Sunteți pe pagina 1din 2

Marele savant Henri Coandă: “OZN-urile provin de la

civilizaţiile trecute de pe Terra care au părăsit planeta


înaintea unui mare cataclism”
În iulie 2014, scriam acest articol – Marele savant român Henri
Coandă s-ar fi întâlnit la o bază aeriană americană cu 8 civilizaţii
extraterestre! Acolo, s-a prezentat omenirii tehnologii incredibile!
– în care vorbeam despre savantul român Henri Coandă, care ar fi
participat în aprilie 1954 la o întâlnire cu 8 civilizaţii galactice, la
baza aeriană americană Murocs.
Dar, Henri Coandă avea o opinie interesantă şi despre OZN-uri.
Astfel, el spunea că ele sunt o realitate a tehnologiei deschise către
planul informaţional director, către realitatea suport imuabilă, eternă
şi omniprezentă, dincolo de tot ceea ce facem noi acum şi de tot ce
ne-am putea imagina noi. OZN-urile depăşesc viteza luminii, fiindcă
revin în axul omniprezent sau în realitatea sursă.

Dar, Henri Coandă avea o opinie interesantă şi despre OZN-uri.


Astfel, el spunea că ele sunt o realitate a tehnologiei deschise către
planul informaţional director, către realitatea suport imuabilă, eternă
şi omniprezentă, dincolo de tot ceea ce facem noi acum şi de tot ce
ne-am putea imagina noi. OZN-urile depăşesc viteza luminii, fiindcă
revin în axul omniprezent sau în realitatea sursă.

În planul fizic au propulsie holografică (toţi atomii sunt simultan


acceleraţi sau încetiniţi, aşa cum se întâmplă cu toate corpurile ce cad
sub influenţa câmpului gravitaţional) şi deci nu au problemele de
inerţie pe care noi le întâlnim în propulsia discretă (cu motoare
localizate), când impulsul de mişcare este transmis de la atom la atom
într-un anumit interval de timp; mişcarea succesivă este înlocuită cu
cea simultană (diacronicul cu sincronicul).
Astfel, OZN-urile nu sunt permanent “solide”. În conştiinţa oamenilor
persistă prejudecata că tot ce există trebuie să fie material (într-o
anumită stare de agregare), când de fapt materia noastră nu este decât
vârful aisbergului unei existenţe bivalente (materie-energie), care a
trecut prin forme de organizare succesive, din ce în ce mai grosiere,
până a ajuns vizibilă (“solidă”). Ele pot să se deplaseze prin vid, prin
apă, prin atmosferă şi prin roca unui munte. Astfel de dispozitive au
fost cunoscute de civilizaţiile de pe Terra care au părăsit planeta
înaintea unui mare cataclism. Ele pot folosi orice sursa de energie,
inclusiv energia nucleară sau cosmică – aceasta fiind prezentă peste
tot, în jurul şi în interiorul nostru.

În planul fizic au propulsie holografică (toţi atomii sunt simultan acceleraţi sau
încetiniţi, aşa cum se întâmplă cu toate corpurile ce cad sub influenţa
câmpului gravitaţional) şi deci nu au problemele de inerţie pe care noi le
întâlnim în propulsia discretă (cu motoare localizate), când impulsul de
mişcare este transmis de la atom la atom într-un anumit interval de timp;
mişcarea succesivă este înlocuită cu cea simultană (diacronicul cu
sincronicul).

Astfel, OZN-urile nu sunt permanent “solide”. În conştiinţa oamenilor persistă


prejudecata că tot ce există trebuie să fie material (într-o anumită stare de
agregare), când de fapt materia noastră nu este decât vârful aisbergului unei
existenţe bivalente (materie-energie), care a trecut prin forme de organizare
succesive, din ce în ce mai grosiere, până a ajuns vizibilă (“solidă”). Ele pot
să se deplaseze prin vid, prin apă, prin atmosferă şi prin roca unui munte.
Astfel de dispozitive au fost cunoscute de civilizaţiile de pe Terra care au
părăsit planeta înaintea unui mare cataclism. Ele pot folosi orice sursa de
energie, inclusiv energia nucleară sau cosmică – aceasta fiind prezentă peste
tot, în jurul şi în interiorul nostru.