Sunteți pe pagina 1din 1

MAMA

de Nicolae Labiș

N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune


Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Și c-ai albit, mamucă, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.


Eu nu știu cum să cred atâtea vești,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinerești.

MAMA

de Victor Eftimiu

Cât e de drag cuvântul sacru "mamǎ"!


Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,
E lângǎ noi, în clipele supreme,
Din leagǎm pân' la cea din urmǎ vamǎ.
Din vesnicii, ca focul unei steme
Ỉsi fluturǎ a dragostei maramǎ...
Pǎstreazǎ-i chipu-n auritǎ ramǎ
si de nimic, nicicând nu te mai teme!
Ocrotitoare-n oarba vijelie,
Chiar umbra ei se schimbǎ în fǎclie
Pe drumul drept menitǎ sǎ te poarte
Ỉn fata ei, de-a pururi te prosternǎ
Simbol, duios al patriei, eternǎ,
Te leagǎnǎ de dincolo de moarte !