Metoda palimpsestului în generarea peisajului artificial

Todirică Răzvan Alexandru1

Peter Eisenman folosește conceptul de

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit.
Aenean commodo ligula eget dolor. Aenean massa. Cum
sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes,
nascetur ridiculus mus. Donec quam felis, ultricies nec,
pellentesque eu, pretium quis, sem. Nulla consequat
massa quis enim. Donec pede justo, fringilla vel, aliquet
nec, vulputate eget, arcu. In enim justo, rhoncus ut,
imperdiet a, venenatis vitae, justo. Nullam dictum felis eu
pede mollis pretium. Integer tincidunt. Cras dapibus.
Vivamus elementum semper nisi. Aenean vulputate
eleifend tellus. Aenean leo ligula, porttitor eu, consequat
vitae, eleifend ac, enim. Aliquam lorem ante, dapibus in,
viverra quis, feugiat a,
I.INTRODUCERE
În prezent termenul palimpsest, folosit
memtaforic, se poate regăsi într-o varietate de domenii
profesionale fără a suferii modificări de sens. Cuvântul
provine din limba greacă – palinpsestos= palin (din
nou) și psestos (a șterge, a freca, a rade) – care ulterior
a fost preluat în limba latină sub forma în care se
folosește în prezent și definnește un pergament sau
papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială
pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd
urmele vechiului text.2 Deoarece ceea ce a fost scris pe
o bucată de hârtie nu poate fi complet șters – urmele,
deși diminuate ca accent, ele vor există – practic nu poți
să ștergi niciodată trecutul.
În arhitectură acest concept a fost prima dată
introdus în anul 1980 prin lucrările teoretice ale lui
Peter Eisenman, care la vremea respectivă era puternic
influențat de scrierile filosofului francez Jacques
Derrida, care de altfel a dat numele noului curent în
arhitectura postmodernă, respectiv deconstructivismul.
Acest curent era caracterizat de absența armoniei,
continuității sau simetriei, prin manipularea aspectului
”cojii” și crearea unei forme non-rectilinie care pare că
distorsionează și dislocă elemente arhitecturale, pentru
ca aspectul final să fie caracterizat de o formă
impredictibilă și un haos controlat, având (și încă are)
adepți precum Frank Ghery, Zaha Hadid, Rem
Koolhas, Daniel Libesking sau Bernard Tshumi.3
palimpsest în lucrările sale ca o modalitatea de a
descompune un sit sau un proiect în straturi (”layers”)
atât în sens tangibil cît și în sens conceptual. În metoda
lui de abordare, straturile pot fi specifice sitului, din
punct de vedere fizic și istoric sau reprezintă simple
adiții ficționale la sit. Acesta consideră că situl unui
proiect nu are un caracter static prestabilit, ci reprezintă
un proces dinamic în care arhitectul și vizitatorul
subiectiv (utilizatorul proiectului) contribuie acitv la
formarea calitățiilor capabile a fi dezvoltate ale unui
sit. Tipul acesta de percepție este interconectat cu
viziunea arhitectului despre arhitectura ca ”scriere” în
care diferite fire narative se țes de-a lungul procesului
de proiectare presitând în rezultatul final. Astfel se
presupune că privitorul are capacitatea de a citi
proiectul prin decodarea acestor straturi și
recompunerea firelor narative ale procesului de
proiectare.
“(…)uncover the story of a site and retell it with
architectural metaphors(...)”4
II.PALIMPSESTUL CA METODĂ DE
PROIECTARE
Construind după metoda lui Eisenman, conceptul
palimpsestului poate fi considerat un mod de a analiza
un sit și de a crea un proiect folosind multiplele
avantaje ale acestuia însă permițând o anumită
dinamică în modificarea constantă a acestor avantaje.
Considerând din prima fază un nou sit ca un palimpset
îți permite să utilizezi straturile istorice pentru a
dezvălui aspecte importante (de cele mai multe ori
uitate) legate de sit sau chiar pentru a adăuga noi
straturi ficționale auto-conștiente care să completeze
întregul pachet de straturi. Folosind principii de colaj
sau juxtapunere, istoria nu poate fi văzută ca un
fenomen liniar, ci mai de grabă ca o discrepanță între
straturi între evenimente din trecut (istorie) și
rechemarea prezentului (memorie).5
Într-o formă simplificată, folosirea acestui
concept ca metodă de proiectare, presupune analiza
foarte atentă a sitului, până în cele mai mici detalii

1
Facultatea de Arhitecture and Urbanism, An VI, 2017-2018, e-mail artodirica@gmail.com
2
https://dexonline.ro/definitie/palimpsest/860792, accesat la 12.01.2018
3
Taschen, Aurelia; Taschen, Balthazar, Modern architecture A-Z, Bibliotheca Universalis, Taschen, 2016, pp.148
4
Eisenman, Peter , Moving arrows, eros and other errors. In Davidson, Cynthia (red.) Tracing Eisenman: Peter Eisenman complete
works.Thames & Hudson, 1985
5
Krinke, Rebecca (2001). Overview: design practice and manufactured sites. In Kirkwood, Niall (red.) Manufactured sites. London: Spon
Press.
pentru o descompunere eficientă a fiecărui strat. de a transpune în arhitectură reflecțiile sale. La
Procesul complex de înțelegerea a sitului în ansamblu momentul respectiv filosoful francez scria despre
cât și a fiecărui strat în parte este necesar în procesul de khora lui Platon în cartea sa Timaeus, în care termenul
ierarhizare a acestora pentru a putea decide care dintre folosit de Platon care înseamnă în același timp polis și
straturi merită să fie folosite, dar mai ales care este populație, capătă un nou sens care reiese din
expresia cea mai protrivită de a le include în proiect. interpretarea celor două definiții. Eisenman citește
De asemenea straturile noi introduse sunt generate din lucrarea acestuia și interpretează sub forma unei schite
straturile deja existente și caută să completeze întreg khora lui Platon. La rândul lui Derrida a înterpretat
pachetul de straturi pentru a putea oferi o corență în schematic Khora ca fiind o harpă cu o sită. Practic din
citirea proiectului final. acest punct început colaborarea celor doi pentru
lucrarae La Villette - Chora L Works, care este defapt
În proiectele sale, Peter Eisenman nu tratează
un palimpsest conceptual.
straturile de informații ale unui peisaj ca un simplu
palimpsest al urmelor istorice vizibile de pe sit (adică
la îndemnână), ci acesta tratează toate straturile ca și
cum au fost create de proiectant, compilând ”păturile”
într-o aglomerație de vechi și noi straturi (layere),
presentate pentru a putea fi interpretate. Metoda
palimpsestului reprezintă mai mult o unealtă de
separarea a straturilor dintr-un întreg, pentru a putea
intercala straturi noi și reconstrui un nou ansamblu
pentru a permite multiple interpretări.6
Teoriile de ”landscape urbanism” consideră
metoda palimpsestului ca o strategie operațională și nu
ca o metodă per se de evaluare a peisajului. Ținând cont
că analiza sitului reprezintă punctul de plecare în
fiecare proiect peisajer, principalul rol al unei strategii
bazate pe palimpsest in acest context este de a
încorpora valori moștenite ale situlu într-un nou proiect
sau sistem. Acest mod de abordare are potențialul de a
genera un design mult mai sustenabil din punct de
vedere holistic și social. Prin urmare, această abordare
poate întări semnificația straturilor asociate cu un sit,
evidențiiând conexiunile istorice și consolidând Figura 1 – Schema palimpsestului conceptual
identitatea și unicitatea locală a sitului.7 Choral Works – La Villette

În prezent acest concept este mai întâlnit în
contextul post-industrial, unde metoda palimpsestului
reprezintă mai mult decât o simplă stratificare a sitului,
fiind un proces de re-creare a sitului prin alterarea sau
adăugarea de straturi la situația prezentă.
III. LA VILLETTE - CHORAL WORK
În 1986 după ce Bernard Tshumi câștigă
concursul de soluții pentru amenajarea Parc de la
Villette, îl invită pe Peter Eisenman și Jacques Derrida
să colaboreze pentru una dintre grădinile de-a lungul
promenade cinematique din cadrul soluției propuse de
acesta. Eisenman fiind un foarte mare admirator al
filosofului francez, se prezintă destul de etuziasmat față
de colaborarea cu acesta. Cel mai probabil Derrida
acceptă această colaborarea deoarece era foarte dornic
Choral Works a fost conceput ca un
palimpsest multi-textual, bazat pe suprapunerea unor
straturi diferite: propunerea lui Tschumi pentru Parc de
la Villette, celebrul grid Cannaregio a lui Eisenman,
textul scris de Platon, abatoare antice Pariziene și
Venețiene și o parte de arhitectură ”cardboard”
practicată de Eisenman. Suprapunerea la diferite scări
a fost făcută pentru a clarifica ce tip de încălecări,
disjuncții, figuri arbitrare și semnificații ar putea fi
produse. Peste planul diagramatic a lui Tschumi a fost
așezată o formă actualizată a gridului Cannaregio care
avea exact aceleasi dimensiuni ca și diagonale ca în
proiectul din Veneția. Aceste axe, aliniate cu
diagonalele propuse, au fost folosite pentru a genera
noi operații și rotații ale caselor, asemănătoare cu așa
numitele folies ale lui Tschumi cît și obiectele

6
Kjerrgren, Lovisa, 2011. Layers of land : the palimpsest concept in relation to landscape architecture. First cycle, G2E. Uppsala: SLU,
Dept. of Urban and Rural Development, pp.17
7
Ibidem, pp.18
introduse in proiectul Cannaregio. Această relație între
cele două propuneri a fost dezvoltată conform unei
narațiuni fictive care a început ca o analogie formală
(comparație între cele două griduri). Prezenta, absența
și timpul, converg în acest proiect.

Figura 2 – Macheta La Villette – Choral Works

La fel ca în proiectul Cannaregio, casele din

Choral Work reprezintă trei condiții diferite: unele au
fost parțial îngropate pentru a simboliza trecutul, altele
au fost poziționate pe sol pentru a reprezenta prezentul,
iar cele care au fost dezvoltate desupra terenului
simbolizează potențialul pe care viitorul îl deține.
Datorită celor doi arhitecți amenajarea finală a parcului
a fpst conectată în topografia și rădăcinile istorice ale
Parisului, prin includerea urmelor și reconstrucția
zidurilor antice de apărare, cît și urmele abatorului
existent înainte de intervenție.

În prezent Parc de la Villette este al treilea

parc ca mărime din Prais, întinzându-se pe o suprafață
de 55.5 hectare, aflat la marginea nord-estică a
orașului. Din 1867 până în 1974, pe teren a existat un
mare abator, care a fost mutat ulterior la periferia
orașului, astfel că în 1982-1983 a fost organizat un
concurs de proiecte pentru amenajarea unui parc.

IV. ASIAN CULTURE COMPLEX

Proiectul City of Culture

CONCLUZIE

Deoarece acest concept ca metodă de abordare a

unui proiect presupune o anumite capacitate
intelectuală pentru a putea obține un rezultat
satisfăcător nu a cunoscut o dezvoltare intensă și nici
nu a generat o influență puternică asupra arhitecturii. A
rămas mai mult un concept de nișă, încă folosit de
creatorul ei, Peter Eisenman, însă cu puține exemple.
Cel mai probabil acest lucru s-a întâmplat

Teoretic acest proces este unul circular repetitiv

în care se formează o dualitate între viziunea
arhitectului și cea a privitorului.