Sunteți pe pagina 1din 6

Ştefan cel Mare 1457-1504

Domnia lui Stefan cel Mare în Moldova a avut loc în perioada cuprinsă între anii 1457-1504.
Domnia sa, de aproape jumătate de veac, este cea mai frumoasă perioadă din istoria
Moldovei, niciodată tara nu a fost mai întinsă, mai respectată si mai bogată.

Bătălii:
-Baia – 1467 –se luptă cu Matei Corvin (se spune că Matei însusi cît era de mândru
s-a retras dus pe targă, rănit în spate de o săgeată cu trei vârfuri.Înfrângerea l-a făcut să jure că nu
va mai veni cu oaste împotriva Moldovei si a fratelui de acelasi neam.
-Vaslui –1475 – cu turcii condusi de Soliman Pasa;
-Războieni (Valea Albă) –1476 cu tucii condusi de Mahomed al II-lea;
-Codrii Cosminului – 1497 - polonezi condusi de Albert
“la 2 iulie 1504, Stefan murea, după ce domnise 47 de ani, două luni si trei săptămâni,
domn adevărat, viteaz, cuminte si iubitor de tară si de neam din clipa întâia până în cea
din urmă.” (Nicolae Iorga)
Este înmormântat la Mânăstirea Putna.

Tablou cronologic al principalelor evenimente militare

1457 – Doljeşti
1462/1465 – Chilia
1467 – Baia
1471-1473 – Radu cel Frumos alungat
1475 – Podu Înalt-Vaslui
1476 – Războieni-Valea Albă
1485 – Colomeea
1485/1486 – Cătlăbuga/Şcheia
1487 – reia plata tributului
1497 – Codrii Cosminului
Mihai Viteazul 1593 - 1601

Harta Principatelor româneşti sub Mihai Viteazul, mai - septembrie 1600

Victoriile împotriva Imperiului otoman

Aderarea Munteniei la "Liga Sfîntă" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldată cu
suprimarea creditorilor levantini şi a întregii garnizoane otomane staţionată în Bucureşti. Pe acest fundal, Mihai porneşte
o ofensivă generală împotriva Înaltei Porţi, atacînd cetăţile turceşti de pe ambele părţi ale Dunării (Giurgiu, Hîrşova,
Silistra ş.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor şi turcilor (Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti) culminată cu
incendierea Rusciukului. După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă porneşte o campanie similară. Datorită
recunoaşterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă şi succesorul său, Răzvan Ştefan, Mihai trimite o
delegaţie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relaţiile munteano-transilvănene. Nerespectînd porunca
domnitorului, delegaţia de boieri condusă de mitropolitul Eftimie semnează un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea
locţiitorul acestuia pe propriul său tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt.
Comandînd o armată de cca. 16.000 de ostaşi, la care se adăugau cei 7.000 de transilvăneni conduşi de Albert Kiraly,
Mihai Viteazul obţine victoria la Călugăreni - 13/23 august 1595 (evocată în mod strălucit în poemul "Paşa Hassan" de
George Coşbuc). Contraofensiva otomană îl forţează să se retragă în munţi, aşteptînd sprijinul lui Sigismund Bathory. Între
timp, Ştefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe
(cu sprijin transilvănean şi moldovean) eliberarea oraşelor Tîrgovişte (5-8 octombrie 1595), Bucureşti (12 octombrie 1595)
şi Giurgiu (15-20 octombrie 1595).

În 1594 şi în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetăţile Isaccea, Măcin,
Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Tîrgul de Floci, Silistra şi chiar Rusciuc, Şiştova, Nicopole şi Vidin. Potrivit istoricului Nicolae
Iorga, călăreţii lui Mihai Viteazul ajunseseră pînă la Adrianopole în est şi Plevna în vest. Această acţiune a fost coroborată
cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpînirea sa Bugeacul, în aceeaşi perioadă. În 1601 Mihai
Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încît Dobrogea şi gurile Dunării s-au
aflat sub stăpînirea sa pînă la moarte.

Întreaga creştinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în hîrtiile găsite sub pernă, s-a aflat o
scrisoare în care aceşti creştini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”.
Negocierile de pace cu Înalta Poartă

Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum şi dezastrele provocate de ostaşii sultanului, au adus
Muntenia la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluţie pe cît de
nepopulară, pe atît de vitală supravieţuirii statale: "aşezămîntul" sau "legarea ţăranilor de glie" prin care rumânii (ţăranii
fără pămînt din Valahia) erau siliţi să rămînă pe moşia pe care se aflau în acel moment. După cîteva confruntări pe linia
Dunării, Mihai decide începerea negocierilor cu otomanii. Finalizate printr-o pace (1597-1598) prin care, în schimbul
acceptării suzeranităţii otomane şi a plăţii tributului, Înalta Poartă recunoştea domnia voievodului pe întreaga durată a
vieţii sale. În paralel, domnitorul valah încheie un tratat şi cu Casa de Habsburg (Mănăstirea Dealu, 30 mai/9 iunie 1598)
orientat împotriva turcilor. Prin dubla suzeranitate (otomană şi habsburgică) se anula practic tratatul dezavantajos al
boierilor cu Sigismund Bathory.

Unirea ţărilor române

Ţările române după Unirea de la 1600, sub domnia lui Mihai Viteazul

Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfînta Alianţă. În
Transilvania, Sigismund renunţa la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (deasemenea înclinat către politica
polonă). În această situaţie, unitatea militară a ţărilor române se diminuează iar Mihai Viteazul, pus în faţa destrămării
coaliţiei antiotomane, decide aplicarea "planului dacic", în speţă Unirea celor trei ţări române. În iulie 1599 trimite o solie
la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale. Primind un
răspuns favorabil, la sfîrşitul aceluiaşi an, intră în Transilvania prin pasul Buzău, şi după victoria asupra lui Andrei Bathory
(Şelimbăr, 18/28 octombrie 1599) îşi face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile
fortăreţei de la episcopul Napragy. În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă,
învingîndu-l la Bacău, şi realizează astfel, prima unire a trei principate române. Titulatura folosită de voievod (într-un
document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Munteniei, Ardealului şi a toată ţara Moldovei".
Iancu de Hunedoara 1441-1456
Septembrie 1443 - "Campania cea lungă":

- victoria obţinută la trecerea râului Morava, ocuparea oraşului Niş şi a Sofiei au deschis calea
eliberării popoarelor din Balcani
- 23 decembrie 1443 forţele creştine se retrag (apropierea iernii, trecătorile muntoase erau
ocupate de forţele otomane)
- 2 februarie 1444 regele Vladislav intră în Buda cu trofeele dobândite (13 comsndanţi turci şi
4000 prizonieri.

Iulie 1444 la Seghedin Vladislav a ratificat tratatul prin care Imperiul Otoman se obligă:
- să înceteze ostilităţile timp de 10 ani
- să evacueze cetăţile cucerite din Serbia şi Albania să elibereze prizonierii să plătească
despăgubiri de război vasele de război au fost echipate
Cucerirea Adrianopolului fiind posibilă, pacea a fost ruptă:

- La 20 septembrie 1444 armata cruciată a trecut Dunărea

- se obţin victorii la: Cladova, Vidin, Nicopole

- trupele lui Iancu ajung la Vama la 9 noiembrie 1444

- 10 noiembrie 1444 la Vama victoria revine Porţii (80.000 soldaţi turci contra 15.000 ostile aliate )

- regele Vladislav cade în luptă

Iancu continuă lupta

- după "Campania de la Dunăre" august 1445 este cucerită cetatea Giurgiu

- succesiunea lui Vladislav a revenit copilului Ladislau, fiul lui Albert de Habsburg (1 iunie 1446)

- Iancu preia funcţia de guvernator al Ungariei

- gândea organizarea unei noi campanii cruciate în două etape:

a.în 1448 ar fi eliberat Macedonia şi portul Salonic (pentru blocarea strâmtorilor)

b.în 1449 ar fi ajuns pe ţărmurile Bosforului.

Iancu l-a îndepărtat pe Vlad Dracul şi l-a impus pe Vladislav al II-lea, vechi protejat al său

- la 4 decembrie 1447 aflat la Târgovişte "Cetatea noastră" Voievodul Transilvaniei se intitulează şi" voievod al părţilor
transalpine"

- Planurile nu s-au putut realiza; în bătălia de la Câmpia Mierlei (17-20octombrie 1448) cruciaţii sunt înfrânţi; pierd 17.000
oameni

- A fost ultima mare acţiune antiotomană din secolul al XV-lea cu participare românească

- La 20 noiembrie 1451 printr-un armistiţiu pe trei ani semnat între cele două mari puteri se cosfinţeau vechile raporturi
de forţă
- Bogdan al II-lea semna cu Iancu două tratate prin care i se garanta păstrarea Chiliei. A fost un câştig politic de scurtă
durată, Bogdan al II-lea este ucis la Reuseni (octombrie 1451)

- relaţiile cu Vladislav sunt încordate, când datorită înclinării acestuia spre turci, Iancu i-a confiscat Amlaşul şi Făgăraşul

- în 1453 Iancu se retrage din funcţia de guvernator

- Ladislau, noul suveran, îi încredinţează funcţia de căpitan suprem (pe care o deţine până la moarte).

Căderea Constantinopolului a fost primul pas spre lichidarea centrelor de rezistenţă antiotomană din Balcani

- turcii denunţă armistiţiul cu statele creştine

- Serbia de sud este invadată din nou

- Semendria este recucerită

- Belgradul, "cheia Europei" era în pericol.

Papa CALIXT al III-lea s-a arătat favorabil unei noi cruciade pe care o va predica loan de Capistrano (14 februarie 1456)

- în fruntea unei mulţimi de meşteşugari şi ţărani din Ungaria şi Imperiul German, acesta ajunge la 2 iunie în faţa
Belgradului

- Iancu şi ostile sale se instalează în castelul de la Zemun

- bătălia a durat între 21-23 iunie 1456, Mehmed al II-lea este rănit iar oaste

- sultanului este obligată să abandoneze lupta

- la 4 august Iancu murea de ciumă la Zemun


VOIEVOZI ROMANI

Ştefan cel Mare 1457-1504


Domnitorul Moldovei

Mihai Viteazul 1593-1601


Domnitorul Tarii Romanesti

Iancu de Hunedoara 1441-1456


Voievod al Transilvaniei