1) Denumirea: Familia fără violenţă – familia în care vreau să trăiesc

2) Scop şi obiective:

a) Scop: acestă activitate are drept scop sensibilizarea elevilor în privinţa fenomenului
violenţei, de asemenea o altă finalitate pe care ne- am propus-o este informarea copiilor despre
principalele instituţii responsabile de combaterea violenţei.
b) Obiectivele:

 familiarizarea cu formele violenţei ( fizică, emoţională, sexuală, economică ş.a.)

 Informarea despre instituţiile responsabile de combaterea fenomenului violenţei
 Prezentarea indicatorilor care demaschează o persoană maltratată
 Organizarea concursului de desene „Familia fără violenţă – familia în care vreau
să trăiesc”

3) Grupul ţintă: elevii clasei a ____ Liceul Teoretic ________ din ___________
4) Durata: 60 min
5) Metodele utilizate: - conversaţia – relatarea informaţiei – desenul – prezentare PP
6) Utilaj necesar: proiector,
6) Conţinutul activităţii:
Nr. Denumirea activităţii Caracterizarea acţiunilor Durata
1 Introducerea Prezentarea specialiştilor şi scopului 5-7 min
activităţii
2 Jocul numelor Această metodă va fi aplicată pentru ca să 10 min
facem cunoştinţă cu membrii grupului.
Prima persoanã işi va spune numele
şi un cuvânt care sã înceapã cu aceeaşi
iniţialã,
ca şi numele sãu. Va fi specificată o temă
pentru cuvîntul adiţional: legume şi fructe.

3 Prezentarea informaţiei Informaţia referitor la formele violenţei va fi 20 min

4 Familiairizarea
indicatorii care pot demasca vă fi inclusă informaţie despre indicii
violenţa
5 Evaluarea desenelor
înmânarea diplomelor
6 Totalizarea activităţii
prezentată verbal, informaţii adiţionale la
acest subiect vor fi prezentate prin
intermediul PPT. Totodată elevii vor fi
informaţi despre organizaţiile responsabile de
combaterea fenomenului violenţei şi
persoanele care pot acorda ajutor.
cu Elevii vor primi broşuri informaţionale unde 5-7 min
violenţei
şi Elevilor li se va solicita din timp să realizeze 15 min
desene cu tema: „Familia fără violenţă –
familia în care vreau să trăiesc”. Sunt
acceptaţi toţi doritorii. Va fi amenajată o
expoziţie unde vor fi prezentate desenele.
Se realizează o concluzionare a celor
menţionate pe parcursul orei şi se finisează
activitatea.
 Violenţa domestică aspecte generale
Violenţa domestică este o problemă globală cu care se confruntă toate ţările lumii, bine
deghizată şi camuflată prin intermediul mai multor reprezentări greşite despre locul tradiţional al
soţului sau a soţiei în familie. Mai multe ştiinţe astfel ca psihologia, sociologia neurologia, ş.a.
încearcă să explice cauzele care declanşeză violenţa şi să găsească modalităţi de a o combate, dar
cu toate studiile care s-au realizat in aceste domenii şi cu toate măsurile care au fost întreprinse,
la moment nu s-a ajuns la o recetă universală şi car ar veni cu o măsură concretă care ar combate
definitiv acest fenomen. Prin sine violenţa reprezintă utilizarea forţei şi a constrângerii de către
un individ, grup, clasă socială în scopul impunerii voinţei asupra altora.

Cu toate că marea majoritate a persoanelor percep violenţa ca o manifestare a agresivităţii

prin aplicarea loviturilor, totuşi s-a constatat că violenţa are la rîndul său mai multe manifestări şi
distingem mai multe forme ale acestui fenomen.

Violenţa fizică: cînd observăm că agresorul loveşte, impinge, strangulează, pălmuieşte,

strangulează, izbeşte, prăbuşeşte la podea, muşcă, aruncă cu diverse obiecte, creează diverse
obstacole pentru ca femeia să nu poată beneficia de asistenţă medicală în caz de necessitate.
Violenţa fizică nu permanent poate fi identificată pentru că nu întotdeauna victima are urme uşor
vizibile pe corp( sub forma unor vânătăi, fracturi ale oaselor, arsuri ş.a.)

Violenţa emoţională se manifestă prin faptul că agresorul permanent ameninţă victima că

îi vor fi răpiţi copiii, că o va face să se sinucidă, loveşte în demnitatea personală cu vorbe urîte şi
jignitoare. Violenţa emoţională este o formă importantă de deţinere a controlului asupra
persoanei agresate. Victimele violenţei domestice susţin că violenţa fizică are consecinţe mult
mai devastatoare asupra integrităţii femeii, decît violenţa fizică, cu toate că nu lasă urme şi
cicatrice vizibile.

Violenţa sexuală partenera este impusă să întreţină relaţii sexuale fără dorinţa ei. Este de
menţionat faptul că violenţa sexuală se înregistrează şi în cadrul cuplurilor căsătorite.

Violenţa economică femeilor nu li se permite să se încadreze în cîmpul muncii, sunt

impuse să ceară bani de la partener pentru achiziţii de strictă necesitate cum ar fi: hrană,
îmbrăcăminte ş.a. obiecte. Astfel agresorul încearcă să plaseze victima într-o situaţie de
dependenţă.

Izolarea victimile sunt limitate în folosirea telefonului, sunt interzise sau supravegheate
oricare interacţiuni cu rudele sau prietenii. În general femeile sunt permanent supravegheate cu
cine vorbeşte, cu cine prieteneşte, cu cine se întâlneşte, ce vorbeşte ş.a.m.d.
 Măsuri de protecţie

Principalele instituţii şi organizaţii responsabile de acordarea măsurilor de protecţie a

victimilor violenţei în familie sunt:

la nivel de comunitate: - cadrele didactice

- Medicii de familie
- Asistentul social comunitar
- Poliţistul de sector

La nivel rational: - DASPF

- Direcţia de Învăţămînt
- Centrul Medicilor de familie
- Comisariatul de poliţie
- Procuratura

La nivel naţional: - MAI

- MMPSFC
- MS
- Ministerul Justiţiei
- Ministerul Educaţiei

La nivel naţional ministerele menţionate asigură elaborarea politicilor şi a legislaţiei în

domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, coordonează activitatea instituţiilor
subordonate, conlucrează cu ONG şi alte instituţii în vederea prevenirii violenţei.

La nivel raional:

Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei:

a) conlucrează cu organele afacerilor interne în activitatea de identificare a persoanelor
predispuse la comiterea actelor de violenţă în familie;
c) plasează, după caz, victima în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa corespunzătoare;
d) desfăşoară activitate de consiliere psihologică şi psihosocială a victimelor, în vederea
lichidării consecinţelor actelor de violenţă în familie, prin mijloace proprii sau redirecţionînd
cazul către specialişti din centrele de reabilitare;
f) apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor minore;
i) monitorizează şi coordonează activităţile profesionale ale asistenţilor sociali din cadrul
primăriilor de prevenire a violenţei în familie, de sprijinire/ consiliere a victimelor şi de
resocializare a agresorilor;

k) monitorizează victimele şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele de

reabilitare.

Direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport:

a) asigură informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea calificării actelor de violenţă
în familie, aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a unor astfel de acte şi de sesizare a
autorităţilor abilitate;

c) asigură desfăşurarea activităţilor de consiliere în vederea reabilitării psihologice şi

psihosociale a copiilor victime ale violenţei în familie;
d) comunică autorităţilor abilitate, prin intermediul cadrelor didactice, sesizînd de îndată în
mod obligatoriu autoritatea tutelară şi poliţia, cazurile de violenţă în familie, inclusiv cazurile de
violenţă în familie împotriva copiilor.

Instituţiile medicale de toate tipurile şi nivelurile:

a) organizează campanii de informare;
b) comunică poliţiei şi autorităţii tutelare, prin intermediul cadrelor medicale, cazurile
de violenţă în familie;
c) asigură consiliere şi asistenţă medicală victimelor;
d) iniţiază şi realizează programe şi servicii adresate agresorilor; asigură realizarea
programelor de dezalcoolizare, dezintoxicare, de tratament psihoterapeutic, după caz, cu
suportul cheltuielilor din mijloacele abuzatorului sau, după caz, din fondurile asigurării
obligatorii de asistenţă medicală;

Organele afacerilor interne, la nivel de structură specializată:

a) identifică, înregistrează şi raportează cazurile de violenţă în familie;
c) sesizează, în cazul copiilor victime ale violenţei în familie, autorităţile tutelare;
d) examinează cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor, instituţiilor medicale,
centrelor medico-legale referitor la conflicte familiale, la acte de violenţă, la ameninţări cu
moartea sau la existenţa unui pericol iminent de realizare a lor;
g) se adresează către autorităţi judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie în situaţie
de criză în baza cererii depuse de victimă sau a sesizării de caz; asigură executarea ordonanţei de
protecţie;
h) în cazul comiterii actului de violenţă în familie, explică victimei drepturile ei, iar la cererea
acesteia, îi acordă ajutor spre a fi plasată în centrul de reabilitare;
i) informează victima despre dreptul ei de a beneficia de asistenţă juridică gratuită;
l) monitorizează şi instrumentează, în comun cu asistenţii sociali, cazurile de violenţă în
familie din teritoriul deservit, actualizează baza de date cu informaţii din domeniu;
m) conlucrează cu autorităţile abilitate în domeniu, cu societatea civilă în vederea prevenirii şi
combaterii violenţei în familie.

La nivel de comunitate puteţi solicita ajutorul cadrelor didactice, medicilor de familie,

asistentului social comunitar, poliţistului de sector, care sunt obligate să intervină şi să ia măsuri
îndată ce au sesizat cazul.

Este important de menţionat faptul că societatea noastră este copleşită de asemenea

stereotipuri ca: fiecare bordei cu al său obicei, nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala, şi prin
prisma acestor stereotipuri noi deseori devenim ignoranţi şi tolerăm violenţa şi agresivitatea fapt
care este lucru inadmisibil. În această ordine de idei este util ca atunci cînd aflîndu-ne în
apartamentul nostrum, auzim strigăte sau lovituri la vecinii de alături să informăm forţele de
protecţie a ordinii publice. Pentru că implicându-ne şi fiind puţin mai sensibili la problemele
celor din jur am putea evita un şir de probleme medicale, sociale şi psihologice declanşate de
fenomenul violenţei.