculul este alcătuit dintr-o stromă conjunctivă şi un parenchim. (FIG.3, 4)
Stroma este formată din septe cu direcţie radiară ce delimitează lobulii testiculului.
FIG 1
FIG.2

Parenchimul este format din 200-300 de lobuli conici formaţi din tubi seminiferi
contorţi (aici se produc spermatozoizii).Fiecare lobul prezintă 1-3 tubi contorţi (în total
400-800 într-un testicul). Tubii contorţi se anastomozează între ei formând tubii
seminiferi drepţi (câte unul de fiecare lobul) care pătrund în mediastinul testiculului
alcătuind reţeaua testiculară.
Vascularizaţie Arterele sunt ramuri ce pornesc din aorta abdominală (artera testiculară),
artera vezicală inferioară (artera deferenţială) şi artera epigastrică inferioară (artera
cremasterică).
Venele testiculului sînt profunde şi superficiale. Ajunse în funiculul spermatic prin
mediastinul testiculului formează un grup anterior, mai important (din care se desprinde
vena testiculară ce se varsă în vena cavă inferioară în dreapta şi în vena renală în stânga)
şi un grup posterior ce se varsă în vena epigastrică inferioară.
Inervaţie Nervii însoţesc artera testiculară formând plexul testicular.

CONDUCTELE SEMINALE se împart în căi intratesticulare şi căi extratesticulare.


a) Căile spermatice intratesticulare sunt reprezentate de tubii seminiferi drepţi şi
reţeaua testiculară
b) Căile spermatice extratesticulare sunt reprezentate de:ductele eferente, ductul
epididimar, ductul deferent, ductul ejaculator şi uretra.
FIG.3
FIG.4

- Ductele eferente formează împreună cu ductul epididimar capul epididimului. Au


o lungime de 15-20 cm. Iniţial sunt rectilinii, apoi iau forma unui con.
- Ductul epididimar continuă ductul eferent formând corpul şi coada epididimului.
- Ductul deferent continuă ductul epididimar şi se termină la baza prostatei (unde se
uneşte cu ductul excretor al veziculei seminale pentru a forma ductul
ejaculator).Iniţial cilindric, apoi rectiliniu, prezintă apoi o dilatare pentru ca în
final să se îngusteze din nou. Prezintă un segment epididimar (ce urcă paralel cu
marginea posterioară a testiculului), un segment funicular (între elementele
funiculului spermatic) şi unul abdominopelvin, cu o porţiune abdominală (ce
străbate inelul inghinal profund şi ajunge la nivelul vaselor iliace externe pe care
le încrucişează) şi una pelvină (ce trece pe partea laterală a vezicii urinare,
încrucişează ureterul, ajunge la baza vezicii, ocoleşte baza veziculei seminale şi
coboară spre prostată).

GLANDELE SEMINALE sunt reprezentate de veziculele seminale, prostată şi glandele


bulbouretrale (FIG. 5, 6, 7)
a) Veziculele seminale sunt pereche. Au rol secretor produsul lor adăugându-se
lichidului seminal.
Situaţie Sunt situate deasupra prostatei, între vezica urinară şi rect.Au formă conică cu
baza în sus şi înapoi şi vârful în jos şi înainte.
Dimensiuni Capacitatea lor este de 5-10 ml.
Direcţie Au o direcţie oblică.
Raporturi Anterior răspund vezicii urinare, iar posterior rectului. Baza este încrucişată
de ureter. Vârful se continuă cu un duct excretor care se uneşte la baza prostatei cu ductul
deferent.
Structură Pereţii veziculelor sunt alcătuiţi din adventiţie, tunica musculară (cu fascicule
superficiale longitudinale şi profunde circulare) şi tunica mucoasă ce secretă componente
ale lichidului seminal.

TESTICUL PROSTATĂ VEZICULE


SEMINALE
NUMĂR 2 1 2
DIMENSIUNI Adult Greutate 20-25 Capacitate 5-10 ml
Greutate 20-25 grame Lungime 5 cm
grame Vertical 3 cm
Lungime 40-50 mm Transversal 4 cm
Lăţime 20-25 mm Sagital 3 cm
FORMĂ Ovoidală As de pică Conică
ELEMENTE Faţă laterală Faţă anterioară Faţă anterioară
convexă verticală Faţă posterioară
Faţă medială Faţă posterioară Margine medială
convexă sau plană oblică Margine laterală
Extremitate Feţe inferolaterale Bază
superioară rotunjită convexe Vârf
Extremitate Bază
inferioară rotunjită Vârf
Margine anterioară
uşor convexă
Margine posterioară
rectilinie
ROL Spermatogeneză Producerea Contribuie la
lichidului prostatic producerea
lichidului seminal
RAPORTURI Situat în scrot Sub vezică Deasupra prostatei
Situată în loja Între vezică şi rect
prostatică

b) Prostata este un organ glandular care înconjură porţiunea iniţială a uretrei.


Produce un lichid lăptos, fluid şi tulbure care constituie cea mai mare parte a
spermei.
Situaţie Este situată sub vezica urinară, înapoia simfizei pubiene, în loja prostatică.
Loja prostatică prezintă:
- un perete anterior format de oasele pubiene
- un perete posterior format de septul rectovezical
- doi pereţi laterali formaţi din muşchii ridicători anali tapetaţi de fascia pelvină
parietală
- un perete inferior format de diafragma urogenitală
- un perete superior format din ligamentele puboprostatice, fundul vezicii urinare,
ductele deferente şi veziculele seminale
Între pereţii lojei şi prostată se delimitează spaţiul periprostatic umplut de ţesut
conjunctiv lax ce se condensează în vecinătatea prostatei formând fascia prostatei.
Dimensiuni Are o greutate de 20-25 grame la adult şi măsoară 3/4/3 cm.
Formă A fost comparată cu o castană sau cu un as de pică.
Conformaţie exterioară şi raporturi Prezintă:
- o faţă anterioară în raport cu simfiza pubiană
- o faţă posterioară ce răspunde ampulei rectale
- două feţe inferolaterale în raport cu muşchii ridicători anali acoperiţi de fascia lor
- o bază orientată în sus, cu un versant anterior ce răspunde colului vezicii urinare
şi unul posterior ce răspunde veziculelor seminale şi ductelor deferente
- un vârf orientat în jos
Structură Prostata este învelită la exterior de sfincterul extern al uretrei. Are o structură
predominent glandulară precum şi o stromă în care predomină fibrele musculare netede.
Ontogenetic, funcţional şi arhitectonic glandele prostatei se grupează în 2 lobi laterali
legaţi printr-un istm, un lob mijlociu şi unul posterior.
Vascularizaţie Arterele provin din arterele vezicale inferioare şi rectale mijlocii.
Venele urmează un traiect invers arterelor.
Inervaţie Nervii provin din plexul nervos prostatic.
FIG.5

c) Glandele bulbouretrale (glandele lui Cowper),în număr de 2 sunt situate în


spaţiul perineal profund.Secretă un lichid vâscos care se adaugă lichidului
spermatic în timpul ejaculării. Prin intermediul unui duct excretor ce străbate
fascia inferioară a diafragmei urogenitale şi bulbul penian se deschid în porţiunea
incipientă a uretrei spongioase.
Situaţie Sunt situate în spaţiul perineal profund , fiind înglobate între fibrele muşchiului
transvers profund şi perineului care le comprimă în timpul ejaculării, determinând
expulzia produsului.
Dimensiuni Au un volum ce poate ajunge la diametrul de 1 cm. Ductul excretor al
glandei măsoară 3-4 cm.
Raporturi
– În sus cu fascia superioară a diafragmei urogenitale
– În jos cu fascia inferioară a diafragmei urogenitale
– Înainte şi medial cu segmentul membranos al uretrei
Structură Sunt formate din glande de tip acinos ce secretă un lichid clar, vâscos,
asemănător cu cel prostatic, care odată ajuns în uretră în timpul ejaculării se adaugă
lichidului spermatic.
FIG.6
FIG.7
PENISUL este organul copulator masculin.Are rol şi în micţiune. (FIG. 1, 8, 9)

Situaţie Corpul penisului este situat imediat deasupra scrotului, înaintea şi dedesubtul
simfizei pubiene. În erecţie el se ridică înaintea abdomenului în continuitate cu rădăcina.
Dimensiuni La adult are o lungime de 10 cm., iar în erecţie de circa 15 cm.
Constituţie şi raporturi Este alcătuit din 2 porţiuni:
- rădăcina (porţiunea fixă) ascunsă în perineu în loja peniană (formată din cele 2
rădăcini ale corpului cavernos ce încadrează bulbul penisului) şi
- corpul (porţiunea liberă) ce se termină prin glandul penisului (învelit de prepuţiu,
având o bază cu o circumferinţă proeminentă numită coroana glandului şi o
porţiune îngustată care leagă glandul de corpul penisului numită colul glandului).
Corpului i se descriu:
 faţa dorsală (dosul penisului) ce priveşte anterior
 faţa uretrală, pe care proemină uretra, faţă orientată posterior, pe care se găseşte
rafeul penisului
Penisul este fixat prin formaţiunile perineului, ligamentul fundiform (ce pleacă de pe
linia albă abdominală având 2 fascicule care înconjură şi suspendă penisul la limita dintre
rădăcină şi corp) şi ligamentul suspensor (situat înapoia ligamentului fundiform, format şi
el din 2 fascicule ce înconjură corpul penisului)
Structură Este format din 2 formaţiuni erectile: corpul cavernos şi corpul spongios
- Corpul cavernos (de aspect cilindric cu o lungime de 15 cm în repaus şi 20 în
erecţie) formează cea mai mare parte a penisului (ocupă faţa dorsală, laturile şi
parţial faţa uretrală a penisului). Este alcătuit din ţesut erectil. Prezintă:
 2 rădăcini care fac parte din rădăcina penisului, acoperite pe laturi de muşchiul
ischiocavernos
 2 jumătăţi (dreaptă, respectiv stângă) la nivelul corpului separate prin septul
penisului
 o extremitate liberă ce se termină divergent prin 2 vârfuri conice acoperite de
glandul penisului
 un şanţ situat pe faţa dorsală prin care trece mănuchiul vasculonervos dorsal
 un şanţ subcavernos, situat pe faţa uretrală a penisului care adăposteşte corpul
spongios cu uretra spongioasă
- Corpul spongios (lungime 12-15 cm, formaţiune erectilă unică situată în şanţul
subcavernos) cu o structură asemănătoare cu cea a corpului spongios. Prezintă 3
porţiuni:
 Bulbul penisului, piriform, situat la linia mediană, în loja peniană a perineului
(acoperit de fascia perineală superficială şi învelit de muşchii bulbospongioşi; în
profunzime vine în raport cu diafragma urogenitală) străbătut oblic de ductele
excretoare ale glandelor bulbouretrale. Pe faţa profundă a bulbului (superioară)
pătrunde uretra
 Porţiunea intermediară, o formaţiune cilindrică, lungă ce ocupă şanţul subcaver-
nos
 Glandul penisului situat la extremitatea liberă a penisului. Pe extremitatea lui se
găseşte orificiul uretral extern sau meatul urinar (o despicătură sagitală lungă de
5-6 mm., limitată de 2 buze).
Învelişurile penisului De la suprafaţă spre profunzime sunt reprezentate de:
- piele, foarte subţire şi mobilă, ce continuă pielea scrotului şi a regiunii pubiene şi
care participă la formarea prepuţiului
- tunica dartos, continuarea celei de la scrot
- fascia superficială a penisului formată din ţesut conjunctiv lax
- fascia profundă a penisului ce îmbracă formaţiunile erectile.

CĂILE SPERMATICE EXTRATESTICULARE

LUNGIME SITUAŢIE LIMITE RAPORTURI


DUCTELE 15-20 cm Primul segment al Continuă reţeaua
EFERENTE căilor extratesticu- Testiculară
lare
DUCTUL 6-7 cm prin Continuă ductele Acoperit de
EPIDIDIMAR desfăşurare eferente albuginee
DUCTUL 50 cm Coada epididimului Margine posterioară
DEFERENT Baza prostatei testicul
Străbate canalul
inghinal
DUCTUL 2 cm Baza prostatei Străbate prostata
EJACULATOR Uretra prostatică Se deschide în
uretra prostatică
URETRA 16 cm Vezica urinară Străbate prostata şi
Orificiul extern al Penisul
penisului

Vascularizaţie Arterele provin din mai multe surse.


Arterele destinate formaţiunilor erectile sunt ramuri ale arterelor ruşinoase interne:
arterele profunde (în număr de 2), arterele dorsale ale penisului, artera uretrală şi artera
bulbului penisului.
Arterele care irigă învelişurile sunt reprezentate de arerele dorsale ale penisului şi artera
ruşinoasă externă superficială (ramură din artera femurală).
Venele se strâng în două sisteme, unul superficial şi celălalt profund care comunică între
ele.
Inervaţia penisului este subordonată centrilor medulari lombosacraţi.
Inervaţia învelişu-rilor este asigurată de nervii iliohipogastrici, ilioinghinali şi dorsali ai
penisului.
Inervaţia corpilor erectili este asigurată de ramuri ale nervului ruşinos, plexului
hipogastric inferior şi plexului prostatic
FIG.8
FIG.9